Privind Vrancea printr-un Ochean

Langa Focsani, spre vest, incep niste dealuri sanatoase. IG Dealurile Vrancei sau DOC Obobesti, Panciu, Cotesti, dupa preferinta. Sunt si niste sate cu nume interesante, cum ar fi Faraoanele. O sa radeti, insa mi-am pierdut (sau castigat, depinde cum se vede problema) vreo doua ore din viata incercand sa-mi dau seama de ce se numeste asa, in afara de un raspuns nitel rasist, foarte facil de dat. Cu mare bucurie, am gasit prin marasmul online ca ar fi un etimon cuman. L-am intrebat si pe Dan Alexe, lingvist iscusit cum il stiti. M-a dezumflat, zicandu-mi ca in Codex Comanicus nu exista niciun termen care sa se apropie cat de cat.  
La fel, n-am gasit o explicatie pentru numele satului unde doream sa ajung sambata dupa pranz: Cirligele. Nu stiu daca baietii si fetele din sat sunt foarte buni la agatat sau poate exista hoarde de pescari care se duc la Milcov cu carligele in vant, dar din alte puncte de vedere satul mi s-a parut destul de dezvoltat pentru partile noastre de lume. Am ajuns la Casa Ochean, crama doamnei Mariana Ochean, care dupa ani de consultanta in domeniu, s-a hotarat sa faca lucrurile fix asa cum doreste. Crama nu e mare, dar nici de garaj nu este, plina de instalatii moderne custom made. Astfel ceea ce parea un tanc de 10000 de litri erau de fapt doua tancuri suprapuse, care vinifica independent unul de altul, ceea ce ne indica deja stilul de micro-vinificare, cantitati mici, artizanat, etc. 
Crama nu are plantatii proprii, insa asa cum aveam sa aflu la cina din sala de degustare a cramei, isi pretuieste viticultorii. O parte din vinurile cramei provin de pe plantatiile domnului Nicolae Petrescu, sosit impreuna cu sotia. Intr-un accent surprinzator, bucurestean,  mi-a impartasit cate ceva despre satisfactiile si greutatile acestei ocupatii, cat si gratie varstei, cateva anecdotice intamplari legate de vinul epocii de aur. 
Tot la cina a ajuns si doamna doctoralimente.ro, Dana Pop, prietena Marianei Ochean,  care de curand, paralel cu firma sa de consultanta in domeniul industriei alimentare, a inceput sa importe cateva vinuri frantuzesti. Masa a fost completata si de volubilul somelier italian Vasile Ghimpu, vrancean get-beget, de firea lui. S-a vorbit mult, s-a dezbatut, s-au gustat vinurile casei si inca cateva frantuzesti, s-au gustat cateva branzeturi sub indrumarea doctorului in chimie alimentara (la Galati), Dana Pop, care ne-a spus nu numai de unde sunt, dar si care e denumirea latineasca a bacteriilor si  a mucegaiurilor folosite. 
Dana Pop, Vasile Ghimpu, Mariana Ochean
Vinul...Ei bine, aici e miezul. Ceea ce face Mariana Ochean e altfel decat am fi obisnuiti in Vrancea. Incepand de la obligarea diversilor viticultori (unii din ei tarani de-a dreptul) sa recolteze la ladita, chestiune exotica si care a produs dileme amuzante (ce tip de ladita, de cat, de plastic sau de lemn, etc). Adevarul ca in tara strugurilor vanduti la sac de plastic, pe jumatate deja must, e cam fisticiu sa ceri astfel de fineturi. Se face si educatie in vie, se explica ce-i cu taiatul in verde, cu desfrunzitul etc, dim nou chestiuni nitel exotice pentru creierasul neaos. In final, vinificarea se face cat mai aproape de naturaletea strugurelui. Se utilizeaza drojdii selectionate neutrale si...cam atat! Un singur vin din cele degustate a suferit o corectie de aciditate, in rest fara enzime, fara, far, fara. 
Am discutat amuzati despre vinul care are acelasi gust, chiar daca cramele sunt despartite de mii de kilometri, iar raspunsul vine de la gigantii industriei de produse enologice. Poate ati auzit si voi pe la degustari, cand vreun oenolog se mandreste ca s-a respectat protocolul Dupont sau mai stiu eu care, de ca si cum asta si-ar dori un iubitor al vinului. 
Imi si inchipui o situatie in care la un restaurant vine ospatarul si intreaba clientul ce vin vrea la friptura lui, de Toscana, un Bordeaux poate, etc, iar clientul sa raspunda: hm, nu conteaza, dar sa fie facut dupa protocolul X de la firma Y! Ridicol! Dar e un ridicol foarte raspandit si care are sensul sau in lumea vinului de volum, industrial. 
La crama din Cirligele dezideratul e cu totul altul: vinuri cinstite, preponderent albe (zona, deh) cu respect pentru strugure si ceea ce are el de zis. 
Ce am gustat? Pe scurt si in limita memoriei mele, as mentiona cateva vinuri reusite (din 2013 si 2014, ultima recolta nefiind inca gata de scos pe piata si dupa ce am gustat o Tamaioasa din tanc, imi permit sa cred ca e o dovada de realism). De cateva o sa va zic mai pe larg in editiile viitoare. Asadar, Sauvignon Blanc (gros sauvignon): ierbos, fresh, verde, cu mere, zarzare, pe cand vinul din Petit Sauvignon s-a prezentat mult mai impetuos, cu arome de soc si condimente dulci. As mai aminti un Traminer roz demisec 2014 si o Feteasca neagra 2013 care e cam tot ce nu e feteasca neagra de la noi, culoare stralucitoare, de intensitate medie-minus,nas mustos si gust suculent. A semanat foarte tare cu feteasca mica de la Cotnari, cea din gama Domenii. 
Au fost si cateva vinuri frantuzesti, cum va spuneam, in special un proaspat Picpoul de Pinet de la Domaine de Bellemare, unul dintre vinurile ascunse ale Frantei, dar care precum Muscadetul, daca e facut cu simt de raspundere da vinuri rapid curgatoare, acide, dar prietenoase.
In concluzie, vorbim de o crama boutique cu vinuri cinstite, chestiune exotica pentru zona. Diferenta fata de Gheorgita PFA, de care e plina Vrancea, consta nu in volum, ci in nivelul de stiinta si intr-o asumata filosofie dupa care realizate vinurile. Deocamdata acestea nu sunt uimitoare, dupa gustul meu, desi membri juriului in cateva concursuri (inclusiv IWCB 2016) m-ar contrazice, poate nici nu vor fi vreodata in sensul de 95 puncte, sau poate va fi unul odata la cativa ani! Insa bucuria de a bea un vin onest, facut fara multi adjuvanti si adaosuri, nu se masoara in mari medalii de aur, ci in ce iti iese la analizele medicale periodice.
Cand Romania va fi impanzita de mici artizani, ca Ochean, Ferdi, fratii Mike si multi altii, vom fi mult mai in fata.
Si in vin, ca in orice produs, exista doua abordari: industrialul, produs in serie, caracteristici comune an de an, sau...artizanatul, cu riscurile sale: mici imperfectiuni, un pret ceva mai ridicat, cu o accesibilitate limitata, dar care, pe langa neajunsurile amintite, ofera o naturalete si o autenticitate pe care vinurile industriale nu le pot decat mima.

PS: A doua zi am dat mana urmasul lui Tanase Scatiu (aka boierul Ramniceanu-Simionescu), cel care stapaneste acum o parte din mosia sus-numitului. E un sentiment ciudat sa cunosti pe cineva a carui poveste de familie e jumatate reala, jumatate fictiune.








Casa lui Diuliu Zamfirescu. Cea mai ramas din ea.

Decrepitudine

Vedere de pe mosia lui Tanase Scatiu



Privind Vrancea printr-un Ochean

Langa Focsani, spre vest, incep niste dealuri sanatoase. IG Dealurile Vrancei sau DOC Obobesti, Panciu, Cotesti, dupa preferinta. Sunt si niste sate cu nume interesante, cum ar fi Faraoanele. O sa radeti, insa mi-am pierdut (sau castigat, depinde cum se vede problema) vreo doua ore din viata incercand sa-mi dau seama de ce se numeste asa, in afara de un raspuns nitel rasist, foarte facil de dat. Cu mare bucurie, am gasit prin marasmul online ca ar fi un etimon cuman. L-am intrebat si pe Dan Alexe, lingvist iscusit cum il stiti. M-a dezumflat, zicandu-mi ca in Codex Comanicus nu exista niciun termen care sa se apropie cat de cat.  
La fel, n-am gasit o explicatie pentru numele satului unde doream sa ajung sambata dupa pranz: Cirligele. Nu stiu daca baietii si fetele din sat sunt foarte buni la agatat sau poate exista hoarde de pescari care se duc la Milcov cu carligele in vant, dar din alte puncte de vedere satul mi s-a parut destul de dezvoltat pentru partile noastre de lume. Am ajuns la Casa Ochean, crama doamnei Mariana Ochean, care dupa ani de consultanta in domeniu, s-a hotarat sa faca lucrurile fix asa cum doreste. Crama nu e mare, dar nici de garaj nu este, plina de instalatii moderne custom made. Astfel ceea ce parea un tanc de 10000 de litri erau de fapt doua tancuri suprapuse, care vinifica independent unul de altul, ceea ce ne indica deja stilul de micro-vinificare, cantitati mici, artizanat, etc. 
Crama nu are plantatii proprii, insa asa cum aveam sa aflu la cina din sala de degustare a cramei, isi pretuieste viticultorii. O parte din vinurile cramei provin de pe plantatiile domnului Nicolae Petrescu, sosit impreuna cu sotia. Intr-un accent surprinzator, bucurestean,  mi-a impartasit cate ceva despre satisfactiile si greutatile acestei ocupatii, cat si gratie varstei, cateva anecdotice intamplari legate de vinul epocii de aur. 
Tot la cina a ajuns si doamna doctoralimente.ro, Dana Pop, prietena Marianei Ochean,  care de curand, paralel cu firma sa de consultanta in domeniul industriei alimentare, a inceput sa importe cateva vinuri frantuzesti. Masa a fost completata si de volubilul somelier italian Vasile Ghimpu, vrancean get-beget, de firea lui. S-a vorbit mult, s-a dezbatut, s-au gustat vinurile casei si inca cateva frantuzesti, s-au gustat cateva branzeturi sub indrumarea doctorului in chimie alimentara (la Galati), Dana Pop, care ne-a spus nu numai de unde sunt, dar si care e denumirea latineasca a bacteriilor si mucegaiurilor folosite. 
Dana Pop, Vasile Ghimpu, Mariana Ochean
Vinul...Ei bine, aici e miezul. Ceea ce face Mariana Ochean e altfel decat am fi obisnuiti in Vrancea. Incepand de la obligarea diversilor viticultori (unii din ei tarani de-a dreptul) sa recolteze la ladita, chestiune exotica si care a produs dileme amuzante (ce tip de ladita, de cat, de plastic sau de lemn, etc). Adevarul ca in tara strugurilor vanduti la sac de plastic, pe jumatate deja must, e cam fisticiu sa ceri astfel de fineturi. Se face si educatie in vie, se explica ce-i cu taiatul in verde, cu desfrunzitul etc, dim nou chestiuni nitel exotice pentru creierasul neaos. In final, vinificarea se face cat mai aproape de naturaletea strugurelui. Se utilizeaza drojdii selectionate neutrale si...cam atat! Un singur vin din cele degustate a suferit o corectie de aciditate, in rest fara enzime, fara, far, fara. 
Am discutat amuzati despre vinul care are acelasi gust, chiar daca cramele sunt despartite de mii de kilometri, iar raspunsul vine de la gigantii industriei de produse enologice. Poate ati auzit si voi pe la degustari, cand vreun oenolog se mandreste ca s-a respectat protocolul Dupont sau mai stiu eu care, de ca si cum asta si-ar dori un iubitor al vinului. 
Imi si inchipui o situatie in care la un restaurant vine ospatarul si intreaba clientul ce vin vrea la friptura lui, de Toscana, un Bordeaux poate, etc, iar clientul sa raspunda: hm, nu conteaza, dar sa fie facut dupa protocolul X de la firma Y! Ridicol! Dar e un ridicol foarte raspandit si care are sensul sau in lumea vinului de volum, industrial. 
La crama din Cirligele dezideratul e cu totul altul: vinuri cinstite, preponderent albe (zona, deh) cu respect pentru strugure si ceea ce are el de zis. 
Ce am gustat? Pe scurt si in limita memoriei mele, as mentiona cateva vinuri reusite (din 2013 si 2014, ultima recolta nefiind inca gata de scos pe piata si dupa ce am gustat o Tamaioasa din tanc, imi permit sa cred ca e o dovada de realism). De cateva o sa va zic mai pe larg in editiile viitoare. Asadar, Sauvignon Blanc (gros sauvignon): ierbos, fresh, verde, cu mere, zarzare, pe cand vinul din Petit Sauvignon s-a prezentat mult mai impetuos, cu arome de soc si condimente dulci. As mai aminti un Traminer roz demisec 2014 si o Feteasca neagra 2013 care e cam tot ce nu e feteasca neagra de la noi, culoare stralucitoare, de intensitate medie-minus,nas mustos si gust suculent. A semanat foarte tare cu feteasca mica de la Cotnari, cea din gama Domenii. 
Au fost si cateva vinuri frantuzesti, cum va spuneam, in special un proaspat Picpoul de Pinet de la Domaine de Bellemare, unul dintre vinurile ascunse ale Frantei, dar care precum Muscadetul, daca e facut cu simt de raspundere da vinuri rapid curgatoare, acide, dar prietenoase.
In concluzie, vorbim de o crama boutique cu vinuri cinstite, chestiune exotica pentru zona. Diferenta fata de Gheorgita PFA, de care e plina Vrancea, consta nu in volum, ci in nivelul de stiinta si intr-o asumata filosofie dupa care realizate vinurile. Deocamdata acestea nu sunt uimitoare, dupa gustul meu, desi membri juriului in cateva concursuri (inclusiv IWCB 2016) m-ar contrazice, poate nici nu vor fi vreodata in sensul de 95 puncte, sau poate va fi unul odata la cativa ani! Insa bucuria de a bea un vin onest, facut fara multi adjuvanti si adaosuri, nu se masoara in mari medalii de aur, ci in ce iti iese la analizele medicale periodice.
Cand Romania va fi impanzita de mici artizani, ca Ochean, Ferdi, fratii Mike si multi altii, vom fi mult mai in fata.
Si in vin, ca in orice produs, exista doua abordari: industrialul, produs in serie, caracteristici comune an de an, sau...artizanatul, cu riscurile sale: mici imperfectiuni, un pret ceva mai ridicat, cu o accesibilitate limitata, dar care, pe langa neajunsurile amintite, ofera o naturalete si o autenticitate pe care vinurile industriale nu le pot decat mima.

PS: A doua zi am dat mana urmasul lui Tanase Scatiu (aka boierul Ramniceanu-Simionescu), cel care stapaneste acum o parte din mosia sus-numitului. E un sentiment ciudat sa cunosti pe cineva a carui poveste de familie e jumatate reala, jumatate fictiune.








Casa lui Diuliu Zamfirescu. Cea mai ramas din ea.

Decrepitudine

Vedere de pe mosia lui Tanase Scatiu



Alira Sauvignon Blanc 2015

Probabil obositi de cererile distribuitorilor si horecarilor pentru completarea portofoliului si cu un alb, cei de la WineRo au cedat intr-un final, desi au plantatii doar de rosu. 
Vinul de azi e o afacere dobrogeana, strugurii provenind de la Provitis (fam. Necsulescu, ca sa nu spunem Jidvei), de langa Cernavoda in DOC-Murfatlar, unde a avut loc si vinificarea, imbutelierea facandu-se la Vifrana (Crama Francu, Adamclisi).

Vinul e surprinzator, mai ales daca cunoastem maniera in care sunt realizate vinurile rosii ale cramei. Ei bine, la acest SB parca cineva a dorit sa faca exact contrariul: a iesit un vin proaspat si jovial. Aromatica trimite spre flori de soc, mere verzi si pomelo, foarte usor de baut, fara a-i lipsi "fibra" gustativa, cu un final tonic, citric-amarui. 
Alcoolul e moderat (12,8) si bine integrat. Costa in jur de 40 de lei si a fost produs in 10.000 de sticle. 85 pct

Daca ar fi dupa mine, intr-o falsa disputa old vs new world, l-as plasa mai degraba in lumea veche. Judecand dupa alte vinuri din zona, presupun ca se putea obtine o bomba fructata. S-a ales un profil mai delicat, din punctul acesta de vedere, in favoarea unei "baubilitati" mai mari. Chestiune cu care n-am nicio problema! 

Despre review-uri si degustari pe fata si in orb

credit foto: adglobalgroup.com
Atunci cand mai multi revieweri isi spun simultan, dar independent unul de altul, opinia despre acelasi vin, pot aparea diferente notabile. Nu numai ca descriptorii folositi difera, relativ putin (de exemplu: arome de soc acolo unde altul vorbeste de grepfruit), sau semnificativ diferiti (unul simte iarba si minerale, pe cand altul arome de fructe exotice), dar uneori apar interpretari diferite ale stilului in care e realizat vinul (de exemplu, de lumea noua vs "old-school"). 

O  prima concluzie, facila, a unui cititor destupat, caci si vinurile si oamenii care le gusta trebuie sa fie destupati inainte de a-si da cu parerea, ar fi ca desi onesti in aprecierea lor, oamenii pot evalua extrem de diferit acelasi obiect. Fiind vorba de simturi, apare o mare deosebire, pentru ca amintindu-mi franturi din teoria cunosterii, tocmai simturile sunt cele care ne tradeaza si ne pacalesc destul de mult. Plus ca fiecare moment al degustarii este un fenomen in sine, in care receptorul, receptatul, valorile accesorii, ambientul, etc, toate converg spre o impresie. 

Desigur, atunci cand iti insusesti arta degustarii, ar trebui ca in toata aceasta mare de subiectivitate, de simturi inselatoare, cauzand impresii iluzorii, sa intervina o oarece rigoare, care sa limiteze aceste mari diferente de interpretare. Cu alte cuvinte, se va trece de la o judecata de gust la o judecata de valoare. Insa acesta e un deziderat considerat de unii irealizabil din start. De ce? Hai sa ilustram cu exemple. 

Daca ma aflu fata in fata cu un vin, in liniste si cu timpul de partea mea, studiez eticheta, inteleg tipul producatorului si locul de unde vine. Astfel imi "incarc" asteptarile cu o clasificare, chiar inainte de a gusta lichidul. Cand am in fata un Morgon Lapierre care costa 25 de euro, ma astept ca vinul sa fie unul de artizanat, fermentat cu drojdii native etc si punctat de Wine Advocate cu peste 90 pct an de an. Deja mi se creeaza un cadru limitativ al evaluarii mele senzoriale.

Pe de alta parte, sa presupunen ca ma voi intalni cu acelasi vin in cadrul unei degustari in orb. Pentru a duce la extrem exemplu, sa zicem ca iau contact cu licoarea in timpul unui concurs. Voi avea 2 minute sa evaluez proba, despre care voi sti mult mai putine lucruri decat in ambientul intim descris mai sus. Pe langa presiunea timpului apare si presiunea vinurilor precedente. Daca celelalte vinuri au fost de 83-84 pct, e foarte dificil sa-l punctez pe acesta cu 92 (cat sa zicem ca l-as puncta in ipostaza precedenta). Cel mai probabil o sa recunosc ca e mai bun si o sa-i acord sa zic 4 puncte in plus. Dupa parerea mea, un plus de 4 puncte e mult intre vinuri din aceeasi tipologie si raza de pret. Veti spune ca ce ilustrez eu acum nu e universal valabil, ca e perfect posibil sa punctezi trei vinuri cu 80, iar pe al patrulea cu 92. Well, nu si pentru mine, sau nu reiesind din experienta mea (deloc vasta) cu degustarile in orb.

Nu sunt mare fan al degustarilor in orb, desi le inteleg utilitatea. A bea un vin e o experienta sensibila. E ca o prima intalnire, la o cina romantica, in care ambii participanti joaca un joc aflat la confluenta dintre aparente si realitati. O degustare in orb e ca si cum nu vinul este ascuns intr-un saculet opac, ci acel saculet opac iti este tras peste ochi. O degustare in orb este ca acea prima intalnire, in care cei doi participanti se trezesc dintr-o data goi, pe o scena intr-o sala plina de teatru. Nu e perspectiva prea comoda sau prea placuta, dupa parerea mea. In niciun caz promitatoare pentru posibila relatie.

Multi ar spune ca evaluarea unui vin stiind toate datele nu e foarte relevanta. Si ca doar evaluarea in orb demasca valoarea unui vin aparte de toate fardurile lui de poveste si marketing. Si cred ca au dreptatea lor.
Insa de cate ori nu s-a intamplat ca la un concurs, un vin de retail, industrial, produs de o anume crama sa fie nu doar putin, ci mult mai bine punctat decat un vin premium, mestesugit, de la aceeasi crama?  E normal? Cred ca si cei care ar ridica semne de intrebare asupra relevantei unei astfel de metode au si ei, precum adversarii, dreptatea lor. Rigoarea excesiva in taramul impresiilor senzoriale produce de multe ori un recul. Daca cei care l-au punctat sunt degustatori cu experienta si totul e formal bine organizat, atunci cum de apar aceste anomalii? In naivitatea mea, consider ca intre Feteasca regala Huniade si Solo Quinta, sau intre un rosu Caloian si sa zic Dragaica rosie, este o diferenta de calitate, nu doar de pozitionare si marketing. Presupun ca si oenologii care au realizat aceste vinuri ar fi de acord cu mine.

Pana la urma fiecare vin are "talentul" si valoarea sa. Aceste calitati trebuie dozate corect si utilizate cu intelepciune. Daca un scriitor mare ar publica sub pseudonim mici si mestesugite proze, undeva prin mijlocul ziarului Click, printre fete dezbracate si retete de slabit, desi in vazul tuturor, pun pariu ca valoarea ar iesi mai greu la iveala decat printr-o lectura a autorului intr-o librarie cunoscuta, in fata a 20 de persoane cu toate valorile si gusturile la purtator.  
Desi trebuie sa fim realisti si sa concluzionam ca granita dintre "fine wine" si vinul de volum nu e clara. Uneori un mic vin iese foarte bine, pe cand un vin de la un producator de clasa nu chiar.

Iar toate acestea completeaza acest peisaj al lumii vinului, care nu e fotografic, ci dimpotriva, aduce mai mult cu o pictura impresionista, in care conturul obiectelor e vag. 


Pseudo PS: Am inceput sa scriu randurile de mai sus, ca un preambul la opinia mea despre Alira Sauvignon Blanc 2015. Cred ca e nimerit sa las review-ul pentru alta data.


Faurar Rosu de Ceptura 2014

Priveam cu mare admiratie (ca sa nu spun "ciuda") catre etaloanele vinului european la 5 euro, cum ar fi Torres Sangre de Torro sau Moulin de Gassac si ma gandeam cand o sa apara si la noi ceva asemanator. 
Ei bine, in ultimii (sa zic) doi ani, au aparut (sau si-au consolidat pozitia) cateva si la noi. Constanță+calitate=Love. Iar Faurar de la Unicom Production (aka Davino) face parte cu siguranta dintre aceste mirabile licori. 
Rosu de Ceptura este un cupaj de Merlot, Cabernet si Feteasca Neagra, cu arome destul de complexe pentru pretul cerut, de la capsune zaharisite, stafide, ierburi aromatice, piper negru, pielarie, fructe negre, cu un gust dens, de afine, miez de nuca si cu un final un pic amarui, in spectru mineral. Alcoolul nu e mic, 14,2%, dar e bine invaluit de celelalte caracteristici principale. 85-86. 

Avand in vedere ca in online se vinde si cu 21 lei (vindor.ro), avem in acest 2014 un Best buy indubitabil.