Oda lui Maximus Pontifex! Slava! Slava! Slava!

Domnu' Cesar, o, tu, maximus pontifex al vinului romanesc, care mi-ai acordat onoarea sa-ti strang mana de vreo doua ori, marite prim-degustator al tarii, te rog sa nu le spui celor care imi trimit licorile lor sau celor despre care am scris deoarece cu naivitate le-am cumparat  operele ca eu nu degust toate vinurile acelea! Pentru ca n-am habar de vinuri. Doar compun stangace si inventate note de degustare. Ca doar fac poze cu sticlele pe dulapul din sufragerie, sau langa cosul cu fructe din bucatarie, dupa care- spune tu, om intre oameni- care ma cunosti atat de bine- ce fac cu vinurile?  Le vand, le arunc, le fac cadou, imi construiesc in dormitor o piramida din sticle, un manusoleu al ficatului si al neuronilor mei pierduti?

O, marite, tu singurul capabil sa talmaceasta nobilul glas al vinului (precum si a altor bauturi mai alcoolice), tu- mare patron de restaurant ilustru de sub Podul Grant- posesor de Opus One si Petrus, intelectual de renume mondial- spune-mi cu ce as putea sa te slujesc? Cum as putea sa-mi fac bicisnica prezenta cel putin suportabila? 

Foloseste oare sa te ridic in slavi, sa te consider cel mai mare si mai tare? Sa proclam public in fiecare zi ca Cesar Filip este singura voce care merita auzita (sau in fine citita- pe facebook sau in publicatii unde cu sfiala am publicat si eu- minusculul)? Sa-mi sterg blogul si sa ma ascund intr-o pestera umeda si intunecoasa in care sa plang in pumni dupa corectia anuala pe care cu generozitate mi-ati administrat-o? Spuneti, dom' profesor, va implor!

Domnu' Cesar, pana si Narcis ar pali in fata inzestrarii dumneavoastra! Domnu' Cesar, va rog respectos, bagati-ma in seama in continuare- gasiti alte vinuri care mi-au placut, alte carti, alte filme, alte muzici, despre care am scris cu admiratie, si dati cu ele de pamant, aratati-mi adevarata lor valoare, educati-ma, luminati-ma! 

A venit timpul  sa va invit cu maxim respect sa ma ajutati sa ma prezint lumii in toata netrebnicia mea! Sincer ma caiesc! (mac-mac!)

Toate cele bune, domnu Filip, multa lumina sufleteasca va doresc, multa sanatate si putere de lucru, va doresc sa ne calauziti in continuare, cu stralucirea dvs. de far calauzitor!


Sfantul Nicolae prin magazinul al carui nume nici nu-l voi pomeni

De sf. Nicolae am tras o fuga la Iasi. Motivele erau multiple, insa fericite oricum. In drum, ma opresc la un magazin al carui nume nici nu-l voi mai pomeni, ca sa cumpar flori. Pe drum am auzit o reclama la radio cum ca un buchet asa si asa costa doar 19 lei. Cand intru in magazinul al carui nume nici nu-l voi mai pomeni de pe langa Moara de Foc- Vad pe raftul mare din capatul randului diverse, printre care Chateau Le Barrail 2010, un vin care a fost 35 de lei, acum redus la 10. Vreau sa intelegeti ca acest vin costa 9,90 pe vinatis.com, sau 7,5 euro/sticla daca iei 6. Deci si la 35 de lei tot e mai ieftin ca in ilustrul magazin online din Franta. La 10 lei pare deja pomana, cum ne-a obisnuit magazinul al carui nume nici nu-l voi mai pomeni, din ratiuni aparent inexplicabile, dar foarte multumitoare pentru client. Bine, acum nu dati navala, pomana s-a terminat.

Le Barrail este al doilea vin al Château Le Pey, un Cru Bourgeois din Medoc detinut de Pierre si Olivier Compagnet. Proportiile sunt dominate de cabernet sauvignon (55%) restul merlot, de pe plantatii de 15 hectare, vechi de mai bine de 20 de ani, recolta 2010- considerata foarte buna.
Vinul- premiat cu aur la concursul anual din Bordeaux, s-a prezentat cu arome interesante, vegetale si lemnoase, picante, cu fructe rosii si coacaze negre, un corp mediu cu taninuri bine crescute, prezente. Remanenta medie, dulce-acrisoara. Un vin solid, fara a fi absolut memorabil, dar intra in cupaj si parerea de rau ca n-am luat mai multe. La 10 lei s-avem rezon! 83

O alta aratare a fost si Embucado 2012, un rosu portughez cu medalie de argint la CM Bruxelles, cupaj alambicat de soiuri locale- aragonez, trincadeira (aka tinta amarela) si castelao, produs de ceea ce pare a fi o cooperativa din podgoria Alentejo. Are 13% alcool si un pret normal de 12,99 lei. Eu l-am luat din coltul infamiei, unde sunt ingramadite diverse produse- ultimele din soiul lor si unde se vede ca a suportat succesive reduceri, pana la [sic!] 4,19 lei, fiind cel mai ieftin vin imbuteliat pe care l-am cumparat vreodata. 
Dupa proba paharului, va spun ca e o afacere si la 12,99, dar la 4,19 e mana cereasca. E genul de vinutz obraznic, suculent, chewy, cu amalgam de fructe rosii si negre de padure, fara complexitate dar cu un duca-s-ar pe gat fantastic. Cand stii ca ai dat 4 lei pe el, parca si inghititurile sunt mai sanatoase. E vin de distractie, fara dubii. 81 pct. 

Am cautat o explicatie pentru aceste reduceri SF. Sigur ca vorbim de un destocaj, de presiunea noilor produse care trebuie sa ocupe raftul. Magazinul al carui nume nici nu-l voi mai pomeni este importatorul si pana la urma distribuitorul acestor produse. Nu vine nimeni sa le ia. Cine sa adune 2-3 sticle si sa le centralizeze undeva?  Si dupa aia ce sa faca cu ele? Asa ca mai bine le dai cu 4-6-9 lei. Tu ai scapat de produs, clientul e super-multumit, numai concurenta se face ca nu intelege. Si acum imi amintesc de death-row-ul din  Real care se intitula "ultima ocazie". Toate vinuri pocnite, oxidate, cu dopurile iesite in afara de cand stateau acolo, la acelasi pret ca cel initial, dar era ultima ocazie sa le cumperi, da? Ce diferenta enorma de intelegere a produsului, nu-i asa?

O copilarie! (Boyhood si Terra Romana Rose 2014)

Pentru mine vinul rose este o copilarie. Cumva intensitatea si potentialul unui strugure rosu sunt limitate, capturate intr-un moment puber. Daca mustul ar fi lasat sa ia contact cu pielitele, daca s-ar pigmenta, daca sucul si-ar trage toate mineralele si invatamintele necesare am putea avea un vin rosu serios, care va  evolua- care va imbatrani frumos- desigur daca a primit o educatie buna. Asa- rose-ul e ca fotografia unui pusti la 15 ani. Va evoca oricand un singur moment in timp, un moment impetuos, vivace, adevarat! dar lipsit de greutate, de substanta.    
Dar exact aceasta usuratate kunderiana a rose-ului este ceea ce cauta lumea atunci cand cumpara un exemplar. Un vin plutitor pe papile, fara greutate, o imponderabila spuma cu arome de trandafiri, visine, fragi de padure, piersica romaneasca si grapefruit. Totul usor! Un vin fara "atac", dar un vin cu "mangaiere".
Asa am vazut roseul Terra Romana, de la SERVE Ceptura, blend-ul incetatenit de merlot si feteasca neagra, in 2014 cu 13,5% alcool, eticheta care continua sa fie un etalon autohton pentru vinul rose mai putin intens, mai usor cu papilele noastre, cum spuneam. 35 lei, 85 puncte rose.

Copilarie ("Boyhood") este si numele unui film pe care l-am vazut de curand. Si vinul a fost suficient de discret ca sa ma lase sa-l vad in pace. De remarcat ca s-a mentinut baubil si atunci cand s-a incalzit in pahar, uitand de el- prins fiind de trama de un firesc nefiresc.
Filmul e recent, lansat in august- anul curent, si este scris si regizat de catre Richard Linklater, cunoscut mai ales datorita trilogiei Before (Sunrise, Sunset, Midnight) filmate fiecare la cate 8-9 ani distanta. Ei bine, joaca cu timpul este elementul esential in acest film unic prin metoda de realizare.
Practic filmarile  au inceput in 2002, si vreme de cateva zile in fiecare an, protagonistii se reintalneau pentru a mai trage cateva cadre. Povestea nu abunda in intorsaturi si explozii, e pur si simplu un film despre oameni si viata lor. Avem o familie cu parinti divortati- Mama-  Patricia Arquette, tatal-  Ethan Hawke si cei doi copii- Samantha, interpretata de fiica regizorului- Lorelei Linklater si micul Mason jucat de Ellar Coltrane, evident in rolul vietii lui. Camera si povestea il urmaresc pe Mason- felul cum creste, trecand prin diverse situatii de viata impreuna cu mama si sora sa, cum se dezvolta si il parasesc pe un deal, dupa o drumetie, zambind catre o viitoare idila, in chiar prima zi de colegiu. Dupa cele doua ore si 45 de minute iti dai seama ca fara a avea un ritm alert sau situatii extraordinare de un dramatism datator de hipertensiune, ai vazut un mare film, plin de tandrete si tumult omenesc. 
N-o sa intru in mai multe amanunte, dar va conjur sa observati situatia fara precedent de pe site-ul de rating cinematografic rottentomatoes.com, unde pelicula este certificata 99% fresh, din 213 review-uri. Daca luam doar parerile celor 46 de "top critics"(de la publicatii de print sau site-uri de profil) filmul lui Linklater intruneste o neverosimila unamimitate- 100%! Presupun ca vom auzi de el din ce in ce mai tare odata ce va incepe sezonul premiilor din 2015.
Eu cred ca fie si numai datorita acestor curiozitati ar trebui sa sa vizionati filmul. Si- ca sa nu fiti stingeri in calatorie- incercati si rose-ul Terra Romana 2014. N-are cum sa strice. Dimpotriva!




Fetestile negre Davino 2011: Iacob si Purpura Valahica

Desi unii oameni ar putea comenta ca Iacob nu este un produs Davino, pentru ca Davino nu este un producator, ci un brand al unei societati producatoare de vin numita Unicom Production, incercati sa intrati intr-un magazin de vinuri si sa cereti vanzatorului ceva de la Unicom. Probabil va spune ca in magazinul lui nu se comercializeaza articole de tamplarie si nici nu e studio de productie video. Cam asta se intampla cand un brand capata viata proprie. Toti oamenii cunosc brandul, nu si firma posesoare a brandului. Nu e vina producatorului desigur. Oamenii din piata au dificultati in a intelege aceste mis-mas-uri de marketing. Plus ca- desigur- Davino suna mai bine decat Unicom Production. Oricum, iertata sa-mi fie aceasta paranteza, pe care am amplasat-o deoarece vinurile de astazi vin din acelasi loc, oricum l-am numi.


Iacob 2011. Culoare rosu-rubinie închisă, pigmentata, cu bordura dand semne de maturitate. Un nas de cerneală, cacao,  merișoare, mure, si tuse de macelarie, amintind de ficatul de vita. Un gust picant, ușor astringent, ușor amărui, cu miez de nucă, porumbe, cu un final cu atingeri de scorțișoară, și cald din pricina procentului respectabil de alcool (14.9%). 83 pct. 

Purpura Valahica 2011. O culoare mai stralucitoare si mai deschisa in registrul rosu-bordo decat Iacob. Un vin diferit fata de anii precedenti sub aspectul aromaticii. Arome dense, condimentate, prune afumate si trufe. Retronazal se simte lemnul dulce, In gust gasim taninuri prezente, dar de granulatie mica, fine, cu o aciditate buna, de fruct proaspat. Finalul este prelung usor astringent-picant, cu afine si scortisoara. Nivelul de alcool (14,9%) este bine integrat, printre picanteriile de final. 88 pct.

Exista o deosebire destul de evidenta intre cele doua produse, dar si diferenta de pret este mare- in jur de 40 Iacob si in jur de 80 Purpura. In mod clar insa exista si similitudini, de ca si cum undeva pe axa timpului s-a produs o dedublare si ca urmare una a devenit mai directa si dintr-o bucata, in vreme ce a doua s-a rafinat, s-a educat, castigand in finete si structura.  

Ca veni vorba, cred ca v-am mai spus despre un mic roman de-a lui Dostoievski numit Omul Dedublat. Ei, daca n-aveti timp de lecturi, sa stiti ca intre timp un oarecare Richard Ayoade a regizat un indie bazat pe roman, cu Jesse Eisenberg si Mia Wasikowska in rolurile principale.


Oricum, daca Dostoievski ar incarca un pic cam tare atmosfera, iar filmul ar aduce prea tare dar nu suficient cu 1984 sau Brazil, permiteti-mi sa va recomand o carte interesanta despre matematica, care se citeste pe narasuflate chiar si de cei care abia isi mai amintesc formula volumului. Este o trecere prin istoria numerelor de la Pitagora la Andrew Wiles, matematicianul englez care a demonstrat Teorema lui Fermat, o problema lipsita de rezolvare (desi multi au incercat) vreme de mai bine de 350 de ani. O lectura plina de informatii si anecdote care prezinta matematica si matematicienii intr-o lumina noua, mai ales pentru cei din afara. Se numeste Marea Teorema a lui Fermat, scrisa de Simon Singh, disponibila la editura Humanitas, intr-o editie mai noua decat cea din fotografie.

Daca nici aici n-a nimerit-o somelierul cultural din mine, iata ceva mai accesibil si mai nou. Amicul Cosmin Tudoran tocmai a lansat impreuna cu Maga o piesa noua, numita Pisici. Ceva felin sugereaza si feteasca neagra, asa ca poate pret de 4 minute merg cateva sorbituri. Pana apare Margelatu in sunet de trompeta si vă scuipă coji seminte in paharul de vin.


De la whisky la vin: Chateau Macay 2010 Cotes de Bourg (Franta)

Chateau Macay este un blend de 65% merlot, 15% cabernet franc, 10% cabernet sauvignon si 10% malbec, din Cotes de Bourg, o apelatie din Bordeaux, situata pe malul drept al estuarului Gironde, chiar vis-a-vis de Margaux. 

In pahar descoperim o culoare rosie-rubinie intensa. "Nasul" aduce a acadele, lemn dulce, prune, dar gustul nu te lasa sa spui altceva prea vocal decat afine. Si textura, nu numai aroma. Vin cu taninuri abundente, dar dulci. Apar si tuse catifelate de cafea si vanilie, care mai imblanzesc bestia. Finalul e intens, persistent, picant. 
E clarificat cu albus de ou, nefiltrat, gros, ceea ce se vede pe paharul gol. Are 13,5% alc.,  sesizabil la temperaturi mai mari de 18 C. 83 pct, dar va recomand sa nu-l cumparati pentru consum imediat. Uitati-l in pivnita vreo 2 ani. 25 lei (Lidl)

Astazi domeniul are 42 de hectare. Vinul este obtinut din plante mai batrane de 10 ani, prin recoltare mecanizata si sortare manuala a boabelor pe banda, maturat 12 luni in baric si inca 6 la sticla inainte de a fi comercializat. Sa mai amintim ca anul 2010 a fost excelent pentru marea podgorie franceza.

Cumva acest stil neobisnuit si neasteptat pentru Bordeaux se poate explica prin chiar numele chateau-ului: Macay. Numele vine de la un plai viticol din zona, care s-a extins si asupra cramei, iar numele plaiului vine de la un ofiter irlandez (Mac Cay) care a trecut intai prin Scotia, iar din pricina neintelegerilor in egala masura cu scotienii neosi dar si cu englezii, a emigrat definitiv in Aquitania, unde s-a lasat de whisky si s-a apucat ca tot omul de cultivat struguri si de facut vin. Astazi domeniul este detinut de sotii Frédérique și Hervé Descourvières care isi doresc ca domeniul sa devina referinta nr. 1 in Cotes de Bourg. Dupa acest vin as zice ca mai au putin de lucrat, dar sunt cu siguranta pe drumul cel bun.