Vardo 2011- vinurile. Domeniul Coroanei Segarcea

Se incepem frust si cu aplomb: 

Puterea Vointei, Cabernet franc&marselan 2011, 14%.  Nas de vin serios. În care domina cabernetul. Mure,  prune,  ciocolata,  stafide,  un pic de cerneala (albastra :) mai glumim si noi, dragi tovarasi). Și o dulceață de strugure uitat în vie. Are ceea ce am numi in jargonul nostru irational "un nas întunecat". Gustul e puternic, taninos, dar e taninosul dulce și nisipos al cabernetului franc. Persistent si invaluitor. 85

Adierea Vantului, Syrah 2011, 13,5%. Un nas de nouveau (100% maceratie carbonica, mi se spune), cu adieri de banana, fructe negre, ciocolata si bacon. Exista un mix de exotic si de tipicitate, un sentiment straniu. In gust e juicy, dar exista si niste taninuri pierdute pe acolo, apar senzatii dulcege, moi, prompt compensate de un caracter general acid si suculent.  85

Patima Serii, Feteasca neagră 2011, 14%.  Miroase a ciocolată și prune. Mai aduce a afine, vișine și condimente. Taninuri fine, cum și trebuie, cu picanterii pe final. O feteasca buna, cu spatele drept, fasra a fi supra-baricata, desi a stat "în butoaie de stejar francez, de prima şi de a doua trecere, o perioadă variabilă, între 8 luni şi un an, în funcţie de tipul butoiului"(in caz ca va intrebati cat sunt baricate celelelate vinuri, raspunsul ar fi: la fel).  84

Picatura Vietii, Touriga national 2011, 13% Un "nas" frumos, floral, de boaba coapta, lemn parfumat si scorțișoară. Gustul e ușurel,  Light spre mediu, cu taninuri delicate și aciditate de fructe negre proaspete:  mure, dude, cireșe. si foarte picant, iute pe final. 84


Gustandu-le unul dupa altul, te raportezi evident la celelalte vinuri, ceea ce e o greseala, dupa mine, deoarece sunt vinuri care "canta" pe diferite tonalitati. Touriga national e light, pe cand cupajul de cabernet franc si marselan e mult mai heavy, prin comparatie. Feteasca semana oarecum cu cea din La putere de la Recas, fiind mai degraba musculoasa decat trupesa, iar syrahul m-a surprins prin metoda de producere, in care taninurile provin cel mai probabil din stejar si nu direct din struguri.

Pe ansamblu am fost placut surprins de diversitatea stilistica a vinurilor. Cumva, prin prima anilor trecuti, ma asteptam sa fie mult mai multe note comune intre licori. E bine ca nu sunt. Probabil ca sunt vii tinere si cred ca e loc de mai bine pe viitor.

Apoi, aceasta colectie ampelografica eterogena, ori,  daca avem in minte brandingul inspirat din viata tiganilor, ar fi mai bine sa zicem "viu colorata", are farmecul ei. Insa, pentru mine, ar fi avut si mai mult farmec daca ar fi plantat negru de Sarichioi, plavaie sau samoveanca. Dar asta e alta discutie.

N-as vrea sa inchei referindu-ma la altceva decat la vinuri, asa ca va impartasesc o nedumerire: am observat ca pretul acestor vinuri variaza destul de mult in online, la magazine cu profil asemanator: 38, 42, 47. E o diferenta cam mare, avand in vedere ca pretul de lista e cam acelasi pentru toti, anume: 35.

Muscadet Sèvre & Maine 2013 sur lie “Vieilles Vignes” Clos de la Fontaine, Domaine de la Foliette

Denis Brosseau, Jean Hervouet si Eric Vincent sunt cei trei asociati ai domeniului. Preocuparile lor sunt utilizarea tehnicilor de vinificatie traditionale, de unde si certificarea Terra Vitis. Cele 40 de hectare sunt plantate in mare parte cu melon de Bourgogne, strugurele responsabil pentru vinurile muscadet. De fapt, in ultimii ani, muscadet a inceput sa fie considerat un strugure si nu un vin sau o indicatie geografica, daca intelegeti deosebirea. Clos de la Fontaine e o denumire comerciala.

Vinul de azi provine din vii de peste 50 de ani(de unde indicatia vieilles vignes), e produs sur lie, adica sta ceva timp pe depozit de drojdie. Vine intr-o culoare galben-verzuie, nas de mandarine, cu coaja cu tot, ananas, piersica, flori albe și ceva mineral, de cremene si pamant. Gust plin, crocant, acid, răcoros, citric, cu o remanenta medie.

E un exemplu că aciditatea, într-o combinație inspirată cu alte măruntaie ale licorii, poate duce vinul departe, departe. In primul rand departe de impresia ca acid înseamnă acru. Sau efervescent,  dacă tot vorbim de notiuni prost folosite. 

Un vin simplu, liniar dar reușit, racoritor, Foarte nimerit alaturi de peste sau vietati marine. 85 pct. 

6,90 euro, belvini.de

Despre Vardo, gama "țigănească" de la Domeniul Coroanei Segarcea

"Vardo- o colectie de vinuri inspirata din bucuria de viata a tiganilor"

"Vardo inseamnă „caravană” pe limba ţiganilor. Pe limba noastră e bucuria de a trăi şi a iubi, la fel de intens, la fel de liberi, la fel de fericiţi cum o fac ei. Pentru că, de cele mai multe ori, fericirea se află în lucrurile simple
Aşa cum caravana le oferă libertate fără oprelişti, la fel acest vin te inspiră să trăieşti liber şi să guşti din bucuria pe care ei o încearcă de fiecare dată când vin în contact cu cele patru elemente care le definesc modul de viaţă: apa, aerul, pământul şi focul.
Aceste patru elemente primordiale conturează ceea ce de-acum vei cunoaşte sub numele Vardo."

"Vardo: aer-libertate"



Nu cred ca e o decizie de business prea stralucita sa etichetezi vinuri in relatia cu natia tiganeasca/rroma, dar nici nu sunt de acord cu felul in care Dan Micuda a tratat subiectul

Cred ca cel care a brand-uit acesta gama are un soi de candoare hippy. Ideea pare izvorata undeva la confluenta dintre filmul Satra, Mica Tiganiada, Phoenix, "raiul meu beteag, de pe alt meleag, cat imi esti de drag, nu stiu cum", si gitanii andaluzi ai lui Lorca.

Dar daca ideea ar putea sa nu fie stralucita, avand in vedere incarcatura negativa pe care o elibereaza in majoritar cuvantul "tigan" (chestiune vizata de ultimul DEX, care statueaza un sens peiorativ al cuvantului), s-ar putea sa nu fie foarte rea, intr-un final. 
In fond, un vin de 40 de lei, gasibil doar in magazine specializate (din ce stiu), nu se adreseaza romanului cu orizontul cultural cat o coaja de samanta pe scara blocului. Nu ca venitul ridicat ar garanta cine stie ce elevatie culturala, dar de regula oamenii care cumpara vinuri- hai sa le zicem "premium"- din wine-shop-uri, au si un nivel al educatiei peste mediu. Acesti oameni ar putea sa disjunga intre tiganul-model al prejudecatii noastre si tiganul-romantic, liber, neinfricat, pasional si nicaieri-acasa. Am zis "ar putea", pentru ca nu sunt sigur ca toata lumea are imaginatia mea:)

Nici ideea ca e un vin destinat membrilor marcanti ai etniei conlocuitoare nu mi se pare corecta. Nu cred ca asta s-a dorit de catre producator.

Apoi, e destul de clar ca amalgamul de tigani, regi si principese de pe etichetele celor de la Domeniul Coroanei Segarcea e cel putin eterogen, daca nu comic. Doream sa scriu ceva dedicat ideii pe care o voi expune in continuare, ceva mai laborios decat o fraza, dar...daca se nimereste acum: fie! Dragi producatori de vin, in special cei care aveti un portofoliu foarte vast, ati remarcat cum trateaza problema confratii dvs din Spania sau Franta? Prin grupuri de firme, portofoliu impartit in functie de branduri, de apelatii geografice, denumiri comerciale de tip "Chateau X" si "Bodegas Y" care nu sunt in fapt societatile comerciale care produc vinul, si care astfel diferentiaza produsele intre ele. In aparenta par a fi crame diferite, dar in fond e acelasi producator. 

S-ar spune ca asta cauzeaza confuzie, complicand inutil lucrurile, dar functioneaza de zeci de ani si nu duce spre situatii bizare in care un vin din Dobrogea apare sub brandul Prahova Valley, ceea ce, daca ma intrebati pe mine, induce in eroare consumatorii, desi probabil cei sensibili la asemenea subtilitati sunt vreo doi-trei.

La fel, in cazul de fata, o "crama" diferita ar fi putut modera diferenta conceptuala intre o imagine construita pe alaturarea cu regalitatea/nobilitatea si una care vizeaza exoticul unei șatre.  

In Romania stiu putine cazuri in care s-a incercat asta. Unul din ele, desi poate nu e cel mai revelant, a avut ideea de baza in separarea vinurile ieftine de cele mai rasarite. E vorba de Senator Focsani si Cramele Obobesti. Apoi ar mai fi cazul Davino. Davino e una, Iacob e alta, Faurar la fel. Producatorul e o firma numita Unicom Production, a carui unica mentiune e undeva jos, pe contraeticheta, cu caractere mici. De exemplu site-ul Davino listeaza numai produsele Davino nu si le celelalte. Ori la Segarcea, logo-ul "Domeniul Coroanei Segarcea" este primul lucru pe care-l remarci pe contraeticheta. Asta cred ca e o mica greseala.  
A se lua la cunostinta:)

PS: Sincer sa fiu, ma apucasem sa scriu despre syrah-ul din gama, dar cumva excursul meta-narativ a depasit cadrul unui simplu review. Asa ca despre vinurile in sine vom vorbi in viitorul apropiat. Scuze sincere catre cei care au dat click in cautarea unor descrieri ale vinurilor.

Chateau la Bourree 2010 Castillon Cotes de Bordeaux (Franta)

Acest vin este produs de familia Meynard, de pe cele 12 hectare (suntem informati cum ca ar fi 10 pe eticheta vinului, dar intre timp s-au mai marit nitel) din comuna Saint Magne de Castillon. Meynard mai au si alte proprietati, cea mai notabila fiind Chateau L'Ettile de Clotte, un Saint-Emilion Grand Cru.
Este un merlot cu ceva cabernet franc (putem deduce oarecum proportiile din starea plantatiilor: 70% merlot, restul cabernet franc).
Suntem intampinati cu o sanatoasa culoare bordo-granat, cu un nas complex, de coaja de paine, afumatura, mure, dude, visine confiate, lut si piper pudra. Gustul combina nuantele fructate intr-un mix viguros, suculent si serios, cu o usoara amprenta picanta, de scortisoara si piper. 
Ramai cu o impresie foarte buna despre el, fiind la o cota mai inalta decat cei 30 de lei ceruti pe el de Lidl. 86 pct. 



Despre ananas cu Chardonnay 2012 Leat 6500 Crama M1 Atelier

foto via Wikipedia, pentru cititorii mei extraterestri
 care nu stiu cum arata ananasul

Wikipedia, ai legatura:
Ananasul (Ananas comosus) este un fruct comestibil cărnos, cu gust dulce-acrișor și foarte aromat. Are numele comun atât al plantei tropicale cât și al fructului. Conține vitaminele A, B, B1 şi C. Conține de asemenea betacaroten, potasiu, magneziu și săruri minerale. Stimulând organismul, este recomandat mai ales pentru buna sa digestibilitate.

Origini 
A fost descoperit în sudul Braziliei și al Paraguayului. Băștinașii îl numeau “nana”, adică “fructul delicios, parfumat”. A fost adus în Europa de Cristofor Columb și cultivat în sere începând cu anul 1720.
Componenta 
Ananasul conține acid citric, acid malic, vitaminele A, B, B1 şi C cât jumătate din fructul unei portocale. Totodată, conține o drojdie şi un ferment digestiv (bromelină) care digeră în câteva minute de 1000 de ori greutatea ei de proteine şi care este comparată cu pepsina şi papaina. Totodată, ananasul conține deopotrivă betacaroten, iod, magneziu, mangan, potasiu, calciu, fosfor, fier, sulf şi săruri minerale.
Proprietăți
Printre proprietățile ananasului, enumerăm: nutritiv (foarte digestibil), stomahic, diuretic, dezintoxicant.
Indicații
Anemie, creştere, convalescență, demineralizare, dispepsii, intoxicații, arterioscleroză, artrită, gută, litiază, obezitate.
Mod de folosire
Uz intern: fructul ca atare (foarte copt) sau suc. Este totodată utilizat şi în tratamentul obezității. Uz extern: sucul de ananas în aplicație externă este recomandat ca tonifiant al pielii normale.

Acum dam legatura cramei M1 Atelier, de pe site-ul careia am imprumutat urmatoarele date tehnice:
LEAT 6500 THE ORIGIN CHARDONNAY 2012
Alb | Sec | Chardonnay 100% | 2012 | producator M1. Crama Atelier | brand Leat 6500 | podgoria Murfatlar | regiunea viticola Colinele Dobrogei | Romania | Murfatlar DOC CMD | Alcool: 14,9 % | Zahar Rezidual: 3,1 g/l | PH: 3,35 | Aciditate Totala: 6,3 g/l | Volum: 75 cl | Oenolog: Razvan Macici | Nr sticle: 15.446 sticle


Nota mea din Google Keep suna foarte laconic:  chardonnay leat 6500- ananas, ananas, ananas. 

Stiu ca sunt diferite note de degustare acolo, in marele online, toate mustind a fructe exotice si mere, adiind parfumuri imbatatoare de flori, dar eu nu m-am dovedit vrednic, fiind in stare sa sesizez o singura aroma- ananasul. E drept in felurite ipostaze: ananas aromat, proaspat, copt, ananas din compot, ananas prajit, cu vanilie si sirop- cum vedem prin restaurantele chinezesti, ananas mai putin copt- fibros, lemnos, usor salciu. Puteam sa trec si la frunzele ananasului, dar am zis sa nu exagerez. 
Eu zic sa ne bucuram, daca vedem ce indicatii terapeutice are fructul amintit. E bun impotriva anemiei, a obezitatii, chiar si impotriva gutei! :)
Iar cele aproape 15 procente alcool sunt in sine un digestiv eficient, ce-i drept mascat rezonabil de plinatatea nativa a chardonnay-ului si de maiestria oenologului. 

Pentru unele gusturi ar fi cam supra-baricat, dar totusi ma asteptam la ceva mult mai adanc marcat de lemn, avand in vedere ca este si fermentat in lemn, nu numai maturat 14 luni in stejar. Mi-aduc aminte de o circumstanta, din toamna anului trecut, cand stand la masa cu Ryan Opaz, gustand varianta 2011 a acestui vin, am zis ca mi se pare prea baricat, la care omul a zis simplu: "I'm american. Trust me: that's not over-oaked". E dupa gust. 
In orice caz, vinul are baubilitate. Nu este foarte-foarte baubil, dar daca am vrea ceva repede curgator, n-am alege un chardonnay baricat, nu-i asa? 
Oricum, pun pariu ca la o rata cu portocale (varianta indicata chiar de producator) vinul ar presta minunat, ori la alte preparate cu iz dulce acrisor.
In jur de 50 lei, in magazinele specializate. 84 pct pentru ce este acum si 86 pentru ce ar putea fi intr-un an sau doi.