Se afișează postările cu eticheta SERVE Ceptura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta SERVE Ceptura. Afișați toate postările

O epopee bahica in Dealu Mare

«Preaiscusite nobile Ulise,
De călăuză ţie să nu-ţi pese.
Catargu-nalţă,-ntinde pânze albe
Şi stai aşa. Un vânt de miazănoapte
Corabia ţi-o va mâna pe valuri.» 
Odiseea

Cântul I Începutul

Galati, joi, 07.07.2022, dimineața pe la orele 8, oarecum intempestiv, deoarece ar fi trebuit sa mă trezesc puțin mai devreme, m-am ridicat in șeaua Rocinantei (an de producție 2007, unic proprietar). Instantaneu am simțit o inflexiune in destin reprezentata de un martor roșu de ulei si unul galben de bec ars pe undeva. Sentimentul de bad karma s-a accentuat când la peco nu erau ștergătoarele de geamuri lângă pompa, deoarece nu aveau apa. Din același motiv s-a dus si plănuita mea cafea de dimineață.

Infruntand aceste semne rau prevestitoare, de ca si cum urbea natala avea o reticenta in a ma impartasi lumii, l-am ridicat de la domiciliu pe partenerul de aventura, bine cunoscutul Ciprian Haret. Am pierdut șirul experiențelor vinoase la care am participat împreună. M-am luptat alături de el in nenumărate batalii cu propria noastră sobrietate. Am pierdut destule, însă măcar le-am pierdut împreună. 

La ieșirea din oraș, un alt Peco avea apa si astfel s-au rezolvat urmatoarele probleme din planul minutios croit de subsemnatul si de ceilati participanti. Ba chiar si karma s-a imbunat, deoarece s-a stins martorul de bec ars. Drumul ni se deschidea mai prietenos, facandu-ne sa credem ca asteptarile noastre de la urmatoarele cateva zile vor fi implinite cu totul si ca nu vom mai vedea decat jumatatea plina a paharului. Pentru ca da, despre pahare si sticle urma sa fie vorba! 

Dar unde mergeam noi? Ei, intr-un loc unde nu ajungi in fiecare zi si anume la...Mizil! 

Nu vreau sa jignesc mizilenii, insa dintre toate micile orase ale patriei noastre, pe care le-am vazut,  putine sunt mai predispuse la ironie decat prea-tihnitul orasel prahovean. Am fost si anul trecut pe vremea asta acolo (mai multe despre incredibilele noastre aventuri din 2021 gasiti aici). E ceva in locul acela care te face sa te intrebi instantaneu "ce caut eu in Mizil?". Sa fie implinirea, fericirea, raspunsul la marile intrebari deschise ale vietii? In orice caz, doar apa la robinet nu se poate cauta acolo dupa ora 23. 

Drumul a fost fara probleme, ba chiar atat de liber incat aveam impresia ca si universul conspira sa ajungem cat mai repede in Mizil. Insa doar pentru a pleca cat mai repede de acolo. Ceea ce am si facut, dupa jonctiunea cu un privilegiat chiar daca vremelnic locuitor din Mizil (imi pare rau, nu ma pot opri, pur si simplu, haideti sa repetam impreuna de cateva ori: "Mizil! Mizil!", poate imi trece), adica Vasile Ghimpu, somelier, om de treaba si poet al tigaii incinse.

In aceasta formula vesela, rodata deja anul trecut, ne-am avantat imediat spre urmatoarele destinatii. In mod ciudat, chiar daca amplasate invariabil la marginea unui sat (adica nici macar oras mic ca Mizilul- ups, nu-mi trece...). toate, dar absolut toate, au fost mai spectaculoase, domnoase, curate si ingrijite decat tot ce am vazut in Mi...

Cântul II Davino

In scurta vreme, am ajuns in marginea comunei Ceptura, pe un deal cu priveliste frumoasa. Crama Davino, construcția noua, este un conac cu influente neo-romanesti, impletire de estetic si functional. Aici am fost intampinati de Bogdan Costachescu si Irinel Macici. Bogdan vorbeste insufletit despre vinurile lui, insa este genul de oenolog cu conceptie sanatoasa care intelege ca vinul bun pleaca din vie si da tot atatea detalii despre plantele care cresc intre butuci si despre care e convins ca aduc multiple beneficii, in ciuda opiniei perpetuate de scoala romaneasca de agricultura, cat despre licorile in sine.  

Datorita specialistilor pe care i-a intalnit, in special consultantul greco-francez Athanasse Fakorelis, Bogdan si-a rafinat filosofia care sta la bazele vinului, migrand incet-incet spre un stil minimalist in interventie. Bogdan e genul de profesionist atat de pasionat de munca sa incat iti poate vorbi doua ore doar despre leguminoasele care cresc intre randurile de vie, cu o vivacitate care te-ar face sa crezi ca economia mondiala sau soarta lumii au importanta egala in gandurile lui.

de la stanga la dreapta: Ciprian Haret, subsemnatul, Bogdan Costachescu, Vasile Ghimpu
2021 pare a fi fost o recolta foarte buna, mai ales pentru vinurile albe pe care le-am gustat. Toate s-au prezentat expresive, echilibrate si cu un continut nu foarte ridicat de alcool, adica numai bune in categoria lor existentiala. Eu unul imi reiterez afectiunea pentru Domaine Ceptura blanc (Sauvignon blanc, Feteasca Alba, Riesling Italian), un vin alb complet din punctul meu de vedere, agreabil atat tanar, cat si contruit astfel incat sa aiba rezistenta la timp, dar nu as refuza nici un Faurar proaspat, desi evident joaca in ligi diferite. Apropos de Faurar...albul si roseul 2021 sunt probabil printre cele mai bune vinuri reunite vreodata sub aceasta eticheta. 

Si la rosii lucrurile au stat foarte bine, concatenarile de Feteasca neagra, Cabernet sauvignon si Merlot deja traditionale in Dealu mare prezentandu-se admirabil.  Flamboyant 2018 e un vin foarte serios, un Flambo printre cele mai bune, iar Rezerva 2016 este indubitabil, ca la fiecare editie unul dintre cele mai bune vinuri rosii romanesti, in aceasta editie, un pic mai maleabil si mai intelegator decat precedenta rezerva, cea din 2014. E un monolit mai polizat ca sa zic asa, foarte complex si cu o remanenta remarcabila. Altfel, remarc cu bucurie mentinerea celor doua monovarietale neaose, Alba Valahica 2021 (feteasca alba), Purpura Valahica 2017 (feteasca neagra), ambele indispensabile in orice degustare reprezentativa pentru aceste soiuri. Concluzia vizitei? Davino continua sa fie un etalon pentru segmentul superpremium al pietei.

Cântul III SERVE

In celalalt capat al satului sta un alt monument al vinului romanesc: SERVE, firma infiintata in 1994 de regretatul contele corsican Guy de Poix, prima investitie straina in domeniul vinului de dupa Revolutie. Aici am fost preluati de Aurel Rotarescu, oenologul etern al cramei, om inradacinat al locului, care pare stie totul despre fiecare parcela, planta, piatra si particula de praf din Ceptura. Ai zice ca dupa atatia ani, se va fi relaxat intr-o solida comoditate si rutina, insa inca si-a pastrat o latura aventuroasa, in acest caz exprimata prin noile vase, niste "oua" de rasina, foarte potrivite dupa spusele sale pentru anumite vinuri si proceduri.

La proba paharelor, ni s-a alaturat doamna Mihaela de Poix, cea care duce mai departe viziunea sotului ei. Am trecut prin luxuriantul portofoliu al cramei, largit in ultimii ani mai ales prin gama de Cuvee-uri. Daca initial existau doar doua, astazi sunt aproape la fel de multe ca membri familiei, pentru ca fiecare imprumuta numele sau porecla cuiva. Astfel, am ramas surprins de Pacs (pinot noir in alb, feteasca alba, riesling), un alb exotic, tropical, dar racoritor si jovial, as putea spune mai degraba feminin daca vremurile nu ar insista sa schimbam sensul milenar al unor cuvinte. Dar acesta nu a fost decat facilul start al maratonului. Chiar daca Vinul Cavalerului este o gama entry-level, sa nu ocoliti sauvignonul blanc 2021, sec pana in maduva oaselor, cu buna expresivitate si tipicitate. Albul etalon al cramei, Cuvee Amaury 2021 (Sauvignon blanc, Chardonnay, Riesling de rin) isi confirma pedigreeul de alb serios, agreabil atat tanar, dar cu un bun potential de pastrare. Am trecut la rosii, unde o impresie foarte vie a lasat Cuvee Guillaume 2020, un Pinot noir cu ceva Feteasca neagra prin viscere, culoare regulamentara, floral si fructat cu mare potential. 
Aurel Rotarescu (stanga), Ciprian Haret

Triada de final a propus cele mai pretioase vinuri ale cramei. Am inceput cu Cuvee Guy de Poix 2017, Feteasca neagra puternica. Un pic prea puternica in aceasta editie, cel putin asa mi s-a parut. Temperatura de servire este esentiala in acest caz. Cuvee Alexandru 2017, urmasul peste 10 ani a legendarului Cabernet Sauvignon, s-a dovedit foarte tipic pentru soi, cu ardei verde, afine et cie, vin bun dar nu la fel de bun cel putin ca amintirea lasata de 2007. Insa Cuvee Charlotte 2016 (cab, merlot, FN) nu are "dar"-uri. E la acelasi nivel ridicat ca aproape orice editie a acestui cuvee, impetuos si vanjos. Din aceasta eticheta am mai gustat 2015, ceva mai suav si echilibrat in acest moment in timp, dar si un venerabil 2002, inca in viata, cu arome de invechire firesti (ceara, miere, marochin), dar si o agreabila nota de dulceata de cirese. Evident peste varf, insa ofera o indicatie asupra potentialului.

Seria m-a pus la grea incercare. Desi am evitat consumul cat am putut (adica am scuipat des, scuzati-mi lipsa de eleganta, desi intre degustatori exista si un mod elegant de a face acest lucru nascut din instinct de conservare), cumva la capatul vizitei din pricina numarului mare de probe eu si Ciprian ne-am simtit usor apasati de povara raspunderii, ca sa nu zic altfel. 

Una peste alta, a fost o vizita foarte utila la SERVE. Cumva de vreo 4-5 ani, nu am mai luat an de an pulsul acestei crame legendare si mi-a parut bine ca am ajuns iar la zi. 

Cântul IV Vasile

Insa ziua era foarte departe de a se fi incheiat.  Cum se zice, vinul e o treaba grea, dar trebuie sa te tii de ea. Trupa s-a mutat spre eternul si fascinantul Mizil din nou. De data aceasta, pentru a achizitiona pastrama si carnati. Ce frivol, veti zice! Asta pentru ca nu ati gustat acea pastrama si acei carnati, dibuiti de Vasile la un magazin, era sa zic satesc, de prin meandrele Mizilului. Dar inainte de va spune cat de bune au fost si la ce au folosit, dati-mi voie sa va spun cateva cuvinte despre Vasile. 

Ghiciti care este Vasile

Vasile este un gurmand si gurmet, in acelasi timp. Vasile a plecat de tanar in Europa, ca prea multi tineri de oriunde din Romania, din lipsa de oportunitati acasa. A muncit si a muncit din nou, in constructii, in agricultura, oriunde. Nu cred ca sunt multe familii din tara asta sa nu se simta parte din aceasta poveste. Cand il privesti prima oara, vezi un tip masiv, roscat, cu barba, cu nasul putin pigmentat. Ceva din aceasta imagine iti transmite instantaneu impresia ca esti in compania unui bon-viveur, a unui om pentru care un vin si o bucata buna de carne sunt o distractie la fel de dezirabila ca o carte sau un film bun. Sa nu va inchipuiti insa ca cilibiul de care vorbesc e doar un mancau mai cu staif. Nu!  E un tip educat, facultate, etc. insa trecut de tanar prin muncile de jos, pe care prin tenacitate si talent le-a transformat in trepte pentru o cariera. In Italia, de la muncitor marunt intr-o crama a ajuns sommelier, cu toate cursurile si examenele serioase pe care le implica acolo aceasta specializare. E specialist si in cafea si salamuri. Din nou alte cursuri, patalamale etc. 

Pe drum, Vasile a vorbit de cateva ori la telefon cu oameni din proaspatul fost loc de munca, o crama turistica cunoscuta, de langa Tohani. Nu stiu daca e frumos sa trag concluzii publice din conversatii private auzite accidental, insa ce m-a frapat e ca preocuparea lui nu era viitorul loc de munca, ci soarta femeilor de la curatenie si bucatarie, a gradinarilor si a oamenilor de la intretinere, odata cu plecarea sa.

Gandindu-ma ca e si burlac, inchei acest excurs cu un mic indemn: doamnelor... :)

Cântul V Ferdi

Drumul spre Crama Ferdi este lung si sinuos. Desi plantatiile sunt deasupra Tohanilor, crama in sine este la nord de Ploiesti, in Valcanesti, intr-o zona pitoreasca, pre-montana, usor depresionara, de unde probabil si racoarea contrastand cu sudul judetului Prahova. Distanta dintre plantatii si crama produce mici neajunsuri, in mare parte legale si stupide. Romania e o tara in care putine functioneaza cum trebuie institutional, insa e litera de lege ca daca ai crama in afara Denumirii de origine controlata nu poti sa pui DOC pe eticheta, sa numesti soiurile etc. Cum localitatea este in afara ariei DOC, chiar daca strugurii sunt din mijlocul acesteia, vinurile de la Ferdi nu au soiurile listate, nu ca musteriilor cramei le-ar pasa prea mult.  

Marian Andries (stanga), Ciprian Haret, subsemnatul, Fernando Mihailescu, Vasile Ghimpu

Fernando Mihailescu ("Ferdi") este un fost comandant de nava si actual antreprenor. Printre alte realizari remarcabile se numara si felul in care arata la 57 de ani. Nu stiu ce a facut, ce a mancat, o fi de la aerosolii din oceane si mari, insa nimeni nu i-ar intui varsta dupa infatisare. Este inalt si zvest, deci numai aspecte enervante pentru noi, astia, "normali".

Crama Ferdi este o crama mica. Nu trebuie sa impinga volume mari, nu are nevoie de departamente de vanzari si oameni de marketing, nu negociaza cu retaileri si alte bestii. Are un mic "cult-following" care ii soarbe licorile imediat dupa aparitie. Etichete din sute de sticle, cel mult mii, atat! Desigur, sunt multi mici producatori in Romania, unii vand pe marginea DN-ului in peturi sau alte asemenea, insa Ferdi e din alta clasa ontologica. Vinurile lui sunt toate, dar toate, premium si mai sus. 

Nu am participat la o degustare per se a vinurilor sale, seara petrecuta acolo a fost in moliciunea dezirabila a hedonismului si a vorbei lungi acompaniate de leapsa muzicala propusa de Paul, fiul si colaboratorul principal al lui Fernando in ale vinului, si daca exista perturbare fericita in degustare, aceea a fost a pastramei fumegande pe gratar invartita de Vasile, insa am trecut probabil prin toate vinurile sale. Nici unul nu a fost rau, adevar va spun voua! Dintre ele as evidentia Lady Black Legend 2020, o Feteasca neagra absolut remarcabila si incredibil de abordabila atat de tanara, dar si, mai ales, cuvee-ul Ferdi Fario 2020, un soi de all-in-one al viziunii creatorului (feteasca, cabernet etc). 

Seara s-a topit in noapte si aparatul meu critic odata cu ea si totul a fost placut, chiar si piesele muzicale propuse de Ciprian, fan al metalelor extreme, cum poate stiti. Vasile ma ameninta periodic ca va posta un video in care dansam in grup La Cucaracha, insa nu stiu despre ce vorbeste, credeti-ma!

Cântul VI Prince Matei

A doua zi, dupa ce cocosii din Valcanesti si-au facut datoria matinala, ibuprofenul a prevenit stari anxioase, iar cafeaua a facut neuronii sa clipoceasca din nou, ne-am deplasat spre extremitatea estica a podgoriei Dealu Mare. Zoresti, judetul Buzau, la care nu am putut ajunge fara a trece din nou prin...ati ghicit, bravo!

Dupa Flamboyant (sau Rezerva, dupa buget) si Cuvee Charlotte, exista un alt vin rosu celebru, etalon al calitatii cu state vechi de plata intru propasirea vinului bun de Dealu mare. Asa este, e vorba de Prince Matei, Merlotul etalon al industriei. 

Vila Zorilor

Dupa ce fostul antrenor al acestui mare club cu baza de selectie de pe dealurile Teganeanu și Zorilor si-a dat demisia, noul manager a jurat sa respecte blazonul clubului, ba chiar si sa mearga mai departe cu el, in cupele europene. Proprietatea a fost achizionata de acelasi grup de investitori care controleaza Sarica Niculitel, reprezentati de Marius Iliev, onest si curios iubitor al vinului, dupa cum am aflat si cu alte ocazii.

Omul factotum de la club a ramas, cum se intampla de obicei in locuri cu traditie, acelasi. In acest caz, Marius Nae. Precum Aurel Rotarescu de la SERVE sau Bogdan Costachescu de la Davino si domnul Nae e curatorul perpetuu al vailor si dealurilor, al albinelor si ale microorganismelor din crama, in acest caz de langa Zoresti. Sunt oameni-loc, o specie rara de homo sapiens care par una cu locul, monumente umane ale naturii. La volanul masinii de teren care ne-a dus in punctele cheie ale plantatiilor, parea ca pana si creanga corcodusului care a scuturat de praf oglinda masinii intr-un punct mai ingust al drumului de pamant are un nume dat si o afectiune acordata. Pe scurt, e omul care stie tot despre loc, o memorie vivanta a podgoriei. Cum anii trec, m-am bucurat sa aflu ca fiul sau, Catalin, dupa fireasca "ratacire" prin alte domenii si interese personale, e gata sa calce pe urmele lui, fiind si el agrenat in mecanismul printului de langa Buzau.

Marius Nae (stanga), Catalin Nae, Marius Iliev

Stiu ca Buzaul e un municipiu respectabil, sigur, insa privit din departare, de pe Dealul Zorilor, pare marunt. Evident, nu toate orasele se pot apropia de maretia Galatiului. Ori pur si simplu nu sunt dealuri suficient de impunatoare in jurul orasului dunarean cat sa releve, de pe culmea lor, micimea reala a asezarii. Maretia e deseori evidenta doar dintr-un un punct de vedere, nu-i asa?

La Prince Matei, asa cum este acum, poti vedea doua lucruri: realitatea prezenta si viziunea lui Marius Iliev. A doua te face sa-ti imaginezi o crama noua, proiectata de un arhitect italian, un hotel si eventual un "glamping" in paduricea pe care ne-o putem imagina deja ca parc dendrologic. Prima e doar "vila zorilor", o cladire veche, "chateau" pur sange, chiar daca umbrit de ani de lipsa de investitii si reabilitare si cateva alte cladiri accesorii, industriale, cu dotarile interne necesare, dar fara pic de fior arhitectural. Nu-i bai, pentru ca si in Franta "chateau" nu inseamna, de fapt, in majoritatea cazurilor, decat o baraca.  

Dupa ani, zeci de ani, in care de aici au provenit doar doua-trei etichete pe langa Prince Matei, am fost surprinsi sa descoperim si vinuri albe care se vor revela in viitorul apropiat. Am gustat o Feteasca alba 2021 absolut respectabila, o feteasca alba intre fetesti, fara gluma! Am gustat si o Feteasca regala, din acelasi proiect premium, care...mai are nevoie de timp, cred ca e putin nehotarata, poate prea serioasa si grea in acest moment. Acestea sunt doar proiecte, sa ne intelegem, mai curge apa pe Buzau pana sa aiba etichete si sa fie plasate intr-o gama. Insa la aceasta feteasca alba ma gandesc ca la o femeie frumoasa pe care am zarit-o cateva clipe trecand pe strada din viteza masinii. 

Trecand la rosii, doua vinuri sunt absolut de luat in seama: Prince Matei 2016 respectiv Matei 2017 (atentie, nu Prince Matei, ci doar Matei, un blend clasic de cab, merlot si FN, produs in doar 1700 sticle). Merloturile mai recente, inca in baricuri, sunt inca foarte imberbe si mai trebuie educate ceva vreme. O mare surpriza si  un mare semn de intrebare pentru mine este existenta acestor vinuri din soiuri albe, cu plantatii de 40 de ani vechime sau mai mult, dar si ceva Cabernet Sauvignon. De ce nu nu a crezut nimeni in ele pana acum? De ce soiurile albe erau recoltate si vinificate ca field blend si data ca plata in natura muncitorilor? Adica, bine muncitorilor ca se alegeau cu asa vinuri, insa...

Am petrecut vreo trei ore printre budane, pahare si farfurii pline de deliciile Buzaului, babicuri, ghiudemuri si niste intriganti si deliciosi, chiar daca ignobili cartofi, insa orice lucru bun are un sfarsit.

Si cum se spune, orice sfarsit e un nou inceput.

Cântul VII Mierla Alba

In drumul spre nava-mama, adica punctul de inflexiune numit Mizil, am oprit la sugestia lui Vasile la Crama Mierla Alba. Desi probabil nu multa lume a auzit de ea, aceasta crama este proprietatea majoritara a unui oenolog care si-a petrecut ani din viata la DFR (Domeniile Franco-Romane), pe numele sau Daniel Dorneanu. 


Desigur, ca in toti anii de mers pe la targuri, m-am intalnit pasager cu omul, insa marturisec ca e prima oara cand am vizitat o crama in lipsa totala a proprietarilor. Inainte sa spuneti ca de fapt asta e incalcare de proprietare, aflati ca tot bravul Vasile a intermediat aceasta vizita si ca in sala de degustare ne astepta de dimineata un decantor in care se deplia vinul nr. 1 al cramei, un blend de feteasca neagra cu merlot 2017, un vin serios si respectabil, catifelat si invaluitor, cu un final tonic, curios. 

Dar nu vinul a fost momentul culminat al experientei, cat locul in sine: fabulos, cu o halima proprie, construit cu detalii atent alese, cu adieri provensale si peisagistica de top. Serios, e ceva de vazut, transmite un sentiment reconfortant, melancolic, unitar de la intrare si pana in maruntaiele beciului. Cineva a gandit si bine a facut!

Cântul VIII Blocul de vizavi de parcul primariei Mizil, etajul 3 si intoarcerea acasa

Daca in orice poveste punctul terminus trebuie sa fie un moment culminant, ei, bine, ghinion! Exista moduri de a face agreabil de citit procesul verbal al unei vorbe lungi intre patru barbati, intr-o seara de vineri, mare parte desfasurata in bucataria calduroasa a unui bloc din Mizil, insa cumva nu ma simt scenarist al noului val al cinematografiei romane. Si nu s-a mancat ciorba, ci doar cateva virtuozitati scurte de-ale lui Vasile, cum ar fi felii de ficat de vitel cu ceapa, respectiv "banale" bucati marmorate de vita argentiniana fripte in tigaie. Nimic prea complicat, ati zice, insa credeti-ma ca Vasile s-a dovedit un creator de haiku in tigaie, un virtuos al lucrurilor simple, pentru desavarsirea carora e nevoie de mult exercitiu si cunoastere. 

Cine a fost al patrulea om? Nimeni altul decat Gabi Lacureanu, winemaker extraordinaire, omul Golemurilor, al Bon Viveur-urilor si al Ancestralului de mai an, al propriilor creatii actuale L'Artiste si noutate! Estrada, minigama din care ne-a oferit un cupaj de feteasca neagra si merlot 2018. Ce sa va zic, vin serios, baricat indelung insa in lemn cu impact neutru. Carnea vitei lui Vasile si vinul lui Gabi au aprins constelatiile de pe cer, au agitat licurici jucausi pe dealurile din zare, cel putin asta s-ar fi intamplat intr-un roman de Gabriel Garcia Marquez. In realitatea din Mizil, explozia gustativa a coincis doar cu artificiile festive ale unei nunti si cu farurile masinilor de pe drumurile din satele situate in nordul localitatii. 

Si am mancat si baut, am vorbit tampenii si lucruri grele deopotriva, am ascultat muzica si ne-am ferit de tantarii feroce din Mizil. Acum rad, insa nimeni nu radea sambata dimineata, pentru ca aceste insecte diptere din subordinul Nematocera au reusit un salt evolutiv la Mizil, sunt atat de feroce si de silentioase incat pana si rudele din Delta Dunarii ar avea ceva de invatat de la ele. Rapiditatea cu care au invadat o camera m-a facut sa cred ca tacticile germane din al doilea razboi mondial au fost pe deplin asimilate de micutele zburatoare considerate pana acum irationale.

Una peste alta, cu toata ironia, de la balconul etajului trei al unui bloc din Mizil, privelistea apusului in Dealu Mare, denumire care apropos nu e o licenta poetica, ci o evidenta vizuala, intrucat primul rand  din Subcarpati se infatiseaza ca un zid, nu e chiar asa de rea. Rau nu a fost nici pentru Ulise la plecarea din Troia sau pe insula lui Helios, pentru ca avea companionii potriviti, porci in protap si vinul curgea. Insa pentru a nu ne atrage furia zeilor, am gasit nimerit ca a doua zi, de dimineata, sa ungem cu ulei 5W-V40 incheieturile venerabilei corabii (an de productie 2007, unic proprietar) si sa ne retragem discret spre locurile noastre de lume. 

Drumul spre Itaca nu a fost usor, am trecut prin Scila si Caribda politiei rutiere, prin furcile caudine ale coloanelor de tiruri cu cereale, ne-am luptat cu perfidele sirene brailene care ne-au ademenit cu ciorba de burta de somn, insa tribulatiile noastre s-au incheiat in final, am facut pace cu zeii si am revazut albele ziduri ale citadelei natale. Majestoasele porti ale cetatii s-au deschis in fata fiilor ratacitori, muzica de alămuri a rasunat cale de sapte poște si totul a fost bine, de vreme ce cititi aceste randuri. 

Sfarsit

SERVE Cuvee Guy de Poix 2015

SERVE, prima investitie straina in viticultura romaneasca de dupa 1989, a fost si inca este un model de urmat pentru multe din cramele care au aparut ulterior. Crama din Ceptura a propus de la inceput vinificarea in sec. De altfel se zice ca feteasca neagra a fost febletea fondatorului Guy de Poix, astfel incat a fost firesc ca cea mai buna Feteasca neagra a cramei si indubitabil una din cele mai bune din Romania sa-I poarte omagial numele.

Vinul aduce o aromatica de fructe negre (ne duce cu gandul si la mure si la dude, dar nici pruna coapta nu lipseste) si picanterii- cafea, tutun, usoare adieri de vanilie si piper. Un corp mediu, suculent, cu o senzatie de catifelare si de eleganta. 

Intr-un fel seamana cu acele filme care isi bulverseaza specatorul prin rasturnari de situatie, care schimba tot ce ai crezut pana atunci, in grenul Memento, Shutter Island sau Vanilla Sky. Aici clickul apare cand citesti nivelul de alcool de pe contraeticheta. Si dintr-o data vezi cu alti ochi realizarea. Oenologul Aurel Rotarescu a dat dovada de maiestrie ca sa poata ascunde atat de bine printre pliurile calde ale licorii procentul de 15.5, care in realitate ar putea fi chiar mai mare. In ciuda acestui lucru, vinul are o curgere foarte rapida, daca intelegeti ce vreau sa zic, ceea ce este din nou remarcabil.

Cuvee Sissi 2017 SERVE

Recunosc ca editia 2016 m-a prins probabil intr-o pasa nu prea buna. Adica am avut o opinie ceva mai rezervata decat alti confrati in ale datului cu parerea. Poate m-am inselat, poate sticla, poate momentul degustarii sa fi concurat la o anume parere. Cert e ca editia 2017 mi-a placut mai mult, aducand pe langa profilul asteptat (aciditate, adieri de flori albe, fructe rosii, senzatie de prospetime intensa), un aer de rafinament nu tocmai des intalnit in gama roseurilor de la noi (si nu numai). E un vin de toata lauda. Totusi trebuie avuta grija cu temperatura de servire. As zice ca n-ar trebui servit prea rece. Finetea poate fi interpretata ca lipsa de corp, stiti cum e. 
Ciprian Haret sugera chiar aerare 30 de minute. Eu n-as merge pana acolo, dar puteti experimenta aceste sugestii. 
In rest, sa remarcam sticla "aerodinamica" si inchiderea cu dop de sticla.
12.5%, IG Dealurile Munteniei, ~50 lei, 87 pct
  


Terra Romana rose 2017 (SERVE)


SERVE a fost primul producator de dupa '89 care a propus pietei romanesti vinuri usor iesite din contextul national, dar mult mai apropiate de gustul frantuzesc si mondial. Unul din vinuri a fost un rose sec, rara avis pe atunci, urmat la inceputul anilor 2000 de o versiune premium in gama Terra Romana. 

Exponatul 2017 patreaza "reteta" anilor trecuti, fiind produs din Merlot si Feteasca neagra, propunand o aromatica usor florala, cu o fateta de fruct bine evidentiata, cu zmeura, capsune si piersici albe,  bine echilibrat in gust, cu o placuta onctuozitate care se interpoleaza intre papilele bautorului si o seara frumoasa. Remanenta este buna, dulce-acrisoara. Pe scurt, un gust clasic, greu de ignorat in sezonul cald.   

IG Dealurile Munteniei, 12,8% alc, ~40 lei, 85 pct


SERVE - Cuvee Clemence (2015)


Pedigriul SERVE se arata in amanuntul ca in descrierea oficiala o vie de 9 ani este considerata tanara.
Te intrebi, firesc, cum ar trebui denumite viile de 3-4 ani? Vii embrionare?Oricum, acesti noua ani ai Chardonnay-ului, in parte fermentat in baric, se intalnesc cu zambetul blajin al unei Fetesti albe plantate pe cand multi dintre noi nici macar nu erau in proiect: 1965.

E ca imaginea unei bunici iesite cu nepotul intr-un parc plin de plante inflorite: un corcodus, un tei, nuante de scortisoara si cuisoare de la evantaiul din lemn traforat si parfumat al elegantei si stimatei doamne. Gustul este al inghetatei juniorului, cu tuse de vafa acrisoara, cu alune de padure, putina vanilie si cu o buna remanenta. Ce cuplu dragut! Sa-i invitam la povesti si la o cina usoara! 
DOC Dealu Mare, 14%, ~4000 sticle,  ~44 lei, 87 pct

Vinuri pentru 5 retete

Am făcut un exercițiu de imaginație încercând să potrivesc câteva vinuri la preparatele propuse de colegii de campanie. Rețetele respective le-am ales oarecum la întâmplare. Sunt doar niște opțiuni personale, bazate pe inspirația de moment și pe un mic ajutor bibliografic. Să mai zic că toate vinurile amintite se pot achiziționa din Selgros. Logic, nu? Eu am contemplat rafturile magazinului din propria urbe, însă mă gândesc că în cazul altora oferta poate fi chiar mai amplă, deci și baza de selecție s-ar mări. Hey ho, let's go!

Linguine cu creveți în stil italian, o rețetă propusa de Savori Urbane.
Pe larg aici si in rezumat in mintea mea:
Paste, creveți trași la tigaie cu putin usturoi, zeama de lămâie, pătrunjel, una peste alta. Știu nu-i amuzant să povestești așa lapidar elaborate rețete îngemănate în blogosfera cu poze artistice, dar asta e! Laser, frate!
Părerea mea: Purcari Pinot Grigio 2016. Aromatică directă, curată și florală și cu note de pere și piersici. Un vin ușor, aromat, cu suficienta aciditate cât sa "taie" dulceața creveților. Pe banca de rezerve: Canti Pinot Grigio 2015, vin din nordul Italiei, regiunea Veneto, prețuit undeva pe la 20-25 de lei, cu aromatica asemănătoare titularului, dar cu o condiție fizică mai precara, respectiv Cuvee 4 Sfinți 2016 Sarica Niculițel un alb onest, fructat și mai simplu decât am bănui citind componența cuvee-ului: Sauvignon Blanc, Rhein Riesling, Chardonnay si Aligote, cu arome fragrante si un gust proaspat. 20-24 lei. E ziua lor în iunie, halal potrivire! Cum a cui? A sfinților! Adică Zotic, Atal, Camasie și Filip.


Tofu crocant, autor Broccoli and Muffins.
Cu poze strălucitoare: aici.
Mi s-a părut nițel exotic, asiatic, simplu, dar de fapt complicat. O gustărică! Dar una cu texturi diferite și cu gusturi usor exotice (remarc doar "ghimbir"). Deci ce să fie, ce să fie?
Părerea mea: As încerca un strugure aromat vinificat in sec. Sa zicem Tămâioasă Private Reserve de la Halewood din an cat mai recent sau la chiar Egregio Muscat Ottonel 2012 de la Vincon, care s-a păstrat destul de bine. Toate sunt vinuri prețuite în jur de 30 de lei. La o adică, merg si Pinot Grigio amintite mai sus. Iar ca sa fie fantezia completa as încerca un Palomino fino extra dry Tio Pepe, un vin de Jerez marca Gonzalez Byass de servit rece!

E lung pământul, ba e blat. De pizza. Ciprianmuntele.ro
Pe lung: aici. Pizza, salam, măsline, chestii clasice.
E de rosu, proaspăt și vioi, fără îndoială. Sa vedem un Chianti de la Banfi, cu strugurele Sangiovese în rolul principal. Alegerea e undeva intre clasicco și superiore, după buget! Taninuri suple, aciditate buna, ar trebui sa se ducă pe gât ca o cascada de munte! În caz de patriotism excesiv încercați o Feteasca Neagra (sec, ca altfel nu alunecă), cum ar fi Castel Stârmina de la Vinarte, din Mehedinti sau chiar un Pinot noir de Dealu Mare Vinul Cavalerului de la Serve.  Să-mi ziceți cum a fost!


Pulpă de miel la cuptor cu vinete, rodie și cartofi dulci copțiretetecalamama.ro.
Aici avem ceva sățios, fie si numai privind pozele. E o farfurie complexă. Rulada de carne, ca rulada de carne, dar cartofii dulci și rodiile ar cam cere un rosu suculent, fără o structură tanică prea dezvoltată și cu o tentă dulceagă. Păi un Chianti si un Pinot, precum cele de mai sus, sau mai bune ar trebui să facă treaba. De dragul variației as propune Brolio de la Barone Ricasoli sau un Pinot Noir la Cetate de la Oprișor. În plus hai să zicem...o picantă Cadarcă de la Balla Geza. Ba chiar și spumantele rose care vor urma. O variantă "exotică", propusă de un amic somelier, ar fi un Lambrusco secco, dacă există în ofertă.

Cheesecake cu fructe de pădure…la borcan, fără coacere, de Alexjuncu.ro.
Așadar, se ia un pachet de biscuiți digestivi, niște brânză proaspătă și...lăsați, mai bine citiți direct la sursa.
Părerea mea: Ei, aici e greu. Avem crema de brânză, fructe de pădure, biscuit. E un desert, dar nu prea dulce.
Putem să rupem pisica în doua cu un Rhein Imperial Extra Brut Rose, spumant obținut prin metoda tradițională la fabrica Rhein din Azuga. Ceva fructe roșii, dar și arome de "toast", biscuiți, drojdii fine și alune de pădure. Să facă vreo 35-40 de lei. Sau putem încerca noul Domeniile Recas rose, care e mai abordabil, produs prin metoda Charmat (fermentare secundară în tanc și nu în sticlă ca în cazul metodei tradiționale), potrivit la granița dintre brut și extradry, având arome de fructe roșii mai intense. 25-27 lei. 
PS: dacă s-a pus mai mult zahar în lucrare, vedeți un Asti (un spumant italian cu rest de zahar consistent produs din struguri de Muscat) sau neaoșa Cashmere Tămâioasă românească (care e produsă de Oenoterra in Dealu Mare după metoda italieneasca amintita).

V-am mai spus ca asocierea mâncare-vin nu e tocmai o știință exactă? Vă mai spun o dată! Există evident niște principii destul de sănătoase ale asocierii, există cărți de specialitate, manuale pentru somelieri, site-uri dedicate etc așa încât vă încurajez să fiți creativi. Bine, nu creativi în sensul de scrumbie la grătar udată de un Barolo sau un Cabernet Franc, dar în niște limite rezonabile, acolo! :)  

 scris pentru SELGROS cauta pasiunea.

Cuvee Sissi 2016 SERVE

Probabil cei de la SERVE au considerat ca cele cateva cuvee-uri din portofoliu, care pana acum aveau un caracter sa zicem solitar, trebuie sa se reuneasca intr-o gama a lor, iar aceasta trebuie intregita cu un rose, mai ales ca roseul e la SERVE un soi de varf de lance. In fond, e primul rose sec comercial lansat dupa Revolutie. Zic comercial in sensul ca nu e vreun experiment realizat pe la o Statiune de cercetari, ci unul destinat meniurilor din restaurante si rafturilor de magazin specializat.
Spre deosebire de clasicul rose Terra Romana, care e produs din Merlot si Feteasca neagra, Sissi este un Pinot noir. 
Are o culoare rose somon, nu foarte pigmentata, o aromatica curata de fructe rosii (cirese, coacaze rosii), banana si usoare (adica deloc fragrante) note "tehnologice"(ca sa zic asa) de vata de zahar si o adiere de oja. Gust fin, dar rotund, cu aciditate bine exprimata si post mediu, citric.
Pe ansamblu este un vin competent realizat, insa ma simt nevoit sa adaug ca cel putin pentru recolta 2016 si cel putin pentru mine, roseul Terra Romana este superior, asta desi e putin mai ieftin. Sigur ca ambalajul cuvee-ului adauga cost, cu sticla eleganta si inchiderea cu dop de sticla, dar...hei, parerea mea! 

12,5%, IG Dealurile Munteniei, ~45 lei, 84 pct.


Milenium Alb 2015 SERVE Ceptura


Principiul democratic al celor 50% nu functioneaza in amestecul de vinuri. Intotdeauna mi s-a parut ca vinurile traiesc mai degraba in ordine revolutionara decat democratica. Faci un mix de nemultumiti cu disidenti, adaugi doi stropi de ultrasi (sau de valutisti), asa de fason, si victoria e aproape garantata! Asa si la vin, zici ca ai o majoritate inamovibila, cu 60% Sauvignon blanc, dar n-ai fost suficient de vigilent sa-ti dai seama ca in culise, in lipsa vigilentului Chardonnay (care media pana acum politichia) Rieslingul de Rin si Feteasca alba s-au inteles si uneltesc sa rastoarne oranduirea de fructe exotice si flori. Suntem in climaxul inclestarii! Vor reusi revolutionarii? Deznodamantul va fi "live" in paharele dumneavoastra!

13,5%, DOC Dealu Mare, ~40 lei, 85 pct

foto: unvinpezi.ro

TERRA ROMANA ROSE 2016 S.E.R.V.E. (Romania)


Sunt convins ca Terra Romana Rose 2016 va fi printre cele mai apreciate roseuri romanesti ale anului. Iata ca din Feteasca neagra si Merlot a putut sa iasa ceva amintind de vinuri provensale de marca, cu o aromatica frumoasa, ademenitoare de flori albe si trandafiri, fragi, pomelo, piersici albe si banane, respectiv un gust care se remarca printr-o binevenita plinatate si o buna remanenta. Foarte bun.

In afara de asta, e soiul de vin periculos, cu baubilitate extraordinara. Mare atentie, pericol de lipsa! Asa ca luati doua sticle!
IG Dealurile Munteniei, (Feteasca Neagra, Merlot), 13.5%, 35 lei, 87 pct

ReSERVEle Contelui (Vinul Cavalerului Rezerva Contelui alb, rosu si rose)

foto: serve.ro
Varianta alba este un 2015, IG Dealurile Munteniei, Sauvignon blanc si Riesling de Rin, 13%.  Vine intr-o culoare aurie nu foarte intensa, cu reflexii verzui, o aromatica florala, cu tuse de pepene galben si citrice, gust bine echilibrat, rotunjor, amintind de pepene galben si pomelo, pe final. Amabil, fara colturi, usor de baut, cu alcool bine integrat. Un vin convivial, "casual", dar cu o nuanta eleganta. 84 pct

Roze-ul 2015, blend din Cabernet si Merlot, IG Colinele Dobrogei, 13,5%.  E un roze sensibil la temperatura de servire. Mie mi-a placut racit mai energic, recomand 8-9 celsius, altfel va parea nitel cam greu. Culoare clasica, aromatica de pepene galben, piersici, banana, fructe rosii. Gust destul de fresh (60%, sunt glumet, cum ma stiti), undeva intre exuberanta juvenila de la Vinul Cavalerului si finetea roseului recunoscut, din gama Terra romana. Altfel, extrem de versatil. 82 pct

Vinul rosu este un 2013, IG Colinele Dodrogei, 14%, Cabernet-Merlot. Culoare frumoasa, rosie-rubinie intensa, vin de corpolenta medie, cu nas de vin proaspat, nabadaioas, usor verde, cu arome de prune, proapete si uscate, afine,coacaze, ciocolata. putina vanilie, taninuri bine crescute, amabile, dar multe. 83 pct. E genul de vin care ar face fata la carnea de oaie, de exemplu.

Sunt vinuri listate in magazinele specializate pe la vreo 28 lei, cu un pret de Horeca recomandat la 55 lei, fiind o subgama Vinul Cavalerului, pozitionata usor mai sus. Si ambalajul trimite inspre acolo. In fond, numele intreg e Vinul Cavalerului Rezerva Contelui, deci nu e o gama total distincta. 
Toate sunt cupaje si asta e diferit, fata de gama de baza, cel putin. Se pare ca proportiile si soiurile nu sunt batute in cuie, in fiecare an oenologul Aurel Rotarescu hotarand ce blenduri vor umple aceste sticle.

In concluzie, as zice ca nu am rezerve fata de Rezervele Contelui. Sunt vinuri corect facute, iar la 55 lei reprezinta o alegere de buget buna, din meniul de bauturi al locantelor patriei.





Vinurile rosii de top de la SERVE Ceptura

Mi s-a spus ca vinurile mele ocupa prea mult spatiu din luxuriantul apartament. Asa ca am inceput un proces de  marire a spatiului locativ printr-o metoda aparent simpla, dar destul de anevoioasa:) Si anume, bautul. O treaba grea, dar cineva trebuie s-o faca si pe asta. 
Am facut o revizie printre vinurile din dotare si mi s-a pus pata pe cele de la SERVE, pe care le-am baut incet si pe rand. Iata cateva impresii:

Cuvee Guy de Poix 2012. Feteasca neagra. Un vin cu o aromatica ciudata, cu fatete minerale si afumate, visina din visinata. Tot ce a fost fantastic la 2011, complexitatea, eleganta, felul maiastru in care se ascundea nivelul mare de alcool. nu am regasit in 2012. Mi-ar place sa cred ca poate sticla n-a fost reprezentativa, ca e neasezat bine in sticla, desi...Pentru ca nu face cinste numelui de pe eticheta. Plus ca a iesit iar de 15,5%. Deja pare ca procentul mare de alcool da individualitate acestei etichete si nu alte considerente.

Cuvee Charlotte 2010. Feteasca negra si Merlot. Ce vin placut si cat de cameleonic! De fapt e prost spus cameleonic, pentru ca un cameleon consuma o gramada de energie sa se faca una cu mediul, pe cand 2010-le de la Charlotte face exact invers. E ca un David Bowie. Mi-e lene sa si caut de cate ori am scris de el in trecut. Cred ca acum ar fi a patra sau a cincea oara. E un soi de record. De data asta a fost un vin cald, sensibil, fata urme de imbatranire, cu o aromatica condimentata, ierburi aromatice, prune si mure. 87

Cuvee Alexandru 2007. Cabernet sauvignon (cu 14% Feteasca Neagra). Culoare matura, aromatica frumoasa, depliata de ceai Earl Grey, forrest floor, caseta de lemn, afine, cirese negre. In gust taninurile nisipoase se aglomereaza pe final dand o impresie usor amaruie si iodata. Final "sec", ca un amarone, daca vreti. E un moment bun de consum, notele de maturitate dau eleganta si complexitate. 90










Acum si la H&M: Vinul Cavalerului Feteasca Alba 2014 SERVE


Acum patru ani am scris frumos de feteasca alba din gama Vinul Cavalerului. Cel putin asa mi s-a spus. Ma gandeam la feteasca respectiva ca la un filigran prin timp. Recolta 2010 a fost mestesugita din vii vechi si avea ceva special. 

N-am mai incercat eticheta pana la editia 2014, adica prezenta. Nu numai din vina mea. S-a intrerupt filigranul cativa ani, din pricini diverse. Intai feteasca a reaparut ca parte dintr-un blend cu sauvignon in gama superioara, apoi in 2013 de una singura, invaluita usor in baric. 
Si iata ca reapare in gama consacrata, Vinul Cavalerului. Insa nu mai e aceeasi. E ca progenitura unui expat, nascuta din uniunea cu o femeie straina, si care va creste undeva in lumea larga, fara sa stie limba romana, doar cu un soi de mostenirea genetica si culturala onorifica.
Vii tinere, drojdii selectionate, caracter flagrant exotic si floral, guma turbo, fizzy, vin proaspat, usor de baut. Gustul e mai satisfacator dpdv folcloric, fiind preponderent citric (mar verde, zarzara). 
E un vin bun? Da, indubitabil. Insa nu mai poarta ie, ci o bluza cu motive etnice, de la H&M. 
~25 lei, 83 pct