Se afișează postările cu eticheta peste 200 lei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta peste 200 lei. Afișați toate postările

Rosiile DAVINO la sfarsit de an (Iacob 2014, DCR 2013 si Rezerva 2011)

Iacob rosu 2014 
Cabernet Sauvignon&Feteasca Neagra; 14,5%,  45-50 lei
Arome de fructe de padure (coacaze, afine), visine in ciocolata, piper, cafea si vanilie, un gust mai robust decat asteptarile, cu o concentratie superioara editiilor anterioare si o integrare buna a nivelului de alcoolul. Cred ca un potential mediu de invechire este de asteptat. Spre deosebire de anii precedenti 2014 a fost baricat integral. 86-88 pct

Domaine Ceptura Rouge 2013
Feteasca neagra, Merlot, Cabernet sauvignon; 14,6%, ~100 lei
La inceput are un iz de lemn uscat foarte puternic. Dupa 30 minute izul se disipa, mai degraba se transforma in miez de nuca si pielarie, ciocolata cu sare, si un iz delicat de fructe negre de padure si cirese. Gustul denota o structura inchegata solida, cu o suculenta placuta, intr-o coliziune de fructe acrisoare, nuante calde si dulcege de baric, dar si o certa salinitate (care nu stiu de unde vine). Rezultatul e spectaculos, un umami lichid, cu remanenta condimentata, care urla dupa o bucata buna de vita maturata. Alcoolul puternic (14,6) e excelent integrat. Un vin inca foarte tanar, mai rezistent decat mine. Cand s-a terminat sticla, inca mai avea de povestit. 12 luni in stejar, un pic mai mult decat la editiile anterioare, cand vorbeam de 8-9 luni. Cred ca acest detaliu a facut vinul mai adordabil acum, aproape de lansare. 91 pct

Rezerva rosu 2011
Cabernet sauvignon, Merlot, Feteasca neagra;  14,7%, ~260 lei
Portdrapelul DAVINO este un vin concentrat si inca pliat, cu o vinozitate amintind de un Amarone, fara sa treaca prin appassimento sau alte metode asemanatoare. Aromatica e compacta, chiar dupa o aerare de 24 de ore, arome cernenoase, de pielarie si lemn, lasand sa se intrevada un mix de fructe de padure, din care nu lipsesc afinele si coacazele. Gustativ apar un miez de nuca neprajit, fructe uscate si vinozitatea de care aminteam. Desi vinul are inca de pe acum depuneri, e dificil de decantat, avand si particule foarte fine, care inca nu pot fi separate. 
Are toate ingredientele sa se transforme in timp in ceva minunat, insa nu e vinul pe care sa-l cumperi pentru consum imediat. In mod cert are multi ani in fata, asa ca nu e niciun motiv de suparare. 91-93 pct.

Londra, Dagon Clan din Dealu Mare si vinurile burgunde ale lui Mark Haisma

Acum cateva luni primesc un mail, la prima vedere ca multe altele (primesc cateva invitatii pe saptamana la evenimente, crame, lansari de vinuri etc pe care le tratez cu fie cu un refuz deferent fie printr-o ignorare nu prea onoranta din partea mea). Motivul, pe care probabil il intuiti, consta intr-o combinatie de timp si spatiu. Majoritatea au loc in Bucuresti, iar eu stau la 3 ore si jumatate de capitala, astfel incat nu pot pur si simplu sa dau o fuga pana acolo.

Mailul de care va spun avea un titlu de genul "invitatie degustare Dagon Clan". Am presupus ca e in Bucuresti, asa ca nici nu l-am deschis. Le incercasem rose-ul 2014, care mi-a placut destul de mult.
Pe seara primesc un mesaj de la amicul Mihai Vasile cu textul: "mergem la Londra?". Ce sa fie?! Londra? De unde pana unde. "Pai n-ai citit invitatia?" Intru, citesc si remarc cu surprindere, ca da, degustarea/cina urma sa aiba loc la Londra. Trebuie sa recunosc ca mailuri din acestea nu primesc in fiecare zi. Aflu de la expeditorul Sebastian Ion, reprezentant al micului producator Dagon Clan, ca e vorba de o cina in care se vor prezenta trei vinuri romanesti si restul frantuzesti semnate de acelasi vinificator: Mark Haisma, un olandez zburator, care in ultimii ani a devenit un soi de micro-negociant-eleveur de mare succes. Adica cumpara struguri din parcele smechere din Burgundia si Ron pe care ii vinifica in cantitati limitate de la cateva sute, pana la cateva mii de sticle.

Cum mi s-a dat de ales in privinta zilei de plecare si de intoarcere, am zis ca din moment ce nu am fost pana acum in tara lui Benny Hill ("tara lui Shakespeare" e rasuflata rau) nu merge un hit&run asa ca am ales sa mai sed nitel, sa vad cu ochii mei Florea soarelui de Van Gogh expusa la National Gallery, jumatatea de Pantenon de la British Museum precum si daca nu se misca in post caciulatii de la Buckingham. Chestiuni pe care le-am bifat, dar nu e cazul sa vorbesc acum despre ele.
Cina de care va vorbeam a avut loc intr-un local numit Vinoteca Farringdon, care nu e doar magazin, e mai degraba un wine-bar/restaurant, cu un chef de luat in seama. Inteleg ca localul a cumparat nu mai putin de 1000 de sticle din rose-ul Har lansat in primavara. Il vinde cu 11 lire in online. 
Loc mic, parter-subsol, cochet. In vreme ce programul normal cu publicul (era plin ochi, intr-o zi de joi) avea loc la nivelul strazii, degustarea noastra a avut loc la subsol unde se desfasoara evenimentele speciale sau private. 
Acolo l-am cunoscut in persoana pe Mihnea Vasilache, proprietarul ideii Dagon. Restul participantilor au fost platitori si din ce am inteles pretul nu a fost deloc mic.

Mark Haisma mi s-a parut un tip valabil si cu umor. Plus ca ideile sale privitoare la vin sunt seducatoare: expresia locului si a recoltei. Jancis Robinson scria pe site-ul ei ca a fost atat de impresionata dupa o degustare incat a cumparat (sic!) mai multe vinuri. 
Seara a inceput cu Rose-ul Har 2014 pe post de aperitiv. De altfel, spun de pe acum ca toate vinurile romanesti au fost 2014 si DOC Dealu Mare.  E un rose din Cabernet si Syrah. Mi s-a parut din aceeasi specie cu cel pe care l-am incercat mai demult. Foarte bun! Stiu ca unii au avut alte experiente cu el si s-ar putea sa fie din pricina metodei de producere ceva mai putin intruziva si fara uz de adjuvanti.
Apoi a urmat Clar, adica o Feteasca alba, fermentata in baric, cu  nas ușor floral, cu o mineralitate pronunțată și adieri de vanilina. Gust plin si lung, amintind de  zarzare coapte, gutuie, vanilie. Cine cauta fetescitatea in Clar va fi dezamagit, insa cel care cauta un vin foarte bun, nu! 86-88.
Jar e o Feteasca neagră 60% si Pinot noir de rest. Mi s-a parut foarte burgund in exprimare, de la culoare, pana la miros. Fructe rosii, violete, foarte, foarte departe de ideea unei fetesti merlotizate. Vin serios, care va surprinde pe multi. 86

E bine sa tinem in minte ca aventura din Dealu Mare este abia la debut. Dupa ce am gustat vinurile sale "titulare", frantuzesti, am credinta ca ceva excelent se va putea face acolo in timp. Pentru ca vinurile frantuzesti au fost atat de bune, incat chiar dupa cele doua Saint Romain-uri (2012-2013) de la inceput si dupa farfuriile marsterchefiane asociate, mi-a fost clar ca as face bine sa ma las purtat de experienta. Ma gandeam peste cateva zile, pe cand priveam avalansa de capodopere de la National Gallery, cum ar fi ca in loc de absorbtia impactului estetic resimtit sa fiu nevoit sa compun un comentariu despre ele, acolo, pe loc, sa incerc sa le descriu intr-un mod savant in loc sa ma bucur de ocazie. Cam asa, dragii mei, si cu aceste licori.
Pe scurt, fiind vinuri care nu prea pot face tinta publicului romanesc, nu tin neaparat sa le punctez sau sa aplic o forma de critica asupra lor. In fond s-au pronuntat nume mari cum ar fi Jancis Robinson si Jamie Goode. Sunt si vinuri foarte scumpe, mai ales pentru noi, insa in cazul Bonnes Mares 2010, de exemplu, care e un Grand Cru renumit si dintr-un an foarte bun, sunt chiar ieftine avand in vedere preturile astronomice ale altor producatori (700 euro/sticla!). Asa ca un pret de 100 de lire si ceva e chiar o mica afacere, cand bate vantul din pupa la 93-95 Jamie Goode si 95 Tim Atkin. E un vin glorios, si nu mi-e rusine sa recunosc...cel mai bun Pinot pe care l-am baut pana acum.

In cazul Gevrey Chambertin 2011, vin excelent, de peste 90 si el, ce-mi amintesc, pe langa muschiul de caprioara, ar fi discutia cu un comesean britanic si Mihnea Vasilache referitoare la vinurile preferate ale lui Napoleon (cum stiti, am investigat problema aici). Mi s-a parut simpatic ca englezul a remarcat detaliul ca nimeni nu se intreaba care erau si vinurile preferate ale ducelui de Wellington, nemesis-ul francezului, insa, asta e!, istoria e nedreapta! La capitolul Pinot, au mai performat si doua Volnay 2011 si 2013. foarte bune si ele, si diferite! Exclam "diferite", mai ales deoarece singura diferenta consta doar in anul de recolta. Cum spus Mark, absolut totul, inclusiv tehnicile de vinificare, au fost la fel. Pentru maniaci, asta e incantator!
Cele doua Cornas, Syrah-uri de Ron, au fost excelente prin finete si puritatea fructului. Niciunde nu e prea mult lemn, "prea" din ceva, Vinuri foarte, foarte bune! Si intrucatva create fara presiune comerciala. Cred ca asta conteaza mult, mult de tot. Doua exemplare 2010 si 2013. 2010 a fost un an foarte bun si in Ron si s-a vazut. Absolut impresionant! Feeling-ul matasos al unui syrah bun, ay!

Si cu aceste amintiri pe papile si increderea ca urmeza treburi remarcabile din aventura lui Mihnea Vasilache si Mark Haisma in Dealu mare, va urez toate cele bune si ne revedem la o alta aventura londoneza, diferita si nu prea, adica targul de vinuri Winegang de la Vinopolis.













Smart Drinks of Bucharest

Smart Drinks of Bucharest s-a nascut din nemultumirea lui George Chendi fata de targurile traditionale din domeniul vinului. Goodwine si celelalte asemanatoare nu ii ofereau tipul de client pe care si-l dorea, asa incat a hotarat sa-si organizeze propriul "targ". Dupa cum stiti, Alma Tim (firma) si Smartdrinks (magazinul online) au un portofoliu luxuriant, astfel ca realizarea unui targ populat integral din propria "ograda" nu e deloc imposibila.

Vinuri alese, vreo suta, numarate ochiometric, s-au integrat minunat cu locanta aleasa, cladirea casei de licitatii Artmark, de langa Ateneu, pe care va recomand s-o vizitati chiar daca nu aveti zeci de mii de euro de cheltuit pe opere de arta, intrucat este o bijuterie arhitectonica.
In curte, o replica mai "robusta" a ilustrei Venus din Milo te facea sa-ti para rau pentru ea. E mai greu de degustat fara maini.
Si a fost destul de lucru!
De la burgundiile de la Aegeter si Chablisienne, Ronul de sud al celor de la Brotte, pana la californienele de la Terlato, de la Ksara exoticului Liban si pana in indepartatul Chile cu ale lor Bisquertt. Au fost doi producatori de Champagne, vinuri de Porto- Calem, toscanele de la Cafaggio, asociatia de producatori italiani La Vis, grecii de la Alpha Estate. Si peste toate romul Diplomatico din Venezuela (salut, Jose!), ginurile Monkey 47 si Brooker's, niste beri dintre importurile Ursus (e drept ca prezentarea lui Virgil Dumitrascu a fost mai buna decat berile) si un free bar cu tigarile Sobranie, pentru viciosii care inca nu s-au lasat, o selectie de bitter-uri americane de la Fee Brothers, care mai de care mai exotice, de la cele cu coaja de portocala si pana la unul cu telina si usturoi!
Si apa a fost "altfel", imbogatita cu vitamine si diverse extracte din plante si fructe, produsa de Merlin's, in Piatra Neamt.
Au fost workshopuri, prezentari facute chiar de reprezentantii producatorilor, chestiuni interesante care cam lipsesc din "repertoriul" targurilor mari de noi, ba chiar si preturi promotionale. Astfel, toate licorile au putut fi achizitionate la aprox 20% mai putin decat pe site.

Iata, punctual, cateva "highlights", desigur trecute prin filtrul personal, asadar perfectibil:
Veuve Devaux "D" Millesime 2000 brut, varianta magnum. O afacere de familie, cooperatista, produce doar cu struguri din productia proprie, aprox 700.000 sticle anual. Coloare, aurie, stralucitoare cu efervescenta foarte placuta. Nas elegant de briose, flori albe si coaja de portocala. Gust fresh, cu aciditate vivanta, lung, final usor tostat. Foarte, foarte elegant. 50/50 Pinot noir si Chardonnay. 92 pct. aprox. 600 lei, magnum (toate preturile sunt cele de pe site-ul SmartDrinks).
Besserat de Bellefon Cuvee des Moines Millesime 2002 brut.Vinul propune pe langa vizualul galbui, cu perlare ireprosabila, un profil aromatic intens, cu alune de padure, dulceata de pere, mandarine nu foarte coapte. Gustul e foarte robust, cu aciditate taioasa, face pofta de mancare instantaneu.Pe fondul acesta acid, finalul e foarte persistent, usor tonic, facandu-ma sa ma gandesc la o gutuie. 50% Chardonnay, 30 Pinot meunier, 20 Pinot noir. 91 pct aprox 200 lei.
Brotte Vacqueyras Vieilles Vignes 2010. Un nas foarte elegant, cu cirese negre, mure, coacaze, coriandru, lemn uscat. Taninuri fine si matasoase. 91 pct. 130 lei, va ziceam de el si aici.
Chimney Rock Stags Leap Cabernet Sauvignon 2010, Terlato Family. O bomba! Pe langa profilul asteptat, intens fructat (afine, cirese, coacaze), cu note de ciocolata si impresii pamantoase, impresioneaza prin structura: taninuri fine, bine integrate cu aciditatea fructata si nivelul serios de alcool (14,5%). Cabernet american 100%. 90 pct, aprox 300 lei.

Jean-Luc&Paul Aegerter. Toate vinurile mi s-au parut excelente. 
Meursault 2011. O, dragii mosului, aceste specimene ne arata de ce sunt ridicoli cei din Romania, Chile sau de aiurea, care pretind ca chardonnay-urile lor au alura burgunda. Vin elegant, dar gustos, cu lemnul bine integrat prin pliurile sale cremoase, opulente, amintind de o tarta cu lamaie. 92 pct, 150 lei
Pouilly-Fuisse 2013. La fel, o densitate remarcabila, firesc cu fruct mai viu, acaparant, cu arome de alune de padure si migdale combinate cu o dulceata vanilata, care ramane minute bune. 91 pct. 130 lei
Volnay 2009. Un pinot mai delicat, din regnul fructelor rosii, suculente, galgaitoare, cu impresii ierboase si picante. 89, 140 lei.
Pommard 2010. O forma de Pinot impunatoare, cu structura ceva mai musculoasa (pentru specia sa), rezultat dintr-un an foarte bun pentru apelatie. Aromatica tipica, dar ce iese in fata e structura solida, care promite multi ani de viata. 91, 180 lei.
De la Chablisienne mi-a placut foarte mult Chablis 1er Cru Vaulorent 2012, o combinatie reusita de floral, mineral, aciditate si finete. Usor salin si intens floral, citronat in gust. 90 pct. 100 lei.

Au mai fost vinuri foarte reusite, cum ar fi un Calem Colheita Tawny Vintage 2000 sau Triannia Botella 2010, insa concentratia de bunatati face impractica o trecerea in revista completa. Sunt convins ca ceilalti bloggeri prezenti la eveniment vor contribui la intregirea tabloului.
In concluzie, a fost un eveniment de prezentare a portofoliului foarte reusit, bine gandit si care ar trebui sa dea de gandit atat organizatorilor de targuri cat si celorlalti importatori mari. Eu unul m-am bucurat ca am fost acolo, ca am avut ocazia sa degust cateva vinuri foarte valoroase (la propriu si la figurat), sa stau la taclale cu prieteni vechi si noi, totul intr-un ambient foarte elegant. 
Ba chiar, miercuri seara, am onorat piata Universitatii cu ilustra-mi prezenta, avand oarece mustrari de constiinta, mai ales dupa ce am beneficiat si de ospitalitatea lui Catalin Mahu, in La Mama din apropierea Ateneului.
Deci, cum ar veni: Sus paharul, jos coruptia!

PS: am "imprumutat" cateva fotografii. Pentru o imagine mai clara, va invit la un tur foto, aflat chiar pe pagina de facebook a evenimentului.

The Beasts of the Southern Wild (Italy, 90+)


MONTE OLMI AMARONE CLASSICO 2008*
Tedeschi, 16%!, 30% Corvina, 30% Corvinone, 30% Rondinella, 10% Rossignola, Oseleta, Negrara, Dindarella, Croatina and Forselina, 325 lei, 93 pct
Acest Amarone este o bestie traditionala. Are nevoie de aer, decantor, timp, rugaciune. Ok, fără rugăciune. Dar am auzit ca nu strica. Ierburi, minerale, chestii schimbatoare, eterice. Mi s-a parut foarte complex. Iar gustul nu poate fi descris altfel decât "masiv". Recomand!
*deoarece am uitat deadline-ul pentru text, am scris acest mic review la somatiile delicate ale redactorului UZPZ, pe telefon, cat ma aflam la o nunta. Si in timp ce influlecam "ordeof"-ul si gustam un demisec noname, no vintage, no matter, ma gandeam cu jind si jale la restul de vreo 3 sferturi de sticla captiva in frigider. Jur ca de acuma nu ma mai duc la nicio nunta fara provizii! Oricum, serios vorbind, in ciuda scriiturii laconice, asta a fost unul dintre cele mai infricosatoare si delicioase vinuri pe care le-am baut vreodata.

BAROLO CANNUBI 2007
Poderi Luigi Einaudi, 14,5%, 100% Nebbiolo, 350 lei, 90 pct
Sunt foarte multe lucruri de iubit la un vin, mai ales la unul precum un Barolo de clasa: aromatica complicata si serioasa, structura musculoasa, cu aciditate si taninuri sa dea si altora, promisiunea ca va fi in forma si peste 10-15 ani, modul fantastic in care completeaza carnea rosie , dar, mai ales faptul ca iti poti imbogati cultura generala. Asa aflam ca Luigi Einaudi a fost al doilea presedinte al Italiei. Mai aflam si ca dragostea sa pentru vin a fost taxata de ziarele vremii. Astfel, in 1950, revista Candido a publicat o caricatura care il reprezenta pe Luigi Einaudi inconjurat de o garda de onoare formata din sticle de Barolo, fiecare reprezentand o institutie a statului. Directorul publicatiei a fost condamnat penal pentru sfidarea adusa autoritatii prezidentiale. Eu zic sa nu facem aceeasi greseala si sa tratam acest exponat cu maxim respect si consideratie!

TIGNANELLO 2008
Antinori, 13,5%, 80% Sangiovese, 15% Cabernet Sauvignon si 5% Cabernet Franc, 340 lei, 93 pct
Acest vin e desigur foarte, foarte bun. Ceea ce impresioneaza este eleganta si structura catifelata. Are o moliciune invaluitoare, fara a-si pierde prospetimea, si o remanenta remarcabila. Lemn dulce, mure, cirese negre, ciocolata, condimente. Top stuff!


COSTASERA AMARONE CLASSICO 2010
Masi, 15%, Corvina, Rondinella, Molinara, 174 lei, 91 pct
Acest vin este ca un astronaut care a calatorit prin univers cu viteza luminii si tocmai s-a intors pe pamant. Eu am imbatranit 9 luni de la ultima intalnire, iar el doar cateva minute. Acelasi vin dens si solid, plin de arome de fructe confiate: merisoare, coacaze, cirese, prune, un praf de scortisoara si tutun. E foarte in forma, cu musculatura lucrata si plin de viata. Uitati-l, pleaca din nou! 3,2,1...ignition!
* e ala mai mic dintre fratii amarone de la Masi, dar oricum, asa mic cum e, te poate lasa lat, fara probleme, E mai smecher: te duce cu vorba.




PS: titlul vine de la un film. De care ziceam, printre altele aici. Doar ca vinurile nu sunt ca filmul, ci ca mistretii preistorici din el...





Daca haina de blana a Sylviei din La Dolce Vita de Fellini ar mirosi a ceva...

Daca haina de blana a Sylviei din La Dolce Vita de Fellini ar mirosi a ceva prin ecran, atunci as prefera sa miroasa a acest Amarone din viile contelui Alighieri. Pielarie fina, un iz de tabac (toata lumea fumeaza in filmul acela), adieri condimentate. Gustul e luxuriant, invaluitor, tine de cald la 15,5% alcool, insa nu acesta e scopul principal, ci unul estetic, precum haina de blana a planturoasei suedeze.

sursa foto: wonderlandmagazine.com
Un vin foarte stilat. Precum filmul.

Extra: Prune, gemuri, densitate, final sec, specific, viata lunga. 280 lei, importat de Cramele Recas. 91 pct. 

Rose Coeur de grain 2014, Clos Mireille, Domaine Ott

Intamplarea a facut sa desfac vinul cand tocmai incepea un meci de fotbal. In zilele noastre m-am vindecat de "microb", insa imi mai ingadui cateva minute de ratacire, din cand in cand. Si cand incepe meciul il vad pe Gianluigi Buffon in poarta! Mai sa fie!? Mai traieste? Ma uit la el. E la fel! Ochi albastri, fara riduri, par negru, gelat. Adica cand am terminat facultatea, acum 2000 de ani, Buffon tocmai se transfera de la Parma la Juventus pe o suma record, nedepasita nici astazi pentru un portar. O fi baiatul lui Buffon? Sau chiar el insusi? In fine, cam asa e si cu vinul rose in general, o tinerete perpetua, fresh si placut an de an, intotdeauna proaspat!  Iar cel de zi e un vin absolut remarcabil, un rose intre roseuri. 
Miroase a parfum ademenitor, a piersici, mango, zmeura, coaja de portocala, dar si a flori exotice atat de frumoase incat te-ar putea manca, iar gustativ e atat de rotund incat ar putea fi folosit pe post de model al unei sfere perfecte. Nivelul de alcool e neobisnuit de mare pentru un rose de Provence (14%), insa va conjur sa-l gasiti fie si la temperaturi mai calde de 12 celsius. 
Tehnic vorbind e un blend de grenache, cinsault si syrah, Cotes de Provence Cru Classe, unde cru-ul e Clos Mireille. Ott are posesiuni si in alte cru-ri, dar si in alte apelatii invecinate, cum ar fi Bandol.
E unul din vinurile cu preturi ciudate. La uvpz a fost 145, in rest cineva il vinde cu 164 lei, altcineva cu 240, in Carrefour e 200 si un pic, editia 2013. Oricum, top stuff! 
92 pct. 

Dai un ban, dar cumperi ceva frumos, vorba lui IPF Daniel!






Si Guy de Poix ar fi simtit Ispita Rezervelor Davino. Degustare de scumpeturi romanesti (06.04.2015)

Ieri seara, la un restaurant din targul Galatilor, cei trei bloggeri de vin dintr-o raza de 25 km, adica Iulian Grigorescu, Ciprian Haret si subsemnatul, s-au intalnit pentru a trece in revista cateva din vinurile "grele" ale patriei noastre, intr-un soi de BYOB mai extins. N-am avut pretentia acoperirii intregii harti oenologice, pur si simplu fiecare a adus ce a avut sau ce a vrut.

Desigur ca intalnirea a fost foarte voioasa, semn ca ar trebui sa le facem mai des, insa hai sa trecem la vinuri.

Davino Rezerva Alb 2012, 13,8%, produs de Unicom Production, DOC Dealu Mare.  Un vin care costa in jur de 130 de lei, blend de Riesling italian si Sauvignon blanc. Am scris mai pe larg de el aici. Am coinchis ca da, e cel mai bun vin sec romanesc sec pe care l-am gustat pana acum. Pretul e mare, desigur, insa daca sunteti amatori de topuri si "cel mai cel", atunci trebuie bifat. 92 pct.

Cuvee Guy de Poix 2011, Feteasca neagra, produs de SERVE Ceptura, tot un DOC Dealu Mare, 160 lei, 15,5% alcool! A lasat o impresie foarte buna, socand ceilalti participanti la degustare atunci cand au citit nivelul de alcool. Maiestria se vede si din acest aspect, al ascunderii aproape miraculoase a nivelului urias de alcool. Imi mentin opinia de la lansare ca este printre cele mai bune doua fetesti negre gustate de mine si am gustat cateva. Un vin de viitor, dar foarte agreabil inca de pe acum. 91-92 pct.

Ispita "Iluminarea" 2011, Crama Oprisor, IG Dealurile Olteniei, 14,5% alc, 160 lei. Este un blend in mod intentionat pastrat secret, dar putem intui ca exista cabernet si merlot prin meandrele sale. Din pacate, l-am degustat dupa Cuvee Guy si poate i-am facut un defavor. S-a prezentat ca un vin pe fruct, cu tuse elegante de baric, fructe rosii si negre (visine, cirese, afine negre) și un indiciu verde, care se va regăsi în gust. Taninuri verzi se ițesc dupa colt si pare a avea o aciditate ridicata. Mi s-a parut ca pe alcool il strange putin camasa, dar mai poate slabi in timp si "sa fie bine". Impresia generala a fost ca emana tinerete si nu isi ascunde asperitatile care vin cu ea. Eu sunt sceptic in privinta sa, insa nu sunt un super specialist care sa puncteze cu precizie potentialul de pastrare si momentul optim de consum. E doar un sentiment pe care vi-l comunic. Dar, in anumite circumstante, mai ales de asociere culinara, poate fi receptat ca un vin foarte, foarte bun. De unul singur: 86 pct.

Cuvee Charlotte 2010, SERVE Ceptura, feteasca neagra si merlot, DOC Dealu Mare, 14,5%, 85 lei. E o doamna foarte schimbatoare aceasta Charlotte 2010. Puteti vedea pareri despre ea, la momente diferite in timp, aici, aici si aici.  Ieri seara a fost cuceritoare cu miresmele sale elegante si elevate. Cred ca se gaseste intr-un moment foarte favorabil consumului, insa, mai cred si ca nu e cea mai complexa Charlotte dintr-o eventuala verticala. 2007 sau 2011 sunt ceva mai sofisticate. 86-87 pct.

Davino Rezerva rosu 2009, acelasi Unicom Production, DOC Dealu Mare, 14,9%, 260 lei. Rezerva este de fapt un soi de tete de cuvee, de Flamboyant plus. Componenta blendului e aceeasi: Cabernet, Merlot si  Feteasca neagra. Sunt pus intr-o postura ciudata, pentru ca mi-a placut foarte- foarte tare Flamboyant 2009. Tare de 95 pct, nu asa oricum. Ori degustand Rezerva, care ar trebui sa fie si mai si, n-am mai simtit aripile ingerilor atingandu-ma. Dar asta poate fi din pricina mea sau a contextului si nu din pricina vinului. Flamboyant e mai flamboiant, asta sigur, insa Rezerva pare genul de vin pe care o sa-l uite Dumnezeu pe pamant.
Indubitabil a fost cel mai bun vin al serii, cu structura robusta, compacta, fara asperitati, cu aromatica ampla de fructe confiate (curmale, stafide, smochine) si fructe proaspete coapte (afine, mure), un sentiment de densitate aproape de cel dezvoltat de un Amarone si un final "plictisitor" de lung, cu impresii de boaba stafidita, scortisoara si cuisoare. In ce priveste punctajul, permiteti-mi s-o intorc ca la Ploiesti- Dealu Mare: 92-95.

Fac precizarea ca a existat in degustare si un merlot 1997, produs de Vinterra pentru Banca Tiriac. Daca Banca Tiriac a supravietuit prin alipire la Unicredit, nu acelasi lucru s-a intamplat cu acest vin, din pacate.

Cam asta a fost seara vinurilor romanesti foarte, foarte scumpe. Din fericire au fost si foarte, foarte bune.

Don Maximiano 2008 Viña Errázuriz (Chile)

Don Maximiano este un omagiu adus fondatorului Viña Errázuriz, anume Don Maximiano Errázuriz (cum altfel?) cel care a fondat in 1870 ceea ce este astazi una dintre cele mai importante crame chiliene. Eticheta in sine anunta unul dintre cele mai vechi "super-chiliene", introdus lumii odata cu recolta 1989. 
Este un cabernet sauvignon (ajutat de mici procente de carmenere, syrah si petit verdot) iar in recolta 2008 se prezinta cu arome intense de lemn dulce, tutun fin, aromat, trecand in gust cu cirese negre, afine, menta si crema balsamica pe final. 
Un vin solid, dens si invaluitor, deloc ieftin (face spre 300 lei), dar foarte bun, oricum ai lua-o. E soiul de vin care ne arata cum a reusit Chile sa se afirme pe piata mondiala. E un vin care place oricui. Are si eleganta si forta, e complex dar si expansiv, direct aromatic, usor de citit in aromele principale. E un de toate pentru toti. In fine, pentru toti care au 300 lei de dat pe o sticla de vin. 14,5% (mascat ok). 90 pct. (Parker- 91). Eu l-as incerca din nou peste 5 ani.


Vinuri nespuse (pana acum, II)

Iata un merlot 2005 produs de o crama din Vrancea, Viovin Odobesti pre numele ei. Dupa cum se poate observa, e un vin pentru cadouri imbuteliat intr-o sticla cerata purtand numele magazinului lor din centru Galatiului (Crama Domneasca), E un DOC Cotesti si desi scrie ca e produs si imbuteliat chiar de ei, un detaliu sare in ochi: dopul sintetic si scurt pe care este inscriptionat "Mosconi", numele unei game a cramei Tenuta Odobesti (scuzati pleonasmul). Vinul in sine este ok, cu arome "calde", de fructe negre specifice strugurelui,  dar (desi nu cunosc pretul) as zice ca orice peste 25 de lei ar fi cam necuviincios. Pentru ca timpul si-a  pus amprenta pe licoare. Descoperim tuse mature, cum ar fi un iz de conserva de porumb dulce, tamaie si pruna afumata, un miez dens dar lasat in offside de aciditate.  Ok, cum ziceam. 75


Un portughez 2011 din Douro, produs de Quinta da Casa Amarela, care costa in Romania aproape 80 de lei. E un blend exotic de touriga nacional, touriga franca, tinta barroca si tinta amarela. Daca o sa cautati ceva foarte deosebit in acest vin, n-o sa gasiti. Pana la urma e un vin bun, medium-body, cu arome de fructe negre (mure, dude), si note pe care eu le pun mai ales pe seama baricului: vanilie, lemn dulce, menta. E un vin jovial, suculent. 84
Tamaioasa dulce din anul 2000, produsa de Domeniile Franco-Romane ca sa fie cat mai aproape de un Sauternes, se tine destul de bine, desi culoarea a inceput sa vireze spre chihlimbariu. Nasul e foarte floral, flori de tei, musetel, miere de salcam. Gustul surpinde printr-un iz tonic, amarui care "taie" generosul zahar rezidual- poate gutuie, poate coaja confiata de lamaie. 84
Chateau Des Noyers 2012 e Saint Croix de Mont, un dulce de Bordeaux, pe baza de semillon. Nu va cauza revelatii, insa are toate aromele firesti- florale si condimente de dulce, un gust destul de greu, amintind de caise confiate, miere. Sa zic un 80, mai ales gandindu-ma la cei 10 lei pe care i-am platit in Lidl.
Orbelus 2011 este un vin organic de  Melnik- Bulgaria, din soiul omonim (melnik) cu ceva grenache si petit verdot. Nu mi-a placut, un vin bizar, fara zvac. Sunt acolo niste indicii fructate, dar mi s-a parut un vin plat, greu de baut. Bine ca mai gresesc si altii.
Castra Rubra Classic 2011, un blend de merlot si malbec, e un vin de linie de la unul dintre producatorii remarcati ai Bulgariei. Nas interesant, pamantos, cu tuse de afumaturi si mix de fructe de padure. Gust robust, cu taninuri moderate, bine crescute, are o curgere buna, ca sa zic asa. 82-83 pct
Un alb de Bordeaux, accesibil, usor de baut- cu un gust  neutral, fara mari impresii de fruct (in afara de un iz citric, evident), mineral. In gust este destul de vivace, acid, amintind de mere granny smith, ardei gras si limeta. 82











Si, intr-un gest de teribilism, o sa arunc in amalgamul oenologic de azi si un vin din de 300 de lei . 
Cabernetul stas al chilienilor de la Concha y Toro- Don Melchior, editia 2007. Dumnealui soseste intr-o culoare rosie-bordo intensa, aduce un nas complicat de cafea, tutun, violete, fructe negre- mure si afine, care se regasesc si in gustul dens, rotunjit de note de cafea. Taninul e prezent, insa e foarte fin, granulat, polisat la perfectie. Finalul aduce niste tuse confiate si picante care confera adancime si persistenta. Un vin excelent si care nu pare inca ca si-a deschis complet evantaiul aromatic. Pana la urma se intelege de ce este pretuit atat de sus si de ce e unul dintre vinurile chiliene recurente in listele celor mai bune vinuri din lume. 92 pct

Viña Berceo Crianza 1981 (Rioja, Spania) si doua vorbe despre clasificarea din Rioja

Vina Berceo este eticheta principala si cea mai veche a grupului Luis Gurpegui Muga, firma mare care s-a intins si in alte regiuni ale Spaniei, ba chiar si peste ocean, in Chile.
Asadar avem un vin de Rioja, un tempranillo cu ceva mazuelo si graciano pe langa. E o crianza. Cred ca ati tot auzit de aceste clasificari spaniole. Ce sunt ele mai exact? 
Sunt diverse trepte de maturare a vinului, atat in butoi cat si in sticla. Ele variaza in functie de podgorie.
Un Rioja simplu, fara mentiuni, e vinul de baza, fara lemn. Nu necesita maturare obligatorie, dar in majoritatea cazurilor vorbim de ce putin un an de copilarie in crama.
Rioja Crianza inseamna ca vinul a stat minim un an in baric si inca unul in sticla. 
Reserva inseamna minim un an in baric si 2 in sticla
Gran Reserva numara minim 2 ani in baric si alti 3 in sticla, inainte sa fie aruncate pe piata. 
Sigur ca aceste trepte indica uneori mai mult decat cat timp a stat vinul in baric sau in sticle. Poate semnifica si nivelul de calitate intrinsec al vinului. Dar, tehnic vorbind, daca cumperi azi o crianza si o pastrezi in pivnita minim un an- practic, in final, vei poseda o reserva in toata puterea cuvantului!

Vinul de azi ne intampina cu o culoare rosiatica, limpede, nu foarte intensa, cu usoare tuse de caramel, firesti oarecum dupa mai bine de 30 de ani. Aromatic ne alunga emotiile exprimandu-se amplu, matur, cu note de tutun fin, sapun parfumat, whisky, caramel si dulceata de nuci. Gustul te uimeste printr-o prospetime agrabila, un mix de fructe rosii (visine, afine rosii) si in subsidiar un iz de pruna supracoapta. Iti lasa impresia de suc de fructe, sec, neindulcit.  Nu va mai castiga prea multe de acum incolo, e un vin care trebuie baut acum, dar nu se va plange nimeni dintre cei care o vor face, credeti-ma.
De gasit pe Vinescu.ro.

Glorioso Crianza Bodega Palacio 1985 & 1986

Am incercat aceste vinuri in doua seri consecutive. Sunt DO Rioja, crianza (12 luni in baric), tempranillo, 12% alcool, de la o crama fondata in 1894.

1985 este un vin cu tuse de maturitate evidente, atat vizual prin nuantele mahon, cat si aromatic. Se disting tuse de caramel, tutun, marochin, conserva de porumb. In gust isi face intrarea usor, dar nu-i ia mult sa invaluie palatinul cu tonurile sale glicerinoase de dulceturi, aducand impresii picante, aromatice pe final. E un vin care n-o sa se faca mai bun de atat, ca sa ma exprim alambicat.

1986 a lasat impresii mult mai vivante. Culoare rubinie, cu usoare tuse cires. Olfactiv aduce a porumb, legume, tutun, iar gustul se remarca printr-un melanj racoritor si suplu, fructat, de cirese si rodi si ceva herbal pe final ori mai degraba o senzatie de lemn parfumat. Foarte agreabil si degraba varsatoriu...pe gat. Remarcabila capacitatea de invechire a acestei crianza, avand in vedere ca Bodega Palacio nu produce vinuri foarte scumpe, din nou...alambicat vorbind. :)

De gasit pe vinescu.ro

Tribulatiile unui magnum de Prince Matei 2001

Sticla am primit-o in urma acestei intalniri memorabile. Si a stat cuminte, departe de ochii lumii, vreun an si jumatate. Abia dupa recensamantul datorat pregatirii pentru curatenie am ajuns sa revad unele sticle adanc ascunse in meandrele de 1,5 pe 1 ale luxuriantei pivnite din imensul meu chateau de la etajul 1. Si cand ma uit mai bine ma cutremur- ceara sparta si o mica urma de scurgere. Soc si oroare! Adica va dati seama, pana la urma vorbim de o sticla de vin care sa tot faca vreo 400 de lei. Asa ca seara, in exil (pentru ca ne-am mutat in alta parte cat armatele de mesteri vor mutila viscerele apartamentului), a trebuit sa desfac sticla, pentru ca nu puteam trai cu ideea ca fiecare secunda care trece nu face decat sa deterioreze licoarea! 
Si pentru ca tirbusoanele, pompele de vidare si toate ustensilele au fost ultima mea grija in zilele cat am impachetat, infoliat, mutat mobile etc, m-am gasit in ingrata postura de a incerca sa scot un dop cu evidente probleme utilizand un tirbuson cu brate si sfredel cam scurt. Rezultatul? Alt dezastru. Pe langa faptul ca dopul avea consistenta unei paste, se mai si faramata in 1000 de bucati si pana la urma cam o treime a cazut in lichid. Cheama smurdul, descarcerarea, scoate strecuratoarea de ceai, scoate petul de borsec si palnia si gal-gal- o macro oxigenare pe cinste...
Stiu ca unii sunt deja oripilati, dar asta-i treaba- asta avem, cu asta defilam. Pana la urma am trecut o mare parte din vin in sticla de plastic. Bun, pahare de vin? Pasabahce de 180 ml? Vai de mine...Ma uit in vitrina si vad doua pahare de bere silva, in forma de lalea mai supla, care aduc oarecum cu cele de vin. Torn scuturat de emotie, ma uit la culoare- rosie rubinie, chiar frumoasa! Mi s-a incarcat instant bateria de speranta cu vreo 20%. Mirosim si...sa vezi ca-i bun, domnule!  Si gustul mi-a confirmat faptul ca am descoperit la timp germenele dezastrului, sunt bune si curateniile astea la ceva. Mi s-a parut foarte asemanator cu descrierea din decembrie 2011, semn ca previziunea de inca 10 ani pentru varianta magnum se poate adeveri. Tot pamantos, cu ciuperci uscate, un pic de baton cu rom, in rest fructe cat cuprinde-afine, coacaze, visine, condimentat pe final, cu o senzatie minerala puternica, in fapt, zic eu un mix de senzatii la intrepatrunderea intre aciditate si alcool. Foarte bun!

Dupa toate aceste peripetii, pot zice si ca sunt cateva invataminte de tras. Una ar fi ca in lipsa conditiilor pentru o pastrare corespunzatoare, fara variatii de temperatura si umiditate, vinul trebuie luat pentru a fi baut in viitorul apropiat, altfel iti bati joc de el si/sau de banii tai. A doua ar fi ca in ciuda precaritatii uneltelor un vin bun se poate savura cu succes si fara sapte mii de accesorii. Se poate si fara decantor si fara pahare cu forma perfecta. Nu acelasi lucru l-as spune despre tirbuson. Fara unul competent s-ar putea sa nu poti aprecia lichidul. Desi, ca sa duc absurdul pana la capat, mai bine apasam dopul in sticla decat sa ma chinui atat, macar nu se spargea in milioane de bucati.  Il treceam repede in alt recipient si era mai bine...Cat traieste omu'nvata, nu? Mda, pacat pentru acest minunat merlot de Zoresti ca a servit drept material didactic...

Billecart-Salmon Rose NV, cu snur de Martisor

Ce poate fi mai potrivit in prima zi a primaverii decat niste bule fine de la mama lor, adica din Champagne? Si oricum, cromatic vorbind, daca culorile Martisorului s-ar amesteca- cam asta ar iesi. Doar ca acesta e mai lichid si mai gustos.
Si nu orice, ci un produs al unei crame renumite- Billercart-Salmon! Si nu orice culoare, ci rose! 
Amu' n-am incercat eu foarte multe sampanii, ca deh! pretul nu-i pentru orisicine (in acest caz 350 de lei, unde-i mai ieftin), dar cred ca aceasta e una din cele foarte bune.
Colorul e rose-pal, bule fine, mici, efervescenta stas. Mirosul aduce tuse citrice-aromate, ca de portocala proaspat decojita, pere, fragi.  Exista si o fateta florala, delicata. Tusele tipice spumantului, in general- unt sau drojdii (fie ele foarte fine) sunt in acest caz secundare. Gustul e deosebit de fin, foarte echilibrat, e ca o spuma cu arome de portocale si fructe rosii (my pick: zmeura). Pe final impresioneaza papilele cu o nota durabila, dar fina, delicata, de zmeura si picanterii ierboase.
Desi foarte, foarte buna, aceasta sampanie are doua defecte capitale: 1. se duce prea repede pe gat, si 2. am mentionat cat costa?  In rest, as bea treaba asta de dimineata pana seara, si nu de unul singur.

Vrajitorul din Los Angeles: Inceputul (Masi Amarone Classico 2003)

A fost odata ca niciodata, un vrajitor numit Barni cel Viteaz, dar atat de demult, incat pe atunci lumea statea pe o tava de argint sustinuta de doua broaste testoase pe numele lor Ying si Yang. Ying, broasca din vest, era un pic mai scunda decat sora ei, probabil deoarece cand era mica nu si-a baut tot laptele din biberonul pe care i-l pregatea mama ei, Calea Lactee. Nu insistam, toate aceste aspecte cosmologice au fost reliefate dincolo de indoiala de expeditia condusa de Georgios Emeritus, Helmuth Uberland si reputata Charlotte Chelonia in 1876, care a ajuns pana pe Obrazul Sfantului Cap al lui Yang, si care a supravietuit miraculos unei mega-tornade cauzate de o singura clipire a mitologicei testoase.

Datorita diferentei de statura lumea era usor inclinata spre vest. Fenomenul cauzeaza o sumedenie de efecte, cel mai important fiind ca toate lucrusoarele de pe tava, inclusiv oamenii, aveau tendinta inca de la creare sa se deplasese, fatalmente si iremediabil, catre vest. Pana si bogatiile lumii, din care am aminti o sticla de Chateau Lafite 1787, Sagrada Familia si Marele Zid Chinezesc se deplasau incet dar sigur spre vest. Acest fenomen numit “emigratie” a devenit cunoscut lumii datorita savantului de origine bulgara Tzvetnan Tzutzurov, laureat Nobel in anul 1967, premiul decernat in zilele noastre de academia islandeza(se estimeaza ca in 2348 premiul va fi gazduit de academia canadiana- ati ghicit tot din cauza emigratiei!).

Si astfel ne apropiem de povestea noastra. Sa mai spunem doar ca cea mai ravnita diploma de studii din lume este cea de vrajitor. Nu este usor, concurenta la Facultatea de Vrajitorie si Tehnologia Potiunilor Magice este acerba. Universitatea din Los Angeles- cel mai reputat centru scholastic din lume, este luata cu asalt in fiecare inceput de toamna, numai putin de 24000 de canditati se lupta pentru cele 66 de locuri scoase la concurs la fiecare admitere. Facultatea este organizata pe trei sectii, cea mai ravnita fiind cea de Vrajitorie Teoretica, unde seful Catedrei, vedeta facultatii- Scorsese cel Sur este ajutat de asistentul sau- Tarantino cel Tanar. In mod traditional, practica dintre anii 2 si 3 de studii se realizeaza pe Insula Testoaselor, situata la Capatul Lumii, adica la mai putin de 200 mile marine de orasul Los Angeles (Mai multe puteti citi: aici).

Eroul nostru este Barni Amarone, fiul unor imigranti italieni din Valpolicella. Parintii sai, amandoi asistenti- magicieni, absolventi ai Scolii profesionale de Magie din Padova, Italia, si-au dorit dintotdeauna ca fiul lor sa devina ceea ce ei n-au putut, si anume: vrajitor. Trebuie spus din capul locului ca simpla admitere in profesia de vrajitor aduce fericitului o renta viagera din partea statului de aproximativ 500 de galbeni pe luna, suma mai mult decat suficienta pentru intretinerea unei familii. Poate va intrebati de ce ar avea nevoie un vrajitor de bani? Ei bine, vrajile creatoare de bani sunt complet interzise sub sanctiunea transformarii in varan si exilul in colonia din arhipelagul levantin, singurul loc din lume complet lipsit de zacaminte de praf magic, si asta inca din 1765- ziua fatidica a marelui Crah de la Londra, cand Enisar cel Crud a cauzat celebra ploaie de galbeni care a tinut 15 zile si a distrus economia mondiala pentru urmatorii 200 de ani.

Barni a avut o copilarie fericita. Parintii sai ii faceau toate poftele. De exemplu, la implinirea a 12 ani i-au facut cadou ceva ravnit de toti copiii: un aspirator Phillips C500 cu motor silentios! Cat de mandru a fost Barni in ziua aceea, ce ture rapide de cartier a facut, calare pe tubul modernului aspirator, spre invidia celorlalti copii, dintre care unii, mai nevoiasi, inca zburau pe maturile demodate ale parintilor lor!

La aniversarea de 16 ani, unchiul Morbus din Caledonia i-a daruit prima bagheta magica, capabila de 74 de vraji (toate autorizate in categoria “amator”). Din acel moment Barni nu si-a dorit sa devina altceva decat vrajitor!

Aceast capat de poveste, candid si elucubrant, mi-a fost infuzat de doua evenimente: aniversarea a 2 ani de catre fiica mea, si deschiderea cu aceasta ocazie a unei sticle de Amarone Campolongo di Torbe 2003. Marturisesc ca reteaua mea neuronala complicata ma impliedica sa spun povesti normale cu iepuri, vulpi, ursi si cocosi. Orice poveste de adormit copiii inceputa de mine este atat de alambicata si virata spre absurd, incat nu primesc din partea destinatarului de-o schioapa, pe sfert adormit, decat un lapidar "nu-i buna. nu-i buna. alta alta." Daca ati citit cele de mai sus, v-ati dat seama si de ce.

Restul e necesitatea de a scrie despre vin si alte cuvinte decat: wow, maret, huge, nemaipomenit!

In mod ciudat, nu va pot insira o nota de degustare cu 87 de arome din care 24 de mirosuri florale, 35 de fructe si 4-5 gusturi stranii gen pietre de rau, cerneala, geaca de piele si mucuri de tigara. Acest vin, care costa vreo 100 de euro oriunde in lume, este un lichid catifelat, de cea mai densa culoare rosie-rubinie, consistent, plin, cu arome amintind de fructe confiate (smochina si curmala) si prajitura de casa facuta la cuptor cu ceva fructe de padure, cacao si multa vanilie. E greu de spus altceva, vinul e un lichid monolitic, dar foarte bogat, complex in uniformitatea lui, rafinat. Vinul pare sec, desi are 12 g zahar, si are peste 16% alc!, desi acesta- proba de maxim mestesug- este foarte bine integrat. Va rog nu cereti de la mine altceva! Daca doriti detalii tehnice cititi aici, veti afla tot ce aveti nevoie, despre cine il face, de ce, cum, ce struguri, cum ii chinuie, etc, etc.

E atat de bun incat ai sentimentul ca ai gresit deschizand sticla, ca trebuia sa astepti casatoria copiilor, botezul nepotilor, etc. 93 pct? sau 97? Nu stiu! Candva, pe langa aceasta mostra primita de la importatorul vinurilor Masi- Cramele Recas, va trebui sa platesc 100 de euro ca sa elucidez problema.

Vinuri memorabile din 2010


Pe tot parcursul lunii decembrie specialistii nostri s-au intrunit in mod repetat pentru a intocmi lista definitiva si irevocabila a vinurilor memorabile in 2010. Inainte sa intrebati, va comunicam ca Cheval Blanc 1947 si Petrus 1975 nu s-au calificat, identificandu-se defecte majore (de pret).

Ok, lasand gluma la o parte, as vrea sa va impartasesc si sa-mi amintesc si eu, cu oarece placere, ce vinuri mi-au ramas in memorie din anul care sta sa se sfarseasca. Nu vorbesc de cele mai bune, pentru ca- deja stiti- punctez vinurile, si mi-ar fi usor sa vad ce vinuri au primit cel mai mare punctaj, ci despre cele memorabile, cele de care iti amintesti cu usurinta, chiar in ciuda defectelor. In majoritatea cazurilor vinurile memorabile sunt si cele mai bune, dar nu e obligatoriu.
Ca sa dau un exemplu incep cu Chardonnay Nyakas 2009 din Ungaria(cramanoastra.ro). L-am evaluat la 82 de puncte, asadar un vin "caldut". In ciuda unor mici deficiente, cum ar fi un iz de fructe rascoapte, chiar alterate, un final nu tocmai epocal, vinul acesta mi-a ramas in memorie prin corpul absolut minunat (n-are ochi verzi, da' asta e). Un chardonnay foarte bun pe care l-am recomandat si altora. Costa 25 de lei.
Cuvee Carmenere 2005 al chilienilor de la Misiones de Rengo sta oricum la loc de cinste. Costa 60 de lei (vindor.ro), deci ma asteptam la un vin bun, sigur nu un clasic, dar ceva ok, cel putin. Cred ca si Ciprian isi aminteste ca a fost maret. E unul dintre cele mai bune vinuri care se pot cumpara in categoria 40-100 lei. A primit 5 stele Decanter, deci si fara sa-l laud eu, tot bun ramane:) Tot din Chile - sauvignonul blanc Vina Mar 2007 (evinoteca.ro) a fost incantator.
Apoi as mentiona doua vinuri din Languedoc, Loup du Pic 2004- Gerard Bru, si Champ du Coq 2008 (si 2007) Domaine de la Croix Belle, doua vinuri minunate, mustoase, rustice si elegante in acelasi timp, smooth taste- french style. Pret moderat pentru calitatea lor- aprox 35 de lei (primul la cramanoastra.ro, al doilea la vindor.ro sau evinoteca.ro).
Din Italia ar fi nedrept sa uit un Brunello 2005 de la Picini, incercat la seminarul Picini, organizat de Cramele Recas (importatorul) si tot via Recas- doua vinuri Masi- un Costasera Riserva 2004 si Campolongo di Torbe 2003, toate vinuri din preajma celor 90 de puncte, totusi destul de piperate ca sa ma astept la reintalniri.
Din Spania au venit destule surprize, sa zic cele ocazionate de Blogdevin 1, Alma Tobia Tinto 2004 (peste 200 lei, Goodpoint Iasi), Pago de los Castelanes 2007 si un Marques de Victoria Gran Reserva 1996. In rest, vacanta mea in tara lui Cervantes mi-a adus alte revelatii, cum ar fi prioratul Clos Gebrat 2007 si verdejo Protos 2009. N-ar fi frumos sa uit jerez-ul de la Gonzalo Byass- Pedro Ximenez(40 lei, vindor.ro, evinoteca.ro), o licoare de desert foarte buna, sau Ibericos 2007 Torres (40 lei, Real hypermarket), un rosu miscator.
Simonsig Chenin blanc 2010 poate acompania orice vorba lunga, si orice aperitiv, peste, pui, etc. Plin, racoritor, proaspat, cu atat mai bun cu cat a costat doar 22 de lei(la magazinul Halewood din Azuga).
Enira bulgareasca (2006), vin de 50 de lei (Real, online) si Negru de Purcari 2003 (80 lei, depozitdevinuri.ro) au fost surprize placute, vinuri care fac mai mult decat pretul (mai ales prin comparatie cu vinurile de top de la noi).
Si sigur ar mai fi multe, cate si mai cate, dar timpul trece, leafa merge...

Asa ca ajungem la astea ale noastre, batranele, care inconvoaie rafturile magazinelor, ne bucura sau ne dezgusta, dupa caz.
As zice fara sa gresesc prea mult ca cele mai memorabile sunt:
Cuvee Uberland 2006, Cramele Recas. Acuma, le-am baut pe toate, inclusiv 2009 (en-primeur), dar primul mi-a ramas cel mai viu in memorie. Nu cred sa-l mai gasiti pe undeva.
Cuvee Charlotte 2007, SERVE, nu ca 2008 ar fi rau, dar 2007 e acum mai bun cu o lungime (70-90 lei, vindor.ro, evinoteca.ro, sau direct de la crama prin clubulcavalerilor.ro)
Emeritus Merlot 2007, Cramele Rotenberg. Super!(deocamdata nu poate fi gasit decat direct de pe site-ul producatorului rotenberg.ro)
Dragaica Rosie 2008, Crama Oprisor. Un vin elegant si rustic in egala masura, dar in alta clasa gustativa decat precedentele. E mai easy-drinking. De gasit in multe locuri (carrefour, online evinoteca, vindor)
Cuvee Alexandru 2008, SERVE. Un vin mare, o promisiune care sta sa se indeplineasca, lucrat bine, complex. Are de toate. Doar ca nu se gaseste:)
O sa zambiti cu superioritate, dar mie mi-a placut tare mult Chateau Domenii 2007, al celor de la Unicom, desi e vinul B sau C, si nu Rezerva sau Domaine Ceptura. 40 lei (vindor)
Solo Quinta 2009, cupajul alb de la Recas, pentru ca are tot ce-i trebuie unui vin alb, inclusiv un pic de merlot:) Aciditate, corp, aroma, final. E si de petrecere (sigur, pentru cine petrece cu 60 de lei/sticla- de la newrolax.ro) si de rafinament.

Alte vinuri care mi-au ramas in minte, la un nivel ceva mai mic, sunt:
Scurta Vineyard Viognier-tamaioasa 2009 a celor de la Halewood(30 lei depozitdevinuri.ro)+ cabernet Hyperion 2009 (inca nerasarit in sticla).
Chardonnayul si Sauvignon Blanc Sole 2009 de la Recas. Bune, fine, pline. Merge si Chardonnay cocosul 2009, ba chiar si Frunza 2009, V-drinks 2009. Le ies chardonnayurile acolo in vest. De gasit la suspectii de serviciu de pana acum.
Pinot Noir 2008 Segarcea, un vin corect, destul de elegant. 35 lei vindor.ro.
Aligote 2009 Crama Olteanu, un vin foarte fragil si delicat- un debut frumos. 32 lei vindor.ro
Feteasca regala 2009 Stirbey. Unii vor zice ca sauvignonul are intaietate la Dragasani, in 2009, dar eu imi permit un gest patriotic. 30 lei vindor.ro
Prince Mircea 2008, Vinarte. Habar n-aveam ce bun s-a facut asta micu', da' face 35 de lei, fara indoiala.(real)
Shiraz 2006 La cetate, Crama Oprisor. Pacat ca nu se mai gaseste.(metro)
Tamaioasa romaneasca 2007 Origini Budureasca(de la crama). Alaturi de Stirbey 2009(40 lei vindor.ro), mi s-au parut cele mai bune tamaioase- ever!
CS/Merlot Corcova 2008. Roy&Damboviceanu. 25 de lei (Universal Horeca Bucuresti). Un alt debut reusit.
Hai sa zic ceva si despre roseuri, un sortiment mai marginal, dar versatil la masa si agreabil in functie de context. Roseul care mi-a ramas in minte cel mai tare a fost Chateau Domenii 2009 Unicom Ceptura(vindor.ro), apoi Terra Romana 2009 (si parca 2010 e si mai bun), si Stirbey 2009. New entry: Rotenberg Rose 2009- cel mai rosu rose pe care l-am gustat pana acum!

Si asa ajungem la preturile pentru a caror observatie e necesar un microscop:
Merlot Rapsod 2008 Cramele Rotenberg. 18 lei, real, metro, carrefour. De ar fi toate vinurile sub 20 de lei asa...
Fume Blanc 2008/2009 si Pinot Noir 2009 Budureasca. 15 lei la crama- pana'n 20 in magazine.
Babeasca Neagra 2009 Casa Panciu. Desi are unele neajunsuri, e cea mai buna babeasca neagra de pana acum, ceea ce sigur nu inseamna mare lucru. Dar e un vin rosu corect, fara tanin abundent, usurel, cu rest de zahar. Eu am dat 8-9 lei la Goodwine, deci in comert o fi un pic mai mult.
Feteasca neagra Castel Hinog 2007 Vinex Murfatlar- buna sau rea, cum va e cautatura si inima. Sub 10 lei. selgros
Chardonnay frunza 2009 Cramele Recas. Pentru 11 lei (doar in Carrefour) e un vin agreabil, cu tuse elegante. Merita. Tot din gama aceasta n-o sa va faceti de rusine daca puneti pe masa cupajul de feteasca neagra si merlot, sau chiar roseul.

Si in final sa desfacem sampania!
Recomandarilor mele de anul trecut nu li s-au adaugat prea multe. Sigur am gustat cateva cava importate de Razvan Avram- foarte bune, dar cu mici defecte (tot de pret). Asa ca in categoria rezonabil si neaos mentionez:
Rhein Brut, Cramele Halewood (ca extra brut nu mai exista). 30-40 lei(in majoriutatea hypermaketurilor)
Cashmere Tamaioasa Romaneasca, dulce. Oenoterra. Sub 20 lei (tot asa).

Imi cer scuze celor pe care le-am uitat. Am facut acordul corect, deci nu producatorilor, ci vinurilor. Producatorilor n-am de ce sa le cer scuze, ci doar le urez un an nou mai bun, si mai bun (in cazul unora), mai multa deschidere si inspiratie! Toate bune!

foto: reuters.com