Notorius 2009 Rotenberg si viata de apoi a printeselor din povesti


Merlotul 2009 e un vin bun. Are ce te astepti de la un merlot rotenberg: visine in mai multe variante, in functie de moment si imaginatia degustatorului. Dar visina din visinata nu lipseste sigur. SI as zice ca e singurul indiciu al celor 13,5% alcool.  Gustul continua lucrarea aromatica cu un sentiment puternic de cafea si trufa de ciocolata plus condimente pe final, din care nu lipseste piperul. Pentru un vin baricat 18 luni e surprinzator de viu si suculent.E un vin pe care l-as putea bea oricand (daca as avea 50-60 de lei:), dar e pe un prag mai jos din punct de vedere al rafinamentului decat vinurile Rotenberg pozitionate acolo sus la limita celor 100 de lei. 85 pct. 


De nume si eticheta, ce sa zic, parerile sunt impartite. Mai toata lumea se gandeste la Notorious BIG, rapperul mort, iar cand vede ilustratia...Ciprian a pus poza pe #winelover, care e un grup format in mare parte din straini si nicio reactie n-a fost pozitiva. Ma tem ca ideea e prea contorsionata ca sa se regaseasca lumea cu usurinta in ea.  
Dar cumva imaginea aceasta de contorsionist, de ilustratie de codex medieval migalos ilustrat, m-a dus cu gandul la cartile inflorate, de povesti, care-mi populeaza rafturile de mai bine de cinci ani. Iar impactul de la granita dintre interesant si socant mi-a amintit de viziunea fotografei israeliene Dina Goldstein, intitulata fallen princesses. Cam dau de gandit aceste puneri in scena, nu-i asa? 











Farfurii de peste 90 de puncte la Festivalul Scrumbiei din Galati (2014)

Sa va explic. Am fost unul dintre cei 3 membri ai juriului la concursul gastronomic desfasurat odata cu Festivalul Scrumbiei din Galati. Acest festival se afla din punct de vedere organizatoric la confluenta dintre Programul Operaţional UE pentru Pescuit, Primaria Galati si Dunarea SA (organizator).
A fost primul concurs de acest fel, desi festivalul in sine a devenit o traditie in Galati. In fiecare an, pe faleza Dunarii sunt concursuri de pescuit, gratare cu peste, expozitii gastronomice, acvarii cu sturioni si ale inotatoare aduse de facultatea de piscicultura din Galati, stand AJVPS pazit de un mistret taxidermic enorm, fanfara, buluc de lume mai ales ca, in ciuda prognozei meteo, nu a plouat.
Din juriu au mai facut parte chef Cezar Munteanu, precum si Emanuela Turcu, ziarist si purtator de cuvant al Primariei. Concursul s-a desfasurat in aer liber. Chestiune care a ridicat gradul de dificultate. Ingredientele au fost fixe si nu prea numeroase: peste proaspat si diverse legume. 
In prima parte a zilei s-a desfasurat concursul de "tinere sperante", adica echipe de bucatari in devenire, de la liceele si colegiile de profil din Galati. Si au fost destul de multi, intrucat Galatiul poseda cateva intitutii de invatamant liceal care au specializare in industria alimentara si a serviciilor conexe. Am fost surprins sa gust preparate decente, gatite de elevi de 17-18 ani. In final, pe prima pozitie s-au clasat fetele de la Colegiul de Industrie Alimentară "Elena Doamna". Totusi trebuie sa amintesc ca toti participantii puteau satura pe cineva, lipsind dezastrele culinare, ca sa zic asa. Viitorul suna bine! 
In partea a doua s-au infruntat echipele profesioniste, in mare parte reprezentanti ai unor restaurante cunoscute din oras. Aici a lovit ghinionul zilei de 13, intrucat cu 20 de minute inainte de expirarea timpului, care oricum a fost destul de generos- 2 ore, reteaua electrica a cazut, iar masinile de gatit n-au mai putut fi utilizate. Sigur, asta n-a fost prea cuser, dar in final, trebuie sa spun ca doar privind modul in care bucatarii au facut fata neprevazutului puteai sa pariezi pe echipele castigatoare. Sigur ca pentru unii, mai ales pentru cele cateva echipe care au mizat pe preparate la cuptor, n-a prea existat cale de intoarcere, si eu unul pot sa-i inteleg. Totusi, la degustare, doua echipe s-au desprins net. Locul I a fost adjudecat de cele doua doamne de la restaurantul Gossip (Gina Condurache si Daniela Anton- de la stanga la dreapta foto), care au reusit in timpul acordat sa aduca la desavarsire nu mai putin de patru preparate. Dar pentru mine, nu asta a facut diferenta, cat conceptul. Pana la urma a fost o competiție desfasurata pe malul Dunarii, asa ca o scordolea, o ciorba de peste, pestele fript pe langa o delicioasa reductie de ardei rosu si magnum opus al deserturilor copilariei- laptele de pasare au fost castigatoare pentru mine si la unison- pentru toti membri juriului. Puteti sa ma blamati ca n-am surprins "operele", dar de vina este bateria telefonului (rusine Alcatel si chinezilor de la TCL:), dar credeti-ma pe cuvant ca desi preparatele au fost cel putin declarativ traditionale, plating-ul si prezentarea au fost cat se poate de moderne. Locul doi a fost ocupat de bucatarii hotelului de 5 stele- Viva. Desi foarte bune si profi, cum spuneam- diferenta s-a facut in principal la nivel de concept. Locul trei a fost luat de Union Jack, desi, dupa mine cel putin, diferentele intre restul echipelor, in afara celor doua din varf, au fost mici. Dar...de aceea au existat un juriu, fise de notare (apropos- tot pana la 100 pct:) si centralizarea notelor. Sigur ca n-au participat toate restaurantele cu staif din urbe, dar in ce-i priveste pe participanti, recomandarile de mai sus sunt ferme si asumate.
In rest, s-au dat cupe, medalii, diplome. Multumesc organizatorilor pentru ocazia de a-mi petrece o dupa amiaza inedita.
Cu toate acestea, trebuie sa remarc unele curiozitati. Cum ar fi ca festivalul scrumbiei are loc in plina prohibitie, ceea ce a facut ca pentru multi galateni sa fie de fapt festivalul crapului si al macroului. Sa nu mai vorbim de concursul de pescuit, care s-a desfasurat intr-o legalitate indoielnica. Apoi, si asta desigur ca nu e vina nimanui, traditional el are loc de Florii. Cum aceasta sarbatoare nu e ancorata de o zi anume din calendar, se intampla ca insasi scrumbia sa absenteze ori sa-si faca aparitia la preturi prohibitive in farfurii. Anul acesta kilogramul de scrumbie a fost 30 de lei, adica cat tonul proaspat sau calamarul! O scrumbie fripta costa 15 lei, fapt care a cauzat o oarece dezamagire doritorilor. Dar, una peste alta, e o sarbatoare traditionala, care nicaieri nu este mai autentica decat pe malul Dunarii. Si cu fonduri UE sau nu, Dunarea va continua sa curga pe langa oras. Cel putin asta e sigur. 
PS: doi concurenti au propus pe langa preparate si un pahar cu vin. Ca fapt divers, cei de la Viva au turnat un Renatus alb de la Alcovin Macin, iar Union Jack a pariat pe un chardonnay Sole de la Recas. Nice touch! Avand in vedere ca ambele echipe s-au clasat in final pe podium...aviz amatorilor:)











foto: galtour-dunarea, presadingalati.ro

Sylvaner Jean Cornelius 2012 Henri Ehrhart (Alsacia, Franta)

Sylvaner Jean Cornelius 2012, vin alsacian de la Henri Ehrhart, 12%, 19,99 lei in Lidl. Acuma stiu ca nu va asteptati la asta la un produs de gasit la Lidl, dar Henri Ehrhart e chiar un om:) Am gasit chiar si o fotografie cu el pe net! Glumesc, dar intelegeti unde bat. E o afacere de familie, desi probabil si afacerea si familia sunt foarte mari, pentru ca d-l Henri vinde anual mai mult de 3 milioane de sticle. 
Despre sylvaner, presupun ca stie multa lume ca e un strugure cultivat cu precadere in Austria, Germania si nordul Frantei- adica Alsacia. E un cal de povara, nu un armasar. Ce stie mai putina lume e ca Sylvaner e o incrucisare de Traminer si Österreichisch-Weiß, un strugure batran din "clanul" anticului Gouais blanc, care la randul sau e un soi de Adam al speciei vitis vinifera. Si mai interesant e ca originea sa geografica, de unde probabil ii vine si numele, este...Transilvania. Na belea! Zice wikipedia, n-am scos-o eu din joben, sa stiti!

Oricum, avem un vin care, dupa descrierea soiului din canon, pare destul de aproape de natura, de unde probabil si medalia de aur pe care a luat-o la concursul de vinuri de la Macon 2013, unde s-a infruntat cu alti frati de-ai lui. La acel concurs se judeca vinurile pe soi si pe origine si au de unde alege avand in vedere ca se inscriu peste 10000 de vinuri anual, marea majoritate doar din Franta. Asadar cand vedem o bulina, un "macarons" cum ii spun ei, cu distinctie la Macon, sa stiti ca nu-i de gluma. 
Vinul in sine e din soiul rapid curgator, cu aromatica preponderenta de flori albe si fructe la fel- corcoduse galbene coapte, mar golden- treburi din acestea. Miroase a proaspat. Gustul denota o aciditate mai degraba moderata, exprimata gustativ prin note delicate de citrice si mar, tot din soiul golden, daca asa am inceput. Fara a fi in vreun fel complicat sau flamboiant, e totusi destul de persistent in regimul descris anterior.  
81 pct. Sigur ca ar fi fost de preferat un 2013, dar intelegem deja cum joaca Lidl si de ce multi producatori de vin aleg sa fie listati de acest lant de magazine.


Egregio Cabernet Sauvignon 2010 Vincon Vrancea

Egregio. In italiana inseamna "extraordinar", in latineste tot pe acolo- "excelent", deci- intelegeti dvs.- treburi de gen "nec plus ultra". 
Asa banuiesc ca au gandit si  legionarii romani ajunsi prima oara pe dealurile din jurul a ceea ce avea sa fie Cotestiul, unde au gasit trei lingouri de aur. Ca sa sarbatoreasca descoperirea, s-au autoservit cu niste vin local, "baricat" intr-un burduf de piele (asta da idee de packaging). Bastinasii n-au protestat prea tare. Iata o imagine bruta, puternica, salbatica, plin de barbatie, ce sa mai...Sunt atribute identificate pe contraeticheta. 
Nu stiu de ce mi-a adus aminte de benzile desenate din revista Cutezatorii, la care eram abonat pe vremuri.
Tot de pe contra am aflat si ceva nou, si anume ca straluceste in pahar asemenea rubinului Rosser Reeves. Cum universul pietrelor celebre imi e strain, in afara Stelei Sudului via Jules Verne, am dat fuga pe wikipedia. Am aflat aceste amanunte, dar mai pilduitoare a fost fotografia din care descoperim, intr-adevar, o piatra deosebita. Si da, e adevarat, se potriveste cu stralucirea din mijlocul paharului observabila la unele vinuri rosii turnate in unele tipuri de pahare. Vinul nu e violet, desigur, si nici nu radiaza, desi unele "irizatii" purpurii se pot identifica. 
Vinul e de partea cruda si salbatica. Nu e o bruta taninoasa, ci mai degraba un vin dur, in pozitie de drepti, ca sa nu intru in jocul adjectivelor "viguros" sau "erect". Aciditatea mare joaca un rol aici. Aromele sunt cele asteptate, de fructe rosii si negre- visine, afine, coacaze rosii, indulcite putin de un caracter confiat, dar si o impresie gustativa de cafea cafea, sesizabile pentru ca licoarea a stat 6 luni in baric si presupun ca i-a folosit. Alcoolul (13,5) sta bine la cutie, dar contribuie si el, fara doar si poate, la impresia "vanoasa".  
Nu-i un vin rau, ba chiar presupun ca ceva timp l-ar linisti un pic ba chiar l-ar complica, dar pana atunci e un vin care mi-a lasat un "feeling" de 83 pct. Adica, cum sa va spun...daca sunteti fan Vincon si fan cabernet sauvignon, cred ca pentru moment versiunea "grand reserve" de la Beciul Domnesc (iar am tresarit:) e de baut acum. Peste un an sau doi recomandarea mea va fi exact invers. Desi fiind un vin de retail (45 lei) lucrurile s-ar putea precipita acolo printre rafturi mai rapid decat anticipez eu. Oricum e un progres.
Toate bune!



Unde este Romania in topul mondial al producatorilor si al consumatorilor de vin? (2014)

Dupa statisticile si estimarile OIV (Organizatia Mondiala a Viei si Vinului), Romania se gaseste in termeni de volume, la momentul recoltei 2013, pe locul 12 mondial, cu 4,276 milioane hectolitri. Pare o cifra abstracta, dar daca facem comparatia cu principalii producatori mondiali observam ca Italia aduce pe piata nu mai putin de 44,9 milioane hectolitri, adica de vreo 10 ori mai mult decat Romania, urmata indeaproape de Spania-42,7 si Franța cu 42,016.
Cifrele din 2012 comparate cu previziunea pentru 2013 indica o crestere mare, de 29%- aproape 1 milion de hectolitri, in cazul Romaniei. 
Productia mondiala de vin dupa statistica OIV
Cum suprafetele plantate se mentin aproximativ aceleasi din 2010 incoace: 205.000 hectare, putem trage concluzia ca diferenta semnificativa dintre 2012 si 2013 este constituita din intrarea pe rod a suprafetelor plantate din fonduri europene in anii anteriori, precum si din faptul ca 2013 a fost un an mai favorabil din punct de vedere climatologic, dupa cum am aflat din estimarile PNVV (Patronatul National al Viei si Vinului) din septembrie 2013. Plusul datorat conditiilor climaterice ar fi de aproximativ 15%. 
Mai aducem si mentiunea ca suprafata cultivata include si strugurii de masa sau pentru stafide. Astfel din statistica publicata pe site-ul MADR (Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Durabile) rezulta ca la momentul 2012, din totalul de 205.000 hectare, doar aproximativ 183.169 hectare sunt plantate cu soiuri destinate exclusiv vinului. 
In ce priveste consumul, statistica e mai dificil de citit. In primul rand datorita faptului ca se bazeaza mai mult pe estimari decat pe vanzari. La congresul OIV de anul trecut de la Bucuresti, in care s-a prezentat raportul pe anul 2012, s-a estimat o scadere a consumului de vin in Romania pe 2012 cu 50% fata de 2011. Adica 2,5 mil. hl fata de 3,5 mil. hl. Este anormal si curios! In orice caz, din alte surse, ar fi vorba de un consum intre 3,5 si 4,5 milioane hectolitri de vin fiscalizat. Ceea ce inseamna ca productia interna asigura in mare parte consumul, ba chiar mai si ramane ceva pentru export.
Din alt punct de vedere, in topul consumatorilor, situatia e relativ similara cu pozitia din topul producatorilor. Romania ar fi, prin urmare in functie de an, undeva intre pozitiile 12 si 9 la nivel mondial. Oricum aceste cifre provin din surse interne oficiale (Ministerul Agriculturii si diverse organizatii profesionale) asa ca nu trebuie sa ne mire prea tare unele anomalii statistice inexplicabile. Astfel sa amintim doar ca- dupa statistica OIV- intre 2010 si 2011, in Romania, consumul de vin a crescut cu mai mult de 100%! Adica 1,6 mil hl versus 3,6 mil. hl!  
Chiar daca ar fi adevarat, si putem "estima" la randul nostru ca nu este, sa nu uitam totusi ca oricum prin insasi esenta lor statisticele sunt inselatoare si in majoritate par compuse mai mult din estimari decat din cifre exacte. Asa ca trebuie sa comentam cu rezerve toate aceste valori. Mai ales in cazul tarii noastre, in care profesionismul raportarilor, respectiv al colectarii datelor, este relativ, ca sa nu folosim alte cuvinte mai grele.