Premiile de Excelenta Vinul.Ro 2009Duminica 9 noiembrie, subsemnatul a trecut prin una din grelele incercari ale vietii sale molcome. S-a aflat fata in fata cu 170 de vinuri romanesti, invitat fiind de Cezar Ioan la un preview al vinurilor ce vor fi obiectul Premiilor de Excelenta Vinul.Ro în vinurile de la raft, eveniment ce are loc pe 9 si 10 noiembrie, in cadrul caruia un juriu international, format din specialisti si ziaristi de profil, va incerca sa traga o concluzie impartiala asupra calitatii si a nivelului industriei romanesti.
Pentru a face totul cat mai corect (dar si mai costisitor pentru organizatori), sticlele cu pricina au fost cumparate direct din raftul magazinelor de Vinul.ro, intre limitele 8-45 lei. De altfel, cred ca exista un singur vin romanesc peste aceasta suma care sa poata fi cumparat din supermarket: Prince Matei Merlot 2006- 60-70 lei
Note de degustare n-am luat, in ciuda efortului sistematic de la inceput, dar dupa aproximativ 10 vinuri albe mi-am dat seama ca efortul este inutil. Toate pareau la fel: Sauvignon Blanc 2008 Halewood este o feteasca regala acceptabila, chardonnay-ul Val Duna e ruda buna cu Feteasca Alba Divin, etc, etc. Dumnezeu nu m-a ferit de intalnirea cu Feteasca Regala Comoara Pivnitei 2007. Eram in autocar prin Buzau si inca-i expiram “parfumul” inconfundabil de “bombonica”. Asta da vin memorabil si post-gust lung!Retrospectiv, ma bucur ca am avut calitatea de invitat, si ii compatimesc pe Valentin Ceafalau si Radu Rizea care chiar au trebuit sa guste toate vinurile de pe masa, avand in vedere ca unele dintre ele erau zemuri neasemuit de rele, toxice, daunatoare sanatatii, fara indoiala. Pacat ca nu mai exista grupa speciala de munca, caci acolo ar trebui incadrati degustatorii, alaturi de cocsari, mineri, etc.
Cel mai interesant lucru (si asta spune déjà multe despre vinurile in sine) a fost intalnirea cu Cezar Ioan, Vali Ceafalau, Radu Rizea, Loreta Budin, adica Vinul.ro, dar si Dan Silviu Boerescu, pe care il citesc de pe vremea cand era critic literar (sa nu se simta jignit- este si acum- dar cam “retras”) si mai putin invitat pe canapeaua lui Maruta cu ocazia prezentarii noi fete de pe coperta Playboy, Mihnea Mironescu (regret ca timpul scurt n-a facilitat o vorba mai lunga), Razvan Jurca si altii (pe care doar precara-mi memorie ma impliedica a-i numi).
Printre lucrurile bune ale degustarii au fost vinurile La Cetate (Crama Oprisor), in special Chardonnay-ul (oh, da!) si Cabernet-ul Sauvignon, cele din gama Maiastru (ale acelorasi, poate fara Sauvignon Blanc) cu mentiunea ca sunt mai putin elevate (si ca pret), Cramele Recas cu Mustoasa si Syrah-ul lor, Domeniul Coroanei-Segarcea- din ce in ce mai surprinzatori- cu un Merlot, Cabernet si un Chardonnay foarte placut.
Alte mici surprise: in categoria ieftine: Blanc de Roumanie 2008, Val Duna- mi s-a parut mai ok decat versiunile anterioare (au reusit sa-l faca mai “curat”), Budureasca Fumee Blanc 2008- destul de complex pentru un vin de masa, dar si Bratianu Illeana Cuvee 2007, un alb comercial pe baza de cramposie, de la Agricola Stirbey (e singurul lor vin mai “popular”, care sa poata fi cumparat din supermarket).
Lucruri neplacute: decrepirea surprinzatoare a celor de la Serve (Vinul Cavalerului), Halewood- feteasca neagra, pinot-ul au ajuns umbre ale vinurilor de acum cativa ani, au gust de combinat, fara personalitate si ingradite de defecte, Vinarte- pana si Prince Mircea (25-30 lei)- cel mai de soi vin al lor prins in degustare a fost defect, ca sa nu mai vorbim de Negru de Dragasani, de care am mai vorbit, de nebaut, atacat bacterian.
In rest, multi, multi, multi producatori captivi mentalitatii lor, sau a consumatorilor neavizati: Vincon, Jidvei, Cotnari, Murfatlar (doar 3 Hectare a miscat in front), ca sa-i iert pe cei noi, mici si multi- toti la unison produc zeama fara personalitate, bauturi alcoolice cu aroma de strugure, vinuri plate, clone dupa clasicele “Dry Muscat” sau “Sange de Taur”.
Apoi, ca urmaritor al varietatilor romanesti nu pot spune ca am degustat ceva memorabil: nici o feteasca neagra nu merita bauta, cu exceptia poate a celei Maiastru, care se poate ingadui, cu feteasca alba e si mai rau, feteasca regala e ca ultimul imparat al Chinei, trimis la reeducare, tamaioasa (Cotnari 2005) mai misca in limitele ei, babeasca neagra Monser (singura gasita) nu prea este babeasca neagra (ziceam aici), cadarca n-a fost (caci cea de la Pancota miroase acum a castraveti murati, cum bine spunea cineva), etc, etc.
La spumante, desi reproduc parerile unor “degustatori de bule” mai experimentati decat mine: doar Cashmere Oenoterra- si asta doar datorita raportului pret-calitate- si Rhein Halewood ar merita baute.
Imaginea celor 170 (sau 180, cu spumante cu tot) vazuta si degustata pe fast-forward este dezolanta. Multe se pot bea, sa nu ma intelegeti gresit, n-o sa cadeti lati in mijlocul sufrageriei cu paharul in mana, dar in absolut, si chiar comparativ cu vinurile straine, sunt lipsite de savoare, de complexitate. Parca sunt siropuri alcoolizate cu aroma de vin, care impreuna cu apa minerala dau un suc acidulat si aromat.
Initiativa celor de la Vinul.ro este mai mult decat laudabila, un act independent si curajos de curatire, care ar trebui sa devina ritualic. Nu ma indoiesc ca marii producatori vor stramba din nas (cel putin), ca vor face presiuni (asta daca n-au facut-o deja). Dar sper, caci fara speranta totul e inutil, ca poate unii dintre ei isi vor pune mici intrebari cauzate de rezultatele consursului si vor incepe sa faca macar un vin care sa se poata bea fara apa minerala.
