Piesporter Goldtröpfchen Spätlese 2006 Josef Reuscher Erben (Germania)

 Piesporter Goldtröpfchen.  foto: riesling.de
Apelatia geografica Piesporter, cu plaiul viticol Goldtröpfchen (click aici pentru vedere din satelit) se gaseste intr-o zona foarte pitoreasca. Sa citim o scurta descriere, datorata lui Florin Jeberian, cel care a intermediat achizitionarea acestui vin:
"Un alt plai celebru de pe Mosel situat langa oraselul Piesport a primit numele de ”picaturi de aur” (Goldtröpfchen). Suna ceva mai dragut decat farmacia (Apotheke) din Trittenheim, doctorul din Bernkastel sau fecioara (Juffer) din Brauneberg, o parte din plaiurile de top de pe vale.
Ca si atractie turistica, exceptand tentatiile bahice, forma de amfiteatru natural ii sporeste frumusetea acestui loc, situat intr-una din buclele raului; viile sunt asezate in trepte, cu radacinile adanc infipte in solul bogat in cuart si ardezie albastra, ce dau nastere la vinuri minerale si cu o bogata paleta aromatica.
Istoric, zona e mentionata dpdv viticol, din perioada romana; evenimentul cel mai important s-a petrecut pe la 1760, cand un episcop local cu ceva autoritate a reusit sa impuna cateva legi legate de vie si productia de vin. In locul soiurilor de slaba calitate, care au dat vin mult si prost, s-a plantat numai riesling, care s-a dovedit un soi de ”aur” pentru economia zonei."
 Piesporter Goldtröpfchen.  foto: riesling.de
Preluand microfonul sa zic ca dintre vinurile zonei luate in vizor de presa internationala s-ar remarca, prin frecventa evaluarilor, cele produse de Hain si Reinhold Haart. 
Rieslingul de azi vine de la crama lui Josef Reuscher Erben, o crama mica, avand in vedere ca exploateaza doar 5 hectare, dintre care 3,8 plantate cu riesling. Restul e pinot blanc, rivaner si kerner. Vinul provine de pe o parcela cu steillage, adica in panta abrupta, ceea ce e de bine pentru riesling, are 58,6 grame zahar, 7,4 aciditate si 9% alcool si este un spatlese (stiti teoria- un soi de "cules tarziu"), in acest caz recoltarea avand loc pe 21.10.2006. Eticheta e placuta, colorata si are specificul heraldic traditional al vinului nemtesc. 

Anul 2006 a fost ciudat, in special in preajma recoltarii, cand o furtuna a ravasit sudul Germaniei, conducand spre o recolta slaba cantitativ. Viticultorii au fost obligati sa-si altereze si metoda de cules, trebuind- sub amenintarea furtunilor si ploilor frecvente- sa culeaga intr-un ritm mai alert decat normal. Cu toate acestea vinurile s-au dovedit, in functie de zona si producator- unele dintre cele mai reusite ale decadei 2000, aducand insa si una din marile disproportii calitative in ce priveste vinul german. Astfel, desi catalogata ca o recolta inconstanta in calitate, vintage chart-ul Wine Advocate propune un rating exceptional, de 95 pct, pentru Mosel-Saar-Ruwer (zona unde se plaseaza Piesporter), in vreme ce pentru Rhine vorbim de o recolta nu prea generoasa, de doar 86. Ca sa anticipez putin, judecand dupa rezultatul lichid, as zice ca familia Reuscher a manageriat cat se poate de corect situatia.

Licoarea in sine vine intr-o roba aurie, stralucitoare, cu un "nas" ademenitor de miere de tei, flori albe din care nu lipsesc crinii, arome fructate amintind de gutui, limeta si mandarine, trecand firesc spre un gust plin, robust, inchegat si la temperaturi mai mari decat indicatia normala de 11-12 grade. Aciditatea mare "taie" orice apasare din partea restului de zahar, facand vinul baubil si de unul singur, nu doar ca alaturare la desert. Impresia mieroasa si citrica asigura si o remanenta remarcabila.  Dupa cum se observa din poza avem si un depozit de cristale in sticla, chestiune in general indicand lucruri bune. Neavand un impact asupra gustului recomand doar separarea dintr-un pahar in altul, la sfarsit, cand va fi cazul. Nu e nevoie de o decantare propriu zisa. 
In concluzie: un vin foarte bun (87 pct), cu speranta de viata generoasa si livrat la un pret atractiv (6 euro).  


Domaine Ceptura Blanc 2013 DAVINO


DCB 2013, cupajul de sauvignon blanc, feteasca alba si riesling italian al celor de la Davino din Ceptura, vine intr-o roba galbuie cu tente verzui, stralucitoare, cu un nas placut, de fructe albe coapte si flori de soc, iar in gust livreaza robustete si rotunjime, cu descriptori amintind de mere, caise, gutui, o iluzie vanilata si condimente dulci. 86 pct, 80 de lei

Acum ca aveti vinul potrivit pentru puiul vostru cu sos de lamaie si sparanghel verde, dati-mi voie sa va ofer si materie pentru panseul de dupa cupajul oenogastronomic. E ceva usurel. Nimic foarte complicat. E un mix din doua lucruri simultan prezente in vietile noastre: computerul si sentimentele. Pe post de barman este astazi Victoria Siemer, un designer grafician din New York, pe numele de online Witchoria. Seria de fotografii editate se numeste Human Error. Enjoy!





BBdV ep. 33: Birds&Bees (Williams Brothers)


De aceasta data avem o bere scotiana, capturata contra a 5 lei, tot din Auchan, pe cand promotia la beri smechere mai era in vigoare (sorry, s-a dus!).  
Ca stil e categorisita in functie de cine intrebi: ba english bitter, ba pale ale, ba golden ale. 

Intre noi fie vorba, sa-i spui unei beri scotiene english bitter in mod cert n-o sa te face prea popular intr-un pub din Edinburgh sau Glasgow. 
Oricum, e o bere de vara, cu 4,3% alcool, aurie usor cetoasa, cu aspect frumos si perlatie fina, cu "nas" de rasina, ierburi aromatice (rozmarin) si flori de soc (chiar contine flori de soc!). 
In gust descoperim o carbonatie  medie, corpolenta de categorie usoara, cu descriptori amintind de socata si kiwi. Final amarui, herbal, cu aluzii de grapefruit.
4 din 5 capace.


3 No-go Exotic Wines (Carrefour, Cora, Lidl)

E un mititel portughez din Lidl, care face 9,99. E un cupaj alb sec de Bical, Maria-Gomez si Arinto. Produs de Cooperativa Cantanhende. Cam aici se opreste si exotismul, fiind un alb trivial, neutru, acid, care curge greu la vale si- sincer sa fiu- in afara pretului mic nu i-am gasit alte calitati.





Un vin alb de Savoia, mai precis Abymes, monocepage din Jacquere, un strugure tipic zonei. E produs de Domaine Viallet. A costat 22 de lei in Cora. Aciditate iesita din corp, monodimensional, cu gust de lamaie si vitamina C. Dezamagitor. 



Alt vin alb de Savoia, astadata din Apremont, via Carrefour, pret 25 lei. Strugurele este tot Jacquere. Adien Vacher se numeste producatorul si judecand dupa acest exemplar nu are prea mari motive de mandrie. La fel de prost dispus sub aspectul aciditatii, la fel de monisilabic in exprimare. Bani aruncati pe fereastra...


In labirintul vinului- un vin alb si un dop negru. Theon Dora 2013 Stilianou Winery (Grecia)

Prima carte pe care am citit-o si recitit-o pana cand legaturile i s-au rupt si a devenit doar o colectie de fascicole pe care le lipea laolalta, cum putea, tatal meu, a fost Legendele Olimpului de Alexandru Mitru. 
Acele povesti semanau numai partial cu povestile obisnuite ale copilariei. Erau pline de omoruri, de cruzimi si tradari si totusi ceva in ele inducea un sentiment de familiar, ca sa nu mai vorbim de eroism, chestiuni care infloresc imaginatia unui baiat. Eroi, razboaie, animale mitologice. Sunt convins ca lectura aceea, la acel moment incipient al dezvoltarii mele, a lasat o marca si mi-a folosit destul de mult mai tarziu. 
Ar fi unul din motivele pentru care i-am cumparat Legendele Olimpului si fetei mele. Deocamdata e dificil de citit chiar totul la intamplare. Povestea lui Orfeu si Euridice, de exemplu, nu e tocmai clasica poveste Disney cu happy-end.   

Oricum, in aceasta vara, cu biletele spre Heraklion cumparate, n-au fost prea multe povesti mai nimerite de povestit decat cea a Minotarului, a lui Tezeu si a Ariadnei, a regilor Minos si Egeu. E una din cele mai fecunde modele culturale, o regasim in multe ipostaze modernizate.  O poveste despre fapte eroice, infrangerea regelui neindurator, care-si hranea bestialul fiu cu sangele si carnea bietilor atenieni, primiti tribut de la regele Egeu, aruncandu-i in constructia fara iesire si fara scapare- labirintul. O poveste de dragoste, in acelasi timp, Ariadna, fiica lui Minos, ajutandu-l pe Tezeu sa supravietuiasca labirintului dandu-i un ghem de lana si un pumnal. Tezeu ucide minotaurul isi salveaza atenienii si impreuna cu Ariadna parasesc Creta repejor, cat sa nu aiba regele Minos alte idei. N-o sa povestesc cu lux de amanunte ce s-a intamplat deoarece multi dintre voi stiu legenda, iar cei care n-o stiu ar trebui s-o afle, dar nu dintr-o scriere despre vinuri.

Mii de ani mai tarziu, si eu am parasit Creta intr-o corabie inaripata, dar fara o printesa cretana alaturi, deoarece am fost prevazator si mi-am adus doua de acasa. Oricum, n-am plecat cu mana goala, ci cu cateva sticle de vin. Una din ele se numeste Theon Dora 2013 si este un vin produs de Stilianou Winery, o crama mica din Kounavi, o localitate mica, la 15 km sud de Heraklion. Vinul in sine este un blend bio din varietatile locale vilana, thrapsathiri si vidiano, este sec si are 13% alcool. Se prezinta respectabil si ca ceva mai mult decat un vin turistic, de vara. In fond a si primit niste distinctii importante, la cateva concursuri internationale. Are o culoare aurie, cu arome de piesica si corcoduse galbene, dar si o latura tropicala (ananas si frutul pasiunii), detectabila mai ales in gustul plinut si cu aciditate medie, prietenoasa, care duce spre un final surprinzator de persistent. 

Theon Dora inseamna "darul zeilor" si nu e singurul aspect care leaga licoarea de mitologia greaca, si it dai seama de asta de indata de indepartaze capisonul sticlei. Dupa extragerea dopului devine evident. Dopul e negru. Asta stiati din titlu. Si ce legatura are asta cu povestea lui Tezeu? 

La plecarea lui Tezeu spre Knossos, sa-i dam legatura lui Alexandru Mitru:
"— Dacă te-ntorci cu biruinţă, să pui triremei pînze albe, a rostit regele Egeu. Acuma iată-s agăţate pînze de doliu, sus, pe stîlpi. Şi eu, de astăzi înainte, spre depărtări am să privesc… Te-oi aştepta şi zi, şi noapte, să-mi vii, băiete, înapoi…
— Prea bine, tată… şi, să ştii, la-napoiere, pînza neagră va fi schimbată de cîrmaci cu pînza albă-a veseliei… Adio… Voi veni curînd."

Dar, pe drumul de intoarcere, pentru ca zeii sunt gelosi pe oameni, iar lui Dionisos ii picase Ariadna cu tronc, Tezeu a fost nevoit s-o paraseasca in insula Naxos (sunt mai multe variante ale povestii, dar hai s-o lasam asa)

"Atîta doar că-n tulburarea ce-i cuprinsese, părăsind-o pe Ariadna, ei au uitat să dea jos pînza neagră, de doliu, ce era prinsă de cel mai-nalt catarg.
Egeu, ce-i aştepta pe coastă, văzînd că pînza nu e albă, a socotit că au pierit toţi tinerii plecaţi în Creta. Că a pierit deci şi Tezeu.
îndurerat prea mult, bătrînul s-a aruncat în apa mării. Iar valurile l-au izbit de stîncile din ţărm, zdrobindu-l.
De-atunci şi marea, unde el şi-a sfîrşit viaţa, a luat numele de Egeea."

V-am spus eu ca vinul e un portal cultural care te poate duce hat departe in spatiu si timp? 
Ei, iata un exemplu elocvent! 

PS: dar cum interpretam dopul negru din sticla cretana? Ce vrea sa spuna asta? Well, chiar daca va fi absurda si discutabila, o sa va servesc o alta poveste despre istoria religiilor si despre felul in care se scrie istoria in general,  la viitorul vin de Creta. Va fi interesant, va promit!