7 vinuri rosii din Bulgaria (12.02.2016)

Recent, din diverse surse, am gustat mai multe vinuri bulgaresti. Mai jos gasiti impresiile lasate. 

Terra Tangra Organic Mavrud 2013 14%. Sunt vinuri certificate bio, produse pe pantele muntelui Sakar, in sudul tarii, langa granita cu Turcia si Grecia. Nasul acestui vin e diferit de majoritate, fiind mai degraba condimentat-vegetal (chimen, marar) decat fructat. In gust nu e tocmai asezat, taninozitatea si restul de zahar(care tehnic nu e mare) iesind in fata aciditatii, care pare ca are un program separat. Impresia finala este de boyband din care cel cu voce tocmai a plecat spre o cariera solo. Mai sustin cateva  concerte sa le ramana ceva, pana la inevitabila desfiintare. 78



Terra Tangra Organic Cabernet Sauvignon, Merlot si Mavrud  2013, 14%. In ciuda aspectului, care te lasa usor nelamurit, initial facand o usoara spuma purpurie, apoi lasand mici bule in zona de contact cu peretele paharului, semn dupa mine ca nu totul a fost stas in proces, nu este un vin rau! Daca nimeresti temperatura optima, un clasic 16-18, va livra un melanj placut de fructe negre dulci, ciocolata si cuisoare, dar fara a-i lipsi aciditatea, avand suculenta si aducand o impresie de vin agreabil, nepretentios si usor de baut. 84

Inteleg ca sunt vinuri care costa in Bulgaria in jur de 20 de lei, deci cel putin cupajul are o valoare buna. Terra Tangra este pionierul vinurilor bio din tara vecina.

Edoardo Miroglio Rubin 2010, Elenovo, 14%. Rubin este un soi manufacturat in anii 50, intr-o statiune de cercetari, fiind o incrucisare de Nebbiolo si Syrah. Aduce o aromatica serioasa, de pielărie fina, scorțișoară, vanilie, jeleu de căpșune. Gustul nu e pe măsura nasului, aduce o componenta medie, de afine și coacăze, ușor amărui pe final. Un vin decent, insa nu tocmai entuziasmant sub raportul pret-calitate, avand in vedere ca face, in Romania, in jur de 90-100 lei. E interesant de pus in clasorul cu soiuri degustate, insa. In alta ordine de idei, pacatul meu, dar am degustat acest vin in paralel cu o Pesquera Crianza 2013 de-a lui Alejandro Fernandez. Cum a fost? Poate va amintiti al doilea gol al lui Messi din semifinala CL de anul trecut, cand l-a ridiculizat pe Jerome Boateng, de la Bayern Munchen. 83

Edoardo Miroglio Soli Invicto 2010. Blend de Merlot, Cabernet sauvignon, Cabernet Franc si Syrah. 14%.  Asa am dat nota pentru vinometru.ro, tot asa o dau si aici: "Hrr! Bip! Domnul Liviu Grigorica este invitat la biroul Relatii Clienti sa-si recupereze sticla de vin. Bip! Hrr!". Glumim, radem, dar au si bulgarii Oprisorul lor. Sigur, e usor nedrept fata de oenologii investitiei lui Eduardo Miroglio din Elenovo, dar doream sa spun ca au facut o treaba buna, care seamana oarecum cu ce se face la noi, in locul mentionat. Da, e vorba de stil. Fructe confiate, vanilie,  peste un gust suculent, de visine, cu taninuri de categorie semi-usoara. Un vin foarte bun, usor de baut, de lume noua, chiar daca utilizeaza denumiri si struguri de lume foarte veche. 70-80 lei. 88 


Zagreus Winery Syrah Kotkini Mogili 2013. Single vineyard. 14%. Zagreus are aprox 120 de hectare in zona Plovdiv-Assenovgrad. Si ei sunt cu bio/eco. Aduce a mure si cirese negre, cu un iz usor floral (violete?), si un gust de puree de tanini:) Are suculenta, curgere rapida, alcool bine integrat, un finish mediu, dulceg-amarui. Lasa o impresie foarte buna. 16 leva, deci vreo 35 de lei. 84

Zagreus Winery Cabernet Sauvignon Yaldjika 2013. Tot single vineyard, tot bio, tot 14%. Precum Syrah-ul, vinul s-a comportat admirabil sub aspectul conceptului extrem de complex numit baubilitate. Aroma este interesanta, nu tocmai ce te astepti de la un cab, dar placuta orisicum, avand ceva floral, parfumat. Suculent, firesc ceva mai vertical decat syrah-ul, avand si nuante de fructe rosii in mix, cu un final impaciuitor, dezirabil. Un vin reusit. 85 pct. 

Zagreus Vinica Mavrud 2013.  Iata o bestie mica, care inteleg ca e vinul lor etalon, un Mavrud 100%, de 14,5% alc, produs din struguri deshidratati natural vreme de 2-3 luni. 
Va dati seama ce iese, un vin masiv, dens, extractiv, inspirat din Valpolicella. Intens pigmentat, aromatic aducand un melanj de fructe negre, valuri de condimente, nuante serioase de pielarie si tabac, corpolent, cu un final lung si usor vanilat-tostat. 25 leva ~ 55-60 lei. 89


Cin cin si spor la ski!







Exportul de vin romanesc la final de secol XIX


Erau vremuri cand leul romanesc avea aceeasi valoare ca francul francez. Tara se dezvolta, "intelighentia" studia la Sorbona sau in scoli tehnice din Franta. Era inceputul maririi si...maririi Romaniei. Mai târziu, in 1913, in contextul invaziei romanesti in Bulgaria, din timpul celui de al doilea razboi balcanic, ziarul francez L'Ouest-Eclair se intreba pe prima pagina, daca nu cumva Romania este noul jandarm al Europei. Astazi, cu toate complexele si crizele noastre identitare, un asemenea titlul ni se pare venit dintr-o realitate paralela, dintr-un roman SF alternate history. Peste câțiva ani deznodamantul favorabil al primului razboi mondial a dus la formarea Romaniei Mari.
Sa ne intoarcem insa la sticlele noastre.
Suntem in 1891, cand Pierre Mouillefert, profesor la scoala nationala de agricultura din Grignon, publica  "Les Vignobles et les vins de France et de l'étranger"(disponibila online pe gallica.bnf.fr). Cartea de 550 de pagini este interesanta si pentru noi, deoarece exista un capitol despre iubita noastra patrie.  
Sa incepem cu prezentul.
Romania de azi  are  aprox. 190.000 hectare. Productia este de aprox 3,7 mil hectolitri, iar exportul este de  100.000 hectolitri! 
Romania mica din 1891 avea, conform spuselor autorului, 160.000 hectare cu vita de vie, deci cu doar 30.000 mai putin decat Romania din prezent, care produceau 3,5 milioane hectolitri de vin, din care 2 milioane erau destinate exportului. 2 milioane! De 20 de ori mai mult decat astazi!

Poate credeti ca e o greseala. Ei bine, e posibil ca statisticile folosite de Mouillefert sa nu fi fost 100% exacte, dar cativa ani mai tarziu, descoperim un amplu articol in La Vigne Francaise, nr.12, 30 iunie 1896, intitulat "Le vin en Roumanie". Aici, corespunzator anului 1891, apar urmatoarele cifre: 159.589 hectare si 3.557.490 hectolitri. Cat despre export, chiar daca sunt neconcordante in text, cifra de 2 milioane se repeta. De remarcat ca sursa de citare e diferita, si anume un raport al ministrului italian delegat in Romania.
Victor Axenciuc, autorul volumelor intitulate Istoria economica a Romaniei. Cercetari Statistico-istorice 1859-1947 (ed. Academiei Romane 1996, disponibila online pe digibuc.ro), propune in volumul dedicat Agriculturii, pentru 1891 152.000 hectare si o productie de struguri de 3260 mil kg, in vreme ce in 1892, suprafata ramane aprox egala dar productia creste la 4464 mil kg struguri. Autorul foloseste o "rata de schimb" de 143 kg struguri pentru 1 hl de vin, deci cifrele inaintate de francezi sunt relativ corecte. 
Cifrele se confirma. Interesant ca anul urmator, in 1894, exporturile romanesti scad drastic, cam pe la nivelul din prezent, in principal deoarece recolta 1893 a fost dezastruoasa, de numai 1.25 milioane hectolitri, fata de 3-3,5 milioane in anii anteriori. 
Sigur, asta nu inseamna ca in ce priveste calitatea eram campioni, insa cantitativ publicatia amintita afirma ca la nivelul Europei, sub aspectul recoltei la hectar, eram nec plus ultra: 1892- 22,5 hectolitri/hectar, de doua ori mai mult decat in Franta.

Si acum ajungem la bani. Mouillefert spune ca cele mai bune vinuri romanesti se vindeau cu 20-22 franci/hectolitru. Nu da o valoare medie sau minima, dar daca ne uitam la capitolele altor tari din jur, as zice ca o medie de 15 franci/hl nu ar fi absurda. 

Sigur ca valorile au relevanta maxima doar in contextul lor. De aceea, va rog sa luati cele de mai jos ca o simpla speculatie. Am utilizat pentru conversie singura valoare relativ constanta in timp: aurul.
Daca aveti alte perspective si argumente, as fi curios sa le aud.

1 franc din perioada amintita valora 0,29 gr aur
Azi 1 gram aur= 33 euro
0,29 grame =9.57 euro
1 franc 1896= 9,57 euro
15 fr/hectolitru
143 euro/hectolitru
1,43 euro/l
2 mil hectolitri=286 mil euro

Daca ar fi sa exprimam in euro exportul de vin al Romaniei anilor 1890, am ajunge la frumoasa suma de 286 milioane euro
Conform ultimelor statistici (2014), exportul actual de vin se gaseste undeva intre 16 si 20 milioane euro. 

Doamnelor si domnilor, cifrele ma scutesc de concluzii ample. 
La Belle Epoque? Cred si eu...

Concursul de vinuri Pistoane Baricate 2016 si premiantii sai

sursa fotografii: www.blog.pistoanebaricate.ro
Sambata, pe malul Dunarii, in Braila, la restaurantul Nemo, am participat la editia 2016 a concursului Pistoane Baricate, eveniment care n-ar exista fara dedicatia bloggerului brailean Iulian Grigorescu
Am degustat ceva mai mult de 50 de vinuri, adica jumatate din probele inscrise in concurs, 103 in total, de la 39 de producatori, din 4 tari. 
Am facut parte dintr-o comisie formata din 6 persoane, prezidata de Marian Timofti, alaturi de Laurentiu Horodnic, Catalin Galan, Bogdan Dumitrescu si Octavian Mita. 
Rezultatele oficiale pot fi accesate AICI. Castigatorul concursului a venit de pe listele celeilalte comisii, condusa de Horia Hasnas, si a fost un cupaj unguresc de mare angajament, din Villanyi, produs de Tiffan in 2009, avand numele de scena Lucia. 89 pct, medalie de aur. Urmatoarele 6 vinuri din clasament, in schimb, ne-au cerut noua voie. In opinia mea, cel mai bun alb degustat a fost un Furmint sec din Tokaj, astfel incat, desi n-au fost multe vinuri din tara vecina, trageti voi concluzia. 
Daca va intereseaza, puteti privi mai jos vinurile pe care le-am degustat (in ordinea intrarii), alaturi de punctajele mele, iar in paranteza se gaseste media pe comisie.

Feteasca alba si Feteasca regala cu pret de raft intre 10 si 30 lei:
Casa de vinuri Husi Feteasca Regala  2015 (proba tanc) 82 (80,25)
Apcovin Labirint Feteasca Alba 2014 74 (71,25)
Domeniile Sahateni Nomad Feteasca Alba 2014 82 (79)
Domeniile Viticole Tohani Mosia de la Tohani  Feteasca Alba 2014 78 (79,25)
Schwab Agro Prod (Crama Ratesti) FUNKA Feteasca Regala 2014 80 (79,75)
Apcovin Labirint Feteasca Regala 2013 75 (74,75)
Apcovin Labirint Feteasca Regala 2013 (proba de control, adica introdusa inca o data in concurs, ca sa se vada cat de consecventi in punctare sunt degustatorii) 74 (78,25)
Vincon Doua Vorbe Feteasca Regala demisec 2014 81 (82)
Casa de vinuri Stefanesti Marcea Feteasca Alba+F.R. demisec 2014 82 (80,25)
Casa Ochean Carligele Feteasca Regala demisec 2013 79 (80,75)
Crama Girboiu Varancha Feteasca Regala demisec NV 79 (81,50)

Asamblaje albe la alegerea producatorului pret de raft 10-30 lei
Domeniul Vladoi Ravak RieslingIt&FeteascaReg 2014 82 (83.5)
V.inc  Blanc de Rouge  Dranic F.N.+Merlot ALB 2014 78 (78.5)

Alb monovarietal 31-60 lei
Domeniul Vladoi Sauvignon Blanc 2015 (proba tanc) 76 (78,75)
Apcovin Tata si Fiul Sauvignon Blanc 2015 84 (83,25)
Domeniul Vladoi Ana Maria Sauvignon Blanc 2014 84 (81,75)
Prince Stirbey Cramposie Selectionata 2014 83 (80)
Domaine Papagiannakos Savatiano 2014 78 (77)
Crama Dealul Dorului Riesling Italian 2014 82 (81,50)
Crama Darie Strabun Chardonnay 2014 84 (85,25)
Crama La Salina Issa Chardonnay 2014 81 (80,50)
Crama Girboiu Tectonic Gewurztraminer 2014 86 (85,75)
Casa de vinuri Cotnari Colocviu la Roma Tamaioasa Romaneasca 2014 84 (84)
Casa Ochean Mara Pinot Grigio demisec 2014 81 (79,75)
Crama Grigorescu K Alpha Muscat Ottonel demisec 2014 80 (79,50)
Casa Ochean Mara Tamaioasa Romaneasca demidulce 2014 79 (79,50)

Alb monovarietal 61-100 lei
Kereskedohaz Tokaji Furmint 2014 87 (84.25)

Asamblaj rose 10-30 lei
Apcovin Tata si Fiul FN+CS 2015 82 (80,75)

Monovarietal rose 31-60 lei
Casa Ochean Mara Traminer roz 2014 demisec (a fost trecut pe lista de rose-uri din greseala) 80 (81,25)

Feteasca Neagra 61-100 lei
Casa de Vinuri Cotnari Castel Vladoianu 2013 83 (82.3)
Vincon Mirabilis Machina 2013 87 (85)
Alira Grand Vin 2011 84 (83)

Rosu monovarietal 31-60 lei
Crama Dealul Dorului Share Burgund Mare 2014 85 (85,5)
Crama Darie Strabun Colinele Dobrogei Merlot 2013 82 (81,5)
Et Cetera Merlot 2012 83 (84,25)
Domeniul Vladoi Pivnita Basarabilor Merlot 2011 83 (81)
Crama Grigorescu Geneza Cotesti Merlot 2011 80 (77)
Casa Ochean Carligele Cabernet Sauvignon 2013 79 (79)
Crama Ceptura Cervus Magnus Cabernet Sauvignon 2013 81 (80,5)
Schwab Agro Prod (Crama Ratesti) Cabernet Sauvignon 2013 (proba tanc) 85 (85,25)
Casa Ochean Carligele Cabernet Sauvignon 2012 83 (aici apare o diferenta intre ce mi-am notat eu pe foaie- 86- si inregistrarea oficiala) (83,3)
Frittmann Cabernet Franc 2012 84 (83,75)
Schwab Agro Prod Crama Ratesti Cabernet Sauvignon 2012 88 (88,8)

Asamblaje rosii 31-60 lei
Apcovin Tata si Fiul F.N.+ C.S. 2014 82 (82,5)
Budureasca Zenovius C.S+Sy 2014 84 (83,75)
Chateau Vartely Individo Rara Neagra+Malbec+Syrah 2014 85 (86)
Domeniile Viticole Tohani Cuvee Nicolae F.N+M+C.S 2013 85 (87)
Domeniile Sahateni Red Artisan Fet.N&Cab.Sauv&Merlot 2013 84 (81,5)
Crama Girboiu Epicentrum Merlot&Cabernet 2013 87 (86)
Apcovin Tata si Fiul F.N. +C.S 2014 74 (78)
Alira Concordia Fet.Neagra&Cab.Sauvig 2012 81 (81,75)
Winero Crama/ Alira Cuvee Red Cliff  Merlot&Cabernet 2010 84 (84)
Crama Darie Capidava Cab.Sauv&Merlot&F.N demisec 2013 80 (80)

A fost amuzant, de ce sa nu recunosc, am pus ochii si pe niste crame mai mici, dar cu potential, am baut si vinuri foarte bune, si mai putin bune, dar n-au fost dezastre, ceea ce e imbucurator.
Multumesc lui Iulian pentru invitatie si...la mai mare!

Azi dimineata m-am trezit la Galatz, in 1901

Daca m-as trezi intr-o dimineata in orasul Galatz (oricat de absurd ar parea), in anul 1901, as face-o probabil intr-un pat de la Hotelul Splendid, pentru ca imi place cum suna. Insa nu era singurul astfel de stabiliment din urbe, nici macar singurul din Piata Domneasca. Vis-a-vis era Hotelul Imperial, care, ironic, gazduia in mare parte comis-voiajori, in camere mici dar...insufletite. 
Sigur, m-as putea trezi in propriul imobil de pe strada Domneasca, de preferinta mare si frumos. Sau pe un prici, intr-o camera a unei case tinuta de o grecoaica, din spatele strazii Portului, alaturi de alti cinci hamali. Dar, cum e vorba de imaginatia mea, prefer sa-mi inchipui una din primele variante.

In Galatz (denumirea orasului pe limba strainilor), sediu al Comisiei Europene a Dunarii, au fost, mai ales in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, nu mai putin de 16 consulate straine, afluxul de negustori si meseriasi straini, in principal evrei, italieni, armeni, greci si...elvetieni (de unul dintre ai, negustor de vinuri, am vorbit aici), neavand precedent.
Mai departe, în poveste, as fi coborat la restaurantul hotelului, unde as fi comandat un ceai Jacobson, de la Continental Tea Company din Londra. Baiatul mi-ar fi adus din partea casei niste biscuiti Ludwig Josiek, facuti nu departe, de Prima Fabrica Romana cu Aburi de Paste fainoase. Poate ambalajul ar fi avut imprimata medalia de argint obtinuta de fabrica la Expozitia Universala de la Paris 1900, cine stie. 

Luand-o la picior, as fi mers, pentru suveniruri, catre una din pravaliile-sucursale ale distileriei Prodom. Pentru ca in 1901 as fi stiut ca aceasta nu e o simpla fabrica de rachiu din Galatz, ci ca aici se obtin tot felul de specialitati, cum ar fi: absint, diverse sortimente de rom, mastica, coniac si diferite lichioruri, Benedictine, Chartreuse si Pepermint. 
Ioan Prodom isi lua mastica din Insula Chios dar zaharul si anasonul le procura din tara. Sticlele de la Azuga, iar cele mai deosebite direct din Franta si Olanda. Patronul se specializase in Franta, fiind distilator si licorist cu acte in regula. A importat alambicuri speciale pentru cognacuri si instalatii pentru lichioruri. 
La Expozitia Internationala de la Bordeaux din 1896 a primit medalie de aur, la fel un an mai tarziu la Expozitia alimentara de la Archalon des Bains si la Expozitia de la Paris. La Expozitia Universala din 1900 a primit medalie de argint, asadar nu era o distilerie obisnuita.
Pentru sufletelul meu as fi incercat un absint, iar pentru sufletelul doamnei un Chartreuse.

Cum botinele s-au prafuit de atata umblat, caut cu privirea un lustrangiu. Ma apropii si vad cu satisfactie ca foloseste celebra crema Vacs Albina, cea care va ajunge via Vlad Musatescu si Constantin Tanase sa insemne in limbajul comun "ce mare lucru!" sau "fleacuri!". Motivul consta in reclama abundenta si de lunga durata pe care fabrica lui Max Fischer din Galati a facut-o acestui produs. "Vacs" adica crema, ceara (de la wachs, in germana si wax, in engleza), iar "Albina" era atat denumirea Fabricii cat si "brandul" principal, cum am zice azi.

Apoi as fi sarit intr-un tramvai, spre strada Portului.
Opa, am nimerit intr-o inundatie. Nu se poate, de la capat!
Asa e mai bine
sau asa
As fi coborat intai la Palat, sa-l salut pe vechiul amic Basil Ionesco, care ma va forta sa degust "monstrele" sale. O voi face, cu oarece placere, gustarind o babeasca de Nicoresciu si un auriu de Dragasani. 
La plecare ii voi cere o cutie de "bombone-pernute Candite" si o punga de caramele Pelișor, produse de fabrica Ancora, amplasata aproape, pe strada Brasoveni. "Se simte vanilia in aer, amice", va zice Basil. Din fericire, voi gandi eu, pentru ca sunt destule alte miresme in jur. Privesc cutia si-mi dau seama ca Zoller si Ackermann, patronii fabricii, n-au scapat ocazia sa reproduca medalia de aur si premiul Grand Prix de la Expozitia Internationala de la Bordeaux. Cativa ani mai tarziu, in 1906, principele Ferdinand va trimite o scrisoare de apreciere fabricii.

Si pentru ca am obosit si de scris si de umblat, ma voi opri la o terasa de pe strada Domneasca, cu vedere de Parcul Municipal (azi Eminescu, pentru ca in 1911 aici se va amplasa prima statuie a poetului, din Romania). Poate la Bristol (pe locul unde este astazi centrul comercial Winmarkt/Modern). Unde voi comanda o sticla de "bere de salon" Ploll
Minune mare, caci bucura ochiul fiind clara, una din primele Pilsen din Romania. O vreme, fabrica galateana a lui Josef Ploll a produs un milion de litri pe an, fiind una din cele mai mari din tara, beneficiind de instalatii moderne si de un maestru berar adus din Boemia, pe nume Nowacek. Cum zicea Amelia Ploll, urmasa lui Josef, intr-un anunt din 1888: „Sub-semnata aduc la cunoştinţă onor public că de astăzi pun în cosumaţiune bere PILSEN de salon şi bere Granat de primă calitate lucrată după sistemul fabricei din Bohemia.". Na' advertising cu "subsemnata"! Oricum fabrica e una din primele din Moldova, infiintata in 1842 de Marcu Schein, un evreu austriac, ceea ce nu inseamna ca nu se facea bere si inainte (in hrisoavele manastirii Mavramol exista o imputernicire domnească din secolul XVII pentru fiertul berii!). Voi manca, probabil, un muschi Wellington cu puree de broajbă, caci pe vremea aceea mai existau bucatari in Galati care sa stie cum se face, iar eu as fi stiut fara sa caut in DEX ce inseamna broajba. Si le voi impinge cu un Negru de Dealu Mare (jumate vartos, jumate moale). Poezie, nu alta!

Si uite asa, mi se facu de siesta, ma voi intorce in patul meu curat, mirosind a sapun aromat de rufe "Apollo"*. Ma voi trezi pe la 4 si voi deschide televizorul, moment in care realitatea cruda ma va face sa uit reveriile de la amiaza.

*la sfarsit de secol XIX si inceput de secol XX, Galatiul industrial era renumit nu pentru furnale si otelarii, ci pentru "stearinariile" sale, fabricile de lumanari si sapun. Fabrica Apollo s-a deschis in 1886 si avut o existenta neintrerupta mai mult de 100 de ani, pana cand a fost privatizata, inchisa si demolata in 2009.

surse: "Industriasi si comercianti galateni, harnici si de temut", Tudose Tatu, Adrian Pohrib, Galati 2013 (de unde sunt fotografiile marcilor de comert); "Berea Ploll, redescoperită după mai bine de un secol!", Ovidiu Amalinei, Viata Libera, 09 Decembrie 2011; "Monografia fabricilor din Galaţi", Codreanu George, Galati 1908; surse ilustrate: marele www si bvau.ro 

PS: un "facebook add-on", nitel neo-realist

Citatul cultural și spumantul "românesc"

Pierdusem răbojul timpului. Aș fi dormit înainte, dus, fără zgomotoasa sosire a unei misive scurte. Clinc Clinc! Pornirea mă-mpingea să întind brațul dupa marcofon, însă trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Mormăii numai să fiu lăsat în pace. Nici în pat nu mă puteam mișca. Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. În mintea mea aburită miji frica să nu mă fi lovit damblaua.

Daca as avea talentul sau dedicatia sa scriu lucruri care sa ma propuna candva la Premiul Nobel, ar fi util sa precizez ca cele de mai sus sunt o pastisa dupa primele paragrafe din "Craii de Curtea Veche" de Mateiu Caragiale. Dar cum premisa nu se va indeplini, nici nu ma obosesc sa va previn. he, he.
Sigur, in stilul steampunk al Conului Basil, postasul cu scrisoarea originala e inlocuit de "notificarea" misivei, care vine prin marcofon, un soi de telefon fara fir de la 1900 (e SF, da?). SMS, whatsapp, you get the picture.

Mircea Cartarescu a fost acuzat de plagiat pentru una din primele poezii publicate, ceea ce da apa la moara unor ofuscati, chiar si in ziua de azi. Cand, de fapt, ceea ce a facut a fost tot un soi de pastisa, un experiment literar, un citat cultural, prin care a preluat un text dintr-un roman de Laurence Sterne, impartindu-l in versuri, fragmentatie care ofera o alta muzicalitate si un alt intelesul textului. Mai sunt si alte exemple de versuri, hai sa le zicem "interpretate". Cu timpul, pana si autorul si-a dat seama ca a fost prea indraznet, ca sa nu spunem "nesabuit". In antologia "Poezia", publicata anul trecut, Cartarescu a decis sa plasese intre citate "interpretarile", ca sa incheie din punctul sau de vedere o controversa veche de 35 de ani (puteti citi un articol scris de Ion Spanu, in Cotidianul, insa luati-va manusile de protectie intai. E foarte murdar...).

Dar altceva doresc sa va spun de fapt. 
Daca niste coacaze romanesti culese cu truda din padurile patriei, ajung intr-o hala de sortare din Suceava, unde sunt congelate rapid, apoi sunt trimise in Germania, unde o firma face dulceata din ele, cum e dulceata de fapt? Este romaneasca? Sau mai degraba nemteasca?

Daca o firma romaneasca (vorba vine, firma cu sediul in Romania, intelegeti) importa lapte din Polonia sau Ungaria si face iaurt din inima Ardealului, cum e iaurtul? Romanesc? Unguresc? Sau nu are nicio importanta?

Daca o crama din Romania trimite vin in Italia sau in Ungaria la o alta crama specializata in productia de vin spumant, care ii va aplica magia din care ies bulele, cum va fi etichetat produsul final? Va fi spumant romanesc? Sau italienesc? Sau unguresc? 

Am observat ca in degustarile organizate de un grup de pasionati din industrie si nu numai, la capitolul spumante romanesti au fost incluse si vinuri produse prin metoda numita mai sus, adica cu fermentatia secundara realizata in alta tara. Nu doresc sa spun ca au gresit, in fond la cat de anemica e oferta de spumante de la noi, asemenea degustari comparative nici n-ar prea fi posibile fara includerea celor etichetate Cramele Recas, Petrovaselo, Balla Geza sau, mai nou, Crama Girboiu. Ai ramane cu Angelli, Zarea, Jidvei, Halewood si cei mai mici, Casa Panciu si Stirbey. 
Materia prima e romaneasca, nimic de zis, insa ceea ce face un spumant spumant se intampla in alta tara, sub coordonarea altei crame, de unde si inscrierea pe contra-eticheta ca e produs acolo. Cum ar veni, avem mare pe eticheta "Romania" si mic de tot pe contraeticheta "made in Italy".

Desigur, departe de mine intentia de a incrimina pe cineva intr-un fel. In fond toate sunt vinuri reusite, unele chiar foarte reusite. Franta e plina de vinuri de negociant, vinuri produse de o crama din strugurii altcuiva, exista atatea branduri private, uneori multinationale, ingloband vinuri din continente diferite, incat sa te legi de caracterul romanesc al unui vin, poate parea chiar desuet. Atrag doar atentia atat asupra unui adevarat curent, nascut nu numai din capriciul producatorilor, cat din legislatia fiscala discriminatorie cu vinul spumant (e nevoie de antrepozit fiscal, accize, loc special si separat de producere etc), dar si asupra unui adevar incontestabil: aceste spumante nu sunt tehnic si legal romanesti! 

Pana la urma, sunt si ele un soi de citat cultural. Pentru Cartarescu- un moment cam jenant, pentru vinarii romani...un business.