Sunt suspicios!

Recunosc, sunt suspicios. De ce sunt suspicios? Pentru ca incepand de anul trecut am asistat la un soi de "Rise&Rise" al domnisoarei Marinela Ardelean, "zana vinurilor", "cel mai bun somelier din Romania", etc etc. E o agentie de PR acolo, nu se poate atata promovare "self made", mi-am zis atunci si cred ca am avut dreptate. Pana si pozele ei de pe facebook sunt realizate profesionist, editate, nu e pur si simplu o pagina de fb in care mai urci un selfie sau o poza cu o crama, facuta cu telefonul. E un vehicul de promovare personala pe care cineva il conduce stiind ce face. Parca ai de-a face cu un produs, nu cu o persoana. Pentru mine asta e o imagine gonflata care te face sa ai suspiciuni. Chiar daca ceea ce vezi e agreabil. Apoi apar dubii legate de datele personale si profesionale. A vuit facebook-ul o perioada. Daca imi amintesc bine: prea multe cursuri si studii, a absolvit doua facultati in Romania, in timp ce era rezidenta in Italia, muncind acolo etc 
Articolele din ziare, in mod evident manevre de PR, au contribuit si ele la impresia ca e ceva in neregula: cuvinte prea mari, portrete disproportionate fata de realitate, de ca si cum ziaristului respectiv i s-a dat textul gata facut...
De asta sunt suspicios. 

Dar...exista si o Marinela Ardelean care e brand manager Foss Marai. Nu stiu ce implica asta in realitate (pentru ca am intalnit mai multi brand manageri care fac lucruri diferite), dar Foss Marai e o crama cunoscuta din Italia si sa fii brand manager nu-i chiar ultimul job din companie. Asta nu e o mistificare si nici nu poate fi negat. Nu stiu daca mai ocupa acel loc de munca. Nu inteleg cum poti sa fii manager a ceva, in alta tara si in timp ce luni de zile te ocupi cu altceva, cum ar fi un turneu de degustare prin Romania, fiind si consilier personal al unui ministru roman in acelasi timp. Pana la urma, e treaba ei cum se descurca! In plus, pe lângă realizari care sunt admirabile și nu la îndemână oricui, chiar daca se supradimensioneaza importanta unor premii si distinctii pe care le-a primit, totusi ele exista, a fost in acele concursuri si locuri. Insa nu stiu de ce simpla realitate nu este de ajuns si trebuie totul pictat in culori mai vii. Poate vom afla in viitor.
Dar, pentru mine, nu asta e esential. Esential este ca pare o persoana care doreste sa faca lucruri. Si chiar le face. In fine, le porneste, dar sa tragem speranta ca se vor finaliza. In tara noastra plina de specialisti si binevoitori, s-a facut pana acum destul de putin.  

Ce a facut? A publicat o carte numita "50 vini di Romania incontrano 50 piatti di eccellenza italiani" scrisa de "la più gettonata sommelier romena", care face parte dintr-un efort de promovare a vinurilor romanesti in Italia. Cartea are si editie romana si a primit o mentiune OIV, dar si alte distinctii din domeniul gastro-oenologic. Foarte frumos! Oricat de bizar mi s-ar parea sa incerci sa vinzi vin romanesc in Italia (care are vreo 1000 de soiuri de vita de vie si e in top trei mondial ca productie), altcuiva decat romanilor stabiliti acolo, pana la urma cartea in sine e o realizare, mai ales in contextul unei oferte foarte reduse in materie, pe piata autohtona a cartii.

A initial o dezbatere privind brandul de tara, sub umbrela Ministerului Agriculturii. Au trecut cateva luni si...s-a mai facut ceva? Nu stiu. Dar s-a initiat.

A selectat cateva vinuri pentru Expo Milano. A folosit? Nu stiu, dar nu cred ca treaba dumneaei era sa toarne vin in paharele vizitatorilor. Cred ca s-a limitat la selectie, care a fost controversata si ea, plina de hibe si contradictii in comunicare, dar rezultatul a fost ok, vinuri bune, chiar unele alegeri surprinzatoare, care nu s-ar fi intamplat daca totul era "politic corect". 

Si iata acum initiativa cu Wine Book of Romania. 100% finantata privat. Daca e adevarat, cum mi s-a raspuns oficial, atunci e treaba lor cum iese si cum fac. Daca iese bine, pe langa business, poate se alege si patria mama cu ceva recunoastere in plus. Daca iese rau...pana la urma nu cred ca o sa moara nimeni. Dar sa nu avem pretentia ca e un proiect de tara, patriotic. E un business. Se baga bani la intrare si se asteapta mai multi la iesire. Oricum, punctul meu de vedere e ca n-are cum sa strice, nu-i ca si cum ar fi multe carti despre vinurile romanesti, in limba engleza, deci destinate publicului strain. Ca s-ar putea sa nu aiba impactul scontat, de asta sunt aproape sigur, dar e bine ca se face.
Apoi, eu stiu ca oamenii au memorie scurta, dar nu e primul ghid care s-a facut. Si Vinul.ro si Catalin Paduraru au editat astfel de carti in trecut. Au fost doar in romana, adevarat, si poate n-au fost nici chiar ce puteau sa fie, dar n-ar trebui sa pretinzi ca Winebook of Romania e primul pe felie, pentru ca...nu este!
Citind oferta de sponsorizare a evenimentului, care a ajuns cumva publica, mi s-a parut ceva anapoda, defocusat. Din nou, ti se activeaza suspiciunile. Adica si in librarii, pentru publicul larg si in ambasade si in restaurante si in Institute Culturale si la targuri de profil dar si plusuri de vanzari pentru crame. Suna a panaceu, nu credeti? Deja cu aceasta carte s-au rezolvat o gramada de probleme.

In fine, doi reprezentanti ai unor producatori mi-au spus ca nu li s-a cerut nimic pentru ca vinurile lor sa participe in acesta selectie, ceea ce e foarte frumos si onorabil! Bravo! Sper sa iasa ok, sa nu fie scandaluri si sper ca venitul principal din aceasta actiune sa nu fie din bani publici (de ex: avem o carte, avem un Stat care decide brusc ca e nevoie de o astfel de carte in ambasade si ICR-uri, ei, ei? Desigur, nu stiu cat o sa coste, dar ne amintim de eternul si fascinantul album foto platit de Stat si cumparat tot de el:) Chiar sper sa fie ok, sa fie demersul sincer. Fiind o actiune privata, sa-i lasam sa faca cum vor ei. 

Juriul cu doi Master of Wine ofera un plus de  seriozitate demersului, doar ca sistemul de punctare si probabil "setarile" initiale au dus spre niste rezultate cam entuziaste (15% din cele 250 de vinuri au luat puntaj maxim). Stiti ca am intrebat de punctaj, iar raspunsul oficial a fost "sistemul de la 1 la 5 a fost considerat ca fiind mai flatant pentru etapa in care se afla vinurile romanesti la acest moment". Deci cum? Flatant? "Nu-i asa ca avem vinuri bune, Georgele?" "Pai cum sa nu, Dorele, ia uite, numai 4 si 5 stele!" Adica...intelegeti dvs. Sa fie flatant, sa nu fie rau. 

La partea cu vinurile moldovenesti, daca e adevarat ca vor apare la comun cu ale noastre si ca ei n-au nimic impotriva, jos palaria! Daca cartea se va numi "Cartea vinurilor romanesti" (din nou, conform raspunsului oficial), jos palaria, traiasca Romania Mare, cel putin in vinuri! Dar iata un citat de pe un site basarabean: "Cartea Vinurilor din România şi Republica Moldova (s.n.) ne permite să integrăm produsele noastre într-un context cultural amplu şi relevant pentru consumatori. Este cu atât mai firesc să fim prezenţi în acest proiect, cu cât în România şi Republica Moldova sunt cultivate aceleaşi soiuri de viţă-de-vie, unele fiind locale, unice pe glob>>, a declarat Dumitru Munteanu, directorul Oficiului Naţional al Viei şi Vinului." Deci...intreb din nou: cum se va numi cartea?

Apoi se zice in oferta de sponsorizare, si mai apoi reluat in diverse articole bazate pe comunicate de presa: "Caroline Gilby este cel mai cunoscut specialist de vinuri din Marea Britanie". Cum Dumnezeu poti sa spui asa ceva? Ei vedeti, de asta sunt suspicios! Cum poate cineva care lucreaza in domeniul vinului si se adreseaza cunoscatorilor, nu numai publicului larg pentru care un numele respectiv nu spune nimic, sa spuna ca doamna Gilby este cel mai cunoscut specialist de vinuri din MB? Ca este specialist, ba chiar de clasa, fiind Master of Wine, asta e indiscutabil, insa din nou apar aceste suparatoare inflexiuni "primul\cel mai\cea mai", care (ati ghicit!) ma fac sa fiu suspicios. Pai Jancis Robinson ce este? Dar Hugh Johnson? Dar Oz Clarke? Dar Michael Broadbent? Toti cei numiti sunt mai cunoscuti decat doamna Gilby. De unde nevoia asta de bullshit? Adica, pe cine pacalim, caciula cui o furam?

Apoi, daca lucrarea va apare in primavara lui 2016...pana se distribuie se face vara. Esti in 2016 si te referi la vinuri albe si rose din 2014, daca nu mai vechi. Deci ghidul va fi vechi de nou, ca sa zic asa. Suntem toti iubitori ai vinului si consumatori de informatie despre el. Stim ce face timpul dintr-un vin si cat de diferit se poate prezenta el dupa un an. Mai ales daca e alb sau rose. Din nou e treaba lor, dar poate ar fi fost mai bine sa se faca lucrarea in iarna, ca sa ai la dispozitie vinul nou si timpul de partea ta. Insa sa nu exageram partea cu notele de degustare, deoarece va fi doar o parte din lucrare. Presupun ca vor fi parti largi cu descrierea podgoriilor, etc.

Mai marturisesc ca inca am probleme in a intelege cum se finanteaza proiectul, fie el si privat. Adica o agentie de PR&impresariat artistic si o asociatie fondata chiar de Marinela Ardelean au sponsorizat intreaga actiune, incluzand un turneu de degustare de trei luni, in tara si in R. Moldova, transport, masa, casa eventual plata pentru jurati, cheltuieli viitoare implacabile cu traducerea, imprimarea, marketing, etc, urmand sa-si scoata banii ulterior? Cum zic chiar ei: "Pana la acest moment proiectul a fost sponsorizat din fonduri personale ale celor doua asociatii organizatoare. Speram ca banii sa vina din zona companiilor care targeteaza un public comun cu cel al “The Wine Book of Romania”: persoane cu educatie si venituri peste medie, interesate de produse de calitate si de promovarea brandurilor autohtone. Cred ca vor fi multi cei care vor vedea oportunitatea unei astfel de investitii." Daca e adevarat, atunci le doresc sa-si recupereze investitia, pentru ca toata treaba mi se pare un veritabil "leap of faith". Ceea ce, fiind vorba de bani, ma face sa fiu foarte suspicios.  :)

Asta e, nimeni nu-i perfect. 


PS: Stiu ca sinceritatea e uneori imprudenta. Apas butonul de publicare a acestui articol, avand si unele scrupule. Marturisesc ca intr-o tara ce pare de multe ori incremenita, simplul fapt ca cineva vrea sa faca care poate avea impact nu numai asupra sa, mi se pare reconfortant si demn de a fi mentionat. In masura in care aceasta initiativa este una total privata si nu vizeaza in final banul public (mai bine zis mai multi bani publici decat ar face, pentru ca presupun ca volumul nu va ajunge in ambasade fiind donat, ci cumparat de catre ministerul de externe), ea se poate dovedi benefica. Sunt convins ca foarte multi se considera mai competenti si mai in masura sa faca selectii decat Marinela Ardelean, probabil ca si sunt. Poate ca vor fi astfel determinati sa faca demersuri similare.   

The Wine Book of Romania. Raspunsuri

In articolul precedent am lansat o serie de intrebari referitoare la initiativa The Wine Book of Romania. Ioana Dragulinescu, co-organizator al proiectului si coordonator al campaniei de PRPS, a fost amabila sa-mi raspunda. Va invit sa le cititi. Daca voi mai avea ceva de spus despre subiect, veti fi primii care veti afla, in zilele urmatoare, pentru ca nu-i cuser sa comentez chiar aici si acum. 

I: Exista titlu in limba română?
R: Da, pentru ca aceasta carte se adreseaza in aceeasi masura publicului din tara si din strainatate. Titlul este “Cartea vinurilor romanesti”

I: Cine finanteaza proiectul? Statul, cramele, alti sponsori?
R: NU avem niciun fel de suport financiar nici din partea statului, ministerelor sau organizatiilor guvernamentale si nici din partea producatorilor.

I: Care au fost conditiile de selectionare pentru crame si vinuri? Doar calitatea? A existat un barem financiar? Intreb, nu dau cu parul. 
R: Nu a existat niciun barem financiar, singurul criteriu a fost calitatea. Din acest motiv au existat probleme cu producatorii care nu au inteles de ce au fost selectate vinuri mai ieftine din productia lor, iar raspunsul este simplu: pentru ca erau mai bune.

I: Care e destinatia produsului final "The Wine Book of Romania"?
R: Cartea va fi promovata national, printr-un turneu in 12 orase, pentru ca orice roman interesat de vinurile autohtone sa poata alege de la raft vinuri in deplina cunostinta de cauza. Cartea se va distribui la nivel national in librarii si Wine-Shopuri. Apoi cartea va fi trimisa catre toate ambasadele Romaniei, Institute Culturale, catre restaurante de top din tara si din strainatate si catre toate revistele de profil din lume. Cartea va fi lansata la cat mai multe dintre targurile si expozitiile importante din lume.

I: Inteleg ca printre raspunsuri sunt institutele culturale si ambasadele. Si ce o sa faca acestea cu ele?
R: Vor fi informati, atunci cand invita producatori locali, despre vinurile pe care expertii internationali le considera valoroase. Vor putea povesti detalii despre soiurile autohtone. Cartea nu este doar un ghid, ci un album realizat la cele mai inalte standarde grafice si estetice, adica un produs pe care sa il prezinti cu mandrie unui coleg diplomat. Vor exista capitole realizate de membrii juriului despre experienta lor in Romania (deci promovarea enoturismului), capitole despre istoria soiurilor romanesti, etc.

I: De ce sunt si vinuri moldovenesti? Adica, eu unul inteleg ca e frumos si patriotic, insa ultima data cand am verificat Republica Moldova era alta tara decat Romania.
R: Pentru ca avem o traditie comuna in vinificatie si pentru ca Moldova, prin potentialul avut (jurizarea a validat aceasta opinie), practic face o asociere extrem de benefica pentru ambele tari. Este un demers de diplomatie culturala, pentru ca, pana la urma, vinul este cultura.

I: Au fost 8 jurati si 4 comisii. Comisiile acestea au avut si presedinte si secretar? 
R: Sistemul de jurizare a fost foarte complex. Au fost alternativ 4 comisii, 2 comisii si o comisie unica. Am avut presedinte de juriu (Marinela Ardelean, care fiind cea care a selectionat vinurile a ales sa nu jurizeze) si doi secretari de comisie care au notat rezultatele in paralel, pentru a fi siguri ca nu exista erori.Sistemul de jurizare cu patru comisii s-a aplicat doar soiurilor internationale, unde experienta juriului era foarte vasta. De asemenea, grupurile de 2 jurati au fost permutate permanent, pentru a nu se genera “obisnuinte” de jurizare si pentru a fi imposibil sa se influenteze jurizarea. Pentru soiurile autohtone, care erau cvasi-necunoscute juriului, s-a preferat jurizarea in 8 membri. Pentru vinurile de vinoteca s-a realizat jurizarea in 4.

I: Deci...sistem de punctare de la 1 la 5, de fapt de la 3-5, deoarece presedintele juriului, d-na Marinela Ardelean, a selectat deja numai vinuri de la 3 in sus. Nu-i cam vag? Adica, un vin de 4 stele e foarte bun, dar una e 88 si alta 93 pct pe scala Parker.
R: Sistemul de la 1 la 5 a fost considerat ca fiind mai flatant pentru etapa in care se afla vinurile romanesti la acest moment si a fost o decizie luata de Marinela Ardelean alaturi de membrii juriului. Apoi s-a considerat ca sistemul Parker este un sistem mai putin cunoscut publicului din Romania, deci un sistem de 5 stele ar fi mai usor de inteles. Dupa acest sistem un vin de 3 stele inseamna bun, unul de 4 foarte bun si unul de 5 stele excelent.

I. Exista subdiviziuni? Exista 3,5 puncte?
R: Nu exista subdiviziuni. Juriul a trebuit sa ajunga la consens si sa acorde o nota unica, indiferent de cat de mult au durat dezbaterile pentru a se ajunge la consens.

I: Apropos, in reportajul Pro TV este surprins un moment in care juratii discuta: unul zice ca e un vin de 5 pct, altul ca e de 3,5. No, acuma curat ghinion, insa daca s-a intamplat des, eu n-o sa am prea mare incredere intr-o comisie formata din doi oameni care puncteaza atat de diferit, fix cand sunt filmati de o televiziune nationala. Cam mare diferenta, nu credeti? Pana la urma cat a primit vinul acela? 4? 5? 3,5? Sunt chiar curios.
R: Da, ati surprins exact un moment in care juriul “negocia” pentru a ajunge la o nota finala si comuna. Degustarea s-a facut in orb, deci nici juriul, nici jurnalistii si nici noi nu stim despre ce vin era vorba si ce nota a luat in final.

I: Opt dintre cei mai mari specialisti din lume aka maestri aka somelieri. Bine, asta e o intrebare pentru redactorul de la Pro TV: cam care e dimensiunea bazei de selectie pentru cei mai mari? 100 de oameni, 10.000? 1.000.000?
R. Cei 8 au fost numiti de reporter intai “maestri ai vinului”, desi doar doi detineau aceasta titulatura, si apoi somelieri. Noi am inmanat fiecarui jurnalist un dosar de presa, cu toate informatiile necesare si cu toate biografiile juratilor. Dincolo de acest punct, nu avem control asupra stirii. Nu stiu la ce va referiti cu baza de selectie, dar pot sa va spun ca in lume exista doar 320 de “Masters of Wine”, iar in juriul notru s-au aflat 2,5 :), adica Rod Smith si Caroline Gilby, dar si Luis Alberto, care asteapta sa-si primeasca titlul oficial in cateva saptamani.

I: Cu brandul de tara ce se mai aude? Dar cu vinurile pentru Expo Milano? Numai clienti fericiti, nu?
R: Cand ne vom ocupa de PR-ul Expo Milano va vom raspunde si la aceasta intrebare.
Ioana Dragulinescu - co-organizator al proiectului si coordonator al campaniei de PRPS

The Wine Book of Romania. Mici intrebari.

1. Exista titlu in limba română? 
2. Cine finanteaza proiectul? Statul, cramele, alti sponsori?
3. Care au fost conditiile de selectionare pentru crame si vinuri? Doar calitatea? A existat un barem financiar? Intreb, nu dau cu parul.  
4. Care e destinatia produsului final "The Wine Book of Romania"? Inteleg ca printre raspunsuri sunt institutele culturale si ambasadele. Si ce o sa faca acestea cu ele?
5. De ce sunt si vinuri moldovenesti? Adica, eu unul inteleg ca e frumos si patriotic, insa ultima data cand am verificat Republica Moldova era alta tara decat Romania.
6. Au fost 8 jurati si 4 comisii. Comisiile acestea au avut si presedinte si secretar? :)
7. Deci...sistem de punctare de la 1 la 5, de fapt de la 3-5, deoarece presedintele juriului, d-na Marinela Ardelean, a selectat deja numai vinuri de la 3 in sus. Nu-i cam vag? Adica, un vin de 4 stele e foarte bun, dar una e 88 si alta 93 pct pe scala Parker.(later edit: intre timp am aflat ca s-a utilizat urmatorul sistem: 3 stele=80-84/100, 4 stele=85-89/100 si 5 stele= peste 90 de puncte)
8. Exista subdiviziuni? Exista 3,5 puncte?
9. Apropos, in reportajul Pro TV este surprins un moment in care juratii discuta: unul zice ca e un vin de 5 pct, altul ca e de 3,5.  No, acuma curat ghinion, insa daca s-a intamplat des, eu n-o sa am prea mare incredere intr-o comisie formata din doi oameni care puncteaza atat de diferit, fix cand sunt filmati de o televiziune nationala. Cam mare diferenta, nu credeti? Pana la urma cat a primit vinul acela? 4? 5? 3,5? Sunt chiar curios.
10. Opt dintre cei mai mari specialisti din lume aka maestri aka somelieri. Bine, asta e o intrebare pentru redactorul de la Pro TV: cam care e dimensiunea bazei de selectie pentru cei mai mari? 100 de oameni, 10.000? 1.000.000?
11. Cu brandul de tara ce se mai aude? Dar cu vinurile pentru Expo Milano? Numai clienti fericiti?

PS: Eu apreciez efervescenta d-nei Marinela Ardelean, care a adus un suflu nou, chiar inovator pentru lumea vinului romanesc. Cel putin la nivel de promovare a imaginii personale, n-am mai vazut asa ceva. Poate va apare si un album foto, ca-i pacat sa se iroseasca pozele pe facebook.
Sigur, imi manifest o serie de rezerve, generate in principal de posibila implicarea Statului in aceste initiative. Poate sunt doar dubii personale, poate nefondate, insa in Romania e sanatos sa le ai.
PS II: orice ar fi, oricum ar fi, vreau sa-i felicit pe Zoli si Cosmin pentru participarea in juriu.

PS III: Avem si raspunsuri !

Daca haina de blana a Sylviei din La Dolce Vita de Fellini ar mirosi a ceva...

Daca haina de blana a Sylviei din La Dolce Vita de Fellini ar mirosi a ceva prin ecran, atunci as prefera sa miroasa a acest Amarone din viile contelui Alighieri. Pielarie fina, un iz de tabac (toata lumea fumeaza in filmul acela), adieri condimentate. Gustul e luxuriant, invaluitor, tine de cald la 15,5% alcool, insa nu acesta e scopul principal, ci unul estetic, precum haina de blana a planturoasei suedeze.

sursa foto: wonderlandmagazine.com
Un vin foarte stilat. Precum filmul.

Extra: Prune, gemuri, densitate, final sec, specific, viata lunga. 280 lei, importat de Cramele Recas. 91 pct. 

Frâncușă 2014 din gama Selectii (Cotnari SA)

Acesta este un caz unic. Sunt de acord cu fraza finala de pe contraeticheta vinului: "Iubitorii unui vin sec, fructuos si reconfortant prefera Francusa inaintea celorlalte vinuri din podgorie". Lasand gluma la o parte, ma indoiesc ca cea incercata de mine, achizitionata din Carrefour contra a 13 lei, este chiar acea Francusa pe care unii confrati au incercat-o la Cotnari, stiut fiind obiceiul nu tocmai cuser al renumitului producator moldav de produce si cantitati mici, de o calitate mai buna decat "titularul" etichetei cu cocarda tricolora.
Am avut ocazia sa constat pe viu acest fapt, la Premiile de excelenta Vinul.ro 2013, cand mi-a trecut prin paharul de degustare un Blanc de Cotnari 2009 care era altceva decat vinul din sticla de retail. Sigur, poate o fi fost un lot care a evoluat in mod maret, cine stie. 

Cat despre Frâncușă (probabil stiti) e un soi considerat autohton, chiar daca etimologic ar fi unele dubii. Este diferit de sinonimele din tarile din jur (exista si in Serbia o Francusa, dar nu sunt inrudite genetic), testele ADN relevand ca se trage din Gouais Blanc, un stramos al multor varietati europene actuale, dupa cum aflam de la Jancis Robinson, in lucrarea Wine Grapes.

Frâncușa 2014 din gama "Selectii" este un alb sec onorabil, curat, cu nas frumos, "sensibil", din clasa floral-vegetal, cu discrete fructe albe si un gust in care aciditatea stapaneste, intr-o oarecare monotonie, sub forma unei suc de lamaie (mere verzi sau carcei de vita, pentru cine prefera o mai mare diversitate descriptiva, precum si eufemismele). Dar...pe ansamblu, avem un vin onest, acid, crocant, cu buna baubilitate, desi nu e nimic complex sau elevat aici. 
Eu unul, la 13 lei, ma declar foarte multumit. 12,5% alc, 80 pct.