La Galati, degustari de vin si-astept

E vorba de cele care au avut loc, in caz ca voi cei 2-3 cititori din Galati  (salut, tata!) va intrebati cand vor fi.
Marturisesc ca de peste 4 ani, de cand ma ocup cu acest hobby, am fost invitat la 3 (trei) degustari "oficiale" in urbea mea natala (zic asa pentru ca cele din Turn au un caracter privat, in care mai mult sau mai putin sunt implicat in organizare). Asta e, nimeni nu-i profet in tara lui.
La prima am fost pentru ca m-a sunat un prieten care a aflat de la un prieten care-l stia pe carciumar. La a doua (vara trecuta) am fost pentru ca m-a sunat Ovidiu Gheorghe, directorul PNVV, caruia ii multumesc inca o data ca si-a adus aminte ca sunt galatean. Si iata minune! am fost invitat si la a treia, zilele trecute.
Ca s-o iau mai in amanunt: prima a fost data de Alcovin Macin. Asa am aflat de ei cu vreun an inainte sa apara pe la targuri si daravele din astea. Era un soi de degustare ad-hoc- am sentimentul- fara invitatii. Cine era in cafenea/pub/club la momentul respectiv a luat contact cu produsele de peste Dunare. Desi organizarea si mezelicul a fost minimal, retrospectiv trebuie sa recunosc ca a fost singura degustare care a inceput la timp, poate pentru ca nu trebuia asteptat dom' director X sau smecherul Y.
La a doua, data de franciza locala a Cramei Murfatlar- si locul si platourile de bigi-bigi au fost bine gandite, vinurile bune, cum le stim, de la Atelier, dar...chermeza a inceput cu 45 de minute intarziere, pentru ca nu venise dom' director X si domnu' doctor Y. Bine, s-a si nimerit exact in ziua unui congres national al chirurgilor sau asa ceva, tinut tot in orasul cu tei. Pana la urma a fost bine, a venit si viceprimarul, ba chiar si primarul- Marius Stan, e drept dupa prezentarea somelierului Cristian Baschir.
La degustarea de saptamana trecuta am fost invitat, ca la toate celelalte, nu pentru ca organizatorii ar fi fost fanii mei neconditionati- ci pentru ca tov. Savulescu  mi-a facut cunostinta la ultima degustare din Turn cu distribuitorul sau local, Rolando Poezina (New Rolax), care face treaba asta si pentru Recas. Bine si Dan Alexandru, dar si Magda Andreica (directorul de vanzari pe Dobrogea, din care se pare ca face parte si Galatiul) imi citesc operele, deci multumirile pentru invitatie sunt impartite. Si uite asa am ajuns la restaurantul Monarh, cladire de patrimoniu in care s-a investit mult in reamenajare, loc cu pivnita de vinuri, la o degustare de Recas. 
Degustarea a inceput cu o ora intarziere deoarece...ati inteles. Prezentarea somelierului Dan Alexandru a fost destul de bogata in informatii si degustarea in sine a mers bine, in conditiile intarzierii chiar un pic pe fast-forward. Vinurile nu au fost noutati pentru mine, dar pentru audienta se pare ca au fost. Cateva vinuri din gama Cocosul (nu e de mirare ca Muscatul demisec 2012 a starnit aplauze de "mai vreau"), un chardonnay Sole 2011 si rose-ul 2012, dar si Solo Quinta 2011 care a cucerit prin prestanta, ca sa zic asa. In fine, cateva vorbe despre vinuri o sa zic in maine-poimaine, ca altfel uit de ce am inceput.
Nu stiu exact cum sa pun problema, adica e un soi de "lasa, ba, ca nu incepe fara mine" sau "oricum nu prea imi plac mie astea, dar hai ca i-am promis lui X ca trec pe acolo". Sa treci pe acolo nu inseamna sa ajungi la ora din program, nu-i asa? Pana la urma e o lipsa de respect pentru ceilalti: deoarece n-a ajuns inca X nu se da drumul la eveniment, iar nefericitii punctuali trebuie sa bage in ei rabdare si tutun  sau pur si simplu sa se uite pe pereti sau unii la alti.
Ma intreb: daca oamenii acestia se duc la teatru incepe piesa cu intarziere? Daca trebuie sa prinda un tren sta trenul in gara si mecanicul cu chistocul intre dinti pana apare stimabilul? Adica eu inteleg ca lumea e ocupata, dar daca zici ca faci o treaba apai o faci. Mai ales ca niste oameni isi pierd timpul pentru tine si colac peste pupaza- mai e si gratis. Probabil asta e problema. De aia n-am de cand sa organizez degustari fara bani, asta daca ma infecteaza microbul, se intelege.
Sincer imi pare rau pentru restaurante, producatori, distribuitori, sau cine mai organizeaza treburile astea. Poate nici ei nu isi aleg bine tintele si publicul spectator, ca sa zic asa. Nu stiu de ce, dar in urma experientei, pe drumul spre casa mi-au venit in minte niste versuri scrise de Barbu Nemteanu, la sfarsit de secol XIX: 
"Galaţi, oraş cumplit de negustori, 
La tine stă poetul ca-n Sodoma!"

Si adaug eu un motto, cu nebanuita efuziune lirica: "Galati: decat ambrozie gratis, mai bine posirca scumpa".

Un vin cu cantec: Sauvignon blanc+Feteasca Alba 2012 Terra Romana

Acest cupaj de sauvignon blanc si feteasca alba, din 2012, a luat premiul de popularitate la ultima degustare din Turn. Adica dupa ce s-a degustat s-a si baut. Tot. 
De precizat ca feteasca alba a stat ceva in baric si acest fapt a produs o senzatie placuta de fruct copt, dulceag. Un nas proaspat, aromat cu piersici si flori albe. Un gust viguros, usor dulceag, cum spuneam, cu iz de citrice coapte, dar cu un mijloc lin curgator, usor de baut. 83 pct. 
Iata ca de ceva vreme au inceput sa apara cateva astfel de exemplare (de la Crama Atelier, de la Basilescu, de la Unicom, si iata SERVE) cam in aceleasi coordonate. 
Daca stai sa te gandesti bine toate au ceva in comun- feteasca alba, acesta lauta stramoseasca care desi pare ca nu-si gaseste locul intr-o orchestra moderna, unde vioara si pianul - instrumente culte si de import -fac legea. Cam ca chardonnay-ul si sauvignon-ul blanc. 
Si observam ca deseori se pot realiza chestiuni fusion interesante. Poti sa canti alba cu regala, ca o hora a Marii Uniri, poti sa introduci aligote-ul care la noi e ca vioara cu goarna- poti sa refaci totul cu sclipiri electrice, contemporane, cu riesling italian in partitura (cum sunt cazuri la Unicom Production sau Basilescu) sau cu sauvignon blanc- cu triluri de vioara si percutie moderna (ca in cazul de fata) si toate sa sune divers dar sa se intrevada prin toate filigranul agreabilului. 
Si sincer sa fiu in toate aceste cazuri mi se pare ca feteasca alba este liantul casei, dar un liant neaos, ecologic- cu paie si lut in loc de ciment si nisip. Traditionala, dar fusion- o prispa cu eoliene si panouri fotovoltaice.

PS: "Bordeias, bordei, bordei" face parte din colectia de cantece culese sau compuse de Anton Pann in "Spitalul Amorului sau cantatorul dorului" (1850). Daca vreti sa ascultati ceva aproape de partitura originala- iaca aici.

Acer S500 Cloudmobile si Chateau Lanessan 1985

Am scris despre vin in mai toate modurile imaginabile sau inimaginabile (pentru unii). Am descris licori prin inchipuite definitii de atlas botanic, prin mici povestiri (uneori scrise chiar de mine), prin poezii (scrise de altii), prin filme, prin muzica, ca ordonanta NUP, ca interogatoriu la Securitate, ca transmisie sportiva, ca relatare de reporter (basarabean:), interviuri fictionale, etc etc. M-am jucat atat de mult, incat marturisesc ca uneori dau si eu click pe linkurile "s-ar putea sa-ti placa si...", nu de alta dar ma apropii de 1000 de articole si sincer dupa atata vin nu mai stiu daca mai am 1000 de circumvolutiuni ca sa le tin minte pe toate. Si  (jenant moment) uneori ma surprind pe mine insumi:) Eu am scris asta? Fantastic, da' bun mai sunt. Glumesc, desigur, dar nu chiar de tot.
Ei bine azi mai adaug o fila in potpuriul stilistic personal.

S500 Cloudmobile este un telefon produs de deja cunoscuta firma taiwaneza de calculatoare si componente-Acer. Dispozitivul a aparut la sfarsitul anului trecut in oferta Orange si s-a epuizat ultra-rapid. De ce? Pai un motiv ar fi ca, pe langa aspectul destul de cool, propunea si o configuratie hard extrem de atractiva in pretul de aprox. 170 de euro (dar s-a dat pe 1 euro la fidelizare si abonamente de grup si corporate). Pretul actual la liber este de 1100-1200 lei- importate pe alta filiera. Configuratia e superba- dualcore Krait la 1,5 ghz, 1 gb ram, procesor grafic Adreno 225, camera principala 8 mpx, cu touch focus, camera secundara de 1,3 mpx, ecran   de 4,3 inch cu o densitate a pixelilor mare- 342 ppi si bonus pentru melomani- sunet dolby surround! Ca soft- Android Jelly Bean- adica 4.1. La pretul lui- repet- nava spatiala!
Tot asa parea si Chateau Lanessan 1985, un Haut Medoc cu recenzii bune si asteptari mari. La doar 30 de euro (cu transport inclus). Configuratia hardware ne spunea ca e un clasic: merlot, cabernet sauvignon, cabernet franc si petit verdot, 12% alcool, dintr-un an bunisor si un aspect al sticlei ireprosabil pentru cei aproape 30 de ani ai sai.  
Ei, am detinut o vreme ambele "dispozitive". Ambele au fost cumparate fara garantie, prima direct de la vanzator printr-o strangere de mana intr-o benzinarie dintre Galati si Braila (via Okazii.ro- 640 lei- moca, ce mai, nu?), si al doilea de la un nene din Belgia, printr-un mail, transfer bancar, curieri, etc.
Acer S500 a fost cel mai tare telefon pe care l-am avut. Cine are telefoane din astea smechere stie- practic cel putin din punct de vedere multimedia- poti sa faci cu el cam tot ce face si un calculator- poti sa vezi filme online, streaming tv, poate reda (pe un televizor capabil, desigur) fisiere video full hd etc, etc. Pocnea usor carcasa spate, dar nah- se misca ultrarapid- si am avut sentimentul de produs net superior "fostului", un HTC Desire C pe care l-am schimbat nu ca ar fi avut probleme sau nu mi-ar fi fost indeajuns de folos (in fond avea android ICS- si toate cele- sincronizare mail, facebook, etc), ci pentru ca camera foto era o gluma- cine a urmarit pozele urcate de mine pe FB in ultimul an- cred ca-mi da dreptate. Dar stati! si poza vinului de azi e tot marca HTC. Se vede, nu?
Vinul bordolez- in masurea in care examinarea vizuala inseamna ceva la sticle- promitea la fel de mult- impecabil, cum spuneam- nivel bun pentru varsta vinului, dop fara scurgeri, insa...Totul a fost minunat cu S500 pana  a inceput lumea sa-mi zica ca nu ma aude bine, ca sunt intreruperi, caderi bruste de volum si alte nenorociri. Adica, stiti cum e, de pomana in alte privinte obiectul e super-cool, dar daca nu face bine exact  functia principala de pomana il ai. Chateau Lanessan a adus o culoare cu bordura caramizie, dar nu ingrijoratoare, un nas matur spre imbatranit, oarecum firesc- dar cu adieri vivace, dar dezamagirea a survenit in gust- adica exact functia principala a "dispozitivului" daca e s-o luam pe aia dreapta. Acru, monoton, dezagrabil. 
Cu S500 am facut ce face toata lumea in astfel de cazuri : l-am butonat sa vad daca nu-i vreo setare aiurea, i-am dat restore to factory settings, am cautat pe net opinii, pareri, dar am dat doar de super-review-uri- in care (ca sa vedeti ironia) toti lauda telefonul dar nu spun mai nimic de calitatea convorbirii. Am fost cu el la un service cunoscut-  poate e de la microfon, sau poate de la receptorul gsm- dar ghinion nu exista piese de schimb, dar ii putem face o improvizatie- 80 de lei si mai vedem daca merge dupa aia. Nu merci! Pe Lanessan-  la fel- l-am racit, l-am incalzit, l-am mangaiat, l-am aerat, l-am decantat, doar ce nu i-am facut vraji si descantece- dar nimic- obiectul nu se lasa baut. La mine in oras nu exista service pentru vinuri ca l-as fi dus si acolo:)  
Pana la urma si cu telefonul si cu vinul e posibil sa fi fost eu ghinionist, sau poate cei care n-au avut probleme cu ele sa fi fost norocosi, depinde cum pui problema. Partea buna (si oarecum neasteptata) a fost reactia vanzatorul de telefoane care mi-a returnat banii fara discutii, om serios- nimic de zis. Partea mai putin buna e ca la vin am luat-o in barbie pentru ca nimeni nu garanteaza vinuri atat de vechi. Nici n-am incercat sa-mi scot parleala, pentru ca asta-i pescuitul sportiv la vinuri vechi- uneori mai tragi si-o cizma, nu numai sturioni, nu poti sa te superi pe balta ca ai avut ghinion. Dar poti eventual sa nu mai dai in locul ala, asta da!

Degustare la inaltime cu SERVE (08.05.2013)

Saptamana trecuta la degustarile din Turnul de Televiziune din Galati (restaurantul Perla Dunarii) i-am avut ca invitati pe Dan Savulescu (director de vanzari si hatru sef) si Poezina Rolando (New Rolax- distribuitorul zonal) si vinurile SERVE. Din panoplia celei mai vechi investitii straine din industria vinului romanesc s-au oferit partasilor obisnuiti urmatoarele:
Feteasca Alba 2011 Vinul Cavalerului- o culoare aurie, si un vin onest, auster, mineral, in gust destul de robust, cu tuse de limeta si ananas, per ansamblu destul de conform asteptarilor. 81
Sauvignon Blanc Terra Romana 2011- din nou un vin cu buna tipicitate de soi, aromatic cu arome de soc sau dupa unele nasuri- treburi pisicesti, dar si adieri minerale. Usor unidimensional, cu tuse de grapefruit, lemongrass, destul de fin pe papile si o persistenta citrica. 81
Sauvignon blanc+Feteasca Alba 2012 Terra Romana. Un vin cu steluta de baubilitate ridicata, dupa cum a remarcat toata lumea. Vine separat maine-poimane, ca merita mititelul.
Chardonnay Terra Romana 2011- cel mai bun vin al serii, dupa mine, dar oarecum dezavantajat la categoria "mai vreau" de prospetimea incantatoare si fireasca a precedentului vin afost chardonnay-ul cu vreo 20% fermentatie in baric. Adica 20 % din vin a fost fermentat astfel, restul in inox. O parere mai pe larg: aici. 85
Roze Vinul Cavalerului 2012- un rose foarte de incredere an de an- cu prospetime, arome intense de fructe rosii de padure(capsune, fragi), cirese- intra dulce- chiar surprinzatoare senzatia, avand in vedere ca e sec-sec, si se termina usor amarui cu tuse de grapefruit roz si copt. 80
Si la sfarsit, un vin rosu - Feteasca Neagra Terra Romana 2010- un vin care si-a rodat taninurile mai repede decat ruda din 2010- o feteasca bine facuta, cu atat de rara tipicitate de soi, un vin de corpolenta medie, cu culoare stralucitoare cu tuse violacee, cu  un iz condimentat evident si pastise florale si fructe rosii de padure. In gust aduce o impresie de fruct suculent si usor de detectat- fructe rosii dar si coacaze, prune coapte, si un final dulceg, de fructe confiate,  persistent. 83
O concluzie usor de tras, in ce priveste vinurile, a fost ca nici unul n-a fost sub 80 de puncte. 
De altfel, vinurile au completat o seara placuta in care s-au traficat zambete si informatii. 





Un taxi spre Tobrouk cu Domaine Ceptura Rose 2012 Davino

Am vazut recent un clasic uitat al anilor '60, - Un taxi pour Tobrouk, cu Lino Ventura, Charles Aznavour si Hardy Krüger, un film franco-german, cu 5 personaje care calatoresc prin desert in miezul celui de-al doilea razboi mondial. Nu e tocmai un film de razboi clasic, nu e tocmai o drama pur sange, pentru ca are si pastise comice din loc in loc, dar e un film cu buget mic, nume mari si mesaj si mai mare, cu 4 francezi si un neamt- care se iau prizonieri unii pe altii, dar ajung sa colaboreze, in final, pentru propria supravietuire. 
Fiind un film cu scenariu frantuzesc nu putea sa lipseasca o referinta la vin. Astfel, topiti in miezul arsitei sahariene reusesc sa bea putina apa clocita. Unul intreaba: "e proaspata?", iar personajul lui Lino Ventura raspunde: "Un adevarat rose de Provence. Poate putin cam rece." 
E adevarat ca vinul de azi, desi romanesc, rose-ul de top de la Davino, aduce ceva din stilul provensal, care propune lumii de multa vreme cele mai ilustre exponate ale acestei categorii de vinuri. Pana la urma e produs din merlot si cabernet sauvignon, deci struguri clasic bordolezi.
Vine cu un nas de intensitate medie, fin, cu nuanţe de coacaze roşii, cireşe albe şi minerale. În gust apar fragi. Capsune. Cireşe. Da impresia de fineţe, de delicat, deşi (prin comparaţie cu un Provence de top) propune o dulceaţa pe final, nu tocmai caracteristică. Asa pare cateva clipe, pentru ca remanent propune si ceva usor amarui, tonic, impresii vegetale impletite cu alcoolul (13.5) bine integrat. Per total e destul de racoritor si usor de baut. Nu sunt foarte multe la noi de soiul asta.
Sigur ca majoritatea roseurilor seci sunt pe la confluenta cu demisecul, tocmai pentru ca picatura de zahar in plus asigura o plinatate si o aromatica mai de cofetarie, dar pentru o licoare de caldura mare, sahariana sau pe aproape-bucuresteana- ar fi de preferat sa fie un pic mai sec.
Nu e tocmai rose-ul sec pana-n maduva oaselor pe care il vor astepta unii, dar pentru gustul pietei romanesti e un roze top class, nu am dubii. Costa in jur de 70 de lei si in axiologia proprie face 87 pct.