Estate Argyros Assyrtiko 2013 Santorini si niste vii de neuitat

Sa va spun cateva vorbe despre o prada din Grecia, un vin specific insulei Santorini, un assyrtiko produs de o crama privata, Argyros, infiintata in 1903 si stapanita si astazi de aceeasi familie.
Viile traditionale din Santorini sunt spectaculoase din pricina metodei unice de conducere a vitei de vie, numita "koulara". Nu exista spalieri, araci sau alte asemenea unelte. Via este condusa in cerc, pana cand se formeaza un soi de "coș" care protejeaza planta de vanturile puternice si contribuie la pastrarea umiditatii si a apei de ploaie (atat cat exista in renumita insula vulcanica). Un alt aspect interesant e faptul ca viile din Santorini sunt rezistente la filoxera, geologia particulara a insulei nefacandu-le primitoare pentru ignobila insecta.  
Asadar vinul ne este livrat in gama "Estate Argyros", pretuit la vreo 12 euro, are 13,5%  iar 20% din vin a stat 6 luni in lemn. 
Are o culoare frumoasa, stralucitoare, auriu deschis cu reflexii verzui, si de la primul contact olfactiv descoperi ca vinificatorul a reusit sa exploateze inteligent impresia turistului oenologic despre Santorini. Avem o mineralitate evidenta de pietre si nisip ud, un iz salin, tuse delicioase de piersica, coaja de lamaie si ierburi aromatice.  Gust cu o aciditate mare si textura proaspata, fara a-i lipsi o tusa cremoasa, fructata de piersica si coaja de lamaie conservata, usoar picanta pe final. Un vin foarte bun si care da inpresia de diferit. Consider ca are si un potential mediu de invechire. 86 pct
In final, va conjur, mai ales ca multi dintre dumneavoastra va veti petrece vacanta in Grecia, sa incercati cat mai multe vinuri locale, pentru ca exista o somelarie culturala, o alaturare a specificului. Pestele proaspat, mediteraneean, maslinele, feta, uleiul de masline extravirgin, caldura risipitoare, vanturile marine, calde, plajele fie ele pietroase, salbatice, fie acoperite de un nisip arzator, toate conspira impreuna cu vinurile locului si le fac mai demne de apreciat. Deci, curaj, deschideti portofelul si platiti-va portia de cunoastere senzoriala, mustoasa si nemijlocita a Greciei.




Spatburgunder Spatlese Trocken 2011 Markus Busch (Germania)


Am cumparat acest spatburgunder (pinot noir) nemtesc, via Florin Jebelian, tocmai din pricina curiozitatii. Este un Prädikatswein ("vin de calitate"),  spatlese (un fel de "cules tarziu"), din Pündericher Marienburg, undeva pe Mosela, de la o crama familiala. Nici nu putem deduce altceva din moment ce "echipa" este formata din Markus, Paul si Hildegard Busch. 
Dupa informatiile de pe site-ul producatorului avem de-a face cu un vin "ultra-sec", cu doar 0,5g/l zahar rezidual si cu o acidiate ridicata: 5,1g/l. 

Dupa debusonare si extragerea dopului lung de tip diam, observam o culoare deloc intensa, deci tipica din acest punct de vedere si asemanatoare cu a unui compot de vișine ușor oxidat. Nu e un rubiniu stralucitor. Nu stiu daca doar sticla mea a fost asa sau asa iese lucrarea in mod original. 
Oricum, olfactiv totul e bine: nas de pământ reavăn, cacao (vinul e maturat in baric), ierburi sălbatice,  lemn dulce. Gustul e previzibil-dar tot la fel de imbucurator- suculent,  viguros, cu not de vișine și cireșe, de fruct copt și proaspăt,  cu un final sec si picant, cu tuse de cherry-cola. 
E un vin de 10 euro, deci nu costa foarte mult pentru un pinot, dar e un unul adevarat, cu aromatica "rurala si cu o "mare "baubilitate", chiar daca avem un procent de alcool respectabil- 13,5%, datorat cel mai probabil faptului ca strugurii au fost culesi tarziu.
84 pct.

Charme de la Mer Traminer 2013 M1 Crama Atelier

Charme de la Mer 2013 vine intr-un ambalaj pretios, dupa cum puteti vedea in fotografii. Este un vin aromat demisec (are putin peste 7 grame zahar rezidual). Are o culoare inedita, de rose provensal, un fel de portocaliu deschis, sau "caisa" cu vagi reflexii roz. Culoarea e data de pielitele pigmentate ale traminerului. Practic durata contactului dintre must si pielita determina intensitatea culorii. Imi pare ca si sticla aleasa intareste mai mult pozitionarea spre rose, vinul parand mai roze in sticla decat in pahar. Si forma recipientului, folosit de multi ani de Domaine OTT, cunoscutul producator de roseuri din Provence, duce spre pozitionarea "in rose'. Ca sa nu mai vorbim de denumirea comerciala pe frantuzeste. 
Altfel e un IG Colinele Dobrogei, editie de 9728 sticle.
Intorcandu-ne la analiza sensoriala as mentiona ca in afara de culoare, nu sunt multe repere gustative care sa diferentieze un traminer normal fata de varianta sa prezenta, in rose (atentie: acesta e un traminer vinificat astfel incat sa capete o culoare spre rose si nu un traminer roz- care e o ruda apropiata. Oricum familia traminer/savagnin e destul de mare si incurcata, sa nu ne bagam in reuniunile lor de familie).
Olfactiv vorbim de petale de trandafiri, fructe exotice precum lyche si cherimoya. În gust  regasim o textura amintind de marul bot de iepure, dar si de note de caise și  pomelo confiate. Senzatia amaruie din final se adanceste odata cu ridicarea temperaturii vinului, dar confera si o persistenta aditionala. Trebuie spus ca nici alcoolul (13,5), nici restul de zahar nu stau in calea bautorului, elementele fiind bine echilibrate de aciditate (peste 6 g/l). 
Daca ar fi sa nominalizez insa un motiv pentru care n-as crede ca se bea precum apa, sau in fine- precum un rose de Provence bun- ar fi tocmai caracterul impetuos, aromat, al traminerului. E incantator pret de un pahar, doua, dar devine oarecum obositor in cazul consumului colocvial. 
Pretul din magazinele specializate e undeva intre 35 si 40 de lei, iar cel din terasele litorale unde se prognozeaza a fi difuzat- greu de anticipat (70-80-150?). E un vin usor de inteles de catre publicul larg si poate, in unele conditii, va fi un  succes. Mai ales daca frazele bombastice de pe contraeticheta te atind sufleteste. Pe mine unul marea, briza si nisipul ma duc cu gandul la alt fel de vin decat acest aromat demisec.
Din punct de vedere al asocierilor culinare presupun ca ar merge bine cu platouri frugale, fie cu treburi asiatice condimentate din belsug. Poate ar suna ciudat, dar din bucataria traditionala l-as incerca cu niste sarmale reci de post cu busuioc prin-trânsele!
Parerea mea!
83 pct


Introducing Vinca Wines, din Carastelec, judetul Salaj: Friza 2013

Iata ceva inedit. In primul rand ca avem de-a face cu o crama noua, Vinca Wines pe numele ei, care exploateaza in jur de 25 de hectare, intr-un loc aproape necunoscut pe harta vinului recent, dar cu veche traditie. Localitatea Carastelec face parte din IG Dealurile Crisanei, mai precis circumscrisa centrului viticol Simleul Silvaniei (de unde- odata- ieseau spumante renumite). Inteleg ca acesta este planul si acum, dar pana la dezvoltare laturii de spumante se produc vinuri linistite (de care vom vorbi in articolele viitoare), precum si o ruda a vinului spumant- anume- vinul petiant. Si acesta are...bule, insa acestea nu provin din dubla fermentatie, ci din fermentatia primara, partial realiza in cuve etanse de inox. Totusi a se remarca ca dixidul de carbon din vinul petiant este endogen, adica provine din fermentatie, si nu exogen (impregnat din exterior) ca la vinul spumos sau perlant. Din alt punct de vedere vorbim de o presiune de 1 pana la 2,5 bari, deci e ceva mai linistit decat spumantul care porneste de 3,5 bari. In ce priveste restul de zahar, vinul este catalogat demisec, dar e vorba de "demisec"-ul vinului petiant, care e diferit de cel al vinurilor linistite. Daca la un vin linistit demisecul insemna 4-12 grame zahar rezidual, la petiant vorbim de 12-30 grame. In acest caz specific e vorba de 15,1 grame zahar rezidual. Mi-as fi dorit sa stiu acestea inainte de cina, dar asta e! ne luptam fiecare cum putem cu propria ignoranta. Alti parametri: 12,5% alcool, aciditate 7 gr/l, inchidere cu filet, 25 de lei pe site-ul producatorului.
In pahar se prezinta intr- o culoare aurie moderata, cu o perlatie destul de fina si persistenta. Aromatic e usor de recunoscut soiul (am mentionat ca-i o feteasca regala?), cu arome si mai impetuoase datorate dioxidului de carbon, floral, ierbos si fructat, cu note de piersici si caise. Gustul pastreaza aceleasi repere, are destula finete, dar e socant (in fine, pentru mine a fost) restul de zahar. E drept- anterior studiului- ca traiam cu impresia ca vinul petiant pastreaza aceleasi categorii precum cel linistit. Ei, niste melci au fost cam suparati pe mine din aceasta pricina, dar se exprimau destul de lent. S-a produs un melanj in mintea mea: Ardeal, melci, vin spumant, caldura mare...Trecand peste aceste aspecte, as zice ca acest vin e mult mai potrivit pentru un desert. 
E desigur, vioi si de calitate. N-am sesizat "marginile" mai aspre, cum au alte efervescente romanesti. 
Astept insa o varianta sec, precum si spumantele. Debutul nu-i rau, sa vedem cum evolueaza. 




Daruri de la greci: Oinos Adam Malagouzia 2013

Vinul ma urmareste si da peste mine oriunde as fi. Fiind in vacanta in Creta, am plecat intr-o excursie organizata la palatul Knossos (minotauri, regele Minos, etc). La intoarcere s-a dat o raita si prin capitala Cretei (Heraklion sau Iraklio). Si cand ghidul ne-a anuntat ca vizita prin orasul vechi- cel plin de impletituri bizantino-venetiene- se poate completa optional cu o descindere la un magazin unde urma sa aiba o degustare de ulei de masline, vinuri si lichior de mastica, am bifat cu mare bucurie aceasta optiune. Si asa am ajuns la Oinoteka, un wine-bar si boutique modern si cochet, unde am cunoscut un om cu care impart si altceva decat pasiunea pentru vin, si anume- numele. Eu-George- el- Georgios. Degustarea in sine a propus niste vinuri decente, dar fara a ma impresiona in vreun fel, dulcegarii prietenoase, in mare parte. Pe langa uleiul extravirgin de Creta si niste posmagi din paine de secara care trebuie muiati in ulei ni s-a propus si un lichior de mastica de la mama lui - din insula Chios. In fine, dupa ce si-a terminat treaba cu neofitii- l-am anturat, cerandu-i sa-mi faca o selectie de vinuri cretane "top stuff". Foloseste sa-ti faci un mini-cv comunicabil oral in 10 secunde, ca sa stie omul ca nu esti venit cu pluta in lumea vinurilor. Am ales una-alta din propunerile lui, pe langa un assyrtiko de Santorini care mi-a facut cu ochiul, si la final- mi-a zis- asa de la un Georgios la George- ca e musai sa-mi faca un cadou si m-a pus in fata unei alegeri nedrepte- un sauvignon blanc foarte bun versus vinul de azi. Cum sa refuzi un soi indigen, inedit? Care culmea era sa dea ortul popii la sfarsitul secolului 20, fiind reanimat de niste oameni inimosi, cum ne-ar folosi si noua. Oinos Adam, cum se numeste crama, are o plantatie de doar 1,5 hectare cu malagouzia si este localizata la 45 km sud-est de Tesalonic.  
Oinos Adam Malagouzia 2013 culoare alb-aurie, strălucitoare, nas de vin fresh.  Fructul pasiunii,  piersici, grapefruit și coaja de lămâie. Gustul e fresh, cu aciditate vivace,  înțepătoare, dar si robust si rotund, cu densitate buna. Final tonic, cu aluzii persistente, dulci amarui, de pulpa de grapefruit. E un vin foarte nimerit într-o seara călduroasă dar cu suficienta calitate si seriozitate ca sa faca fata si la ocazii mai sobre. Are 13% alcool, e sec pana in maduva oaselor si locuitor al unei sticle serioase cu dop lung și competent. 84 pct.

In concluzie, daca sunteti in Heraklion, traversati parcul si la 20 de metri pe o straduta in urcare, o sa dati de locanta cu pricina. Nu stiu ce or fi patit altii inaintea mea dupa ce au primit cadouri de la greci, dar cel putin in acest caz- totul a fost numai de bine.