"BBdV (rar) berile, s.f.1. Berea bautorului de vin"
Articolul de azi este destul de usor de scris. Sincer sa fiu, de cand am descoperit precum mica broasca bromeliada din Trilogia Nomilor de Terry Pratchet ca exista multe alte frunze in care traiesc multe alte broaste, m-am orientat in special pe beri speciale, deoarece acestea sunt altfel decat lager/pilsul nostru stramosesc. Iti ofera senzatii exotice, ca sa zic asa. Despre cateva ati citit pana acum.
Astazi insa am ales sa ma intorc in realitatea imediata, neaosa si romaneasca, pe cat de romanesti pot fi lucruri produse de Sab-Miller, Brau Union sau Heineken.
Multa vreme a fost usor sa raspunzi la intrebarea "care e cea mai buna bere bruna romaneasca?". Si nu pentru ca am fi mari degustatori de bere, ci pentru ca multa vreme a existat doar una: ilustra Silva bruna. De ceva vreme a (re)aparut si rivalul Ursus Black. In timpuri imemoriale, de care caragialeste imi aduc aminte acum, a existat si Ciuc black, la un moment dat, si acum vreo 10-12 ani ceva numit Aramia. Si desigur, presupun ca Tuborg Strong ar putea fi catalogata "dark lager", daca tinem neaparat.
Am banuiala ca in legatura cu cea mai longeviva dintre ele (Silva) situatia sta identic cu posesorii de Dacie din anii '90 care neconducand nicio alta masina pana atunci ii gaseau Daciei numai calitati iat celorlalte autovehicole de import, nou aparute, numai defecte. E o bere cu multi fani.
Le-am luat pe amandoua pentru o infruntare comparativa. Hypermarket. Doza. Sub 3 lei.
Silva- (Union Brau) strong dark beer- 7% alcool. E o bere lager de un aramiu inchis, cu tuse rubinii, cu spuma crem deschis, sau alb murdar (daca sunteti creatori de moda, sau alte treburi din astea). E nitel dezordonata si se duce foarte rapid. Nasul induce arome de nuca, caramel, cacao, treburi asteptate. In gura se dezvolta dulce- tot asa- cu note de nuci si caramel (care pare a fi cuvantul-cheie), cremoasa, idei amplificate de oarecare senzatie de carbonatie precara. Nu stiu daca doza aceasta avea o problema, sau asa e toata berea, nu sunt tocmai consumator fidel, ca sa zic asa. Pe final dezvolta un gust amar, de malt prajit, destul de persistent. Mi s-a parut dezechilibrata, ciudata. Noroc ca alcoolul nu e chiar atat de evident.
Ursus Black-(SAB Miller) 6%- Daca o bei imediat dupa Silva, te gandesti ca au facut-o special ca sa fie altceva decat respectiva. Culoarea e mai inchisa (asa-i, e mai "black" decat "dark"), spuma decenta, foarte energica, de un crem mai intens, gen spuma de capucino. Miroase nitel afumat si sarat- a sos de soia. Dar se simt si impresii dulci- ciocolatii. In gura pare viguroasa, carbonatata bine, si desi pare muuult mai baubila decat Silva, lasa la un moment dat o senzatie apoasa. Totusi echilibrul dulce-amar e sesizabil. Sos de soia, cafea amara cu putin zahar brun neamestecat pe fundul canii. Tuse picante de cuisoare si piper in final.
Dupa experimentele anterioare care m-au purtat prin Germania si Belgia, nu pot decat sa recunosc ca nu sunt beri de mare calitate. E drept ca sunt mult mai ieftine. Daca o bere careia ai foarte putine sa-i reprosezi, de exemplu un Schneider Tap 6, costa vreo 7 lei (la importator), berile noastre fac 3 lei. E drept ca exista tot felul de nou veniti in hypermaketuri, beri ieftine nemtesti, care ne concureaza in calitate, culmea! la un pret mai mic. Dar nu ne mai surprinde nimic.
In concluzie, Ursus castiga infruntarea berilor brune romanesti, pentru ca pare facuta mai cu simt de raspundere, dar si deoarece pare mai fresh, mai baubila. E o bere ok. Despre Silva aveam amintiri mai favorabile, dar se pare ca ceva s-a schimbat, fie cu ea, fie cu mine.
La apel: Silva- 1,5 capace; Ursus- 2,5 capace
