O zi la concursul Pistoane Baricate (24.01.2015)

Sambata 24.01.2015 am purces spre Braila pentru a da curs invitatiei lansate de Iulian Grigorescu (aka Pistoane Baricate) de a face parte din juriul unui concurs de vinuri cu subiectul Sauvignon Blanc si Cabernet Sauvignon.
E prima oara cand i-am auzit pe ceilalti colegi din juriu, somelieri, ziaristi sau reprezentanti ai unor producatori de vin plangandu-se ca s-au trezit pe la 4-5 dimineata ca sa ajunga la locul faptei. De obicei e invers, mai ales ca majoritatea acestor agape au loc in Bucuresti. Macar o data provincia s-a razbunat. Muhahaha!

Evenimentul a avut loc la restaurantul Privighetoarea din Gradina Publica. Iulian si-a dovedit talentul organizatoric, totul mergand struna. Desigur jurizarea a fost in orb, au fost doua comisii compuse fiecare din 10-12 persoane, care au degustat aceleasi vinuri- in total vreo 36 de probe. Eu unul n-am stiut ce vinuri vor fi in concurs, nici macar im mare, dar post factum puteti consulta lista cu punctajele mele mai jos. Pentru rezultatele centralizate v-as indruma catre blogul organizatorului (loc .ro care a implinit cu aceasta ocazie 1 an) unde vor apare cu siguranta in viitorul apropiat.   

Trecand peste competitia in sine, a fost o zi foarte frumoasa, plina de vinuri si de discutii spumoase pe seama lor. As mai aminti ca dupa concurs, la cina, doua crame si-au oferit vinurile spre degustare- La Sapata respectiv Liliac, ceea ce a fost dragut, mai ales ca ti se face tare sete dupa atata degustare. Ironic, nu? Apoi, ca si cum n-ar fi fost de ajuns, fiecare participant a adus cate o sticla (sau mai multe), la un BYOB ("bring your own bottle") interesant. 

foto: Marian Timofti
Si acum rezultatele (am bold-uit top 3-ul personal)!

Sauvignon Blanc:
Caloian 2014 Crama Oprisor 80
Livia 2014 Crama Girboiu 75
Tezaur Jidvei 2013 63
Vinul Cavalerului SERVE 2013 62
Crama Ratesti 2013 70
Ravak 2013 Domeniul Vladoi 82
Cuvee d'excellence Vinarte 2013 50
La cetate 2013 Crama Oprisor 75
Liliac 2013 Liliac Winery 64
Vampire Wine 2013 ICDVV Valea Calugareasca 80 (78- proba de control)
Mosia de la Tohani 2012 Domeniile Tohani 77
Tezores 2012 Domeniile Zoresti 83 ? (insemnarile personale se cam balbaie aici)
Apcovin Editie limitata 2012 Apcovin Focsani 79
Prince Stirbey 2011 Agricola Stribey 84-85 ? (din nou...)
Basilescu Ingeri din micul Paris 2011 83
si trei demiseci
Domeniile Boieru 2013 76
Nec plus ultra Jidvei 2013 80
Apcovin Tata si Fiul 2013 74

Cabernet Sauvignon:
Caloian 2013 78
Mennini 2013 Domeniile Mennini 80
Crama Grigorescu 2013 79
Via Sandu 2013 80
Vladoi 2012 77
Ratesti 2012 81
Tata si Fiul 2012 80
Via Sandu 2012 82
Tezores Zoresti 2012 76
Husi (Babadag) 2011 Casa de vinuri Husi 81 (82- proba de control)
Castel Bolovanu 2011 Vinarte  81 (am pus steluta in dreptul probei- mi s-a parut insuficient aerata)
Karakter 2011 Aurelia Visinescu 83
La Cetate 2011 82
Alira 2010 79
Apcovin Editie limitata 2009 83-84 (din nou arhiva e de vina)
Soare 2009 Vinarte  85 
si un demisec
Livia 2013 79

O mare surpriza a fost cabernetul 2009 de la Apcovin. Desi l-am degustat anterior (si l-am punctat cu 82 pct) cu acea ocazie mi s-a parut pe o panta descendenta. Proba din concurs a fost cat se poate de alive&kicking. Apoi trebuie sa remarc ca toate cab-urile din concurs au fost ok. Spre deosebire de sauvignon blanc, unde 4 probe au avut probleme mari de exprimare, inclusiv 2013-le Liliac, un vin care a dezvoltat o aromatica bizara, neobisnuita. Si credeti-ma cand spun neobisnuita, nu vorbim aici de mineralul din Prince Stribey, ci de niste arome amintind de carmol sau de un cabinet dentar. In mod ciudat (pentru mine), au fost cativa participanti care l-au apreciat, fiind un vin care a polarizat opinia publica.
De asemenea iesirea din anonimat a unui producator de altfel destul de mare- Domeniile Zoresti- merita consemnata.
O alta concluzie ar fi ca unele vinuri nu sunt pentru concursuri. Au nevoie de timp, de aer, de bibileala, de o temperatura anume de consum. Acestea nu se pot exprima cel mai bine in astfel de evenimente, din pacate. Mult mai avantajate sunt cele mai impetuoase si mai directe. De aceea, cred eu, la centralizare, La Cetate cabernet si sauvignonul Ravak de la Vladoi au iesit no.1 in categoriile lor. Bine, pe langa faptul ca sunt oricum vinuri ok, orice s-ar zice.

Cat despre BYOB-ul de la final nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut o Bosconia 2003 si o Tondonia 2001 in line-up :) Cel putin Tondonia, pe care o am mai proaspata in minte, a vazut si zile mai bune, sau in fine- exemplare mai bune. O las asa, nu mai bag lemne pe foc. Am apreciat si Thema 2011, un vin grecesc produs de Pavlidis, cu indicatie geografica dramatica ("Drama"), o bestie feroce, un Syrah-Agiorgitiko nefiltrat si cu 15% alcool. 90+.  Alta mare surpriza a fost un Sauvignon Blanc Davino 2007. Daca ar fi fost in concurs probabil ar fi castigat, sau cel putin pe foaia mea de notare. Incredibil e faptul ca inca ofera senzatii piscatoare pe limba. Dupa 7 ani de la recolta! Sigur gustul s-a mai domolit, nu e verde sau concondent, dar nici varianta 2013 pe care am incercat-o acum o luna nu e asa. Foarte rotund, catifelat, agreabil. Am incercat lucrarea chiar la inchiderea editiei impreuna cu Iulian Grigorescu (care a si adus sticla), Horia Hasnas si Marian Timofti si ne-am minunat impreuna. A fost un final de zi cat se poate de reusit.

Iulian, bravo! si la mai mare!

















Beaujolais-Villages 2013 Vieille Vignes Lapalu (Franta)

Din Franta, mai precis din Beaujolais vine acest Villages 2013 de 12,2 euro (vinatis), fiind destul de scump pentru aceasta apelatie. Este adus pe lume de un adept al eco/bio/naturalului: Jean-Clade Lapalu. Poarta mentiunea Vieille Vignes, fiind produs din vii cu varsta intre 50 si 80 de ani. Se utilizeaza exclusiv drojdii native, fara sulf in fermentatie, fara orice alt adjuvant. Lapalu este un experimentalist. Amfore, recolte tarzii si alte nebunii. E un om pasionat si puteti citi mai mult despre asta intr-un reportaj foarte bun de pe wineterroirs.

In cazul acestui vin (si imi permit sa spun al beaujolais-ului in general) nu complexitatea e de cautat, ci echilibrul si puritatea fructului. O culoare evident de intensitate mai redusa, un rubiniu clar, cu aromatica de corcoduse rosii si cirese, retronazal boaba coapta de strugure. Pe palat se releva ca un "suc" delicios, echilibrat, cu remanenta de fruct. Nimic sf. Doar echilibru. 
Sigur unora le-ar parea cam putin pentru atatea laude, insa trebuie gustat ca sa-ti dai seama ca nu numai complexitatea si valuri-valuri de arome fac un vin- vin. Mai sunt si aspecte "minore", cum ar fi "baubilitatea" si "savoarea". Le cam uitam pe astea in evaluarile noastre. 12% alcool, ceea ce e perfect pentru profilul licorii. 90 pct, pentru ca- poate stiti deja- acest tip de vin e pe gustul meu (daca doriti sa stiti mai multe despre Beaujolais, puteti citi cateva randuri din mica prezentare pe care am scris-o acum catava vreme). 

PS: Apropos, are 91 pct Wine Advocate. Daca le mai lauda mult David Schildknecht (adica cel care acopera pentru publicatia americana Burgundia si imprejurimile) o sa ajunga si mititele astea din beaujolais precum Chateauneuf si Gigongas...Adica si scumpe si ce n-au fost vreodata.


Don Maximiano 2008 Viña Errázuriz (Chile)

Don Maximiano este un omagiu adus fondatorului Viña Errázuriz, anume Don Maximiano Errázuriz (cum altfel?) cel care a fondat in 1870 ceea ce este astazi una dintre cele mai importante crame chiliene. Eticheta in sine anunta unul dintre cele mai vechi "super-chiliene", introdus lumii odata cu recolta 1989. 
Este un cabernet sauvignon (ajutat de mici procente de carmenere, syrah si petit verdot) iar in recolta 2008 se prezinta cu arome intense de lemn dulce, tutun fin, aromat, trecand in gust cu cirese negre, afine, menta si crema balsamica pe final. 
Un vin solid, dens si invaluitor, deloc ieftin (face spre 300 lei), dar foarte bun, oricum ai lua-o. E soiul de vin care ne arata cum a reusit Chile sa se afirme pe piata mondiala. E un vin care place oricui. Are si eleganta si forta, e complex dar si expansiv, direct aromatic, usor de citit in aromele principale. E un de toate pentru toti. In fine, pentru toti care au 300 lei de dat pe o sticla de vin. 14,5% (mascat ok). 90 pct. (Parker- 91). Eu l-as incerca din nou peste 5 ani.


Savagnin 2008 Domaine Badoz (Jura, Franta)


Din Franta vine acesta "ciudatenie" pe care 90% dintre bautorii lumii ar categorisi-o drept oxidata, numai cat ar duce paharul la nas. 
Intr-un fel au dreptate, pentru ca vinul e produs printr-o metoda oxidativa specifica regiunii Jura. Vasele de fermentatie sunt din stejar, au 228 litri si sunt intentionat doar partial umplute. Lichidul este "izolat" cu un strat de drojdii care pluteste deasupra. In final cam o treime din volum se evapora! Sigur ca metoda aminteste de sherry sau de productia altor vinuri fortifiate, cu mentiunea ca in vin jaune nu se adauga nimic si de regula iese sec, nu dulce. Strugurii sunt recoltati la sfarsit de octombrie, tocmai pentru a acumula multe zaharuri si deci un vin mai vartos, iar varietatea folosita este savagnin- un batranel din familia traminerului.


Savagnin-ul 2008 de la Domaine Badoz- domeniu din Jura cu o istorie multiseculara- este produs la fel ca vin jaune. Sta 4 ani in vasele respective, fiind de fapt vinul b al cramei, motiv pentru care au ales sa nu-i aplice apelatia de top, ci sa-l lase la nivel de cotes du Jura. Vinul nu trebuie baut ca un alb obisnuit, ci la temperaturi mai ridicate, intre 12 si 14 grade si chiar aerat. Am observat o imbunatatire, o "clarificare" aromatica evidenta in timp, de unde si recomandarea sa fie plasat intr-un decantor. Culoarea e desigur aurie, nasul aduce a alune de padure, pastaie de vanilie, rom, nuci si migdale. Gustul va pastra aceste repere, adaugand un iz de gutuie si chiar mar verde complexului. Finalul e foarte persitent, cu aceleasi indicii. 
Gastronomic cred ca ar merge ceva deloc flamboiant: un pui de tara, mai vanjos. La cuptor, la rotisor, cum vreti, oricum uns bine sa fie. O garnitura de legume la cuptor, niste ciuperci, cam asta ar fi zona.

In concluzie, Savagnin-ul Badoz s-a dovedit  o experienta exotica, chiar bizara, in care de la asteptari de vin aromatic (de tip traminer) ajungi sa descoperi cu totul si cu totul altceva. Dupa ce te reasezi pe pozitii iti dai seama ca nu e doar un vin oxidat, ci ca aromele acelea sunt in fapt placute si bine definite, iar gustul e surprinzator de fresh. E o lectie asupra diversitatii din lumea vinului. Dar- precum in alte zone ale existentei noastre- diversitatea nu este intotdeauna usor de acceptat. Aviz amatorilor!

15,9 euro (vinatis). 90 pct. 



PS: Daca tot e vorba de Franta, va rog sa vizitati Festivalul online al filmului francez, care tine pana pe 16 februarie, rastimp in care puteti viziona gratis, direct in browser, o sumedenie de filme frantuzesti. Puteti sa va folositi contul de facebook la logare. Exista subtitrare in limba engleza. Daca sunteti abonati Orange, filmele se pot vedea atat pe calculator, accesand orange.ro/my-french-film-festival/ sau chiar pe platforme mobile prin descarcarea aplicatiei Orange TV Go, in acest caz avad si subtitrare in romana.  Allez!

Domaine Ceptura Rouge 2011 si Wat Rong Khun

Cupajul binecunoscut de la Unicom Production vine in recolta 2011 cu un nas de radacinoase, pastarnac, telina, un iz salin, lemn dulce, piper si praf de cacao, un gust echilibrat, matasos, cu tuse de fructe negre si ceva visine, ciocolata, taninuri cu bun simt, undeva la limita dintre "moi" si "uscate", amintind de nuca. Lasa impresia de prezent, de gata de consum. Are o persistenta "afinata".  Trebuie sa amintesc ca am degustat vinul la 20 de grade si abia daca se simte alcoolul de 14,7%. Un vin foarte bun. 87 pct. 
Apropos, s-a updatat si site-ul! Merita sa aruncati o privire. E drept ca notele de degustare sunt aceleasi in fiecare an, totusi trebuie sa aveti un motiv sa ne cititi si pe noi, nu-i asa?,  insa cel putin informatiile despre coordonatele specifice fiecarei recolte sunt foarte interesante.  

Sunt multe lucruri de spus despre aceste vinuri care- prin denumire- duc spre universul oenologic francez. Cred ca am spus o groaza din aceste lucruri, spre disperarea si furia unora, asa ca nu le mai repet. 
As remarca totusi ca frumusetea nu e marca inregistrata. Sigur, nimeni nu o sa ia locul din istorie lui Gaudi si al operei sale principale- catedrala Sagrada Familia din Barcelona. 
Dar asta nu inseamna ca Chalermchai Kositpipat este un plagiator sau ca Wat Rong Khun nu are autenticul si forta sa artistica. Chalermchai Kositpipat este un artist tailandez care din resurse proprii si donatii, exact ca Gaudi, a reconstruit un templu budist (Wat Rong Khun) care a iesit...altfel.  Puteti privi cateva fotografii, preluate de aici (unde puteti vedea si mai multe imagini).