"Marea" degustare de Babeasca Neagra (09.08.2019)

Vineri, 9 august 2019, niste pasionati s-au adunat la Constanta pentru a trece in revista toate exemplarele de Babeasca neagra disponibile in acest moment, inclusiv cele intalnite sub denumirea de Rara neagra in Republica Moldova.
Initiativa si mare parte din vinuri au fost ale lui Frank Gregor Schmidt, cu sprijinul lui Lucian Irimia.
Cum in vechimea mare am tinut si eu o astfel de degustare, am spus "partikip" cu entuziasm.

In genere, toate vinurile (care s-au putut bea) au prezentat urme de tipicitate. Fructe rosii, bujori, corpolenta de balerina, taninuri usoare.
Impresiile de mai jos sunt minimaliste si raw. Cateva concluzii puteti gasi dupa ele. Degustarea a avut loc "pe față".

Tata și fiul 2018 (Nicoresti) Chiar daca e îmbuteliat recent sta foarte bine. Fructe rosii, bujori, corpolenta medie, taninuri de espresso, aciditate buna si bine integrata. Foarte promițător! 89 pct
La Sapata 2018 (Sarica-Niculitei) vin bun, tânăr, ciocolata cu lapte, ușor lăptos, probabil a trecut prin malolactica, chestie cam ciudata... Fructe roșii. Diferit de celelalte ediții. 84
La Sapata 2015 (Sarica-Niculitei) Mort. De la culoare la aromatica.
La Sapata 2011 (Sarica-Niculitei). Foarte matur. Aproape mort. Sticla 2: Nu mort, dar maderizat, nerecomandat
Hereditas 2015 (Senator, Insuratei) nas serios, cu tabac și piele, fructe roșii, rest de zahar cam mare. Inca băubil 82
Glia 2011 (Senator, Husi). Nas frumos, cu lemn, evolutiv, însă alta dezamăgire in gust. Totuși la vârsta sa, avand in vedere asteptarile(de la producator, de la soi, etc) este okish. 83
Hereditas 2012 (Senator, Insuratei) nas evoluat, fata de 2015 e mai sec, mai expresiv, cu fruct dar si nuante de maturitate. Se poate bea cu placere. 85
Monșer 2013 (Senator, Terasele Dunarii). Mari dubii privind anul, însă e un vinuț ok, pentru 15 lei, aciditatea nu e foarte bine integrata. Merge la pahar, undeva la un popas pe DN1 80
Domeniile Panciu Riserva 2016 (Panciu). Not bad, dar prea greu. Aciditatea s-a ascuns, taninuri uscate, lasa o senzatie obositoare, nu prea racoritoare. Nu cred ca maniera de vinificare este cea mai fericita. 82
Omnia 2012 (Senator, Terasele Dunarii) se poate bea. Rom și ciocolată. mai putin fruct. Si aciditatea s-a domolit. 82
Secolul XIII 2013 (Senator, Husi). Incă in viața, dar atat. E prea târziu pentru satisfactii, asta daca a putut oferi asa ceva vreodata.
SCDVV Bujoru 2017 Frunze de muscata. Defecte. E ceva fruct acolo, insa rău...75
Arezan 2015 M1 Atelier (Colinele Dobrogei). Se duce in jos. Se simte prea mult lemn, aciditatea nu mai e atât de fericită sau bine integrata. 83

Republica Moldova (Rara neagra):
Purcari 2013 Varza murata
Purcari 2016 Rău. Dus. Cauciuc
Purcari 2017 Fara puls. Plat. Aproape incredibil pentru un vin atat de tanar, pana la urma.
Timbrus 2016 (Purcari). Nas frumos, fructat, expresiv dar...gust subțire, plat...82.
Pripa 2017 (Purcari) Nas frumos, curat, corp subțire, apar ceva taninuri ciocolatii, însă pentru a fi cu adevarat satisfacator ii lipsește extractul, forta. Inteleg ca face vreo 80-90 de lei! Prea mult lemn. Si scump. 85
Fautor Aurore 2017 (Valul lui Traian) Ciocolata, ierburi, fructe rosii confiate. Gust suplu, echilibrat, mieros, aciditate buna, post lung. 86
Au mai fost doua vinuri de la Vinvico Constanta, 1996 si 2001, insa ramasitele trupesti au fost prea degradate pentru a fi analizate.

Concluzii:
1. Fac precizarea ca nu am cunostinta de provenienta sticlelor. Daca cineva are intrebari in sensul acesta cred ca Frank Gregor Schmidt i le poate satisface. Personal am fost surprins de felul in care s-a prezentat Purcari, in special 2017. Dar si de involutia Arezanului 2015, pe care l-am apreciat anul trecut. E posibil sa fie doar sticla vinovata, altele sa se prezinte mai bine, desi nu mi s-a parut ca pastrarea ar fi fost samanta relei performante.
2. Avem un strugure vechi, probabil descendent direct din  vita de vie salbatica si ce facem cu el? Nu prea stim. Nici basarabenii nu prea au excelat la interpretare. Lemn mult, machiaj, esenta putina. Toate, cu exceptia exemplarului de la Fautor, au avut o liniaritate in gust foarte plictisitoare. Adica, intelegem, corpolenta usoara, insa sunt atatea vinuri pe planeta asta de corpolenta usoara si care nu-ti dau sentimentul ca le lipseste ceva. Corpolenta in sine nu este un semn de calitate, in ciuda a ceea ce cred multi vinificatori romani, este doar o expresie a strugurelui, a conditiilor pedo-climatice. Daca vrei sa obtii un soi de Cabernet din Babeasca nu e de mirare ca esecul va fi plenar.
3. Daca cel mai reusit vin (in unanimitate) a fost Tata si Fiul 2018 atunci putem interpreta acest lucru in mai multe feluri. Poate prospetimea, poate abordarea mai fericita sau poate...e pur si simplu vorba de Nicoresti. Pana la urma de acolo pare a proveni strugurele, acolo si-a castigat renumele si acestea nu pot fi toate vorbe goale. E pacat ca un DOC Nicoresti poate fi incercat doar sporadic de la acest producator vrancean care are doua hectare cu BN pe dealurile Nicorestiului. Oricum, atat de buna nu le-a iesit niciodata pana acum. Oricum, nu e inca pe piata, din ce inteleg. Sper sa fie aceeasi cand vom da banul pe ea.
4. E pacat si ca miile de hectare din statistica oficiala (reala sau mai degraba nu), adica nu mai putin de 2600, nu pot pune pe mesele noastre macar cateva vinuri bune an de an. Si la preturi decente. Daca adaugam si hectarele din Republica Moldova, deja nu mai intelegem nimic.
5. Am sentimentul ca Babeasca neagra e ca o batrana de la tara, care a trait si vremuri mai bune, insa cum e uitata, parasita, chiar si de urmasi. Care probabil si vor aminti de existenta ei abia dupa ce va muri. Sunt convins ca poate iesi un Cabernet foarte bun la Nicoresti, poate si Malbec si Petit Verdot. Insa in cazul asta, eu zic sa uitam de traditie si de istorie. Putem ridica in Nicoresti si un monument inchinat lui Steve Jobs, de ce nu?
6. Singura sansa ar fi sa ajunga pe mainile unor oameni providentiali. Cramposia sau Negrul de Dragasani au fost intr-o situatie similara candva, daca stam sa ne gandim bine. Pana atunci, putem sa o bagam in cupaje si sa ne bucuram ca putem bea una ok o data la cativa ani. Doar ca...atatea tari producatoare si-ar dori o varietate neaosa si nu o au, iar noi le uitam pe ale noastre si plantam internationale.   




Dan Balaban si familia Bauer. Oameni, vinuri și pahare (ep. 5)

Bine v-am găsit la un nou episod din Oameni, vinuri și pahare, serie în care ne dorim să aflăm ce tipuri de pahare folosesc în degustare, acasă, în ocazii speciale etc cele mai cunoscute figuri ale lumii vinului din România.

În episodul de astăzi vom discuta cu Dan Balaban și cu familia Bauer (Oliver și Raluca), persoane responsabile de succesul brandurilor DAVINO, respectiv Prince Stirbey (și mai nou Crama Bauer).

Paharul all-seasons
Dacă nu ați auzit până acum de Flamboyant sau de Domaine Ceptura Rouge, dorim sa vă urăm bun venit în lumea vinului românesc! Lăsând gluma la o parte, pus în fața setului nostru de întrebări Dan Balaban ne-a spus că nu este fan al unui brand anume, ci mai degrabă al unui pahar bun, indiferent cine îl face. De asemenea, a adăugat că nu este fanul paharelor universale, dar că le înțelege utilitatea.

Când alege un pahar Dan Balaban se uită la următoarele detalii:
1)      Să aibă forma în acord cu vinul pe care-l beau (bordeaux, burgundy etc)
2)      Să aibă buza cât mai subțire
3)      Să nu aibă în niciun caz buza răsfrântă în exterior sau interior
Trecând peste aceste principii, omul din spatele DAVINO, ne-a mai mărturisit că preferă oricând paharul de Bordeaux celui de Burgundy, adică prefer să beau un Pinot noir mai degrabă dintr-un pahar tip Bordeaux, decât invers”.

“Beau șampanie din pahar de vin alb, în niciun caz din flută. Nu înteleg la ce folosește fluta. E o opinie absolut personală.
Nu sunt adeptul paharelor supradimensionate și nici al celor universale (vezi 01 sau 001 de la Riedel). Se pierd multe lucruri într-un asemenea pahar. Cred ca paharul universal este la fel de bun pentru vin ca anvelopele all-seasons pentru mașina, adică nu-s bune nici vara nici iarna, dar îți faci treaba cu ele.
Acasă am tot felul de pahare, cu precădere Zalto, dar le folosesc foarte rar, pentru că nu beau acasă și culmea, nimeni din familia mea nu bea.
La cramă folosim pahare Riedel Degustation White (foto sus) pentru degustările pe care le facem în scop profesional, pentru toate vinurile. Dar ca să ma bucur de un vin, oricare ar fi el, cel mai echilibrat de folosit (albe/roșii/rose) aș propune Riedel Degustation Red (foto stanga).
Totuși un brand de pahare peste Riedel este cu siguranță Zalto. N-aș vrea să rămâneți cu impresia ca sunt fan Riedel, dar până la urmă acest brand ne dă lucruri bune cu un preț acceptabil. Zalto nu prea ne oferă așa ceva din păcate”.


The Bauers
Precum Davino și numele Bauer are fanii săi dedicați, convinși de constanța și evoluția în timp a produselor Stirbey sau de personalitatea distinctă, geeky, a vinurilor produse sub eticheta cramei de familie.
Raluca Bauer ne-a spus că pentru clienții Cramei Bauer se folosesc 4 tipuri de pahare Stoelzle Quatrophil (foto). 
și unul de blind (pahar negru). “Mai nou încercăm (dar suntem doar la faza de probe) și Riedel 001[…] E un pahar de efect pentru evenimentele de afară, în aer liber” (foto), a adăugat ea.
Acasă soții Bauer folosesc diferite pahare de la Riedel și Zalto, alese în funcție de vinul de pe masă.
La Stirbey paharele folosite sunt tot Stolzle, însă din gama Exquisit (alb și roșu) (foto). 
Raluca ne-a spus că “Stolzle Exquisite sunt mai solide, nu se sparg atât de repede. Zalto sunt cele mai fragile dar și oferă o experiență total diferită față de toate celelalte. Eu am spart primul pahar în prima zi după livrare”. 

PS: fotografiile provin de pe site-urile producatorilor de pahare, respectiv Facebook (Bauer) si Ziarul Financiar (Balaban)

Terroirul explicat in megapixeli

Camera telefonului cu care s-au facut pozele de mai jos are un senzor Sony IMX586 de 48 mp. Este senzorul folosit de mai toate flagshipurile 2019 de pana acum. Adica pana si Samsung (care e mare producator de senzori si camere foto) foloseste pe Galaxy S10 tot Sony IMX586.  
Toate fotografiile au fost realizate in conditii similare, deloc ideale: interior, luminozitate scazuta (intuneric, singura sursa de lumina fiind ecranul unui televizor cu un video youtube pus pe pauza). E doar un mic experiment, nu mi-am propus sa fac cele mai bune poze posibile, sa umblu in setari manual etc. Doar point&shoot, ca sa zic asa.

Prima fotografie este facuta cu modul auto, aplicatia nativa de pe Xiaomi Mi9, HDR auto, dimensiune 12 mpx. Se vede despre ce e vorba, dar se pierd detalii si apare ceva "zgomot".
A doua este cu modul de noapte activat. Ok, nu e Huawei P30 Pro, Oppo Reno 10x sau altele asemenea! Procesarea lasa de dorit, evident. Aduce mai multa lumina, insa pierde o gramada de detalii. Practic poza pe auto e mai "digerabila" decat cea cu modul de noapte activat.
Si asa ajungem la al treilea exemplu. Alta viata, nu? Evident nici aceasta nu e perfecta (de exemplu capisonul), deja nu te-ai face complet de rusine sa o pui pe Instagram. A reusit sa nimereasca chiar si culoarea romburilor de pe "marama". 

Cum s-a facut magia? Nici cu un alt telefon, nici cu aprinsul luminii. E pur si simplu realizata cu alta aplicatie foto. E vorba de Google camera (GCam), modul "night sight". Nu poate fi descarcata din Play Store ci trebuie instalata din surse externe, ca apk. Aplicatia a fost portata de pe telefoanele Google Pixel de niste baieti abili. Iata ca acelasi hardware poate da rezultate destul de diferite cu softul potrivit.

Toate astea imi amintesc de un articol citit cu multi ani in urma. Din pacate google nu  m-a ajutat sa-l regasesc, dar credeti-ma pe cuvant. O crama din Australia a realizat un mic experiment: a pus la dispozitia mai multor vinificatori, de diferite nationalitati, aceeasi materie prima, daca imi amintesc bine- Pinot gris. Si desigur ustensilele necesare producerii vinului. Ei, poate deloc surprinzator, rezultatele au fost diferite, in sensul ca francezul a facut ceva amintind de Alsacia, italianul un Grigio impetuos si asa mai departe.
  
Adica, vedeti voi, si la vin si la camere foto de telefon, cand ai acelasi hardware...softul face diferenta!

PS: cat despre licoarea in sine, curiosii pot arunca o privire aici

Cătălin Păduraru și Liviu Grigorică. Oameni, vinuri și pahare (ep.4)

Bine v-am găsit la un nou episod din Oameni, vinuri și pahare, serie în care ne dorim să aflăm ce tipuri de pahare folosesc în degustare, acasă, în ocazii speciale etc cele mai cunoscute figuri ale lumii vinului din România.


Fetișuri…interbelice
Pe Cătălin Păduraru îl stim cu toții ca un promotor al vinului, în special românesc, fie că a făcut-o la TV, fie prin intermediul International Wine Challenge Bucharest ori prin alte proiecte.
În ce privește paharele folosite, iată ce ne-a mărturisit:
Paharul ISO sau OIV

“Obligându-mă să mă gândesc serios la asta, recunosc, cred ca am devenit “manierist”, ca să nu spun că am ...fetișuri :) În degustare, deși nu prea se mai “poartă”, îmi place paharul mic OIV (foto).La relaxare elegantă, culmea, îmi plac paharele mari și foarte subțiri (Riedel)”
Iar dacă este timpul pentru o șuetă cu prietenii, Cătălin ne-a spus ca preferă “cele de la Stolzle, puțin mai robuste, dimensiuni extrem de echilibrate” (foto). 
Stolzle Weinland

Și a continuat: “dacă bem afară, de vreo câțiva ani simt nevoia paharelor de tip interbelic, cu fațete drepte. E doar o dorință inexplicabilă, cred că ține mai mult de vizual, nu am reușit să o pun realmente în practică. Niște prieteni mi-au facut cadou aceste pahare, le simpatizez, dar nu le scot, de fapt, niciodată. Anul asta reorganizez gradina din spate și poate le pun acolo. Acolo se potrivesc și din punct de vedere practic (sunt destul de rezistente).” (foto)


Cătălin Păduraru se distrează, deși am putea spune că e și o formă interesantă de antrenament, cu paharele negre, care ascund conținutul, în cazul de fața tot marca Stolzle. “Pun mai multe vinuri, schimb ordinea paharelor și încerc, după aceea, să vad cât de “deștept” sunt. Concluzia: suntem destul de mult dependenți de ceea ce vedem”. 

De altfel, desi explorează aceste fațete subtile ale psihologiei degustării, încearcă însă să respecte principiul “vinul potrivit în paharul potrivit”: “în afară de muncă, da, schimb paharele pentru fiecare tip de vin. Știu că este controversată ideea de potrivire vin-pahar dar, ce să fac, e o chestiune de plăcere. Poate fi și indusă, nu-mi pasă. Arată totul altfel și, probabil, plăcerea nu se compune doar din gustul vinului. De asta îl aduc în România pe fiul celebrului Emile Peynaud (bine, e ca-n bancuri, are si el vreo 70 de ani!), care a studiat psihologia degustării și are o carte pe aceasta temă” (n.n. Jean Pierre Peynaud este anunțat ca jurat la IWCB 2019, iar Catalin ne-a spus că este chiar posibil să tină o prezentare în cadrul evenimentelor conexe competiției).

Ispita din pahar
De pahare negre se foloseste uneori și reputatul oenolog Liviu Grigorică, parintele Ispitelor, Drăgaicelor și al celebrei “etichete roșii”, asociate Cramei Oprișor, dar și pentru multe alte vinuri, “moșite” în calitate de consultant al altor producători. Liviu ne-a răspuns succint și glumeț.

“De obicei în cramele cu care lucrez există ceva similar acolo (n.n. Schott Zwiesel sau de la alt producător dar cu formă asemănătoare) (foto).
 Dacă vreun vin trebuie să mă convingă doar cu gust și miros atunci folosesc paharul alăturat (foto)

Iar dacă e cazul de fiță maximă ori chiar vreau să mă\să-i răsfăț (foto) plec cu geamantanul :)  Și acum vorbind serios: prima variantă e valabilă întotdeauna. Paharele negre le folosesc foarte rar. Iar setul de voiaj, care este chiar foarte bun…îl folosesc și mai rar”.





O seară demidulce cu o Tămâioasă roză

Să începem cu puțină istorie. Suntem în 1884, iar Guvernul și Parlamentul trebuie să ia o decizie în privința finanțării Curții Regale. Se ajunge la concluzia că o finanțare integrală de la bugetul de stat ar îngreuna efortul de dezvoltare al unui stat abia consolidat, astfel încât, pe lângă o sumă anuală fixă destul de mică, se decide trecerea în patrimoniul Coroanei a unor posesiuni, în diverse regiuni ale țării, ca aceasta să-și organizeze și să-și finanțeze singură activitatea.

Unul dintre aceste domenii a fost la Segarcea, în județul Dolj. După preluare, Coroana a înființat o pepinieră de viță de vie, pe care s-au încercat nu mai puțin de 60 de soiuri, iar din 1904 s-a construit crama care există și astăzi. In interbelic vinurile de Segarcea au căpătat o bună reputație. După naționalizare, domeniul a devenit IAS Segarcea și în ciuda schimbărilor de obiective, specifice noii “orânduiri”, cultura viței de vie a continuat. După ’89 și tribulațiile post-decembriste, în 2002, Domeniul Coroanei Segarcea a devenit o societate comercială, datorită privatizării către familia Anghel, investitori deja bine înrădăcinați în afacerile agricole. Au urmat replantări, dar și ample investii în cramă, import de tehnologie și know-how. Astăzi domeniul are în exploatare aproximativ 300 de hectare. De remarcat că legătura cu regalitatea s-a păstrat, DCS având în continuare statutul de furnizor al Casei Regale a României.

Vinul de astăzi este o reminiscență a începuturilor, pe când Segarcea juca în zona pepinierei experimentale. Tămâioasa Roză este un soi sinonim cu Muscat Rouge de Frontignan sau Muscat rouge a petit grains, un soi foarte puțin plantat. Face parte din marea familie a muscaturilor, originare din Grecia sau din Orientul Mijlociu, dar răspândite azi în toată lumea, fiind înrudit cu Tămâioasa românească și cu Muscatul ottonel, ca să amintim cele doua varietăți mai larg plantate în România. După preluarea din 2002 s-au identificat 1,5 hectare plantate cu acest soi, cu o vechime de peste 100 de ani. Din acestea s-a recoltat material săditor și s-au plantat încă 12,5 hectare, ridicând suprafața ocupată la 14. Amintim și că există dispute între ampelografi dacă este același lucru cu Busuioaca de Bohotin. Cert e că există o oarecare similitudine organoleptică în ce privește vinurile rezultate, însă literatura nu e foarte clară în acest sens.

Altfel, cu mare efort am găsit online o altă etichetă pe care să scrie Muscat Rouge de Frontignan, Muscat rouge a petit grains sau sinonime (și asta, culmea, chiar după colț, în Australia!), deși e posibil să existe mici plantații și în podgoriile lumii vechi. Iar de Tămâioasă roză per se nici nu poate fi vorba, Segarcea fiind singurul producător.

La proba paharului, licoarea de un rose strălucitor se relevă (dacă avem puțină grijă să nu-i punem căluș la gură servindu-l prea rece) ca un vin expansiv, aromatic, cu arome de fructe roșii de pădure, căpșuni, piersici și adieri florale. Gustul este plin, cu o greutate firească având în vedere încadrarea în categoria demidulce, însă bine strunită de aciditatea care joacă gustativ între note ușor tonice, ca de piersică albă, și apăsate impresii de dulceață de trandafiri.

Am constatat că vinul se completează fericit cu un desert fructat, cum e o mini tartă cu cremă de vanilie și căpșuni, vinul părând în atare situație chiar mai lin curgător, fără a se pierde însă – și completând experiența cu un mix delicat tonic-acid care face întreg ansamblul mai agreabil.

Însă nu e niciun motiv pentru care nu vă puteți înveli între vaporoasele pliuri orientale ale licorii, acompaniați doar de o seară de vară și, eventual, de briza mării.

Tămâioasă Roză 2017, Domeniul Coroanei Segarcea, DOC-CMD Segarcea, vin demidulce, 12,5% alc., aprox. 60 lei, disponibil în SELGROS*.

*articol aparut in cadrul campaniei selgroscautapasiunea.ro