Cătălin Păduraru și Liviu Grigorică. Oameni, vinuri și pahare (ep.4)

Bine v-am găsit la un nou episod din Oameni, vinuri și pahare, serie în care ne dorim să aflăm ce tipuri de pahare folosesc în degustare, acasă, în ocazii speciale etc cele mai cunoscute figuri ale lumii vinului din România.

Fetișuri…interbelice

Pe Cătălin Păduraru îl stim cu toții ca un promotor al vinului, în special românesc, fie că a făcut-o la TV, fie prin intermediul International Wine Challenge Bucharest ori prin alte proiecte.

În ce privește paharele folosite, iată ce ne-a mărturisit:

Paharul ISO sau OIV

“Obligându-mă să mă gândesc serios la asta, recunosc, cred ca am devenit “manierist”, ca să nu spun că am ...fetișuri :) În degustare, deși nu prea se mai “poartă”, îmi place paharul mic OIV (foto).La relaxare elegantă, culmea, îmi plac paharele mari și foarte subțiri (Riedel)”

Iar dacă este timpul pentru o șuetă cu prietenii, Cătălin ne-a spus ca preferă “cele de la Stolzle, puțin mai robuste, dimensiuni extrem de echilibrate” (foto). 

Stolzle Weinland

Și a continuat: “dacă bem afară, de vreo câțiva ani simt nevoia paharelor de tip interbelic, cu fațete drepte. E doar o dorință inexplicabilă, cred că ține mai mult de vizual, nu am reușit să o pun realmente în practică. Niște prieteni mi-au facut cadou aceste pahare, le simpatizez, dar nu le scot, de fapt, niciodată. Anul asta reorganizez gradina din spate și poate le pun acolo. Acolo se potrivesc și din punct de vedere practic (sunt destul de rezistente).” (foto)

Cătălin Păduraru se distrează, deși am putea spune că e și o formă interesantă de antrenament, cu paharele negre, care ascund conținutul, în cazul de fața tot marca Stolzle. “Pun mai multe vinuri, schimb ordinea paharelor și încerc, după aceea, să vad cât de “deștept” sunt. Concluzia: suntem destul de mult dependenți de ceea ce vedem”. 

De altfel, desi explorează aceste fațete subtile ale psihologiei degustării, încearcă însă să respecte principiul “vinul potrivit în paharul potrivit”: “în afară de muncă, da, schimb paharele pentru fiecare tip de vin. Știu că este controversată ideea de potrivire vin-pahar dar, ce să fac, e o chestiune de plăcere. Poate fi și indusă, nu-mi pasă. Arată totul altfel și, probabil, plăcerea nu se compune doar din gustul vinului. De asta îl aduc în România pe fiul celebrului Emile Peynaud (bine, e ca-n bancuri, are si el vreo 70 de ani!), care a studiat psihologia degustării și are o carte pe aceasta temă” (n.n. Jean Pierre Peynaud este anunțat ca jurat la IWCB 2019, iar Catalin ne-a spus că este chiar posibil să tină o prezentare în cadrul evenimentelor conexe competiției).

Ispita din pahar

De pahare negre se foloseste uneori și reputatul oenolog Liviu Grigorică, parintele Ispitelor, Drăgaicelor și al celebrei “etichete roșii”, asociate Cramei Oprișor, dar și pentru multe alte vinuri, “moșite” în calitate de consultant al altor producători. Liviu ne-a răspuns succint și glumeț.

“De obicei în cramele cu care lucrez există ceva similar acolo (n.n. Schott Zwiesel sau de la alt producător dar cu formă asemănătoare) (foto).

 Dacă vreun vin trebuie să mă convingă doar cu gust și miros atunci folosesc paharul alăturat (foto)

Iar dacă e cazul de fiță maximă ori chiar vreau să mă\să-i răsfăț (foto) plec cu geamantanul :)  Și acum vorbind serios: prima variantă e valabilă întotdeauna. Paharele negre le folosesc foarte rar. Iar setul de voiaj, care este chiar foarte bun…îl folosesc și mai rar”.

Gabriel Lăcureanu și Sergiu Nedelea. Oameni, vinuri și pahare (3)

Bine v-am găsit la un nou episod din Oameni, vinuri și pahare, serie în care ne dorim să aflăm ce tipuri de pahare folosesc în degustare, acasă, în ocazii speciale etc cele mai cunoscute figuri ale lumii vinului din România.

Și călare (pe Licorna) și Peugeot

Pe Gabriel Lăcureanu îl cunoaștem datorită unor vinuri uimitoare cum ar fi ilustra Fetească Neagră Ancestral 2008, Golem 2009, și mai nou Anno Sauvignon blanc 2014 sau Bon Viveur 2014.
Oenologul și directorul companiei Licorna Winehouse ne-a spus ca paharul folosit la degustările din cramă este un Peugeot “Esprit 180” de 400 ml (foto, paharul din stanga), produs pentru soiul Merlot, care însă s-a dovedit foarte bun în aprecierea vinurilor de toate culorile. Pe lângă o oarecare eleganță, a completat Gabriel.

În ce privește munca în cramă, Gabriel ne-a spus că  “în momentul când definitivez un vin îl degust în mai multe tipuri de pahare, pentru a observa cum ar sta în paharele din diferite restaurante, deoarece noi vindem preponderent în restaurate și acolo trebuie sa iasă corespunzător vinul în apreciere”.  
Și a completat: “însă la toate vinurile pe care la pregătesc pentru piață, la final, mai folosesc pentru analiza mea și Impitoyable le taster”. Vorbim tot de marca Peugeot, un pahar de 380 ml, cu un design deosebit, fără picior, având doua cavități pentru apucare dar și pentru accelerarea aerării. (foto)

Acasă folosește pahare de tip lalea, recomandate pentru vinul alb, deci de capacitate mai mică, de 200-250 ml. (foto)

Gabriel ne-a mai mărturisit un lucru interesant și anume ca se gândește la particularizarea formei paharului, cu alte cuvinte la crearea unui pahar “Licorna”, ca să pună cât mai mult în valoare calitățile vinurilor produse. 

Blestemul vinului de vinărie

Și dacă a venit vorba de nemilosul (impitoyable) de la Peugeot, ei bine, binecunoscutul sommelier și formator Sergiu Nedelea a avut la rândul său o experiență cu numitul pahar. În vorbele sale, pe lângă multe altele “am avut și un pahar special pentru degustare, adecvat tuturor vinurilor, numit “Les Impitoyables” (nemilosul)... dar l-am pierdut într-un accident tragic, pe când discriminam niște vinuri de “vinărie” versus vinuri de calitate... se pare că a fost un blestem !”.  

In activitatea de formator în cadrul Winetaste School, dar și acasă, Sergiu folosește pahare Riedel, “cele uzuale din gama Degustatione pentru alb și rosu” (forma clasică, tip lalea), completând că “atunci când am un vin provocator, recurg tot la gama Riedel, dar folosesc paharele specializate în funcție de cepage-ul folosit sau care este predominant în acel vin” 

În afară de acestea, Sergiu Nedelea are un mic secret: o adevarată colecție de pahare și recipiente dedicate vinului, pe care o prezintă cursanților, pentru a vedea si înțelege evoluția acestora.

La final, Sergiu ne-a spus și o mică povestire anecdotică, legată de achiziționarea paharului tip pocal cu balonul verde, ușor opac (foto), de la un anticariat din Germania, undeva pe Valea Rinului. Întrebând vânzătorul de acesta curiozitate aparent inexplicabilă, pentru ca în fond folosim pahare transparente tocmai pentru a ne bucura de cromatica licorii, i s-a răspuns că astăzi toate vinurile au o culoare frumoasă, demnă de admirat, însa nu întotdeauna lucrurile au stat la fel, iar acest pahar este pentru “acele” vinuri.

Oameni, vinuri și pahare (2): Valentin Ceafălău

Dacă în episodul introductiv am făcut mise-en-place-ul problemei, este timpul să vedem ce pahare folosesc unele dintre celebritățile lumii vinului de la noi. Le-am întrebat ce tip de pahare folosesc în diferite circumstanțe, cum ar fi în degustare, la bătrânul băut “casnic”, la mesele de familie sau ocazii speciale.

Agentul 00…1

Dăm primul cuvânt lui Valentin Ceafălău, cunoscut jurnalist de vin, degustător experimentat, membru în juriului câtorva dintre cele mai prestigioase concursuri de vin din lume, Marketing Communications Coordinator la Vinimondo, respectiv ambasador al cunoscutului producător de pahare Riedel și prin urmare ne poate oferi, pe langă informația “mondenă” și o abordare teoretică asupra problemei.

“Paharul este parte integrantă a degustării vinului, are un rol extrem de important în acest demers. Cu toate că de foarte multe ori neglijăm acest aspect, forma paharului influențează radical percepția pe care o avem asupra gustului vinului.

Dacă luăm o băutură, orice tip de băutură, indiferent că este vin, bere, cafea, ceai sau băutură răcoritoare – și o încercam din recipiente diferite: o cană normală din ceramica, un pahar de vin sau direct din sticlă, o să observăm cât de diferit se simte aceeași băutură din fiecare recipient în parte! Diferența de senzații și percepții pe care le oferă diferitele recipiente este una incredibilă, putând fi sesizată chiar și de către cei mai puțin sensibili la arome și gusturi”

În ce privește paharele folosite acasă, pentru pentru băutul “casnic” dar și pentru degustările cu prietenii, Valentin foloseste paharul Riedel 001, “un instrument menit să pună în valoare toate vinurile, indiferent de culoare sau stil de vinificare.  Proiectarea acestui pahar, numit și „opportunity glass”, a durat câțiva ani, iar pentru realizarea sa s-a ținut cont de caracteristicile tuturor paharelor realizate până în acel moment de Riedel. Rezultatul a fost unul surprinzător, un pahar impresionant, „opulent”, care are capacitatea de a îngloba o sticla de 750 ml, dar și aceea de a scoate în evidenta caracteristicile vinurilor albe, roșii și roze, dar și pe cele ale vinurilor spumante și licoroase”.

Riedel 001

Din experienta de peste 50 de ani a producatorului Riedel, Valentin ne-a mai împărtășit că „unele pahare pot scoate în evidență fructozitatea, altele taninurile, mineralitatea sau aciditatea, putând echilibra în mai mare sau mai mică măsură acești contributori. Atunci când vorbim despre forma și influența sa asupra gusturilor, aducem în discuție o anume “arhitectura a paharului”. Cei trei parametri de design sunt forma, mărimea și diametrul “gurii” paharului. Mărimea paharului dictează cat de mult aer intra în contact cu vinul, forma dirijează vinul către diferite zone ale cavității bucale, iar diametrul paharului influențează viteza de curgere a vinului din pahar. Astfel, unele dintre pahare pot sa accentueze nuanțele tonice-amărui sau acide ale unui vin, în timp ce altele pot scoate în evidenta tonurile fructate ale aceluiași vin.”

Raspunsurile Marinelei Vasilica Ardelean

Restaurantul Oanderful, Bucuresti, 21.05.2016, aproximativ 4 pm, masa rotunda, mica si inalta, doua scaune de bar. 15 minute, cu scurte intreruperi (cerere de autograf, ring-uri de apel). 

De ce spui ca ai gustat 3000 de vinuri? Unde ai gasit 3000 de vinuri in Romania si Republica Moldova? Spui chiar tu ca ai fost la aproape 90 de crame. Asta inseamna 33,33 vinuri pe crama. In Romania exista 5-6 crame care sa aiba atatea etichete. Deci cum vine treaba pana la 3000?

MVA: Pentru ca vorbim de vinuri, nu de etichete. Am degustat multe vinuri din cisterne, tancuri, baricuri...

Lucrurile valoroase si serioase au in spate realitati. De ce exista atatea cuvinte mari in carte? X e cel mai mare, festivalul Y e cel mai mare, cand stii ca nu e asa? De ce? 

...(am omis sa pun aceasta intrebare. Bad, bad, George!)

De ce in TOATA cartea exista confuzie intre regiunile geografice si cele referitoare la vin. Dobrogea sau Moldova nu exista dpdv oenologic. Exista Dealurile Munteniei sau DOC Murfatlar sau...etc. De ce ai ignorat chestiuni elementare in domeniul vinului? Poti sa-ti inchipui o carte referitoare la vinuri frantuzesti care sa ignore clasificarea denumirilor de origine sau indicatiile geografice, care sa vorbeasca de Petrus ca despre un Bordeaux in general sau sa listeze un Richebourg ca un general Bourgogne? Cuvee Amaury sau Girboiu Tectonic nu sunt Dealurile Munteniei, respectiv Moldova, ci DOC Dealu Mare, respectiv DOC Cotesti. De ce ai ignorat aceste chestiuni?

MVA: Vreau sa stiti ca denumirile de origine si celelalte alte detalii tehnice au fost trimise chiar de catre producatori. S-au depus mari eforturi pentru ca volumul sa apara la timp. Au aparut altfel si greseli, nu s-au putut verifica toate datele, insa toate acestea vor fi corectate in viitoarele editii, va asigur. 

De ce CV-ul tau este variabil? Adica diferit in functie de cine intreaba? De ce esti somelier azi, iar maine esti mult mai mult? De ce te recomanzi ca degustator profesionist international de vinuri? Traiesti din degustatul vinului in mod profesionist? Ai participat la un singur concurs international serios. Ai auzit de Valentin Ceafalau? Are 10 prezente consecutive in juriu la CMB Bruxelles. Tu cam pe unde te afli comparativ cu el sau cu altii (pentru ca nu e singurul de la noi ani la rand in jurii de specialitate)? 

MVA: La cursurile de MBA ni s-a spus ca CV-urile trebuie adaptate in functie de circumstanta, de interlocutor. E o regula de baza in redactarea unui CV. Cat despre calitatea de degustator profesionist...Degustator e si cel care se bucura de un vin impreuna cu prietenii, insa degustatorul profesionist e cel care participa la concursuri internationale, care publica articole, scrie ghiduri de spre vin. Am participat la scrierea unui ghid despre vinurile de Champagne, am fost in juriu la Mundus Vini, la concursul de la Belgrad. Sa stiti ca nu imi aleg aceste concursuri intamplator. Imi doresc sa am o imagine cat mai larga asupra zonei din care facem parte.

Ce legatura ai (agentia de PR inclusa in vorba) cu articolele care te numesc "zana vinurilor", "regina vinurilor de Champagne"? Cine scrie textele astea? Te intreb pentru ca nu poate fi un ziarist de la Vocea Ardealului sau...altele. De unde sa stie sau sa verifice toate datele din articolele acelea, care, in unele cazuri se si repeta, in alte publicatii si sub alte semnaturi?

MVA: Dar nu sunt eu cea care spune aceste lucruri! Intrebati-i pe cei care le-au scris. Intrebati ce contributie am avut la Foss Marai, intrebati-i pe Dan Balaban sau pe Mihaela de Poix ce activitati am facut pentru Romania in Italia si nu numai. Ei stiu.

N-ai avut nicio rezerva in a include elogiul lui Helmuth Köcher in carte?

MVA: Nu puteam sa-i impun sau sa-i cenzurez punctul de vedere. 

De ce o carte produsa printr-un efort colectiv nu crediteaza ca autori si pe cei care au participat la scrierea ei? 

MVA: Autoarea cărții sunt eu. Ceilalți au fost invitați sa scrie câte un articol, pe care l-au semnat. Este o practică curentă, din moment ce nu sunt coautori.

De ce coperta Cartii Vinurilor Romanesti te are pe tine pe coperta? N-ar trebui sa aiba vinul?

MVA: Stiu ca nu e bine s-o spun, insa cand altii o sa scrie o carte asemanatoare pot pune ce vor ei pe coperta.

De unde vine finantarea campaniei de autopromovare personala?

MVA: Pot spune ca sustinerea mea vine din strainatate, din pricina credibilitatii pe care o am acolo. 

De ce realitatea n-a fost de ajuns? De ce n-ai putut scrie "Ghidul vinurilor romanesti de Marinela Vasilica Ardelean"? Asa cum e ea, o doamna frumoasa, cu ceva experienta in domeniul vinului, venita din diaspora, avand contact cu altceva, cu alta lume? De ce te-ai bagat in marasmul imposturii, tipic neo-romanesc?

MVA: Realizarile mele sunt certitudini. Trebuie intrebati cei cu care am lucrat si cei cu care am colaborat.

Precizari: acesta nu a fost un interviu clasic. Am pus aceste intrebari pe facebook (recitite Marinelei Ardelean, fata in fata), iar raspunsurile au fost date live, in 15 minute, consemnate in scris si confirmate azi, inainte de publicare, de catre respondenta. Recunosc ca structura intrebarilor a fost in parte retorica, in parte necesitand raspuns scris. Dar pana la urma sunt niste intrebari. Iata mai sus niste raspunsuri. 

In premiera mondiala, nu voi comenta. Consider ca nu e fair. Nu poti fi si participant si comentator in acelasi timp.  Insa va incurajez sa comentati cum credeti de cuviinta. Voi raspunde doar in masura in care subiectul e metodologia sau circumstanta, nu despre continut. Multumesc!

"Sunteți încă in cautarea unei identitati și asta este foarte interesant!" RYAN OPAZ (interviu)

Ryan Opaz este o figura cunoscuta in lumea vinului. Este un expat american, traind acum in Portugalia, dupa ce ani buni a locuit in Spania. Nu are studii de specialitate si asta nu l-a impiedicat ca in 2011 sa fie pe lista scurta cu persoane de urmarit in powerlist-ul Decanter si- in general- sa fie considerat o voce foarte sonora la nivel mondial.
Eu l-am intalnit la Premiile Vinul.ro, unde am fost colegi in juriul competitiei. In particular e un tip extrem de jovial si cu picioarele pe pamant, care transpira prin toti porii pasiunea pentru arome si gusturi si care si-a construit o afacere din activitatea sa din social-media.
I-am adresat cateva intrebari si mi-a raspuns dupa cum urmeaza.
Lectura placuta!

George Mitea: Ryan, ai parte de succes professional în socialmedia din jurul vinului. Esti cofondator (alaturi de sotia ta, Gabriella) al Catavino.net, organizezi European WineBloggers Conference, participi ca jurat la multe concursuri de vin și vorbesti public despre vin și comunicarea in domeniul vinului. Noi avem aici aproximativ zece bloguri actualizate în mod constant, și ele vizează în principal pe “winegeeks” și oamenii din industrie. Ceva sfaturi cu privire la extinderea audienței?

Ryan Opaz: Da, nu vorbiti catre “tocilari” sau catre oamenii din industrie. Vorbiti catre oameni. Vinul este o băutură socială, vorbiti despre lucruri sociale și puneti vinul în mijlocul lor. Când Catavino s-a mutat de la vorbitul doar despre vin,  si spre gastronomie, călătorii si cultura publicul nostru a crescut foarte mult. Nu puneti vinul într-un bula, puneti-l în viață! Daca vrei să cresti scrie despre natură, istorie, sport, viață ... lucrurile care intereseaza pe cei mai mulți oameni. Altfel iti ignori publicul.

GM: Multe crame din România nu au o strategie coerentă și constantă in ce priveste prezenta in social media. Ei consideră social media ca timp pierdut. În schimb se concentreze pe echipe de vânzări care sa strabata țara in lung si-n lat, prezentari in restaurante, chestiuni de genul acesta. Ce pierd facand asa?

RO: Eu spun mereu ca daca nu e stricat, nu-l repara! Dacă o crama vinde tot ce face si nu are probleme, atunci nu trebuie sa schimbe nimic. Social media este un instrument. Unele instrumente sunt importante pentru tine.  Dacă intrebarea este daca social media poate vinde vin, atunci răspunsul este da. Dacă esti în căutarea unui nou canal de vânzări și ignori social media, pierzi o oportunitate. Adevarul e ca social media funcționează bine numai atunci când este combina cu tehnici de scoala veche.  Cutreieratul țarii și alte lucruri obișnuite sunt actiuni care ar putea fi mult îmbunătățite cu instrumente cum ar fi Twitter, FB, și Foursquare, asta dacă vrei.

Noile crame cu sânge proaspat vor adopta și integra acest tip de promovare in munca lor.  Va lua ceva timp, dar se va întâmpla. Social Media este modul în care lumea comunică astăzi și pentru a vinde trebuie să fie un bun comunicator. Social media iti poate permite să comunice catre noi categorii de public și în noi moduri. Acesta este un lucru bun.

GM: Producătorii de vin din România consideră de multe ori ca bloggeri de vin sunt amatori zgomotosi si ii trateaza cu recalcitranta, datorita unor prejudecăți, as zice. Deci, din experiența ta, ce fel de segmente de piață sunt influentate de catre bloggeri (dacă este cazul)?

RO: Robert Parker a fost un blogger, în sensul literal de blogging-ul (web-log). El a luat cea mai ieftină formă de publicare (copii xerox) pe care a găsit-o in acel moment și apoi si-a construit expertiza prin aprofundare și degustare. Și prin scris. Și prin greșelile pe care le-a facut. În cele din urmă si-a demonstrat calitatile.  In schimb, daca internetul ar fi existat in 1980, Parker ar fi avut un blog.

“Bloggerul de vin” este o idee naiva. Există oameni care comunica despre vin, unii folosesc hârtie și stilou, unii folosesc internetul, unii utilizeaza twitter, unii unelte de blogging; dar toti fac același lucru: Comunica. Poti fi un comunicator prost fără public sau unul bun și sa-ti dezvoltii publicul care te urmareste.  Jancis Robinson scrie un blog, si ea pare să aibă influență. Suntem comunicatori de vin. Uneori pe un blog, twitter, Instagram, reviste, săli de clasă și dincolo de toate acestea. Doar să fii  unul autentic.

GM: Dar nu toată lumea se vede pe sine ca un comunicator de vin. Cunosc câțiva oameni care ar respinge o astfel de etichetare. Mai ales pasionații (“hobbyists”). Sau unii care se vad pe sine ca fiind critici ai industrei de vin, intelegand prin asta ca accentul lor principal nu este pe raspandirea cuvantului vinului. Ce crezi despre asta?

RO: Ok, dar asta este punctul meu de vedere, sau cel puțin o sa ating si acest subiect. Pasionatii sunt foarte buni și avem nevoie de ei. Ei au influență în cercurile lor si ei sunt cei spre care se indreapta lumea cand are nevoie de recomandări despre vinuri. Ei nu sunt în căutarea unui public mai larg.

În ce-i priveste pe Critici? Ei bine, în cazul în care scriu despre vin pentru nimeni, atunci de ce sa mai faca ceva. Dacă publici undeva te așteptați sau stii ca, probabil, cititorii te vor găsi la un moment dat. Dacă nu vrei ca oamenii sa te citeasca, ține un jurnal pe hârtie. :)

GM: Ryan, ai avut șansa de a ne cunoaște țara mai bine din punct de vedere al vinului. Unde crezi că este industria noastră acum?

RO: La început. Aveți unele vinuri minunate și unele foarte “brute”. Dar am impresia că sunteți încă in cautarea unei identitati și asta este FOARTE interesant. Viitorul este luminos. Explorati-l!

GM: Pe ce ar trebui să se concentreze o veche, dar încă în curs de dezvoltare, industrie producătoare de vin, din punctul de vedere al stilului și al soiurilor?

PO: Pentru moment distrati-va! Explorati. Incercati lucruri noi, încercati lucruri vechi. Cred că vinăriile de astăzi au nevoie sa vada ce funcționează cel mai bine și inca nu simt ca exista un "răspuns corect".  Eu m-as concentra pe obtinerea de suficiente vinuri bune din diferite stiluri pentru a fi o forță pe piața mondială. Poate că ele există deja, dar trebuie mai intai sa te zbati pentru a fi recunoscut. Uitati-va la Turcia pentru inspiratie: puneti accentul pe varietatile locale, dar fara sa va fie frică de cele internaționale.

Primul lucru de reținut: Pentru voi nu există nicio concurență in acest moment, numai colaborare. Singura concurenta pe care cramele din România o au este cu "obscuritatea". Dacă nu lucrati împreună, "obscuritatea" va câștiga. Colaborarea este singura modalitate de a ajunge în cele din urmă pe scena internațională. Intrebati Austria.

GM: Ce gust ar trebui sa aiba vin de 80 de puncte? Dar unul de 90? (Te intreb asta având în vedere eterna polemică cu privire la scala Parker și inflatia de puncte )

RO: N-am nici cea mai vaga idee. N-am gustat niciodata un punct. Vinul este o băutură menita sa fie bauta și apreciata impreuna cu prietenii. Am incercat o multime de vinuri "ne-evaluate", care m-au făcut mai fericit decât vinurile premiate și “marchate” cu aceste puncte stupide. Un vin bun se va vinde din pricina povestii sale. Un vinificator leneș va folosi de punctele pentru a vinde un vin care nu are o poveste. Lucrati la povești. Poveștile sunt singurele "punctele" pe baza carora cumpăr vinul.

GM: Vinul natural. Vinul “orange”. Știm cu toții disputa. Robert Parker crede că e fraudă, Jamie Goode pledează pentru ei. Crezi ca vinul natural va rămâne de nișă sau va deveni o alegere pe care orice producator de vinuri va trebui să o facă?

RO: Naturalul nu va pleca. Cui îi pasa. Vinul este diversitate. Ar trebui să celebram asta și sa nu ne facem griji despre ceea ce este "vinul potrivit", ci mai degrabă care este vinul potrivit pentru mine, voi, ei. Vinul nu are un răspuns "corect". În cazul în care oamenii apreciza un stil, să-i lasam. În cazul în care stilul este o tampenie, calatoria ii va fi de scurtă oricum.

GM: Crezi că la un moment dat piață de vin va deveni controlata de 3 sau 4 corporații majore, cum se intampla in industria de bauturi racoritoare? Sau că varietatea în vin va deveni indusa prin diferite mărci care, în esență, sunt de fapt cam același lucru?

RO: Niciodată. Exista prea multă diversitate.

GM: O previziune asupra a ceea ce ar fi de urmarit in lumea vinului, în viitorul apropiat?

RO: Berea. Serios. Vinul este prea plin de sine, berea nu este. Marketingul pentru bere și cultura micro-berariilor fac totul corect pentru a revoluționa piața de băuturi, iar vinul ține cu dintii de o idee care zice ca vinul trebuie sa fie vandut pe baza vechilor nume de familie și al proprietăților istorice. Vinul ar trebui, ca toate bauturile, să fie vândut pe baza de AROME și POVESTI. Pentru mine, asta este real si authentic- aromele si povestile, dar pentru altii nu este;  deși cred ca lumea e de acord ca șansele de a cumpara o bautura sunt mult îmbunătățite dacă aceasta are un gust bun și are o poveste distractiva.

Berea va continua să dea apeluri de trezire industriei vinului, pe masura ce mergem mai departe.

GM: Într-adevăr, vedem aceleași etichete și mențiuni pe contraeticheta, vii creionate, crama pe un deal, aceleași povești despre ținuturi binecuvântate și tradiția de nu stiu cate secole. Putine idei proaspete. Îmi place proaspătul, dar nu se aplica si aici zicala de care aminteai mai sus-"daca nu e stricat nu-l repara"?

RO: Dacă vrei sa vinzi. Eu nu voi sfătui oamenii care nu au nevoie de sfaturi. Dar dacă aveți nevoie sa vindeti mai mult, berea este un loc foarte bun pentru a căuta idei noi.

GM: Și, în final, ce crezi, ar trebui să blogging-ul despre vin să fie un scop în sine sau ar trebui să o privim ca pe un un instrument de promovare al autorului sau al altui lucru?  Se poate ajunge la un echilibru sau e doar o alegere pe care un scriitor de vin trebuie să o facă?

RO: Sper ca prin acest articol pot răspunde la întrebarea ta: http://wineconversation.com/page/6/?s=blogger. Blogul este un instrument: nimic mai mult. Ești scriitor / comunicator / etc. Unele persoane care folosesc bloguri vor fi nimic mai mult decât de consumatori cu o poveste de scris. Unii vor fi mai mult decât atât. Dar cui îi pasă?  Fa ceea ce te face fericit. Fii sincer. Munceste din greu. Cei care muncesc din greu, isi păstreaza picioarele pe pamant și dau ce au mai bun de oferit sunt de cele mai multe ori cei care se ridica acolo sus.

Dar amintiți-vă un lucru (așa cum am spus): Nu există nici o concurență, exista numai colaborare. Dacă doriți ca blogging-ul să fie important, priviti orice blogger ca fiind colegul vostru. Si fiecare iubitor de vin ca fiind audiența. Fiecare crama are o poveste de spus.

Toată lumea vrea să fie cineva pentru cineva. Unii vor faima, unii isi doresc anonimatul. Ambele sunt ok.

foto: catavino.net

Takeshi Shimoda, importator de vin romanesc (interviu)

Japonia este o tara cu peste 125 milioane locuitori. Poate o sa va surprinda, dar dupa Wineintelligence jumatate din populatia tarii este consumatoare ocazionala de vin, iar aproximativ 22,5 milioane consuma vin saptamanal sau mai des!  In crestere constanta, Japonia are o piata pentru vinul imbuteliat estimata la 750-800 milioane USD, deci ca valoare- mai mare decat a noastra.

Am tot observat, mai ales pe facebook, ca exista unele eforturi romanesti pe acea piata. Asa ca prin intermediul Gramma (Marian Olteanu) am identificat pagina RiJT JAPAN- iar domnul care mi-a raspuns la cateva intrebari (si ii multumesc frumos pentru asta) se numeste Takeshi Shimoda (foto). 

Asadar, sa vedem ce zice un importator strain despre licorile noastre:

Cum ati ajuns implicat in importul de vinuri romanesti?

Am venit in Romania in interes de afaceri, de vreo 40 de ori si intr-una din aceste dati am fost invitat sa particip la o degustare unde mi-au fost prezentate mai multe tipuri de vin romanesc. Am fost placut surprins de gustul lor si mi-am dat seama ca vreau sa impartasesc aceasta experienta oamenii din Japonia.

Cat de mare este piata japoneza?

Piata japoneza a bauturilor alcoolice este preocupata in special de bauturile traditionale cum ar fi sake, umeshu si shochu dar si de bauturile coreene si chinezesti traditionale. Vinul este printre ultimele intrate pe piata Japoniei si a devenit o bautura foarte la moda, dar care e consumata de un numar relativ mic de oameni care traiesc in special in zone urbane. Oricum piata vinului din Japonia trece printr-un proces de expansiune, cu din ce in ce mai multi consumatori care incep sa aprecieze vinuri de buna calitate. 

Care sunt tendintele? Ce tip de vin consumatorul japonez prefera?

Deoarece mancarea japoneza e foarte „sensibila” si este bazata in principal pe ingrediente crude sau proaspete, felurile de vin cele mai apreciate de japonezi sunt cele albe si mai usoare. Oricum si carnea de vita e printre preferintele japonezilor asa incat vinul rosu e si el apreciat.

Este vinul compatibil cu bucataria japoneza?

Depinde de gust, unele feluri sunt compatibile, altele nu. Cum spuneam- cele albe, cu un gust mai delicat fac parte din prima categorie.

Importati numai vinuri romanesti sau aveti si altele tari in portofoliu?

Nu, doar vinuri romanesti.

Ce vinuri romanesti importati?

Gramma, DaVino, Basilescu, Visinescu, Oenoterra, Oprisor

Cum sunt vazute?

Sunt vazute ca vinuri scumpe, dar de o calitate si un gust superior.

Se vand?

Da, se vand. Piata creste usor in functie de nivelul de promovare.

Ne puteti spune un vin sau doua care s-au facut remarcate?

Japonezilor le plac brandurile DAVINO si Oprisor si le plac Davino Flamboyant si pinot noir de Oprisor. Le plac vinurile rosii romanesti.

Ce canale de distributie folositi?

Acum folosim Horeca si online.

Exista si alti importatori de vinuri romanesti in Japonia?

Din cate stiu sunt alte 2 sau 3 persoane cre incearca sa vanda vinuri romanesti si o fac promovand Romania si cultura romana.

Este Statul Roman implicat cumva in promovare?

Din pacate, nu.

Vedeti un viitor pe piata japoneza pentru vinurile romanesti si ce ar prebui facut ca acest lucru sa se intample?

Avem nevoie de un suport financiar puternic pentru promovarea României, a vinurilor românești si a produselor de mare calitate. Japonia are o populatie numeroasa si pentru a ajunge la cat mai multe persoane este nevoie de mai multi bani pentru proiecte si evenimente de promovare.

Jamie Goode: "Un razboi al vinului e pe cale sa inceapa" (Interviu)

Jamie Goode este un personaj foarte cunoscut in lumea vinului, mai ales datorita site-ului wineanorak.com si a blogului asociat, lansate in 2001.  

Goode, londonez posesor de doctorat in botanica, si-a facut intrarea in bibliografia enologica cu “Wine science: the application of science in winemaking”(2006), volum care a castigat diverse distinctii si premii. De asemenea cartea "Authentic Wine"(2011) scrisa impreuna cu Sam Harrop MW, este o lectura obligatorie pentru cei care prefera autenticul si expresia terroirului intr-un vin, dar si pentru cei care doresc sa faca un vin care sa exprime locul de unde provine.

Pe langa site-ul amintit, Jamie Goode colaboreaza cu publicatii din Marea Britanie si nu numai (Decanter, Sunday Telegraph, etc), participa ca jurat in diverse concursuri de vin (cum ar fi IWC).

Ca pe blogul sau, stilul raspunsurilor la acest mini-interviu este laconic, dar elocvent. Ca sa nu mai lungesc vorba, iata cele cateva intrebari si raspunsurile corelate, mai jos.

LB: Lucrarea dvs “Wine science: the application of science in winemaking” este una de referinta pentru multi vinificatori tineri dar si iubitori ai vinului. Pentru publicul larg, va intreb, cum ar trebui facut un vin bun? Unde apare linia subtire dintre produs industrial si  vinul de artisanat, mestesugit?

JG: Cred ca trebuie sa judecam vinul dupa rezultat. Are gust autentic? Exprima bine locul de unde provine? E un vin interesant si complex? Problema cu multi producatori de vin natural este ca sunt obsedati de procesul vinificarii. Procesul conteaza doar daca ajuta vinificatorii sa faca vin bun. Si intentiile conteaza: daca intentia ta este sa faci un vin interesant, cu caracter, cu un sentiment al locului, atunci vei alege uneltele care te ajuta sa-l realizezi.  

LB: Parker spunea ca nu am gustat niciodata mai multe vinuri bune ca acum. Dar exista si o contraparte, o stim cu totii. Ma refer ca toate acele vinuri care desi sunt produse din soiuri diferite au cam acelasi gust. Exista cale de intoarcere din aceasta “globalizare” a gustului?

JG: Da, pentru a apare o generatie de oameni ai vinului care iubesc terroir-ul si dispretuiesc marile vinuri internationale. Daca te duci in orice regiune viticola vei gasi oameni care fac vinuri interesante. Si da, vinuri rele inca exista, si exista o problema cu  supra-coacerea, dar vestea buna e ca oamenii sunt constienti de asta, vorbesc si se plang de asta.

LB: Stiu ca agricultura sustenabila si vinurile naturale fac parte din aria dvs de interes. Priviti miscarea vinurilor naturale sau orientate spre terroir ca o moda trecatoare sau va creste si, intr-un final,  va rupe in doua lumea vinului?

JG: Cred ca un razboi al vinului e pe cale sa inceapa cand drepturile castigate si banii cei multi ai unora sunt amenintati de cultivatorii autentici, de terroir. Este deja evident in unele publicatii, care vorbesc de rau vinurile naturale dar se gudura la picioarele proprietatilor mari din Bordeaux si ale supertoscanelor.  Cred ca exista o ruptura in lumea vinului, da.

LB: Credeti ca plantarile se extind prea repede si in regiuni care nu sunt in mod traditional considerate favorabile? Ma refer la Brazilia, India, China…Mie imi suna a portocale cultivate in Groenlanda. Nu ca ar exista un monopol al cresterii vitei de vie, dar totusi…

JG: Eu unul sunt deschis la nou. Daca reusesc sa gaseasca terroir-uri interesante si sa faca vinul cu gandul la asta, atunci e minunat. Cred ca au aparut unele vinuri proaste din aceste noi regiuni, dar sunt destule vinuri proaste si in Bordeaux, Toscana sau Burgundia.

LB: Foarte putine vinuri americane pot fi gasite in Romania. Sunt curios, este vinul American atat de bun pe cat vedem in suplimente gen top 100 ale Wine Spectator, Wine Enthusiast, etc., sau aceste publicatii nu fac decat sa-si sustina industria din tara lor?

JG: Unele vinuri mari se fac in SUA, pe langa altele care sunt proaste. Si uneori cele proaste sunt foarte scumpe. Sunt si chestiuni de stil, desigur. Dar sunt destui producatori inspirati de terroir care fac lucruri forte interesante.  

LB: Vinul romanesc. Ati gustat vreunul in ultima vreme? V-a placut vreunul? Si sa nu va fie frica ca ne raniti sentimentele.

JG: Nu in ultimul an sau doi. Trebuie sa explorez mai mult. Cele pe care le-am  degustat au fost mai mult solide vinuri comerciale. Romania are fara indoiala terroir-uri interesante si nu e niciun motiv sa nu poata face vinuri mari.

LB: Sunt varietatile autohtone calea de iesire in lumea mare pentru o industrie zbuciumata dar care se intareste an de an, precum cea romaneasca? Sau e doar un cliseu in mintea entuziastilor invechiti ca mine?

JG: Depinde de capitolul pret. Pentru vinurile fine, da, varietatile indigene, presupunand ca aveti unele bune, sunt calea de urmat. Pentru vinurile ieftine, care urmeaza sa fie vandute in supermarketuri, poate cupajele dintre o varietate locala plus una internationala sunt preferabile.

LB: Si in final, credeti ca Facebook si Twitter ucid blogurile?

JG: Cred ca au deturnat destul de mult atentia de la bloguri, dar le gasesc un excelent instrument de comunicare pe langa propriul blog.

7 intrebari pentru Liviu Grigorica

Liviu Grigorica este vicepresedinte ADAR (Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania) si profesor (sef de lucrari) la catedra de viticultura si vinificatie a USAMVB. Ca winemaker, numele sau este asociat in special cu vinurile de top ale Cramei Oprisor (Carl Reh Winery).

Marturiseste ca s-a nascut la Galati (ca sa vezi:), absolvent de liceu de mate-fizica si de Facultate de Industrii alimentare, cu ucenicia in vinificatie la Nazarcea, langa Murfatlar, scolit pentru a deveni degustator, oenolog consultant, proiectant de tehnologii si crame, trecut prin campanii de vinificatie in ultimii 18 ani de la mare pana langa locul de intrare al Dunarii in tara. Creator de vinuri de ceva ani si castigator cu ele al multor medalii pe la concursuri autohtone ori internationale la toate categoriile de pret (de la sub 5 euro pana la peste 15 euro) ori de prezenta in comert (raft ori horeca). Medaliat la Londra pentru inovatie in vinificatie.

_______________________________________________________________

Numeroase vinuri de top romanesti poarta amprenta dvs., de la Oprisor la Rotenberg. Cel putin in ultima vreme acestea par sa aiba un filigran comun: Smerenie 2008, Cabernetul La cetate Miracol 2008, Dragaica rosie 2008, sau Notorius 2007 si noul Menestrel 2008 sunt vinuri de finete si usor de baut. Se poate spune ca aceasta e marca dumneavoastra?

Consider ca vinul trebuie sa ne produca placere in momentul degustarii/servirii lui, nu sa genereze crispari ori „chinul”de a termina paharul. De aceea modul in care vinific ori creez vinurile e condus de aceasta idee, iar rezultatul poate fi interpretat ca „vin usor de baut”. Cand ne gandim la un vin rosu, prima intrebare ar fi daca respectivul poate fi invechit la sticla 1 sau 30 de ani. Potentialul de invechire dat si de componenta tanica a structurii vinului nu se apreciaza doar din prisma ideii – e foarte astringent, aproape de nebaut, asta inseamna ca poate sa stea mult timp in sticla pentru a evolua. Marea arta a oenologului este de a obtine un potential de invechire similar intr-un vin ce se poate consuma relativ rapid dupa nasterea sa si o concentratie practic identica de taninuri insa intr-o alta structura decat vinurile „de nebaut acum”  . Din acest punct de vedere, da, vinurile fine dar puternice si corpolente in acelasi timp, cu potential de invechire mare dar considerate usor de baut, sunt marca Liviu Grigorica.

Ce oameni si imprejurari v-au influentat dezvoltarea profesionala?

Pot spune ca am avut norocul de a intalni oameni deosebiti, unii dintre ei fiindu-mi mentori sau modele. Pe scurt si respectand doar o simpla ordine cronologica i-as aminti pe cei care mi-au fost profesori in facultate: Mircea Bulancea, care mi-a urmarit primii pasi in arta vinificatiei si Brad Segal, cel ce mi-a aratat cum sa-mi pun intrebari si in ce fel sa gasesc raspunsuri, cum sa ma organizez pentru a putea coordona o intreprindere sau o afacere. Nu pot trece mai departe fara a o mentiona pe doamna Gabriela Arion de la care am invatat ce inseamna perseverenta, puterea de a zambi si de a ramane optimist indiferent de situatie. Voi incheia prin a-i mentiona pe cei doi mari oameni ce mi-au marcat primii pasi in arta degustarii: Mircea Bocancea si Viorel Stoian. De la primul am „furat” arta de a ramane concentrat si calm in mijlocul a sute de vinuri la degustare, iar impreuna cu domnul Stoian mi-am descoperit capacitatea de a „diseca” fiecare vin, de a respecta vinul si vinificatorii, de a gasi ceva bun in fiecare vin si de a-i scoate in evidenta calitatile, chiar daca sunt unul dintre 

cei mai exigenti critici in acest domeniu.

 Unii spun ca vinul trebuie sa exprime exclusiv caracterul de soi si locul de unde provine, altii ca strugurele e o materie prima pe care specialistul o poate manipula dupa bunul plac si propria stiinta. Dumneavoastra ce credeti?

Un vin trebuie sa exprime soiul si locul de origine. Restul e o discutie despre marketing, piata, consumatori, distributie si preturi, plus argumentele comerciale ale unor firme ce doresc sa vanda cat mai multe materiale oenologice. Sunt unul dintre specialistii care stiu cum sa manipuleze la maxim strugurii sau vinurile pentru a obtine acel produs comercial dorit de piata. Asta nu inseamna ca o si fac. In natura gasim aproape tot ce ne trebuie pentru a obtine un vin bun, dar uneori natura mai trebuie si ajutata. Sunt adeptul interventiilor tehnologice minime, facute cu cap si cu materiale de buna de calitate, precum si respectarea catorva reguli de baza pentru a obtine un vin bun. Chimia si biochimia trebuie sa intervina cu adevarat in vinificatie atunci cand trebuie reparate greselile flagrante ale viticultorului ori ameliorate calitatile materiei prime intr-un an dificil.

Multi producatori inteleg ca varietatile autohtone sunt calea de iesit in lumea mare a vinurilor. Cu toate acestea, in afara de familia “fetestilor”, restul varietatilor, atatea cate mai sunt, nu fac parte din aria lor de interes. Sunt soiuri precum zghihara, galbena, babeasca sau mustoasa, mici si fara perspectiva, sau cauzele sunt mai complexe?

Calea soiurilor autohtone e o reteta folosita astazi de multe tari, de la cele mai mici, cum ar fi Croatia sau Grecia, pana la Italia si Spania. Toate se bazeaza in special pe dorinta turistilor de a degusta un vin autohton langa doua – trei feluri traditionale de mancare. Soiurile enumerate mai sus ar putea avea succes intr-un context asemanator, cu doua conditii minime: sa fie corect vinificate si decent prezentate. Trebuie sa fim constienti de faptul ca respectivele soiuri nu pot sta alaturi de cele consacrate international, dar pot fi o varianta „exotica” locala intr-un context gastronomic romanesc. 

Am auzit de cateva ori povestea oenologului care isi pune amprenta asupra vinului dupa ce acesta a fermentat, cat timp e in cisterne sau chiar in baric, reusind sa amelioreze produsul. Cum este posibil? Ce interventii pot cauza o astfel de imbunatatire?

In timpul fermentarii se decide soarta unui vin: daca poate fi ceva deosebit ori ceva uzual. Apoi vinificatorul mai poate doar sa „dreaga” erorile, ori sa pregateasca „tanarul” pentru a deveni un mare vin. In functie de tipul de vin sunt importante deciziile luate in acest moment: in ce tip de lemn se va matura vinul, in ce tip de butoi, eventual pentru cat timp. Apoi intervine degustarea periodica ce va decide momentul parasirii recipientelor din lemn, eventual corectiile ce se vor aduce vinului, precum si perioada de invechire in sticla. Totul se face in functie de cunostinte, experienta, imaginatie si e o arta ce poate fi interpretata ca o amprenta a fiecarui oenolog.

Ce noutati ne veti propune in viitorul apropiat?

Unele noutati deja s-au epuizat sau aproape. Ma refer aici la Caloian Zinfandel alb 2010, Tamaioasa Romaneasca La Cetate Miracol 2010. Altele de abia isi incep cariera: La Cetate Sauvignon Blanc 2010, Caloian Rose, Sauvignon Blanc Negrini 2010. Iar pana la sfarsitul anului mai avem suficient timp si pentru alte vinuri bune.

Aprecierea unui vin este in mare parte dependenta de ocazie si asocierea culinara. Cu toate acestea noi toti avem un vin pe care nu l-am refuza, indifferent de circumstanta. Pentru dvs. care este acesta?

Degustarea unui vin are pentru mine valente profesionale si-mi face placere sa degust orice vin indiferent de calitate. E adevarat, cred ca as evita vinurile cu defecte intr-un moment deosebit. Pentru a raspunde la intrebare, nu pot refuza niciun vin bin facut ce poate fi degustat ori baut cu placere.

7 intrebari pentru Bogdan Costachescu

Sunteti creatorul vinurilor DAVINO, Chateau Domenii si Faurar, vinuri care fac din Unicom Production crama cu cel mai mare rating Vinul.ro (89 pct), dupa o recenta evaluare. Asadar, care este portretul robot al unui vin bun? Ce structura si ce calitati trebuie sa aiba?

[Bogdan COSTACHESCU] Echilibru si personalitate.

Producatorii romani tind sa scoata pe piata premium vinuri directe, explicite, de tipul lumii noi. Considerati ca este intelept?

[Bogdan COSTACHESCU] Poate fi o etapa tranzitorie. Directia insa cred ca trebuie sa fie, cea a cristalizarii unei identitati reale.

Mari critici de vin, cum ar fi Robert Parker sau Hugh Johnson au prevazut in trecut ca Romania ar putea fi “the next big thing” pe piata vinurilor. Credeti ca se va intampla asta vreodata?

[Bogdan COSTACHESCU] Cred ca da. Este foarte posibil. Asa ar trebui, cel putin.

Ce oameni v-au influentat dezvoltarea profesionala?

[Bogdan COSTACHESCU] Tatal meu atunci cand m-a incurajat sa urmez „traditia” din familie. Dan Balaban care mi-a propus DAVINO ca provocare.

Exista prejudecata ca este mai greu de produs un vin de calitate din soiurile autohtone decat din cele internationale. E adevarat?

[Bogdan COSTACHESCU] Este mai dificil, soiurile autohtone nu sunt ameliorate in marea lor parte, avand in mod nativ o inconstanta calitativa de la un an la altul.

Care considerati ca este varietatea romaneasca cu cel mai mare potential?

[Bogdan COSTACHESCU] Depinde despre ce tip de vin vorbim. Daca vorbim de rosu – Feteasca Neagra, alb – Feteasca Alba, alb aromat – Tamaioasa romaneasca

Numiti un vin romanesc [altele decat ale dvs.] de +90 puncte.

[Bogdan COSTACHESCU] Prince Matei 2001; Cuvee Alexandru 2007

foto: evz.ro

INTERVIU:7 intrebari pentru Lorena Deaconu

In ultima vreme exista o efervescenta creatoare la Halewood: game noi, o crestere in calitate, vinuri din varietati exotice pentru Romania, asocierea cu Antinori, etc. Pentru acestea dvs si echipa Halewood merita aprecierile mele de consumator de vin. Ce noutati ne veti propune in viitorul apropiat?

Vom continua sa ne surprindem consumatorii si pe parcursul anului 2011....ne dorim ca, prin toate vinurile oferite sa intrunim cat mai bine trendurile pietei, oferind consumatorilor vinuri bune si foarte bune la un raport calitate / pret corect.

Ce oameni si imprejurari v-au influentat dezvoltarea profesionala?

Dupa absolvirea faculatii,am avut sansa de a lucra cu niste profesionisti in domeniu si intr-o crama foarte bine dotata la vremea aceea, multe crame din Romania nu au nici acum laboratoare si tehnologia pe care am lucrat atunci. As vrea sa mentionez si numele celor care m-au ajutat, m-au sustinut si mi-au dat incredere: D-nul Giosanu Todirita, D-nul Popescu Titus, D-na Lambescu Elena, D-nul si D-na Heroiu, toti foarte buni cercetatori si practicieni in cadrul Statiunii de Cerceteri Viti-Vinicole Arges. Apoi au urmat experienta acumulata in California, Franta, Murfatlar, alaturi de vinificatorul australian Stephen Bennett, timp de 6 ani.

Unii spun ca vinul trebuie sa exprime exclusiv caracterul de soi si locul de unde provine, altii ca strugurele e o materie prima pe care specialistul o poate manipula dupa bunul plac si propria stiinta. Dumneavoastra ce credeti?

Eu cred ca vinul, daca este facut din struguri sanatosi, trebuie sa exprime caracterul soiului si al locului din care provine, cel putin in primii ani de viata. Curatenia si fructuozitatea sunt cele care trebuie sa ghideze vinificatorul, acestea sunt elementele dupa care vinificatorul trebuie sa vada viitorul vinului, daca merita sa treaca prin celelalte jocuri ale tehnologiei ca: maturare in baric sau cisterne din inox, batonaje, microoxigenari etc. Ar fi pacat sa nu tinem cont si de acest lucru, fiecare zona vine cu anumite caractere si influenteaza profilul fiecarui soi.

Multi producatori inteleg ca varietatile autohtone sunt calea de iesit in lumea mare a vinurilor. Cu toate acestea, in afara de familia “fetestilor”, restul varietatilor, atatea cate mai sunt, nu fac parte din aria lor de interes. Sunt soiuri precum zghihara, galbena, babeasca sau mustoasa, mici si fara perspectiva, sau cauzele sunt mai complexe?

Anumite soiuri ca Zghihara si Mustoasa, daca provin din Moldova, Husi sau Ardeal, au ca si caracteristica aciditata foarte mare, peste 7-8g/lt in acid tartric, in anumiti ani chiar si 9-10. De aceea, aceste soiuri se preteaza mai mult pentru spumante si mai putin pentru vinuri linistite. In ceea ce priveste Babeasca Neagra, cred ca se pot face lucruri mari cu ea daca se tine cont si de productia la hectar (multi o trateaza ca pe un soi de mare volum) si tehnologia de prelucrare a strugurilor, asa incat sa se pastreze caracterul soiului,fructuozitatea si obtinerea unei bune structuri. Eu as incerca sa arat si alta fata a acestui soi in scurt timp, dintr-o astfel de recolta. Galbena de Odobesti este bine pusa in valoare anumiti producatori.

Am auzit de cateva ori povestea oenologului care isi pune amprenta asupra vinului dupa ce acesta a fermentat, cat timp e in cisterne sau chiar in baric, reusind sa amelioreze produsul. Cum este posibil? Ce interventii pot cauza o astfel de imbunatatire?

Numai un vin foarte bun, cu un anumit profil aromatic, vinuri corpolente si echilibrate, bine structurate, pot suporta si alte interventii care sa le dea complexitate. De fapt aceste tehnologii nu trebuie sa fie aplicate pentru ameliorare, ci pentru punerea in valoare a soiului si locului din care provin, pentru a le da mai multa complexitate, dar cu pastrarea tipicitatii.

Aveti un sfat pentru “oenologii” amatori? Ce interventii minime sunt necesare pentru obtinerea unui vin “artisanal” de calitate?

In primul rand, struguri sanatosi si ajunsi la maturitate deplina, vase foarte curate, fermentatia alcoolica bine controlata, 3-4 pritocuri pana in primavara si mentinerea vaselor de pastrare pe plin, aport de oxigen cat mai mic.

Aprecierea unui vin este in mare parte dependenta de ocazie si asocierea culinara. Cu toate acestea, noi toti avem un vin pe care nu l-am refuza, indiferent de circumstanta. Pentru dvs. care este acesta?

Dintre soiurile albe: o Fetesca Alba bine facuta, un Sauvignon Blanc, dar cu un bun echilibru, acid si aromatic, Chardonnay cu sau fara interventii de stejar. Dintre soiurile rosii: Cabernet Sauvignon, chiar daca este maturat in baric, aromele de fructe negre, coacaze, mure, afine, un mic de menta sau eucalipt sa fie ca prima impresie olfactiva, dupa care caracterul de stejar foarte fin si bine integrat in structura robusta. Feteasca Neagra este un soi foarte delicat, cu un complex aromatic deosebit, fructuos, o structura medie, dar foarte echilibrat si usor de baut. Shirazul nu este un soi de neglijat!

____________________________

Lorena Deaconu s-a nascut la Pitesti. In prezent este Senior Winemaker al Halewood Romania. Are o mare experienta, lucrand pe langa Romania, in Franta (Chablis), California si Australia. Membra ADAR.

Printre vinurile Halewood incluse in randul lucrurilor bune sa mentionam: "Scurta" Viognier-Tamaioasa 2009, Vitis Metamorfosis alb 2009, Theia Chardonnay 2009. Chiar daca nu am scris exclusiv despre ele, sa amintesc de "Adrian" Shiraz 2008, Pinot Noir Kronos 2009, Cantus Primus 2007, cele doua Hyperion. Mai multe in articolul dedicat intalnirii bloggerilor de vin de la Pivnitele Rhein, unde intervievata noastra de astazi ne-a prezentat o serie din creatiile ei.

credit foto:1. Vinul.ro; 2. pivnicer.blogspot.com