Raspunsurile Marinelei Vasilica Ardelean


Restaurantul Oanderful, Bucuresti, 21.05.2016, aproximativ 4 pm, masa rotunda, mica si inalta, doua scaune de bar. 15 minute, cu scurte intreruperi (cerere de autograf, ring-uri de apel). 

De ce spui ca ai gustat 3000 de vinuri? Unde ai gasit 3000 de vinuri in Romania si Republica Moldova? Spui chiar tu ca ai fost la aproape 90 de crame. Asta inseamna 33,33 vinuri pe crama. In Romania exista 5-6 crame care sa aiba atatea etichete. Deci cum vine treaba pana la 3000?

MVA: Pentru ca vorbim de vinuri, nu de etichete. Am degustat multe vinuri din cisterne, tancuri, baricuri...

Lucrurile valoroase si serioase au in spate realitati. De ce exista atatea cuvinte mari in carte? X e cel mai mare, festivalul Y e cel mai mare, cand stii ca nu e asa? De ce? 
...(am omis sa pun aceasta intrebare. Bad, bad, George!)

De ce in TOATA cartea exista confuzie intre regiunile geografice si cele referitoare la vin. Dobrogea sau Moldova nu exista dpdv oenologic. Exista Dealurile Munteniei sau DOC Murfatlar sau...etc. De ce ai ignorat chestiuni elementare in domeniul vinului? Poti sa-ti inchipui o carte referitoare la vinuri frantuzesti care sa ignore clasificarea denumirilor de origine sau indicatiile geografice, care sa vorbeasca de Petrus ca despre un Bordeaux in general sau sa listeze un Richebourg ca un general Bourgogne? Cuvee Amaury sau Girboiu Tectonic nu sunt Dealurile Munteniei, respectiv Moldova, ci DOC Dealu Mare, respectiv DOC Cotesti. De ce ai ignorat aceste chestiuni?
MVA: Vreau sa stiti ca denumirile de origine si celelalte alte detalii tehnice au fost trimise chiar de catre producatori. S-au depus mari eforturi pentru ca volumul sa apara la timp. Au aparut altfel si greseli, nu s-au putut verifica toate datele, insa toate acestea vor fi corectate in viitoarele editii, va asigur. 

De ce CV-ul tau este variabil? Adica diferit in functie de cine intreaba? De ce esti somelier azi, iar maine esti mult mai mult? De ce te recomanzi ca degustator profesionist international de vinuri? Traiesti din degustatul vinului in mod profesionist? Ai participat la un singur concurs international serios. Ai auzit de Valentin Ceafalau? Are 10 prezente consecutive in juriu la CMB Bruxelles. Tu cam pe unde te afli comparativ cu el sau cu altii (pentru ca nu e singurul de la noi ani la rand in jurii de specialitate)? 
MVA: La cursurile de MBA ni s-a spus ca CV-urile trebuie adaptate in functie de circumstanta, de interlocutor. E o regula de baza in redactarea unui CV. Cat despre calitatea de degustator profesionist...Degustator e si cel care se bucura de un vin impreuna cu prietenii, insa degustatorul profesionist e cel care participa la concursuri internationale, care publica articole, scrie ghiduri de spre vin. Am participat la scrierea unui ghid despre vinurile de Champagne, am fost in juriu la Mundus Vini, la concursul de la Belgrad. Sa stiti ca nu imi aleg aceste concursuri intamplator. Imi doresc sa am o imagine cat mai larga asupra zonei din care facem parte.

Ce legatura ai (agentia de PR inclusa in vorba) cu articolele care te numesc "zana vinurilor", "regina vinurilor de Champagne"? Cine scrie textele astea? Te intreb pentru ca nu poate fi un ziarist de la Vocea Ardealului sau...altele. De unde sa stie sau sa verifice toate datele din articolele acelea, care, in unele cazuri se si repeta, in alte publicatii si sub alte semnaturi?
MVA: Dar nu sunt eu cea care spune aceste lucruri! Intrebati-i pe cei care le-au scris. Intrebati ce contributie am avut la Foss Marai, intrebati-i pe Dan Balaban sau pe Mihaela de Poix ce activitati am facut pentru Romania in Italia si nu numai. Ei stiu.

N-ai avut nicio rezerva in a include elogiul lui Helmuth Köcher in carte?
MVA: Nu puteam sa-i impun sau sa-i cenzurez punctul de vedere. 

De ce o carte produsa printr-un efort colectiv nu crediteaza ca autori si pe cei care au participat la scrierea ei? 
MVA: Autoarea cărții sunt eu. Ceilalți au fost invitați sa scrie câte un articol, pe care l-au semnat. Este o practică curentă, din moment ce nu sunt coautori.

De ce coperta Cartii Vinurilor Romanesti te are pe tine pe coperta? N-ar trebui sa aiba vinul?
MVA: Stiu ca nu e bine s-o spun, insa cand altii o sa scrie o carte asemanatoare pot pune ce vor ei pe coperta.

De unde vine finantarea campaniei de autopromovare personala?
MVA: Pot spune ca sustinerea mea vine din strainatate, din pricina credibilitatii pe care o am acolo. 

De ce realitatea n-a fost de ajuns? De ce n-ai putut scrie "Ghidul vinurilor romanesti de Marinela Vasilica Ardelean"? Asa cum e ea, o doamna frumoasa, cu ceva experienta in domeniul vinului, venita din diaspora, avand contact cu altceva, cu alta lume? De ce te-ai bagat in marasmul imposturii, tipic neo-romanesc?
MVA: Realizarile mele sunt certitudini. Trebuie intrebati cei cu care am lucrat si cei cu care am colaborat.

Precizari: acesta nu a fost un interviu clasic. Am pus aceste intrebari pe facebook (recitite Marinelei Ardelean, fata in fata), iar raspunsurile au fost date live, in 15 minute, consemnate in scris si confirmate azi, inainte de publicare, de catre respondenta. Recunosc ca structura intrebarilor a fost in parte retorica, in parte necesitand raspuns scris. Dar pana la urma sunt niste intrebari. Iata mai sus niste raspunsuri. 

In premiera mondiala, nu voi comenta. Consider ca nu e fair. Nu poti fi si participant si comentator in acelasi timp.  Insa va incurajez sa comentati cum credeti de cuviinta. Voi raspunde doar in masura in care subiectul e metodologia sau circumstanta, nu despre continut. Multumesc!

Ce am vazut la Ro Wine Festival (21 mai 2016)

Am fost prezent la Ro Wine, pe numele complet Ro Wine, The Wine Festival of Romania. Am fost din doua motive, anume pentru mi s-a promis ca celebrelor mele intrebari exprimate Facebook li se va raspunde cu aceasta ocazie si apoi pentru ca "The"-ul si "of"-ul creeaza asteptari mari si curiozitati pe masura, in linia saptamanilor anterioare, cand Facebook, acest "land of the free 2.0", a vuit referitor la volumul Cartea vinurilor romanesti/Winebook of Romania si subsecvent la persoana autoarei, Marinela Vasilica Ardelean. 
Dar una e una, alta-i alta, vorba unui presupus filosof bulgar. 
Ro Wine a avut loc la Fratelli Studios, pe malul lacului Tei si in prealabil a fost promovat in media mainstream, ceea ce spune ceva despre buget. A fost un "festival", nu un "targ", asta ca sa nu facem comparatii nefolositoare. Nu s-a putut cumpara vin, ci doar degusta.
La intrare, cateva prezente agreabile te "procesau", iar tu capatai o bratara colorata in functie de tipul biletului/invitatei. Tot aici am primit un exemplar din ghidul de informare Ro Wine Magazine, an 1, nr.1. Acesta continea informatii despre organizatori si despre participanti. Color, calitate buna, format A4, 50 pagini. Am remarcat ca descrierea cramelor participante era complet diferita de cea din carte (in sensul ca era alt text). Profi, nimic de comentat.   
Eu unul am participat doar in ziua de sambata, asa ca impresiile mele nu isi propun sa reflecte intregul eveniment. 

Sala arata frumos, cu standuri egale, avand insertii de lemn, asemanatoare cu imaginile proiectului, asa cum au circulat inainte de eveniment. Standurile invitatilor straini erau pe laterale, la cu un metru mai sus de cele ale autohtonilor. Presupun ca "geografia" salii a condus spre aceasta amplasare. Iluminatul era asigurat de reflectoare, fara pic de lumina naturala, dand salii o ambianta de studio de film.
N-am apucat bine sa salut pe unul sau pe altul ca a inceput un workshop cu titlul (sper sa mi-l amintesc corect) "Romania in top 3 european in 20 de ani", intr-o sala mai mica, unde inteleg ca e restaurantul Uanderful. Daca stiti ce poama sunt, n-o sa va surprinda sinceritatea: a fost pierdere de vreme. Inteleg de ce s-a facut, insa n-am remarcat vreo concluzie fiabila, ci doar sperante si incurajari. Dupa mine, nu exista sanse nici macar in 100 de ani. Doar daca vreuna dintre tarile detasate in top, cum ar fi Franta, Italia si Spania, devine stat islamic. Desi, daca se va intampla asa, am banuiala ca locul nostru in clasamentul producatorilor de vin va fi ultima noastra grija, nu stiu cum sa va spun...

Si ma intorc in sala mare de degustare. Dom'le: decent, elegant, frumos. Producatorii aveau doar cateva vinuri din portofoliu, inteleg ca selectate tot de organizatoare, ceea ce a facut ca vinurile sa fie de la un anumit nivel in sus. Foarte bine. Am gustat multe vinuri si noi si unele mai vechi, dar despre vinurile in sine, alta data. Oricum, au fost noutati (cum ar fi Amfiteatru, Cepari), plus cativa producatori, cu ceva vechime, dar rara avis pe la targuri, gen Davino, Gramma sau Clos de Colombes. Puteti sa-i vedeti pe toti aici. O precizare: daca ne uitam in lista de participanti vedem 9 producatori de Champagne. Asta nu inseamna ca au fost 9 standuri, ci ca in zona VIP, o firma/un om care le importa/reprezinta pe acestea a propus spre degustare cate un vin de la fiecare. Zona VIP n-a fost pentru toata lumea, ci doar pentru cei care au marcat 250 lei pe bilet. Zona VIP fiind un rand de mese in sala de la Uanderful. In teorie n-a fost pentru toata lumea, pentru ca in practica n-am vazut pe cineva sa controleze degustatorii. Poate o fi fost un check-in si out subtil si nu l-am sesizat eu, impetuos cum ma stiti. Vinurile de la VIP au propus cateva etichete mai vechi, iesite din piata, cum ar fi Davino 2006 sau Vinarte 2001, dar si niste Purcari din anii '80, fata de care trebuia mai multa grija. Nu poti sa le lasi 6 ore la aer, dar ma rog, e un neajuns perfectibil. Eu cred ca trebuiau deschise si oferite spre degustare la momentul potrivit si ca un eveniment in sine. Dupa cateva ore de la deschidere, vinuri de 30-40 de ani se pot retrage in transcendent, nu alta.  
Am discutat cu multi reprezentanti ai producatorilor. Mai toti erau constienti de motivul prezentei mele si curiosi cu privire la deznodamantul sau. Mai toti erau de acord cu ce s-a zis pe Facebook, dar mai toti erau optimisti cu privire la efectele evenimentului. O lume ciudata, nu-i asa? Anyway...

Concluzie: un eveniment bine organizat, bine pus in scena, bine interpretat de expozanti si organizatori (MVA&Fratelli bros, poate si Media Pro, remarc cu naivitate), lume cu mers mai degajat, riduri mai putine. Sambata afluenta de public a fost destul de mare, avand in vedere pretul biletului si aud ca duminica a fost si mai si. 
Daca se pastreaza raportul de forte si la urmatoarele editii, cred ca ar putea fi inceputul unei traditii frumoase. 

PS: A, da, n-am uitat! Mi s-a raspuns la intrebari. Ma rog, atat cat s-a putut, avand in vedere fereastra de 15 minute, cat mi s-a oferit.  Oricum, nu am avut sentimentul ca am fost evitat. Doar ca intrebarile au fost din capul locului "sistemice", partial retorice si greu de barat argumentat. Doar le-am pus eu, he he. Dar asta e pentru o alta zi:) Veti vedea! 
PS2: fotografiile sunt imprumutate de pe pagina de fb a evenimentului. 





Floare de luna Feteasca Neagra Rose 2015 (Halewood)

In gama Floare de luna, Halewood a reusit sa adune cateva vinuri reusite. Nici Feteasca alba, nici Feteasca neagra n-au fost deloc rele. Sunt vinuri de supermarket lucrate cu simt de raspundere, pretuite pe la 25 de lei si ar fi vinuri pe care te poti baza, in masura in care noile recolte vor inlocui la timp veteranii din rafturi. Oricum rose-ul e din cea mai recenta recolta, asa ca discutia nu e despre el. Feteasca neagra, ultimul trend, DOC Dealu Mare.  
Rose antique. Nas intens fructat, cu căpșune și zmeura, gust de corcodușe roșii, pepene rascopt, gust post acid, acrișor. Sec spre limita, 13% bine integrat. 
Nu e rose de Provence la Cannes, dar nici vata pe bat la Mamaia nu e. 82-83



Sauvignon Blanc ANNO 2014 Licorna Winehouse

Spre deosebire de atatea alte rude, mult mai bombastice in exprimare, ANNO 2014 (DOC Dealu Mare) aduce o aromatica rezervata, discreta, de coacăze, flori albe, iarba (imi vine sa zic "tulpina de mohor" :), cireșe albe, limonada. Gustul e plin, robust, aproape de ceea ce limbajul de specialitate ar categorisi "rotund", fresh, insa foarte echilibrat. Nivelul de alcool nu e mic (13,9), insa e foarte bine integrat. 90 pct. Lasa o impresie de autentic, asta pe langa calitatile intrinseci, transmitand o impresie de fidel cu strugurele, de natural. 
Face vreo 60 de lei in magazinele specializate si este produs intr-o editie de 3953 sticle. 3953? Daca ar fi fost 4000, ar fi corespuns la 3000 litri, ceea ce are sens, dar asa? Hm, deci mister mare! Cine a baut 47 de sticle inainte de etichetare? Hai, marturisiti! 

Apropos de mistere, va recomand o miniserie BBC (2015, 3 episoade), dupa probabil cea mai buna carte scrisa de Agatha Christie: And Then There Were None aka Ten Little Niggars aka Ten Little Indians adica Zece negri mititei. In orice caz, este cea mai vanduta, depasind 100 milioane de exemplare.
Ecranizarea recenta este fidela cartii si asigura prin detaliile de productie (costume, decoruri, filtre de imagine si mai ales distributia din care fac parte Charles Dance, Toby Stephens si Sam Neill) o imersiune aproape completa in povestea intunecata a Agathei Christie. E nevoie de multa stiinta ca sa obtii ceva cu amprenta tipica, naturala. Cam ca vinul de astazi, nu-i asa?
PS: Va dezvalui ca si eu am contribuit la itele misterului. Doua din sticlele lipsa cad in culpa mea, ca urmare a vizitei la fata locului, de anul trecut :) Si uite asa, au mai ramas 45. Ah si de vazut, filmul se poate vedea in multe locuri online (un google search cu "online subtitrat" in coada ar trebui sa fie multumitor)


Davino Domaine Ceptura Blanc 2015

DCB 2015, DOC Dealu Mare, blend de Sauvignon blanc, Feteasca alba, Riesling italian, vine intr-o culoare alb-aurie stralucitoare, cu reflexii verzui. Aromatic trimite spre flori albe, socata, mere, cherimoya, grepfrut, gust cu oarecare densitate, cu adicitate potrivită, citric amăruie, destul de imperios cu papilele. Alcoolul e bine integrat (13%). 84-85 (vinul s-a prezentat mai elegant a doua zi, ceea ce e o indicatie ca momentul sau optim de consum e nitel mai incolo). ~80 lei in magazine specializate si in restaurante dupa mila restauratorului.

sau (MVA style) 

De sub pastelul galben pal cu sclipiri de smarald, amintind de un camp in primavara tarzie, printre flori albe zdrobite sub imbratisarile indragostitilor care isi impart sarutari duioase ca merele si fructele exotice coapte, se ridica o aromatica ampla, maiestoasa, pasionala. Precum dragostea, acest vin cu structura rafinata sopteste dorul reintalnirii, care este intotdeauna dulce.
Stele:3 
Tipologie: alb, sec
Regiune: Dealurile Munteniei 
13% vol.alc
....
....