Vinuri de izolare (21.04.2020)

Vila Babiciu Brut rose (private label Smartdrinks)
Spumant de buget mic (28 lei), din sudul Frantei. Are aliura de Provence cu bule (nu persistente). In schimb, baut de sete intra ca in nisipul fierbinte, pur si simplu ai impresia ca dispare, desi paharele tot se umplu. E un soi de mister al naturii si al viciului, cum am reusit sa dau gata 12 sticle in vreo trei saptamani, desi n-a fost nici pe departe singurul companion. Nu dau puncte prietenilor apropiati :)

Laya 2018 (Spania, Bodegas Juan Gil, D.O.P. Almansa, importator Smartdrinks)
Aici avem un blend de 70% Garnacha Tintorera (Alicante Bouschet) si 30% Monastrell, plin de fructe negre, prune afumate, arome de cafea si picanterii. E un vin sanatos, pigmentat si gemos, insa are o parte jucausa care ii confera baubilitate. 85 pct. (~30lei)

3 Miradas 2018 Vino de Pueblo (Spania, DOP Montilla Moriles, Bodega Alvear, imp. Smartdrinks)
Un vin spectaculos si bizar, produs prin metoda oxidativa, rar intalnita azi in afara de clasice, cum ar fi Port sau Jerez. Tot de pe acolo este, insa este un vin linistit, nefortifiat.
Crama este totusi din Andalusia, este una dintre cele mai vechi si desigur ca produce si ea diversele sortimente specifice zonei. Aici au dorit (si reusit) sa transmita ceva dintr-un amontillado. Asa ca vom gasi în principal repere aromatice ca alune, pâine prăjită, niște măr verde atunci când se învârte paharul, aciditate peliculară care acoperă papilele gustative. O experienta. 89 (45lei)

Traminer 2019 Purcari (R.Moldova, IGP Stefan Voda)
Ce bomba! Serios, nu există un singur începător din lumea vinului care să nu-l poata iubi. Este sec, dar bogat în aromă. E din genul de lucruri bune de păstrat în partea din spate a frigiderului când apare soacra sau unchiul cu gura mare care își face singur vinul la tara. Ei bine, nu chiar așa, nu-i așa? :) Sigur, dacă ești mofturos, ai putea spune că un corp mai mare ar fi ajutat, dar este ceea ce este. Pentru 10 euro sau cam asa, e mai mult decât suficient. 87 (~45lei)

Malbec 2018 Purcari (R.Moldova, IGP Stefan Voda)
Cred ca e prima oara cand e facut la Purcari monovarietal. Oricum, Moldova e precum California acum 50 de ani. Romania a avut si ea puseuri "cosmopolite" acum vreo 10 ani, dar ne-am lasat intre timp. Dar Moldova are alte coordonate, putine soiuri in cultura si e firesc sa incerce orice, mai ales ca exportul e singura sansa a industriei lor.
Trecand peste panseurile mele inutile, vinul este unul delicat, cu arome calde. Apar fructe de padure, prune picanterii. Gustul pare nitel liniar, poate varsta plantatiilor sa fie cauza, poate altceva, insa chiar si asa, fara a cauza revelatii are o cadenta placuta si un oarece șarm. 85 (~45lei)

Jiana Rose 2019 (Crama Oprisor, IG Dealurile Olteniei)
Un rose mai corpolent și foarte proaspăt (2019). E din soiul rose, din ce mai răspândit în patria noastră. Nu că ar conta, însă Dealurile Olteniei nu sunt tocmai Cotes de Provence ca să știm ce struguri sunt folosiți, așa de curiozitate. Literatura de specialitate și Wikipedia nu ne spun că roseul de Oltenia e din Cabernet sauvignon, Pinot noir sau mai știu eu ce. In afara de asta, e unul dintre cele mai bune roseuri de la noi, cu aromatica sugerând fructe roșii de pădure, pe care le vom regăsi din plin în gust. Pe final lucrurile se îndulcesc ușor, ceea ce e interesant și atrăgător pentru multă lume. 87 (~45 lei)

Feteasca alba 2018 Gramma (DOC-CT Iasi, plai viticol Visan)
Sunt mare fan al recoltei 2017. 2018 este mai robust, dar ambele au o simplitate minunată, fără arome funky, gust fin, foarte aproape de standardul descris în literatură. Vinurile albe de la Gramma sunt constant vinuri de băut sau de ținut. Dar, cu siguranță, aceasta Fetească alba se va dezvolta în timp. Și există un detaliu amuzant când deschideți sticla. Ceea ce veti gasi, pe langa zambet, este pluta naturală, un lucru de luat în considerare atunci când știi că au folosit Diam de ani de zile. Cred că este o afirmație că acest vin va îmbătrâni bine. Susțin asta si eu. 89 (~45lei)

Feteasca regala 2018 Gramma (DOC Iasi, plai viticol Visan)
Vegetala si moderat florala, cu impresii mieroase si fructe albe, mar si kiwi, aceasta feteasca regala se releva robusta si placuta in gust, cu aderenta gustativa si final acid, putin astringent. Fara a fi flamboaianta, este una dintre exemplarele interesante an de an. 86 (~40lei)

Feteasca Neagra 2018 Gramma (DOC?)
E vin misterios. Inca in stadiul de maturare, fără contraeticheta (nu este inca disponibil oficial). Însă e ceva de urmărit. Absolut tot ce e in canon se regăsește în vin: prune, picanterii, corp mediu. Vin foarte serios, complex, genul care deși este ușor de băut, te pune la respect. Sorbi încet și te gândești că până la urmă este primul lor vin roșu care bate la porțile ligii mari. Bravos! 90 (pret necunoscut)

Babeasca neagra 2018 Tata si Fiul (Apcovin Focsani, DOC Nicoresti)
Îl știu de când era mic, proaspăt îmbuteliat. Este un vin curat și bine lucrat. Interesant e că s-a dus într-o zonă mai apropiată de rara de Purcari, decât de rubiniul M1. Culoarea nu e străvezie, însă nici foarte intensă. Roșul rubiniu da semne de maturitate, însă știm că băbească are obiceiul ăsta. Avem pielărie, fructe roșii si un iz pământos-vegetal, de rădăcinoase. Gustul e așteptat de suplu, însă nicidecum apos, aciditatea este potrivită și apar tot felul de picanterii care se prelungesc in postgust. Remanență este respectabilă. La 40 lei nu ai ce sa comentezi pe partea de RPC. Plus ca intervine și patriotismul zonal, fiind un DOC Nicorești. Sigilat cu ceară, dop compozit (care putea fi mai mare). 2018, 13.5%, disponibil la cramă sau prin curierat. Și da, este cea mai buna băbească la ora actuală. 86 (~40lei)

Feteasca neagra 2018 Tata si Fiul (Apcovin Focsani, DOC Nicoresti)
Judecând profilul aromatic și după "granulația" taninurilor iată un Medoc modern și reușit la 20 euro. Doar că e o fetească neagră de Nicorești produsă de o cramă de lângă Focșani. Costă la jumătate și mai bine. 2018, 13.9%. Vin serios, iar 2-3 ani o să-i facă bine. 86-87 (~35lei)

Feteasca neagra si Babeasca neagra 2017  (Apcovin Focsani, DOC Nicoresti)
O sa zambiti, dar mi-a placut mult, poate pentru ca avea unele scurgeri pe langa dop, semn ca ceva timp vinul a intrat in contact cu aerul, insa sunt convins ca nu foarte mult. Tocmai pentru ca mi-a placut vinul si nu sunt din cei carora le plac aromele "descompuse".  Vinul a fost evident mai evoluat decat in mod normal, insa a aparut si o finete, la care a contribuit desigur subtirimea babestii, insa era ceva acolo, jucaus, suplu, desi cu ceva forta (14%). 87 (35lei)

Grasa de Cotnari Colocviu la Moscova 2018 (Casa de vinuri Cotnari, DOC-CT Cotnari)
Un vin competent. Mineral, cu aciditate tăioasă, desi e ceva glicerinos in gust care contribuie la corp si la senzatia de plinut. Sincer dupa atatia ani de dulcegarii incerte e o variatie bine venita, pentru ca abia în sec îți dai seama de potențialul ridicat al strugurelui. O recomandare fermă pentru cei care s-au ferit pana acum! 85 (35 lei)

Tamaioasa Romaneasca Colocviu la...undeva 2018 (Casa de vinuri Cotnari, DOC-CT Cotnari)
In legatura cu brandingul, ar trebui sa o ia mai moale cu turismul, mai ales ca sunt vremuri de carantina si poate o sa mai fie. Glumim in fata nenorocirii, desigur, insa e greu sa tii minte toate asocierile de orase si struguri pe care CdV ni le propune. Toata lumea stie ca e o gama Colocviu si una Domenii. Lasati-o asa! Fara Barcelona, Paris si Novosibirsk.
Altfel: da, dom'le! La banii acestia este un vin aromat in sec de foarte buna calitate. Are tot ce astepti de la soi, intr-un corp suficient de robust, citric, usor de inteles si de baut. Ca realizare tehnica este de apreciat. Sa mai faceti! :) 85 (35 lei)

Feteasca neagra 2017 Domenii (Casa de vinuri Cotnari, DOC-CT Cotnari)
E un stil de feteasca neagra pe care il agreez. Fruct, nu foarte copt, din zona tipicitatii de canon (prune, visine) corp mediu-minus, fara lemn inutil, alcool bine integrat, fara sa sara calul. Ce nu agreez in mod special este restul de zahar un pic cam mare. Sau in fine, senzatia e ca fie putea fi si mai acida, ca sa compenseze, daca tehnologic nu s-ar fi putut tine mai jos restul de zahar. Inteleg ca e o gama populara, insa sa mai invete si lumea sa bea :) Mai lasati-o cu dulcele ca produce comorbiditati. 84 (30 lei)

Clar 2016 (Dagon Clan, DOC Dealu Mare)
Sunt unii din preferatii mei din zona, poate pentru ca sunt mai geeks si foarte mici.
Cum anul ăsta scrumbia păstrăv se făcu, cred că această fetească albă de viță veche cu ceva sauvignon, fermentată in baric este complementul optim pentru vietatea amintită. Excelent vin, serios, cu aromatica de flori, ierburi, fructe albe, textura frumoasa, fină, amintind de vinurile burgunde cu care Mark Haisma este obișnuit. Desi are câțiva ani la bord, e proaspăt și acid, numai bun pentru lighioane acvatice. N-am stridii la îndemână, dar cred că ar fi mers și cu ele de minune. 88 (~40lei)

Clestar 2018 (Dagon Clan, DOC Dealu Mare)
Feteasca Alba(jumatate), Feteasca Regala, Tamaioasa. Aromatic, sec, plin, cu soc, fructe albe, mere verzi si o adiere de stejar. Acuma serios, vii vechi, un pic de lemn, oenolog laureat, toate la aprox. 30 de lei? Acuma recunosc: daca am bagat niste bani in izolarea de anul asta, la ei s-au dus o mare parte. Insa nu la vinul acesta ci la unul mai rosu, ca ala e febletea mea. 87(~40 lei)

Har 2019  (Dagon Clan, DOC Dealu Mare)
Mno, asta e un vin din neamul rose, insa pe care nu poti sa te superi. Le-a iesit foarte bun si anul asta. Cab-Syrah. Curge ca un rau de munte. Lin, cristalin, curat. Aromele sunt cele asteptate, insa e bine proportionat, sec si cu mare baubilitate. Bravo lor! 86(~40 lei)

Jar 2016  (Dagon Clan, DOC Dealu Mare)
Asta e miezul, pentru mine. E o feteasca noir cu ceva pinot negru. Ce iese este un soi de Burgundy de Dealu mare, o ciudatenie frumoasa. Nu este mirobolant in complexitate, dar are un profil aromatic distinct, si cu ceva floral si ceva fruct si picant. E genul de vin din care poti bea in fiecare zi si totusi sa nu-ti para rau, in functie de mancare si stare sa vezi in el ceva inedit. As putea sa dau note insa cum am zis la inceput, pentru prieteni ma abtin. Am cumparat pe putin doua cutii doar in tura asta pandemica si cred ca asta tine loc de punctaj. (~40 lei)

Nirvana rose 2019 (Velvet Winery, produs de Corcova, DOC Corcova, Mehedinti)
Uau, un rose românesc foarte plăcut. Usor spre cupru, cu arome curate, definite, ierburi, minerale și apă de căpșune, foarte tanar și proaspat in gust.
Și eticheta ... ei bine, asta e ceva. Cred că înfățișează o persoană obișnuită care luptă împotriva coronavirusului, dar pot sunt doar eu în directia asta.
De asemenea, îmi amintește de Tatiana, o fată care m-a dus catre Nirvana în adolescența. Nevermind! 86 (pret necunoscut)

Feteasca Regala La Tiganci 2018 (Velvet Winery, DOC Dealu mare)
E o feteasca regala foarte competenta, vin solid, realizat intr-un stil mai new-world, cu arome exotice mai evidente. Insa exista suficienta prospetime ca sa sustina impetuozitatea aromatica, deci no harm done. Cred ca poate evolua putin. De fapt, sper. 85 (pret necunoscut)

Chardonnay Wine Deco 2018 (Velvet Winery, DOC Dealu mare)
Ok, chardonnay cu lemn, deja stim unde ne ducem si nu ne ducem in Burgundia. Culoarea e curios mai palida decat ne asteptam. Nasul ne ofera indiciile tostate, usor vanilate ale lemnului, curat, cunoscut. Gustul este proaspat, acid, cu buna densitate. Ma gandesc ca e un mix de baric si fresh, dar...sa nu ma credeti pe cuvant. Vin absolut decent, bine lucrat. 86 (pret necunoscut)

Pinot grigio rose fumee Ion Vladoi 2017 (Domeniul Vladoi, DOC Murfatlar)
Foarte expresiv acest pinot grigio rose baricat. Este 2017, are nevoie de puțin aer și o temperatură de servire mai ridicată ca să se exprime plenar in registrul floral, cu amprenta de vanilie și condimente de patiserie. Gustul este robust, acid și ușor vanilat. A mers minunat cu o supa crema de cartofi (în principal) 86 (~50lei)

Feteasca neagra Anca Maria 2016  (Domeniul Vladoi, DOC Murfatlar)
Un vin jovial, bun intr-o după-amiază insorita, dar nu prea calduroasa. 2016, 14%, DOC Murfatlar, mult fruct (prune, cireșe, vișine), dar și o oarece eleganță lin curgătoare pe gât. Condimente pe final, cat să liniștească ramasitele fripturii de miel. Bine! 87 (~50lei)

Idealist Rose 2019 (Cab+Syrah, Licorna Winery, Dealu mare)
Aici sunt doua secvente. Aromatica (si trebuie sa ne amintim ca e un vin inca in proiect) este cruda, cu tuse evidente de acetona peste aromele asteptate de fructe rosii. Si gustul. Care este satisfacator, in stilul oenologului, corp mai serios, plinatate gustativa, lungime pe final. Sa-l vedem in viitor. Acum nu sunt entuziasmat, dar corpul promite! (pret necunoscut)

Merlot 2016 ANNO  (Licorna Winery, DOC Dealu mare)
E inca infant, dar unul artagos si inaltuț. N-as zice ca e ceva de apreciat acum, la capacitate maxima, ci ca mai are de stat, pana isi rotunjeste nitel aperitatile de caracter. Totusi, absolut tot ce este necesar pentru un foarte bun Merlot de Dealu mare este acolo, aromele dulci, coapte specifice soiului, taninuri musculoase, robuste, un corp sanatos, alcool destul si aciditate ridicata. Cred ca e o chestiune de timp, nu de daca. 87-89 (~70-80lei)

In rest, ce mai faceti? Sanatosi, voiosi? :)

Organoleptica dezastrului


Inainte ca nenorocirea asta de situatie sa se aseze ca o ceata nevrotica peste lume mi-am dorit cateva vinuri de la o crama. Nu are importanta care. Am contactat direct crama deoarece sortimentul respectiv nu putea fi gasit in alta parte. Discutia prealabila a fost foarte amicala, desigur, cum sa nu, ba chiar s-au oferit sa achite transportul. Si trece o saptamana. Dau un reminder. Nimic. Mai trec inca doua si incepe nebunia, se inchid restaurantele, barurile etc. Brusc mi se raspunde. A doua zi vine coletul. Toate bune.


In acelasi timp, peste noapte, o pleiada de crame mai mici descopera beneficiile magazinului online de producator. Apar ca ciupercile dupa ploaie. Chiar si cele care aveau deja incep cu discounturi, 5+1, 2+1, nebunie! Sunt si crame din cele pe cai mari care n-ar fi lasat un leu inainte. Acum se fac pachete cu zeci de lei reducere.
E clar ca e un mare gol. Pe de o parte lumea circula mai putin, pe de alta consumatorul ocazional poate va lasa vinul la o parte ca e mai arzatoare nevoia de drojdie de panificatie. Apropos, cea mai simpatica intrebare pe un grup de profil era din partea cuiva care lucreaza la o crama: oare se poate face paine folosind drojdia selectionata pentru vin? Ca, deh, din asta sunt saci pe la orice crama. Si da-i si lupta, ca depinde, ca daca e din aceea pentru arome nu creste painea, dar daca e din cea neutra e practic la fel cu cea instant din plicuri :)

Daca esti consumator este o perioada propice achizitiilor. Pe facebook parca esti in Disneyland, numai atractii si oferte, care mai de care. Daca esti obisnuit cu un vin pe zi, atunci avand in vedere atmosfera, poate o sa ajungi la doua. Se bea mai mult, indiscutabil, dupa ce se vede pe retelele de socializare. Sta lumea pe acasa, telemunci etc si parca poti sa bei un pahar si la pranz asta daca nu o iei de dimineata cu un spumant, ca sa mearga ziua bine.
Insa daca esti distribuitor, daca ai magazin fizic sau online, esti lasat nitel in offside. Adica cand producatorul vinde direct sub pretul pe care ti-l da tie, doar sa ai clienti foarte fideli care nu te lasa dupa un search comparativ pe google... 

Iar daca esti producator...ce cash flow, bani de salarii etc ? Imi inchipui ca e feeric. Somajul tehnic nu e aplicabil tuturor. Si chiar de ar fi nu poti sa tai via prin munca la domiciliu. Nu poti sa aplici tratamente prin telemunca. Si nici vinurile din tancuri si baricuri nu se matureaza asa, pur si simplu. E firesc ca daca nu ai un tampon important ca sa absorbi golul, recurgi la masuri disperate: vanzare direct catre persoane fizice, discounturi etc. Insa disperarea (sau mai bine zis panica) se repercuteaza in felul in care lantul de distributie te va privi dupa. E posibil sa te coste mai mult distributia cand vom reveni la normal. E posibil ca multe magazine specializate sa te delisteze ca represaliu. Sau ca altii sa-ti ceara aceleasi conditii ca in perioada de criza.

Ce vreau sa spun este ca nu exista castigatori, doar pierzatori. Duma cu "exista si oportunitati in vremuri de criza" o fi valabila daca ai mormane de cutii cu masti si gel antibacterian sau daca esti insurubat politic ca sa prinzi achizitii publice fara control. Daca ai cutii cu vinuri...nu stiu ce sa zic decat ca de oportunitati din astea fantastice in vremuri atat de urate puteam sa ne lipsim cu totii. Eu unul stau cu paharul de vin bun (si mai ieftin) in mana, pe balcon, si ma uit pierdut la corcodusul inflorit din fata. 

Si da, o fi mai ieftin pentru "regular Joe" insa pancreasul si ficatul s-au vorbit deja si mi-e teama de represalii, va zic sincer. 

Oricum, daca ar fi sa produc o nota de degustare pe propria raspundere aceasta ar suna asa: "culoare cenusie, de spital comunist, arome clare de panica si frisoane, vise agitate si incertitudini, gust intes, amar, fara aciditate, dar cu ceva umor ca sa compenseze cat de cat lipsa spiritului critic, cu note abundente de dezinformare si remanenta lunga, de vreo doua-trei bucati constitutionale de urgenta, cu tuse persistente de somaj si criza economica"

Campionul Podgoriei Cotnari 2020

In fiecare februarie Cotnari da apelul pentru evaluarea en-primeur a vinurilor din podgorie. Sigur ca e un exercitiu de imagine si apreciez ca isi rup ceva din bugetul de marketing ca sa adune lumea vorbelor despre vin: ziaristi, bloggeri, influenceri, somelieri, oameni de marketing si restauratori. Evident e un prilej bun sa te intalnesti cu prietenii pe care ti i-ai facut in voiajul vinos, pentru unii sa puna tara la cale, sa vorbeasca de cate un proiect personal sau sa infiripe ceva lucrativ. Nici imaginea nocturna a Iasiului nu este de ignorat, o combinatie de cladiri vechi, brutalism comunist si aparitii moderne, de sticla si beton.
In afara de aceasta nu stiu cat de folositoare este pentru organizatori adunarea. Sigur, se ofera un feedback atat in puncte cat si pe marginea lor, despre vinuri, game, directii etc.
Cand te gandesti ca cel putin Combinatul are destul de putine produse in portofoliu dar in volume enorme fiecare, la prima vedere nu prea gasesti motivul pentru care gusti sapte francuse diferite, avand in vedere ca iti vin in minte doar doua etichete de la Cotnari cu vinuri din aceasta varietate (plus niste cuveeuri, adevarat). Dar...poate aceste evaluari sunt mai importante pentru ei decat intuiesc eu in acest moment.  

Nu este un concurs in orb, ci unul de probe de tanc, asa incat anumite detalii ale evaluarii pot fi alterate de propriile prejudecati. Cumva, in mod bizar, desi ma asteptam ca vinurile de la Casa de Vinuri sa loveasca mai sus decat cele de la Combinat, in acest an n-a prea fost cazul. Vinurile de la marele SA s-au aparat bine, nefiind diferente notabile. Desigur, ca e posibil, chiar probabil ca vinurile prezentate sa fie de pe cele mai bune parcele ale colosului cu 1800 hectare in exploatare. Eu unul am o usoara amaraciune ca nu exista dorinta de a explora si alte segmente de piata, ca nu exista selectii parcelare in piata, metode de vinificatie mai experimentale etc. E pacat sa ai nume de plaiuri remarcabile atestate din secolul 16 si sa nu le marketizezi. Dar...eu vad lucrurile dintr-un punct de vedere. Din punctul de vedere al Cotnariului, provocarile sunt cu totul altele.

E impresionanta trecerea prin vinoteca Cotnariului, un lung si ingust coridor in care isi traiesc tineretea, maturitatea si uneori viata de apoi vinurile considerate mai remarcabile. E un sentiment apasator al istoriei, insa in afara de aceasta si de budane si usi de lemn sculptate, cladirea combinatului, fiind mai degraba proiectata pentru utilitate, ofera putina desfatare vizuala. Asta daca nu te captiveaza stralucirea metalica a cisternelor de inox si a altor instalatii. Dar si aici trebuie sa remarc ca am vazut doar lucruri noi, moderne, un ingredient important al sesizabilei cresteri in calitate a vinurilor de la combinat din ultimii ani.  Prin comparatie, activele celor de la Casa de vinuri sunt mai ofertante, Vladoianu istoric si Axinte vizual, prin acel istet deal artificial care inveleste si protejeaza sala baricurilor si pe cele de producere a spumantelor prin metoda traditionala.    

Casa de Vinuri Cotnari este entitatea care ontologic joaca in lumea secului, dar si a brutului si extrabrutului. Abordarea lor e mai orientata spre gustul pietei premium de la noi.
Au fost si niste producatori mai mici in joc, unul in special (Minciuna) prezentand vinuri moderne si curate. 

Bun, in ce priveste probele (vreo 70 plus spumante), impresia mea comparativ cu editia precedenta este ca anul 2019 nu a fost la fel de bun pentru vinurile albe, poate doar vreo doua tamaioase sa se fi descurcat mai bine, insa nu a sarit nimic prea mult dintr-o linie medie de control. Busuioaca pare si ea sa fi suferit, gustand proba dupa proba mi-am zis "pierdut aroma de busuioaca. O declar nula". 

Vinurile rosii (toate din feteasca neagra, toate 2019) mi s-au parut expresive, cu vioiciune si cu acel caracter mai light si mai elegant pe care pare ca il propune podgoria, fata de cunoscutul standard setat in Dealu Mare. Aici o feteasca de la CvC a iesit din schema pentru mine. Cred ca a fost proba 2, insa nu mi-am notat punctajele ca sa confirm. Pentru mine, aceea a fost Campioana. Care va ajunge in Domenii, sau in Vladoianu, ori retrogradata la BiB, ramane de vazut. In orice caz, toate probele mi-au placut. Au ceva jovial care cam lipseste in cazul vinurilor din podgorii recunoscute pentru vinuri rosii mai ales.

Anul acesta premiul, sau mai bine zis Campionul, a fost impartit intre Cotnari si Casa de vinuri. Pe cel de la SA si eu l-am punctat cel mai sus din seria de Grasa demisec. A fost un vin cu usoare tuse de lemn. Nu e un vin baricat sau fermentat in baric, ci care a petrecut ceva vreme in tanc in compania unor doage de stejar. Oricum a adus ceva inedit si interesant, semn ca ceva-ceva experimente se fac totusi pe acolo. Celalalt laureat este o Tamaioasa in sec de la Casa de vinuri, buna, proaspata si desigur capturand fericit aroma specifica.

In concluzie, au fost cateva zile intense, pline de evenimente, bine intretinute de ospitalitatea moldoveneasca. Si mai sper ca trecand peste tulburarea fireasca a tineretii pe care am experimentat-o din plin la concurs, mult mai multe dintre vinurile degustate sa mi se para mai bune atunci cand vor fi stabilizate si imbuteliate in sticlele in care isi vor duce existenta. Kudos!
  






















Un vin sonor *

Să ne închipuim un dormitor dintr-un palat occidental din secolul al XVIII-lea. Poate fi Versailles, de ce nu? E foarte târziu sau foarte devreme, depinde cum o luăm. O femeie frumoasă, îmbrăcată sumar, însă absolut decent prin comparație cu o seară în club astăzi, stă la ferestra cu vedere spre grădinile laborios întreținute și luminate de focuri, într-o postură ușor teatrală și provocatoare. În mâna dreaptă, ține cu neglijență controlată un pahar de cristal din care strălucește în lumina șemineului o băutură de un galben pai strălucitor, efervescentă, eliberând bule fine și neobosite.

******

În 1805, în actuala Cehie, într-un cort de campanie, printre hărțile militare întinse pe o masă lungă, stă o sticlă de șampanie pe trei sferturi goală. Din exterior se aud nechezatul nervos al cailor, tobe și voci grave, cazone. Un bărbat de vreo 35 de ani, cu față hotărâtă și ochi necruțători, se ridică de pe scaun, duce la nas paharul, și reconfortat de aromele de caise, mere verzi și miez de pâine caldă, își îndreaptă uniforma, își pune tricornul și iese hotărât, pe lângă cele doua gărzi de serviciu.

******

Fumul se ridică pentru o secundă în separeul unei cafenele pariziene, suficient cât să observăm un tânăr, poate prea tânăr ca să fie într-un asemenea loc la ora atât de înaintată, lenevind transpus pe colțarul tapisat în catifea și sorbind încet dintr-un pahar de șampanie, la o masă aglomerată cu sticle. Are părul blond, ciufulit și o mină ușor tristă, fascinantă, la hotarul dintre romantic și decadent. Lichidul îl inspiră, e ca un sărut obraznic, o mușcătură răcoritoare, acrișoară, consistentă. După scenă, haine și mustățile chefliilor aș paria că suntem undeva spre sfârșitul secolului al XIX-lea.

******

În 1967, la festivitatea de premiere a celei mai celebre curse de anduranță din lume, unul dintre cei doi piloți americani care s-au succedat pe parcursul celor 24 de ore la volanul bolidului câștigător, un Ford Shelby, se simte atât de exuberant încât rupe capișonul, scoate colivia de sârmă, agită sănătos sticla și oferă tuturor celor din jur un neașteptat duș de șampanie, după care el însuși bea avid restul rămas în sticlă, cu remanență de fructe galbene și verzi. Să zicem doar că oficialitățile prezente n-au fost prea încântate, spre deosebire de public…

******
Cele patru personaje
 Ce au aceste mici episoade în comun? Raspuns: un nume legendar in Champagne, casa Moët et Chandon, din Épernay, fondată în 1743. S-a numit pe rând Moët, apoi Moët et Cie și într-un final, din 1833, Moët et Chandon, marcând intrarea în firmă a unui ginere al familiei. Încă de la început, de la fondatorul Claude Moët, casa a avut un “marketing” extrem de bun, ajungând rapid la curtea regală, pe atunci a lui Ludovic al XV-lea, și în dormitorul favoritei, celebra doamnă de Pompadour, căreia i se atribuie aforismul (greu de verificat) conform căruia “Șampania este singurul vin care lasă femeia frumoasă după ce l-a băut”.

Mai apoi, Napoleon, prieten din tinerețe cu Jean-Rémy Moët, va lua cu el cutii de șampanie în mai toate campaniile pe care le-a purtat. Cu certitudine și la Austerlitz. Acum poate înțelegeți de unde vine Imperialul de pe etichetă. Chiar și sabrarea, obiceiul azi ceremonial de deschidere a sticlei de șampanie cu o sabie, provine tot din colecția de povestiri și anecdote din jurul împăratului. În fond, nu el a spus “Șampanie! La victorie o meriți; la înfrângere ai nevoie de ea”? Apropos, imaginea din header este clădirea Orangerie din Épernay, un corp din ansamblul de clădiri al Casei, construit după modelul Trianonului imperial și care l-a găzduit pe Napoleon în vizitele sale la cramă.

Șampania se va infiltra cu succes în efervescenta lume boemă din Parisul de Belle Epoque, trecând fără îndoială și prin fața tânărului și enigmaticului poet Arthur Rimbaud, care o va pomeni într-un poem: “Șapteșp’ ce ani! O noapte de iunie! Pierdut,\ Lași să te-mbete seva – e parcă o șampanie!\ Bați câmpii; ți se zbate pe buze un sărut – \ Îl simți cum se frământă mereu, ca o gânganie” (Roman, traducere de Petre Solomon).

Și în final va face obiectul unui obicei deja ubicuu la premierele sporturilor cu motor. Da, pilotul de curse Dan Gurney este cel de la care a pornit tradiția băii de șampanie, după ce a câștigat pe 11 iunie 1967 cursa de 24 de ore de la Le Mans. “Victima” din mâinile sale a fost o sticlă de Moët et Chandon, și peste ani respectiva dată a fost proclamată Ziua Moët.


Notele de degustare le găsiți împrăștiate șăgalnic printre micile stanțe de mai sus. Imperial Brut este o șampanie accesibilă, față de alte surate mult mai prețioase, unele produse chiar de aceeași casă (Dom Perignon vă spune ceva?), fiind totuși un standard ținut în viață de milioane de consumatori din toată lumea. Astfel, față de alte Champagne, eticheta aceasta e chiar ieftină la cei 180 lei în Selgros.

În final aș adăuga că șampania din orice sticlă de Moët Imperial Brut se produce din aproximativ 100 (!) de vinuri diferite, fiind un cupaj extrem de alambicat, nu de plezir ci cu un scop practic: indiferent că ai fi deschis o sticlă în 1889, în 1991 sau la revelionul 2020, impresia și reperele senzoriale ar fi fost la fel. Iar acest lucru poate fi doar rodul acestei tradiției în producerea șampaniei, pe care vă doresc s-o verificați cât mai des!


PS: Poate vă întrebați de unde titlul. Sigur, Moët e un nume sonor la figurat, însă spumantele (și nici unele de mai multă vreme decât cele din Champagne) au o proprietate unică în regnul vinos: dacă îți apleci urechea spre pahar o să auzi un mic vuiet, dacă ne e permis oximoronul. E sunetul milioanelor de mici bule care se “sparg” în contact cu aerul. Sărbători fericite și “La mulți ani”, prieteni!


*articol scris pentru proiectul Selgros cauta pasiunea

Abstract Rosu 2017 Crama Trantu


Chiar daca denumirea vinului ma pune in serioasa incurcatura, pentru ca a aplica analize senzoriale asupra unei abstractiuni este o mare problema, trecand peste aceste scupule glumete as zice ca acest Abstract rosu este un vin foarte serios, produs de Crama Trantu din DOC Murfatlar. 
Este un Cabernet sauvignon, Merlot și Fetească neagră, 14.5, 2017. Este concentrat și puternic, cu arome complexe, de fructe negre si derivate lemnoase. Poate e un pic cam mult baric pentru unele gusturi mai puritane, însă dedesubt e ceva gâlgâitor, sălbatic, care ma face sa cred ca în blend este si vin care n-a văzut lemnul. (Err, later edit dupa feedbackul de pe instagram: pare-se ca 20% din vin, anume partea de Merlot a fost maturata doar in inox) 
Oricum, in timp toate acestea s-ar putea impreuna întru mai bine. Frumoasă surpriză, sincer. Cred că e cel mai bun (in termeni de puncte "generaliste") vin de Murfatlar incercat de mine in ultimii ani
90