Tavoleto 2012 Tenuta Carretta (Italia)


Acesta e unul din vinurile care ma fac sa cred ca am luat decizia corecta cand m-am alaturat site-ului unvinpezi.ro. Sunt o sumedenie de vinuri care n-ar fi in primul rand al achizitiilor mele, nu din pricina calitatii, ci datorita pretului si mai ales a apelatiilor, pe care uneori- din prejudecata, necunoastere, sau pentru ca nu sunt pe lista de prioritati- le evit. 

Din ce imi amintesc e primul Nebbiolo d'Alba pe care il incerc. Desigur, am gustat cateva Barolo, cateva Barbaresco, vinuri/apelatii in care strugurele nebbiolo e rege, insa, cum ziceam, acesta ar fi primul Nebbiolo d'Alba. Este produs de Tenuta Carretta, nume prezent de cativa ani in Romania, unde aduc si vinurile lor din Bulgaria sub brandul Edoardo Miroglio.
Asadar acest Nebbiolo d'Alba 2012 s-a prezentat ca un vin interesant, care te face curios de cum il torni in pahar. E rubiniu, stralucitor, ademenitor. Apoi urmeaza o aromatica suspecta de un anume vin frantuzesc, de care o sa faca Cprian o degustare peste aproximativ o luna: violete, cirese, corcoduse si afine rosii, de care vom avea parte din plin si in gust, si astfel ne departam de nenumitul vin frantuzesc. Am zis afine rosii, pentru ca desi rubiniu, are totusi o asprime, data de aciditate si taninuri, destul de neasteptata. Si din acest motiv, daca n-ar fi corpolenta buna, as zice ca o s-o mai tina 10 ani, ceea ce pentru un vin de aproximativ 80 de lei e in grafic. Alcoolul e sus, dar sta bine la cutie, cata vreme lichidul nu trece de 20 grade celsius. 87 pct



Goodwine de primavara 2015

Primul vin pe care l-am degustat la acest Goodwine a fost noul spumant de la Balla Geza, din mustoasa de Maderat, imbuteliat in Ungaria, la Garamvari szolobirtok vinarium. De altfel si dopul poarta marca Chateau Vincent, brand-ul de spumant al cramei ungare. E o metoda practicata de cel putin  alti doi producatori din vestul tarii, care aleg sa faca fermentatia secundara in strainatate. Altfel, este un vin foarte bun, un spumant care nu e rezervat aromatic, precum atatea altele, fara arome clasice de paine si alune, ci un vin din care se revarsa fructele, atat aromatic cat si gustativ (mere, pere, piersici), foarte asemanator vinului linistit, din acest punct de vedere.  Perlatia este foarte reusita, bule mici si energice, neobosite. In plus este brut si produs prin metoda traditionala. Are 13% alcool, deci o oarecare moderatie in consum e indicata. Inteleg ca va costa in jur de 40 lei. E bine.

A urmat un "calup" de crame cate ofera un sentiment asemanator.  Cred ca industria noastra a depasit momentul in care daca vinul era proaspat si baubil deja era mare lucru. Acum problema e alta. Se observa o uniformizare a metodei de producere, in care produsul final difera destul de putin.
Crama Vinc (o noutate pentru mine, din judetul Dolj), Averesti, Alcovin Macin, Domeniul Radoi si Ratesti joaca in aproximativ aceeasi grupa valorica, pretul facand diferenta.  
Averesti continua sa ofere vinuri decente, low-cost (sub 20), ceea ce e de apreciat, mai ales ca acest segment de piata este inca plin de antimaterii. Pe ei ii inteleg, au plantatii foarte mari si nu pot concura cramele butic, oferind vinuri fistichii.
Alcovin Macin s-a prezentat cu un aligote bun, fresh si surprinzator de aromat, gama Curtea Regala. Si noul Renatus alb 2014 este bun, avand densitatea si "smirghelul" gustativ care-l evidentiaza in peisaj.
Vinc si Radoi ofera ceva mai avansat calitativ, dar la un pret putin mai mare (25-30 lei). Crama Vinc aduce un sauvignon tipic si fresh, pe langa etichetele care vor face ravagii intre ornitologi. Mergea si-o barza...
Domeniul Vladoi continua linia debutului surprinzator, aducand un nou sauvignon blanc foarte bun. Mai sunt de apreciat chardonnay-urile (cu si fara lemn) si rose-ul din feteasca neagra. 
Crama Ratesti se pozitioneaza mai sus. Prea sus. Dupa parerea mea- si ma stiti; n-am incercat vreodata sa fiu simpatic sau sa ma pun bine, nefiind mancator de piscoturi- "hype"-ul din jurul acestei crame din nordul tarii este inca nejustificat de vinuri. Sau din alt punct de vedere, pretul e inca nejustificat pentru calitatea unor vinuri. Poate feteasca neagra sa merite, pentru diversitate. Am gustat un riesling foarte bogat aromatic si un sauvignon foarte rezervat. Am ramas nitel nedumerit, asteptandu-ma sa fie invers.
N-am inclus Crama Darie (Topalu, Dobrogea) in lista de mai sus, pentru ca e un caz separat. Si aici pretul e sus (45-50 lei) insa sunt ceva mai naturali in abordare. Vinurile nu sunt uimitoare, cu exceptia unui chardonnay late harvest, foarte bogat si dens gustativ, cu posibilitate de invechire pe termen lung, insa cu ceva mai mult realism ar putea sa iasa in viitor chestiuni interesante de acolo.

La Vincon am gustat cateva vinuri decente, cum ar fi o feteasca neagra 2013, cu o eticheta simpatica, numita Mirabilis Machina. Am ramas placut impresionat de un riesling italian 2011, foarte tipic si rezistent la timp, inclus in gama Beciul Domnesc grand reserve (brrr!), si un muscat sec, inca neetichetat. E cam recurenta treaba asta cu neetichetatul si nepretuitul. 
La Jidvei am gustat noille vinuri 2014 din gama Owner's Choice, vinuri foarte bune, proaspete si fine, rezultat al colaborarii cu oenologul Marc Dworkin. Bine, sper sa nu coste tot 80 de lei, dar sunt vinuri bune. In special pinot gris-ul ar fi de incercat. Am gustat primul rose din gama Grigorescu (cabernet? syrah?). Fiind demisec va dati seama ca e conceput sa fie ceva mai dens si greu pe papile. N-am inteles de ce e mai scump decat dry muscatul sau celelalte din gama. Daca e vorba de rose, mult mai agreabil s-a prezentat un spumant brut, care a surprins prin aromele de alune. Ma asteptam la bombonele si aici.

La Casa de vinuri Cotnari am gustat o feteasca neagra 2013  foarte buna, diferita de multimea de pe piata. Mai rubinie, insa nu lipsita de corpolenta, cu arome placute, tipice, cu lemn bine integrat. Va fi inclusa intr-o noua gama, ceea ce imi da un sentiment de neliniste in ce priveste pretul, dar vom vedea.

Cricova. Stand mare, fete cu picioare lungi. Spumantele sunt o afacere aici, am si scris de unul acum cateva zile. In rest...stand mare, fete cu picioare lungi.

Domeniile Ostrov. Dupa roseul Grigorescu, cel de la Ostrov a stralucit. Bine, sa ne intelegem, e si vorba de preferinte personale. Mai sec, mai fin, mai ieftin. Mi-a placut si feteasca alba din gama Naiada. 

Budureasca. 2013. Doua cupaje Daphix (alb, chard/feteasca regala) si Zenovius (rosu, cab/shiraz). Vinuri ok, pe care nu te-ar deranja sa le bei intr-un restaurant, dar nici nu le-ai cauta in mod special. Cel rosu are mai multa personalitate, desi e mai greu de reperat sub valurile de taninuri, e drept moi si dulci, si picanterii datorate baricului. E stilul new-world clar si asumat. Asta-i Budureasca!

Casa Panciu. Aici am avut un singur dor: sa gust spumantul brut. Asa am si facut si e intr-adevar foarte reusit, fin si bine lucrat. Desi nu cred ca e cel mai bun spumant romanesc, dar nici nu m-a intrebat nimeni asa ceva ca sa raspund. Am gustat si o feteasca neagra pe care am vazut-o si in Auchan la 50 de lei. Ok, joviala si nefortata. 

Oprisor. Aici am gustat P-ul din Ispita, Smerenie 2011, Cabernetul cu eticheta rosie 2012 si o Dragaica, la care am uitat anul. Sunt vinuri foarte bune, big&bold, insa prea asemanatoare! Bine, e doar parerea mea, gustul meu etc. Remarc cabernetul, pe stil mai catifelat si molcom, care e intr-adevar reusit an de an, dar e intotdeauna lansat prea devreme, obligand cumparatorul fie sa-l bea prea tanar si pierzand ceva din sumar, fie sa-l tina cativa ani ca sa se bucure pe deplin de el.

La Stirbey am incercat sauvignonul blanc Vitis Vetus 2011, cu aromele sale minerale, usor "funky" si corp bun, promitator in perspectiva. Sigur, as zice ca 2010 mi s-a parut un pic mai bun, insa poate ma inseala memoria. Blendul de novac si negru de Dragasani- Genius Loci 2011 nu m-a dat pe state. Fructat insa lipsit de seriozitate, de rigoare. Nu mai stiu care e starea viilor la Stribey, insa acesta pare din plante mult mai tinere decat cele din care a iesit Novacul art deco 2007. In rest spumantele si tamaioasa dulce: super!

La Via Sandu, am remarcat- ca de fiecare data- caracterul onest al vinurilor. Mi-a placut cramposia- lin curgatoare ca intotdeauna si cabernetul 2013 fara lemn, suculent si delicios.

Avincis. Mi-a placut demisecul 2013 in tamaioasa si muscat, fresh, cu final tonic. 

Winero. Aici mi-a placut rose-ul 2013, cel cu eticheta aurie. Remarcabil, fin, pe stil provensal. L-am gustat si pe 2014, proba de tanc, insa...mi s-a parut cam prea molcom pentru ceva atat de proaspat. Remarc si cuvee-ul 2011 din gama furculision. Ce mi se pare remarcabil aici (si mi s-a parut intotdeauna, de la merlot-ul Alira 2009) e miraculosul talent al lui Marc de a scoate vinuri atat de "grele" din vii atat de tinere. Sigur ca pentru a face asta lasa strugurii sa se supra-coaca si de aici apar niste repere aromatice si gustative mai dense si mai rascoapte. E ca diferenta dintre fructul proaspat si cel din dulceata. Ca veni vorba de dulceata, am gustat si un experiment. Un vin rosu cu 100 grame zahar. Frumos, rubiniu stralucitor, foarte fin, cu taninuri plecate in vacanta, fara sa ti se dea sentimentul de greutate. E ironic, dar vinul rosu dulce mi s-a parut mai proaspat decat vinurile seci...Poate si pentru ca e facut de altcineva, un vinificator italian tanar. 

Importatori n-au prea fost. Erau niste vinuri bulgaresti. Sa remarc White Stallion  2011 de la Angelus Estate, un cupaj inca foarte proaspat. Cam prea mult lemn, dar vin de foarte buna calitate over-all. De la Tenuta Carretta/Eduardo Miroglio am gustat cel mai bun vin al zilei: Villa Ile, Ile Nero, un nebbiolo 2003 foarte bun si cu potential de inca pe atat. Sincer fiind ingramadeala mare, n-am apucat sa vad/inteleg daca era Barolo au ba, insa nu ar avea prea multa importanta in cazul de fata. Evoluat, fin si delicios!

Si asa ajungem la marea surpriza a targului. Pentru mine. Vinurile din viile celor de la 1000 de chipuri (winebarul). Nu neg ca m-am mai intalnit cu ele candva, inainte de a fi etichetate. Nu mai stiu insa daca erau chiar acestea sau dintr-o recolta anterioara. E drept ca imi reprosez cateva lucruri in ce priveste nu atat degustarea, cat mai ales transportul lor pana in vizuina. Cred ca le-am maltratat nitel, dar n-a fost in totalitate vina mea. CFR-ul a oferit in acea zi calatorilor o surpriza: sauna inclusa in pret.
Insa ce am degustat sambata asta a fost cu totul si cu totul altceva. 
Am gustat cel mai bun pinot noir romanesc. 2011. "Luscan". O tipicitate si o onestitate gustiva rara prin tarisoara noastra. Si un merlot 2011 numit Distinctis, o expresie foarte elevata a acestui strugure, exprimand acelasi sentiment de naturalete si firesc. Nu sunt vinuri ieftine (aprox 60 lei) insa isi merita pretul. 

Cred ca au fost doua standuri la care nu am ajuns, la unul din lipsa de timp, iar la celalalt pentru ca n-am vrut.

Oricum...daca am zis cu ce am inceput, hai sa zic si cu ce am sfarsit. Cu Vinarte. Am gustat Nedeea 2013, blendul de negru, novac si feteasca neagra, cam apasat inca de baric, dar cu potential, si am incheiat ziua cu un Prince Matei 2009. Bun vin si cu multa viata in fata!

Dupa ce am trecut in revista vinurile, hai sa zic ceva si despre targ in sine. Ca au fost prea putini expozanti, prea putini vizitatori, prea putine vinuri noi, etc., sunt pareri de care vuieste facebook-ul de vineri. Eu unul m-am bucurat nespus de spatiul in plus. Fara gluma. Aglomeratiile ma fac nervos. Apoi faptul ca am trecut in revista standurile cu un confrate (Dan Micuda) a fost reconfortant. Mai schimbi o parere, mai spui o gluma. 

PS: in rest Lidl a fost subiectul zilei. Mi se pare bizar. Daca va plictisiti, fratilor, jucati un solitaire sau urmariti un meci de fotbal, beti un vin, spuneti un banc. Nu va place sa cititi pareri despre vinuri din Lidl? Am cugetat adanc si cred ca am gasit o solutie surprinzatoare, dar geniala prin simplitate: nu le mai cititi! Iar apropourile cum ca ar fi o manevra, o campanie platita, etc...Stati ca ma intrerupeti din numarat: un miliard, doua miliarde...Mihai, Dan, Ciprian, voi la cat ati ajuns? 

Cri Cri Crisecco

foto:wine.md
Cam aduce a toamna gri aceasta prima zi de primavara astronomica. 
In ajun, cu niste fulgi de zapada pe umeri si cu Toparceanu in gand, trecand printr-un Kaufland, vad acest spumant basarabean la un pret mic, mititel- 18 lei. Cum imi plac brutele mici, l-am luat acasa.
Sa trecem peste Cricova+Prosecco=Crisecco, o denumire proaspata si subtila ca o adiere de parfum Chanell, cu doi de L.
Zicea un soi de confrate de-al meu ca se simte in el Feteasca Albă, Feteasca Regală și Chardonnay-ul. Cata putere de perceptie! Sper s-o pot egala candva. 
Oricum, acest spumant de la Cricova isi depaseste cu mult conditia si chiar as zice ca depaseste cam tot de are bule mic-romanesti la categoria sub 20 lei.  
Cum duci paharul inspre sine descoperi arome placute, ademenitoare. Licoarea nu propune in prim plan clasicele arome drojdioase sau de alune, ci mai degraba note direct fructate, de pere si piersici, limonada cu un pic de grepfrut. Parerea mea e ca toate astea nu vin atat din declarata feteasca (alba), cat din licoarea de expeditie.
Perlatia e energica si destul de persistenta, gustativ un pic cam prea, dar la pretul acesta conchid ca e un best-buy. 
Cel mai mult mi-a placut ca n-am regasit senzatia salcie si acru-amara a spumantului brut low-cost. E bine!

Patru Bordeaux-uri din Lidl (Le Croix de St. Andre, Vieux Verdot, Remparts de Griviere, Prieure de Blaignan)


Lidl, reducere, mai toate costand initial 40 de lei, acum 20, probabil deoarece vin cateva specimene noi de saptamana viitoare si trebuie sa li se faca loc in rafturi.

In vreme ce Chateau Le Croix de St. Andre si Vieux Verdot mi s-au parut comune, ultimele doua au parut dintr-o clasa superioara. Toate sunt blend tipic bordolez, cu Merlot in rol principal.

Chateau Le Croix de St. Andre 2012, Lelande de Pomerol. Un vin rosu de bună calitate, dar generic, fără trademark, aducand afine, prune, vișine. 13,5%, Dar poate e prea tanar si l-am luat eu de sus. Apelatia nu e cea mai proasta din Bordeaux si nici producatorul nu e cel mai prost din apelatie. 80-82 pct.

Chateau Vieux Verdot 2012, Saint Emilion. Un vin cu taninuri moi, usor de baut, cu arome de mure si cirese. Nimic special insa. Poate vinul superior ("Epigone"), posesor de mentiune grand cru sa fie. 13,5%, 81 pct

Remparts de Griviere 2009, Medoc, mediu, agreabil, un vin fructat, gata de consum. cu reperede de amintind de acadele cu aroma de capsune, ciocolata, fructe negre. 13,5%, 84 pct.

Chateau Prieure de Blaignan 2011, Medoc  Are nevoie de timp si decantare. Aduce adieri de pielarie, fructe negre, sapun, frunze uscate,ciocolata.Un vin serios si sanatos, de consumat la temperatura 17-16 grade, care lasa senzatia de consistenta. E un cru bourgeois, al doilea vin al Chateau Blaignan, care-aspect interesant- e si el clasificat tot cru bourgeois. 13,5%, 85 pct










Domnul Ștefu și leviatanul (Extraordinarele aventuri ale lui Basil Ionesco, negustor de vinuri din Galatz, II)

Intr-o zi de marti, la orele 8 si jumatate, domnul Ștefu, presedintele Tribunalului, deschise energic si smucit usa oficiului amplasat vis-a-vis de Palatul Administrativ, facandu-l pe Ducu Antonache, secretarul, sa tresara speriat ca in fiecare dimineata, de cinci ani incoace.

Petre Stefu, galatean din tata-n fiu, licentiat la Bucuresti, statuse cativa ani in capitala, unde isi luase examenul pentru magistratura numai cu bile albe si intre timp lucrase sub-comisar la Prefectura. Apoi, printr-o circumstanta inca nemacinata pe deplin de barfitori, fusese numit judecator direct la Tribunalul Galati, Sectia Comerciala, desi s-ar fi nimerit sa serveasca intai la Judecatorie, asta daca s-ar fi ivit un post disponibil.
Multe soapte susurara atunci, zvonuri care mai de care mai gogonate. Cert e ca acest debut inalt parea inexplicabil, in conditiile in care familia lui, desi instarita datorita unui depozit de cereale, nu parea a avea influenta politica necesara unor asemenea manevre. Sigur, cea mai firesca explicatiune ar fi fost ca junele poseda o minte sclipitoare, insa in Romania, orisicine dela vlădică până la opincă stie ca cea mai dreapta explicatiune e indeobste stramba si ca oricat de firesc ar parea, adevarul e intotdeauna altul, mai alambicat si de regula slinos. 
Umbla vorba, alimentata de Valer Constandache, fostul presedinte de Tribunal, acum retras, care facuse vorbele pentru beizadeaua lui, un razgaiat risipitor si nerod, ca numirea fusese inlesnita chiar de biroul primului ministru si astfel se taiasera toate firele deja innodate. Ce-i drept, o atare protectie ar fi explicat ascensiunea fulgeratoare a tanarului magistrat. Dar ce anume l-ar fi legat pe acesta de boier Strudza nimeni nu putuse ghici pana acum si cu cat trecea vremea cu atat ramaneau mai putini sa se intrebe.
  
Cert e ca in anii din urma domnul Stefu se dovedi vrednic si in afara de inceputurile invaluite in mister, nimeni nu-i punea la indoiala capacitatea si calitatile. In fond, in 907, pe cand preluase sefia Sectie Penale, il trimisese la racoare pe fratele prefectului in functie, pentru bancruta frauduloasa. Ca acesta statuse inchis mai putin de 3 luni, asta era altceva, si niste doftori mari din Bucuresti ar fi trebuit sa dea socoteala pentru chestiune, daca mersul tarii ar fi fost altfel decat este. 
Si in viata de familie se dovedi meritos si cumpatat. Casnicia cu Liliana, fata unui protoiereu din Focsani pe care o cunoscuse la Bucuresti, unde urma pesionul secundar, era armonioasa, lipsita de scandaluri dar plina de odrasle, patru la numar, pana acum.

Judecatorul raspunse la salutul respectos al secretarului si deschise usa pe care scria cu litere aurite propriul nume. Inainte sa intre, se intoarse spre Antonache: 
"Ducule, avem ceva de la Bucuresti azi?" 
"Nimic, domnule Presedinte, in afara treburilor administrative curente." 
"Dosarele pricinilor de la ora 11 sunt be birou?" 
"Ca de obicei, domnule, sunt pregatite" 
Domnul Stefu regreta intrucatva ca preluand functia de presedinte al tribunalului nu ii mai erau repartizate decat cateva dosare, din sectiunea comerciala, cat sa se intruneasca norma legala. In rest timpul ii era rapit de nenumarate misive dintre institutii si de chestiuni administrative, enervante si marunte, dar pe care nu le putea delega. Lua bratul de dosare, insa alese sa nu le treaca in revista la birou, ci le puse pe canapeaua plusata de langa fereastra. Il lua pe primul si-l puse pe masuta Biedermeier, mostenire de la precedentul presedinte. Lua o ceasca si invarti robinetul samovarului. Din el se revarsara aburii ceaiului negru rusesc. Nu era bautor de cafea, dar ii placea sa-si incepa lucrul cu rutina ceaiului. Pana sa se raceasca, deschise cabinetul si-si turna un paharel de sherry cremă de Byass, pe care i-l trimitea Basil din Port, cand si cand venea. Era singurul sau hatâr, nefiind bautor, nici macar la ocaziuni speciale. Aromele dense, dulci, de stafide, smochine, nuci si miere, mergeau mai bine cu ceaiul decat cuburile de zahar. Dadu pe gat licoarea mahonie si puse paharul gol pe tavita de argint. Deschise primul dosar. O disputa asupra unor batteuse cu aburi aduse din Franta. Beneficiarul refuza acum sa plateasca pretul integral, din pricina intarzierii. Rutina. Nimic special. Trecu in revista si celelalte dosare, in special ultimile cererile sau inscrisuri depuse. 


Ultimul din ele ii atrase atentia, nu din pricina subiectului, ci datorita partilor. Era un sechestru pe incarcatura unei nave de transport, sub pavilion grec, numita Ulises. Directia vamilor arestase nava, pentru suspiciune de contrabanda. Procesul verbal de constatare vorbea de o cantitate mare de tutun. ascunsa intr-un compartiment secret al navei. De mai multi ani tutunul devenise monopol de Stat si toate importurile trebuiau declarate de armator inainte de intrarea in tara. Nava transporta si alte marfuri, unele legite, apartinand unor societati cu acte in regula. Directia Vamilor avea insa dreptul sa confiste intreaga incarcatura. Pagubitii nu aveau de ales decat sa se indrepte impotriva armatorului ori sa astepte mult si bine pana respectivele obiecte vor fi scoase la licitatie de catre Directia Finantelor Publice.  

Ei si in acest dosar exista o cerere de interventie depusa chiar in dimineata sedintei din partea societatii Belgica Marine. Cine nu auzise de Emil Racovita si cine nu citise in ziarele vremii despre descoperirile si explorarile sale din Antarctica? Societatea dorea eliberarea de sub sechestru a unui numar de cutii proprietatea sa, reprezentand material geologic de interes stiintific. Pe cand parcurgea documentul conchise ca din pacate, cu toata simpatia pentru tribulatiile stiintifice ale marelui savant, in cazul de fata nu avea ce face. Legea era clara. Toata incarcatura navei va ramane sub sechestru pana cand Directia Vamilor va hotari asupra ei. Instanta nu avea nicio putere in acest caz. Cand ajunse la sfastitul cererii observa in coltul hartiei, sub semnatura avocatului, cateva cuvinte scrise mic, caligrafic. Isi apropie monoclul de pagina si buchisi.  Domnul Stefu scapa dosarul din mana. Simtea camera invartindu-se, un vertij care-l tragea in alte timpuri si intr-un alt sine, mai tanar si mai naiv. Era vorba de o anumita intr-o noapte petrecuta in Bucuresti. Noaptea care ii schimbase viata.  Isi reveni in simtiri dar ramase imobil pret de cateva secunde.  Pe foaia de hartie se punea citi, scris frumos, caligrafic: "Hotel Athena, Calea Mosilor".

****
Anatol plecase cu lotca lui de dimineata de pe malul Pisicii, pe cand inca nu rasarise soarele. Lasase plasele, le ridicase, iar le lasase si-n rest statu singur cu gandurile lui, ca mai toti lipovenii pravoslavnici cand se lumineaza de ziua. Acuma se facea de amiaza si-si trase mai aproape traista. Scoase o bucata murdara de branza si sparse o cepsoara mica cu calcaiul. Le scufunda o clipa, sa le curete miscarea apei. Avea si doua chiftele de peste, facute de muma-sa, da' ii era teama sa nu-i pice greu de la untura intarita. Hee, ii trecu lui prin minte Aliona lui, cu pletele ei balaie si ochii ei havai. A dracului primarele din Isaccea, sa-l trazneasca al' de sus, Doamne iarta-ma! O luase fata-n casa, cam impotriva voii, da' o impinsese tatane-su, de-l momise primarele ca-l ia paznic pe netrebnicul de Nicolai, o mușiță si asta precum tac'su. Hăi, c-asa-i viata asta imputita. Cand sa se ia cu ea, l-au luat la oaste, cand s-a intors, ia-o de unde nu-i, c-o vede de doua ori pe luna si atuncea e rupta de munca. Si gura satului ce mai vorbeste...aleu! Intr-o zi o s-o ia cu dea sila de la boier si-o sa plece unde-or vedea cu ochii. Daca o mai vrea si ea de-acuma, ca viata la oras fie el cat de mic schimba omul, dar mai ales fimeia! 
Si deodata vazu in fata cum se involbureaza apa la cativa coți de el, se uita sub barca si abia reusi sa scoata un geamat de uimire, ca se si invineti la fata. Vazu in apa, dedesubt, asa ca o naluca, un peste mare cu solzi argintii, de clipoceau prin apa. "Știma apelor, uaiii! Boje moi, boje moi!" urla pescarul cand se inclina barca trasa dupa leviathan de plasele incordate, pana se rasturna si se duse inauntru de ca si cum nici nu fusese acolo. Peste cateva clipe lotca reveni saltand ca o pluta in luciul apei, insa nici urma de Anatol... 

****
Pe la unu fara un sfert, Titi Capatana, ziarist si auto intitulat om de litere, statea pe o banca in holul Tribunalului, langa o ferestra deschisa, tragand plictisit din tigareta sa turceasca. Lui ii revenea ingrata sarcina sa scrie rubrica de can-can-uri legalicesti. Cine de cine divorteaza, cine se declara falit, care deputat cere daune morale de la cine etcetera. Nu era ce-si imagina ca o sa faca cand luase condeiul in mana, dar pana va castiga Premiul Academiei cu romanul pe care-l scria, trebuia sa-si castige existenta cumva.
Deoadata usa salii de judecata se dadu de perete si Antonie Boxa, avocatul Ministerului Public, un jupan gras, cu favorite stufoase, iesi pufnind cu roba care-i flutura la un brat si un vrac de dosare desalate sub celalalt. 
"Revoltator! Asa ceva n-am intalnit in toata cariera mea!". 
Titi Capatana sari ca un arc. "Respectele mele, musiu Tony! Mai domol, sa nu pici de inima rea." 
"Ce inima rea, Titisor draga!? Asta-i hotie pe fata! Te astepti la unul sau altul sa dea hotariri cu cantec cand interesele o cer, ca doar stim in ce tara traim, dar de la dom' Stefu nu ma asteptam"
"Dom' Stefu?" Titi era sa-si inghita chistocul din pricina entuziasmului. 
"Stai sa vezi si sa scrii la gazeta! Dosar simplu, dovezi clare, totul-totul aranjat si ce hotaraste el? Sa ridice sechestrul asupra navei! Pana diseara isi schimba si numele si pavilionul, naiba ii mai gaseste..."
Si atunci se auzi o bubuitura ingrozitoare care-l facu pe stimabilul avocat sa-si scape vracul de dosare. Din hartiile revarsate pe jos, una se ridica din pricina curentului, pluti gratios pana in dreptul ferestrei, parca zabovind o clipa inainte sa-si ia zborul cu repeziciune in directia firului de fum negru care se ridica din Port.

****
Explozia zdugui ferestrele speriind lumea de pe strada. Dinspre palatul navigatiei se auzeau geamuri sparte cazand pe caldaram. Conul Basil isi reveni din momentul de spaima, punand mana pe sticla care dadea sa cada de pe masa din cauza cutremurarii. Grigore iesi glonț din pravalie si amandoi facura cativa pasi inspre mijlocul strazii paralizate, de unde se vedea mai bine inspre originea zgomotului.
Mai in aval, un fum negru gros invaluia pontonul Directiei Vamii.

partea I: aici