Prieteni vechi si un vin nou: SERVE la 20 de ani

Miercuri seara, la restaurantul Casa Doina din Bucuresti, a avut loc un eveniment in egala masura aniversar si comemorativ. 
S-au sarbatorit 20 de S.E.R.V.E. (Societatea Euro Romana de Vinuri de Exceptie), prima firma cu capital strain din domeniul vinului infiintata dupa Revolutie. Pe langa acest aspect respectabil a mai fost vorba despre lansarea unui vin care prin numele sau face trimitere la regretatul Guy de Poix, contele corsican, medic stomatolog prin formatie si oenolog prin vocatie, un om care a iubit Romania cu o pasiune de care nu multi dintre noi- romanii getbeget- putem da dovada. Alaturi in aventura romaneasca i-a fost- inca de la inceput-  sotia- doamna Mihaela de Poix (care ne-a fost gazda miercuri seara).
De altfel, aventura "romaneasca" a lui Guy a inceput cu o feteasca neagra degustata la Ceptura, mosita de cel care avea sa devina oenologul SERVE- Aurel Rotarescu si s-a sfarsit din pacate intr-un cimitir din Dealu Mare, acolo unde contele a dorit sa fie inmormantat. Iata un amanunt pilduitor.
Constructia a fost insa solida- drept urmare SERVE produce vinuri de calitate si dupa disparitia fondatorului.

Pentru un vin in memoria lui Guy de Poix nu se putea gasi un strugure mai bun decat feteasca neagra. Feteasca neagra ar putea fi un simbol national, deoarece intruchipeaza si asteptarile si ratarile noastre. Are un imens potential, prognozat cel putin teoretic, dar pare deseori dezamagitoare in executie. Fetestile cu adevarat excelente se pot numara pe degetele de la o mana. Foarte, foarte putin pentru port-drapelul ampelologiei romanesti! Aceast fapt a dat nastere la diverse teorii: ca atata poate strugurele, ca e mai buna in cupaje decat monovarietal, ca ar fi buna dar n-ar fi asa de baricata, etc.

Ei bine, noul Cuvee Guy de Poix este o feteasca neagra 100% din recolta 2011. E chiar acolo, in mijloc. Aduce o aromatica de fructe negre (ne duce cu gandul si la mure si la dude, dar nici pruna coapta nu lipseste) si picanterii- cafea, tutun, usoare adieri de vanilie si piper. Un corp mediu, suculent, cu o senzatie de catifelare si de eleganta. E o feteasca feminina, cu o buna persistenta, fructat-picanta.  Iti vin in minte pastise din Adela lui Garabet Ibraileanu, sincer:) Initial vinul a fost servit ceva mai rece si la temperatura respectiva (sa fi fost 8-10 grade) parea un vin aproape complet lipsit de taninuri. Adus la o temperatura fireasca, acestea isi fac aparitia, insa discret, polisate si fara a fi intruzive, elegant impletite cu nuantele condimentate si de fruct. 
O alta realizare notabila este integrarea procentului urias de alcool- 15,5%, nivel legal si care nu eludeaza prevederile vreunei legi. Daca alcoolul este obtinut natural, ca urmare a fermentatiei, se poate depasi 15 fara repercursiuni. Nu este singurul vin din Romania care trece de aceasta stacheta. Oricum citesti cu mirare indicatia de pe contraeticheta, vinul parand mult mai jucaus decat ar permite-o nivelul mare de alcool. Cat despre pret, well...nu-i pentru toata lumea (se prognozeaza a fi undeva in jurul a 150 de lei).

De-a lungul timpului am remarcat o mica ciudatenie. Nimic nu e mai fecund in discutiile cu prieteni vechi decat un vin nou. Si ce vin! In mod cert sare pragul de 90 pct, indraznesc un 91-92. E acolo sus, printre cele mai bune vinuri romanesti. 
Ma bucur ca momentul aniversar a fost intregit de lansarea unui vin exceptional pentru care SERVE merita felicitari!




Relatia dintre evaluarea critica si pretul viitor al produsului

Cu mentiunea ca multe notiuni economice mi se par straine, neavand formatie in acest sens, vreau sa va impartasesc  cateva idei desprinse din lecturile mele suplimentare.

Asadar, dispesia preturilor este circumstanta in care diferiti vanzatori (in cazul de fata- producatori) vand acelasi produs (sau produse diferite, dar cu aceleasi caracteristici) cu preturi diferite. 
Plecand de la aceasta notiune, citind studiul efectuat de Karl Storchmann, Alexander Mitterling si Aaron Lee, The Detrimental Effect of Expert Opinion on Price-Quality Dispersion Evidence from the Wine Market (AAWE WORKING PAPER No. 118, 2012) descoperim o dimensiune noua. Autorii introduc si calitatea in ecuatie, astfel incat vorbim despre o dispersie a RPC-ului (raport pret calitate) in timp. 

Practic domnii economisti pasionati de vin au luat baza de date cu review-uri a reputatei reviste americane Wine Spectator din perioada 1984-2012 si au analizat diferentele de pret ale aceluiasi vin in functie de nivelul receptarii critice in timp  (adica cat de luata in seama este crama), respectiv punctajele acordate diferitelor vinuri ale cramei.  Rezultatele sunt deosebit de interesante. Iata mai jos cele trei concluzii la care s-a ajuns:

1. Dispersia pret-calitate creste odata cu nivelul expunerii critice
2. Dispersia pret-calitate creste odata cu nivelul notelor maxime obtinute, in special daca diferenta dintre notele maxime si cele medii este mare.
3. Ambele efecte mentionate mai sus exercita cel mai mare impact in zona de calitate joasa rezultand intr-o marire semnificativa a pretului. 

Daca privim concluzia 1, nu putem decat comenta ca da! cu cat lumea ia in seama un anumit producator cu atat acesta va creste pretul. Studiul nu releva daca acest aspect se datoreaza cresterii cererii sau e un efect psihologic al producatorului care incearca sa capitalizeze de pe urma receptarii critice. E o concluzie de bun simt, foarte vizibila in realitatea inconjuratoare.

Concluzia 2 induce o conditie inedita. Adica daca o crama cu media de 85, are unul-doua vinuri receptate la- sa zicem- 93 pct- in viitorul apropiat e mult mai probabil sa existe o marire de preturi, decat ar fi in cazul unei crame in care media e mai aproape de maxima. Pe sleau: “Am dat lovitura! De maine marim preturile!”  

Concluzia 3 “Am luat aur la Bruxelles, 92 pct in Wine Advocate si vreo 50 de bloggeri orgasmeaza band vinul nostru al mai bun, de 100 de lei. De maine- afise cu medaliile in toate magazinele! Ah si mariti pretul la vinul vrac cu 1 leu! ”. Pare ciudata o astfel de gandire, dar daca studiul nu se inseala, asta inseamna ca producatorul respectiv va folosi receptarea critica a vinurilor high in scop de marketing pentru vinurile low.  Interesant este ca s-a observat ca maririle de pret au loc in special in segmentul de calitate joasa din portofoliul cramei. Apoi la vinurile de calitate ridicata. Pe segmentul mediu de calitate (80-89 pct) nu s-au observat variatii semnificative, alt aspect interesant. 

O alta partitie secundara este observatia ca infuzia de receptari critice nu conduce- asa cum ar fi de asteptat- la o capacitate de cautare mai mare si mai facila a cumparatorului cu impact direct asupra pretului. Sa explic: daca stiu (beneficiind de receptarea critica extinsa, vizibila fara mare efort in  online) ca un vin de 85 pct costa in 85% din cazuri undeva pe la 10 euro, nu prea o sa-mi vina sa dau 25 de euro pe unul de aceeasi calitate. Insa studiul contrazice prejudecata economica de bun-simt (cumparator informat=pret mic). In fapt e invers: cu cat mai mare expunerea- cu atat mai mare pretul!

Iata un mic paradox la care (in special) review-erii de produse ar trebui sa mediteze data viitoare cand isi vor deschide portofelul la cumparaturi.

Theon Gi 2007 Peza, Stilianou (Grecia)


Prin "pamantul zeilor" s-ar traduce denumirea acestui cupaj cretan din kotsifali si mantilari, doua varietati "complementare", in sensul ca sunt vinificate traditional impreuna. Stilianou este o crama cunoscuta in Creta, legandu-si numele de vinificatia biodinamica si soiuri traditionale din apelatia Peza (cativa km sud de Heraklion), cum este si cazul acestui vin, despre care am scris cu ceva vreme in urma.

Ei bine, avem un vin matur, culoarea bordo imbinandu-se cu nuante usor caramizii. Intensitatea este mediu plus.  iar olfactiv sta foarte serios, o imbinare de tuse de cutie de lemn, pielarie, afumatura si fructe negre. In gust se prezinta cu o corpolenta medie, aciditate placuta, cu tuse de pruna afumata si afine negre, cu o impresie cremoasa, de ciocolata si picanterii intense, pe final. 
Daca va intalniti cu el, v-as recomanda sa nu-l pastrati prea mult. Impresiile mature vor accelera si nu in sensul de "serios" si "elegant".
84 pct. Costa in jur de 10 euro (magazin specializat, in Grecia)


Pe Loara-n jos, pe un mal frumos

Azi vorbim despre doua vinuri produse de familia Saget, producator atestat in Loara din 1790.  Saget exista in mai multe branduri, de la prezentul- Guy Saget pana la Domaine de Terre Blanches sau Jean Dumont. Guy a fost tatal actualului sef de trib Jean-Louis Saget. Gama "Ambassadeur de Loire" trimite la memorie, la traditional, la terroir, incluzand diferite apelatii de pe Loara.
Un alt aspect unic e crama din Sancerre. Care se gaseste intr-o pestera. Mai "cave" de atat nu se poate.
foto: domainelaperriere.com

foto: tourismeviticole.com


Cat despre vinuri, iata si plictisitoarele note de degustare.


Touraine 2013 Ambassadeur de Loire. Culoare alb-galbuie cu reflexii verzui. Nas de soc sau coacaze negre, pere și mere, un iz mineral ca de pietre de râu, gustul însă e texturat, consistent și aici se vede de ce Loara e patria sauvignon-ului blanc. Finalul mediu este amărui, de grapefruit alb, 6,65 euro. 84 pct. Un vin bun insa fara ceva surprinzator sau unic.




Sancerre 2011 Ambassadeur de Loire. Aici lucrurile stau nitel diferit. Eram curios de ce un vin, din aceeasi gama, de la acelasi producator, e drept dintr-o apelatie mult mai renumita decat Touraine poate costa de vreo doua ori mai mult? Mi s-a raspuns. In primul rand ca vorbim de un 2011, deci de un alb ceva mai grizonat. 
Culoarea e aurie, stralucitoare. Nasul nu e foarte intens, aduce adieri vegetale si de flori albe, dar si un iz mineral, magnezian, care se disipa in timp. Gustul nu impresioneaza prin diversitatea descriptorilor, practic e un joc intre mar si gutuie, cu o persistenta dulce-amaruie respectabila. Insa diferenta, si momentul in care acei 15 euro (belvini.de) nu mai par prea multi, este senzatia gustativa, textura, "greutatea" vinului. Are fibra, are "muschi", are vână-n el. Pare foarte diferit de ruda de mai sus, mai ales ca stil. Lasa impresia ca e din alta clasa.  88


Noul meu mic prieten: Chateau Pietro Sauvignon Blanc 2013 (Domeniile Franco-Române)


Printre atatea calatorii, am uitat sa va zic de chilipirul lunii, descoperit prin rafturile de la Auchan. Este vorba de o eticheta familiara, care a adapostit celebra tamaioasa romaneasca 2000, Sauternes style de la DFR.  Apropos, respectiva vechitura se tine inca foarte bine si chiar daca culoarea a inceput sa vireze spre chihlimbariu, este in continuare un vin dulce remarcabil. 


Aceste noi vinuri de la crama din Sahateni se plaseaza insa in segmentul entry-level, avand un pret sub 12 lei! Am gustat si o feteasca alba demisec, despre care pot spune ca e un vin corect si cu buna tipicitate de soi, insa nu mi-a lasat aceeasi impresie precum acest sauvignon, care aduce repere aromatice de ardei gras, piersica, para și gutuie, mai degrabă decât grapefruit. Insa cele ce m-au impresionat si m-au facut sa achizitionez mai multe sticle, pentru zile grele, sunt textura, plinatatea nebanuita si autentica, fara falsitati. Are fibra, are corp, are savoare! Si totul la un pret foarte mic! 
83 pct. Vi-l recomand!