BBdV ep. 31: Bishop's Finger, Shepherd Neame (Anglia)

Cand afara sunt 35 de grade, cumva foarte putine vinuri pot racori bautorul. Tocmai de aceea, canonul bautorului de vin permite, in cazuri exceptionale, o derogare de la dreapta credinta. Pe intelesul tuturor, se poate bea si cate o bere (dupa ce se recita in gand de trei ori versetul 20, cap. 9, din Facerea) dar nu poate fi orisice bere, ci numai o bere speciala. 
Asadar astfel am ajuns, in aceasta perioada cand aparatele de aer conditionat sunt greu incercate, la Auchan (hypermarketul cu cea mai buna selectie de bere, dupa investigatiile mele) unde mare mi-a fost bucuria sa constat ca multe astfel de bauturi se gasesc la reducere de 30% si mai mult in unele cazuri. Berea despre care va scriu astazi facea vreo 9 lei inainte. Acum 5. Avantaj primire.  Erau si beri germane si belgiene, dar pe caldura mare as prefera oricand o bere bitter, o pale ale englezeasca (sau americana, nu fac nazuri) in fata primelor.
Ca s-o zicem pe aia dreapta aceasta bere este o Kentish Strong Ale, atfel zis o Extra Special / Strong Bitter, sau ESB pentru cunoscatori. Practic e un ESB cu indicatie geografica protejata (Kent). O sa ziceti ca strong si caldura mare nu merg prea bine impreuna, dar stati linistiti, vorbin de 5,4% alcool, nu de 8, 10, 12 cum ar fi considerat "strong" la nemti sau belgieni. 
Daca va intrebati de unde ii vine denumirea de Bishop's Finger ("degetul episcopului") aflati pe aceasta cale ca are legatura cu Thomas Beckett, adicatelea Sfantul Thomas de Cantenbury pentru catolici si anglicani deopotriva, martirul asasinat de catre regele Henric al II-lea. Noi il stim mai degraba din piesele de treatru ale lui Lord Tennyson sau, mai recent, Jean Anouilh. Daca nici acestea nu va spun ceva macar filmul omonim cu Richard Burton si Peter O'Toole ar trebui sa va fie familiar. Dar care e legatura? Ei, dupa moartea sa, Catedrala din Cantenbury, unde era inmormantat, a devenit loc de pelerinaj. Drumul spre catedrala era indicat de...ati ghicit...un semn aducand cu un aratator indreptat spre destinatie. Se vede si pe eticheta. Denumirea, alaturi de indicatia geografica (da, Cantenbury este in regiunea Kent) vor sa indice vechimea retetei, precum si faptul ca pelerinii insetati trebuie sa fi sorbit si ei din aceasta cuvioasa lucrare.
Bun, e o bere de o culoare amintind de alune de padure, usor virand spre rubiniu, cu spuma frumoasa, bej, perlatie fina, cu arome de prune uscate, lyche, caramel si citrice (portocale rosii de Sicilia, imi vin in minte), si un iz vegetal, primar. In gust se exprima frumos, cu o corpolenta usoara spre medie, cu aceleasi tuse fructate, picant cu scortisoara si piper, si cu un finish amarui, puternic, sec, care duce tot spre citrice de tipul portocalelor amintice si grapefruit. Foarte baubila si racoritoare. Nu la fel de impresionanta aromatic precum Citra de la Oakham Ales, dar o bere buna, o pale ale autentica, de la -ah, era sa uit- cea mai veche berarie din Anglia!
4 din 5 capace.
PS: tot de la Shepherd Neame, tot din acelasi magazin, tot la acelasi pret (dar cu o reducere mai mare), va recomand si Double Stout, o bere neagra la fel de competent lucrata. Despre ea vorbim cand o fi vreme.



Luați câte șase, s-ajungă la toată lumea! Arestel Cava Extrabrut Vintage 2011

Acest vin din Lidl, aparut in rafturi ieri, odata cu "saptamana" cu tematica iberica, se distinge in primul rand prin pret: 19,99! In aceasta ordine de idei este cel mai ieftin vin spumant obtinut prin metoda traditionala, extrabrut si vintage pe deasupra (adica e obtinut exclusiv dintr-un anume an de recolta) de pe piata romaneasca. Oricum in Romania problema spumantului vintage e una exotica. Cred ca exista foarte putini producatori care sa puna pe piata astfel de spumante, si cand o fac costa mult, prea mult. Dar nu e chiar atat de important. In fond, in Champagne, vintage semnifica o recolta foarte buna, care nu are nevoie de ajustari, si indica practic o calitate superioara. Spaniolii au preluat si ei aceasta maniera, dar la ei nu reprezinta mare lucru, aruncand pe piata vintage an dupa an. Dar e bine de stiut din ce recolta e vinul de baza, din mai multe motive. O problema a spumantului NV (non-vintage) e ca nu prea ai cum sa-ti dai seama cat a stat prin rafturi. Pana la urma, chiar daca e un vin mai rezistent, si spumantul se degradeaza. Intorcand moneda, tocmai faptul ca are cativa ani in spate (de stat in crama, nu pe raft!) ar putea atrage unii consumatori care prefera un spumant usor invechit. 

Oricum, acest extra-brut tipic catalan, cuvee din Macabeo, Parellada și Xarel.lo, ne este livrat din recolta 2011, are 11,5% alcool si 6 grame zahar rezidual, deci maximul pentru aceasta categorie.
Culoarea e alb-galbuie cu tuse verzui. Perlatia e destul de intensa, nu de o eleganta cronometrica, dar nu se face de ras. Olfactiv, pe langa tuse asteptate de toast si unt, apare si ceva citric-floral (as zice de tipul lamaitei). Gustul e destul de plin, citric, cu lime si secundar- ananas (nu tocmai copt) cu firave inflexiuni minerale, magneziene. Chiar si la temperaturi mai ridicate decat indicatia (6-8 grade) nu devine neplacut, isi pastreaza caracterul citric, de intensitate moderata. 
Am fost surprins de calitatea sa. Fara a reprezenta vreo minune sau vreo opera de arta oenologica, ofera insa o satisfactie racoritoare, la un pret mai mult decat decent.
In fond, suntem pusi in garda pe site-ul producatorului ca- asa nepretentios cum se prezinta- a capatat totusi de-a lungul timpului diverse distinctii si medalii la unele concursuri serioase. 
Este o solutie certa pentru zilele toride cand alte vinuri nu ni se par atragatoare, dar si pentru mese cu peste sau alte vietati marine.
De recomandat!



Rose Vinca 2013 (Romania)


Acest rose din pinot noir, DOC Crisana, 13% alcool si 25 de lei, vine intr-o culoare rose-somon, pe partea mai putin pigmentata a paletei, cu repere olfactive amintind de ierburi, căpșune, fragi, cu același ton în atac, acid, cu tuse de fructe rosii acrișoare, proaspete. Un pic de gref pe final, dar nu prea mult. Un vin agreabil, nu foarte complicat, dar răcoritor. Fără defecte si fără zahăr (probabil undeva pe la 2 grame). 

Fanii vinurilor cu aciditate ridicata n-ar trebui sa-l ocoleasca. Am auzit si informatia (neoficiala) ca aceste vinuri noi de la Vincawines.com ar fi, in fapt, baza pentru spumantele viitoare. E posibil! Asa s-ar explica aciditatea respectabila, dar nu e musai. 
83


Panseuri la sfarsit de saptamana

Lidl. Cum oare poti sa vinzi, in Romania, unde se vorbeste limba romana si se injura tot in aceasta melodioasa limba, un vin care se numeste Tenuta Pule? Adica nimeni din tot Lidl-ul, cei 7 sefi care trebuie sa semneze si sa verifice, nu si-a pus aceasta intrebare? Unde mai pui ca e un Amarone, la un pret deloc modest, vin de ocazie speciala. Cum sa te duci la ziua soacrei sau a nasei cu asa ceva? Pe langa acest aspect, observ ca Lidl a cam luat-o razna cu vinuri romanesti de 70-80 de lei, de la crame noi, necunoscute publicului larg, chestiuni care contravin insusi conceptului de business pe care il are lantul de magazine amintit. Nu stiu de ce am impresia ca s-a romanizat managementul. Adica ai Bordeaux, Cotes-du-rhone, Alsacia si alte zone renumite la preturi incepand cu 10 lei si -badabim-badabum- tu vii cu niste vinuri romanesti necunoscute care costa de 5 ori mai mult?! E irational.


Grindina din Dragasani. Am cititi comunicatul producatorului din Dragasani care a ramas fara recolta 2014, sau in fine, aceasta va fi foarte redusa. Pe langa caracterul regretabil al acestor evenimente meteorologice, pe langa munca depusa si dusa pe apa sambetei (sau a Oltului), remarc ca e prima oara cand un producator de la noi comunica si altceva decat marete victorii la concursuri sau lansari de vinuri/rebranding/evenimente pe care le gazduieste sau la care pune umarul. E prima oara cand se comunica un dezastru. Iar tonul si stilul gasit pentru aceasta comunicare e foarte bine ales. Profesionist de la primul caracter pana la punctul de final. Denota eleganta chiar si in fata dezastrului, atitudine demna de sangele nobil al proprietarilor. Bine ar fi fost sa se exprime aceeasi eleganta si acum doi ani, cand o mana de bloggeri au primit invitatia de a fi jurati intr-un concurs organizat de o revista de la noi si sponsorizat de asociatia producatorilor din Dragasani. Am fost jurati cam o saptamana, pana cand am primit un mail plin de scuze de la organizatori, cum ca din pricina refuzului sponsorului de a ne suporta, se vad nevoiti sa-si retraga invitatia. (later edit: daca ne-o fi ametit organizatorul si sponsorul e curat ca lacrima, n-am de unde sa stiu, stiu doar ce mi s-a comunicat din partea organizatorului). Si in caz ca va intrebati, nu, din ce stiu, Berbecutio nu a fost invitat atunci. Oi fi eu o fire mai dificila, dar trec greu peste asemenea treburi. Pe de alta parte, observ ca unii din blogerii cu care am fost in aceeasi oala au o memorie mai selectiva. E ultima oara cand refermentez trecutul, oricum. Sper sa n-am parte de comentarii de tipul "mortu-i pe masa si tu-ti amintesti de aia zece lei pe care nu ti i-a dat inapoi acum 20 de ani". Una-i una, alta-i alta. Pacat de munca lor, ca sa zic asa, si pacat de admiratorii cramei care nu vor apuca sa guste cramposia si novacul 2014. Sa fie sanatosi si sa aiba puterea s-o ia de la capat, asta le doresc eu.

Ce Dumnezeu se intampla cu rose-ul romanesc? Nu stiu cum se face dar anul asta parca scopul principal al producatorilor romani a fost sa faca rose. Atatea vinuri de aceasta culoare bune, seci, racoritoare, bine proportionate, n-am vazut decand sunt. Pe langa clasici, foarte bine asezati cu recolta 2013, iata ca si nou venitii, sau cei din linia a doua, au fost capabili de expresii respectabile si poate cel mai important, bine pozitionate in raport nu numai cu piata romaneasca, ci si cu aia mare si globala, cat de gripata o fi ea. Ma gandesc la Vladoi, Apcovin, Vinca, Takacs, multe mici si bune, ba chiar si diferite in stil. Sigur, unii ar spune ca o explicatie ar fi ca sunt vii tinere si e mai facil sa obtii un rose din ele decat sa incerci expresii mai serioase, mai elevate, dar chiar si asa...E bine.

Adio, dar raman cu tine, draga Vinul.ro! Dupa mai bine de patru ani, colaborarea mea (de fapt a noastra- a bloggerilor care umpleam o pagina cu recomandari de vinuri) a luat sfarsit. In mod tacit. Nu ni s-au mai solicitat "operele" si cu asta basta. No harm done. Oricum, dupa o oarecare scadere de calitate la inceputul anului, poate si datorata plecarii redactorul sef, ranforsati cu cateva nume noi, Vinul.ro a inceput sa fie iar plin de review-uri de vin. Bravo! Pacat ca sunt in mare parte prezentari de portofoliu a unui anume importator. Dar...e bine si asa. In fond, in aceasta apocalipsa a presei de print, e laudabil ca mai au inca puterea si motivatia sa apara!  

Va doresc un sfarsit de saptamana cat mai zen!

Sauvignon blanc 2012 "Zebra" Tata si fiul (Apcovin Focsani)

Azi avem in fata un vin sec, DOC Cotesti, de 13,7% alcool. E o editie limitata, dar- in ciuda acestui fapt- nu sare calul, ci se plaseaza in raza de 20-25 de lei.
Olfactiv este destul de interesant, aduce a polen, iarba, agrise, grapefruit, gust in registru delicat, cu o oarecare subtirime si fragilitate (chestiuni care trag un pic la cantar), dominat de tuse amarui, citrice, de coaja de lamaie, secundar cirese albe si un final destul de persistent, amintind tot de grapefruit. Una peste alta, un vin de treaba: 81-82 pct.
PS: e bine ca dungile nu sunt orientate vertical:)