Château Sègue Longue Monnier 2010 (Medoc, Franta)


An foarte bun, vin clasificat cru bourgeois adica in jumatatea superioara a clasamentului bordolez, ecologic, blend cu cabernet sauvignon majoritar, baricat 18 luni, fost-a 40 in Lidl, acum 22, cat o mai fi.

Imediat dupa deschidere propune niste arome stridente de lemn, asa ca va recomand sa-l treceti o jumatate de ora in decantor, dupa care o sa va intrebati daca e acelasi vin.
Culoarea e rosie-rubinie, cu nuante de visina coapta, cu un oarece grad de opacitate. Acest aspect dublat de impresiile gustative ma fac sa cred ca are un reziduu sec consistent. 
Aromele joaca intre marochin, lemn si grafit (ganditi-va la o ascutitoare, nu pot sa-mi dau seama ce culoare avea creionul, asta e, am limitele mele) afine, retronazal se simte vinos, cu urme de cafea. 
In gust e mediu, cu o astringenta nederanjanta, cu tuse bine integrate de lemn, afine proaspete, acide si cu o lungime buna. Alcoolul (13,5%) e bine integrat si lasa un sentiment de mix de forta bruta si ambalaj domnesc, ca un Jean Valjean ajuns primar. Nu e complex sau foarte echilibrat, dar se bea cu placere. Exista si un potential de invechire mediu, care cred ca i-ar face bine, oferindu-i o elevatie aditionala.

Chateau-ul care a luat fiinta in 1992, detine 31 de hectare, produce cam 60.000 sticle pe an, din care majoritatea se duce catre Lidl. La alte magazine din afara pretul e undeva peste 60 de lei (67 lei e media pe wine-searcher), asadar la 22 lei cat am dat pe o sticla si 86 pct e de partea minunata a vietii. Va taia prin carne ca prin unt. Ma gandesc la un muschi de vita suculent medium-rare, spaghetti bolognese ori...mici (dar de carmangerie adevarata, nu de supermarket). 
Vi-l recomand cu caldura.

Despre problemele vinului din 1910, cu Nicolae Basilescu

Nicolae Basilescu a fost un avocat, profesor universitar, publicist, secretar al Camerei de comert si industrie a Romaniei, proprietar de vii, de fabrica de bere si mai apoi fabrica de sampanie. S-a nascut in 1860 la Urlati, judetul Prahova si a decedat la Bucuresti in 1938. Crama Basilescu produce si astazi vin sub aceasta denumire, insa actualii proprietari nu au legaturi de rudenie cu stimabilul Nicolae, desi cateva vinuri din portofoliu i-ar fi facut cinste.

In 1910 numele Basilescu era mai degraba legat de bere, fiind proprietarul unei fabrici amplasate in Bucurestii Noi. Ulterior fabrica s-a reprofilat pe vin spumant, producand ani buni Champagne de St. Marceaux sub franciza (practica curenta in acele vremuri, disparuta astazi). Aceasta mica lucrare ("Industria berei si criza viticola", ed Minerva, Bucuresti) strange diferite luari de pozitie si articole, cu scopul declarat de a contrazice un curent de opinie exprimat si de unii parlamentari, care presupunea marirea taxelor la bere in favoarea "vignobilului" roman. O sa lasam randurile despre bere pentru alta data, nu prea indepartata sper, deoarece sunt si ele deosebit de interesante, mai ales pentru prezent, cand bautorul roman crede ca berea e de cateva tipuri: lager/pils, neagra, nefiltrata si Leffe. 

In ce priveste vinul...sa nu uitam ca ne aflam ca cativa ani dupa cele descrise de V.S. Brezeanu in manualul sau de viticultura (despre care am vorbit aici). Contextul nu s-a modificat. Filoxera, dezastru, replantare haotica, in mare parte cu vii hibride.
Ia sa vedem de spune domnul Basilescu in 1910:

"Intr’adevar, inainte de 1884, data aparitiunei filoxerei in Romania, tara noastra  era intreaga o vie dela Mehedinti pana la Dorohoi si dela Carpati pana la Dunare si pana la Prut. Vignobilul roman se putea estima la cel putin 200.000 de hectare, caci nu era oras, nu era sat de deal sau de camp, care sa nu aiba braul sau de vii, transporturile fiind grele, vinurile se consumau pe loc.

Teritoriul Romaniei este format din serii de platouri cadente, expuse la rasarit, ce-i permit in tot cuprinsul lui cultura vitei, desi nu si a unui bun vin.
Astfel Craiova, Calafat, Turnu-Magurele, Giurgiu, Zimnicea, Husi, Tecuci, Focsani, Buzau, etc., etc., toate aveau viile lor, situate pe dealurile lor inconjuratoare. Tot acest vin se vindea pe preturi remuneratorii si se consuma in tara caci putin era exportat.

Filoxera a distrus vignobilul roman: dealurile cele mai renumite, Dealul mare, Dragasani, Cotnari, Odobesti au fost nimicite de filoxera, toate viile de camp asemenea, locurile lor au fost arate din vechiul vignobil- zice d-l Iarca fara a dovedi (C. Iarca era "inamicul" deputat care milita pentru taxarea berii in scopul sustinerii vinarului roman, n.n.), ar mai fi in fiinta 100,000 hectare.
Dar in locul celorlalte 100.000, hectare distruse, nu s'au replantat decat 14.000 hect. cu vita americana. Ori cele 100.000 hect. vii vechi in fiinta vor dispare si ele in curand, si daca in 25 de ani nu am plantat decat 14.000 hect. ne-ar trebui cam 400 de ani ca sa replantam cele 200.000 de heetare ce filoxera a distrus sau va distruge cu certitudine, fatalmente.
Si chia daca am  admite ca am scurta timpul, ca am planta pe fiecare an 1000 de hectare, ceia ce nu este posibil, caci dupa d. larca insusi, care estimeaza hectarul de vie replantat la 5000 lei, aceasta ar exige cinci milioane lei pe an, si poporul roman nu poate face acest sacrificiu, si tot ne-ar trebui 200 de ani, pana sa ajungem sa rea ducem vignobilul nostru in starea in care el se- afla inainte de 1884.
A  legifera, insa, pentru ceea ce se va intampla peste 200 de ani, trebuie se convenim ca este cam prematur!
O criza vinicola,- nu viticola,.... exista,- ea isi are causele ei in calitatea proasta a vinurilor slabe si bolnave ce se pun in circulatiune; fara nici un control si fara nici o garantie, si mai ales in falsificarea si dresul lor."

"Criza viticola poarta, dar, in sine germenele ei, calitatea proasta a produsului viticulturei noastre, exigentele demasurate in preturi ale viticultorilor nostri, lipsa de organizatiune a vanzarei produsului lor, lipsa de origine de vanzare si de credit, frauda imensa ce se practica in aceasta ramura, la care chiar unii podgoreni insisi se dedau."

Sa ne intoarcem in prezent.
Vii hibride?  Dupa Institutul national de statistica, la nivelul anului 2013, in patria noastra exista 178 mii hectare cu vita de vie dintre care 90 mii altoite (adica din care se poate face vin comercializabil) si 88 mii hectare vii hibride (in mare parte plantatii individuale). Asadar azi, la 140 de ani dupa filoxera, la mai bine de 100 dupa semnalele de alarma trase de autorii vremii din debutul de secol XX, inca avem aproape paritate intre viile nobile si cele hibride. E drept ca s-a ameliorat situatia fata de interbelic, cand procentul era de 2/3 la 1/3. Ciudat si intristator este ca dupa Revolutie au inceput din nou plantarile de vita hibrida pe fondul retrocedarilor si a lipsei de informatie si interes a noilor proprietari. Ba chiar sunt cazuri in care desi s-au retrocedat vii nobile, noul stapan le-a inlocuit cu hibride, acestea din urma fiind mai usor de intretinut si mai productive. Unde mai punem ca în 1910 vorbeam de România mica, asa ca sub aspectul suprafeței avem azi mai puțin decât aveam înainte de filoxera, fără Transilvania (și Basarabia) și corespunzător unei populații de 5 milioane de locuitori cat era atunci. 

Producatorul roman? Nimic nou. In continuare "vinul meu a cel mai bun", iar "lipsa de organizatiune a vanzarei produsului" e la ea acasa. Calitatea? Ce calitate sa fie cand tu plantezi sute, mii de hectare in camp, pana unde mai ieri era porumb si rapita?

Frauda in domeniul vinului? Avem sa dam si la altii. Cat vin se vinde pe marginea soselei in vazul tuturor mai putin ANAF? Apoi din ce e produs? Din ce vrei tu, daca intrebi.

Falsuri? Avem, he, he...Bine ca nu se fac mai dese controale si analize. Altfel ne-am ingrozi. "Vin" la pet, "vin" varsat in bombe la coltul strazii, avem poloboace, hrube, etc. in care exista doar partial adiere de struguri. 

Sprijin de la Stat? Macar in combaterea evaziunii, ca sa nu pomenim de alt tip de ajutor? Siiiigur! Nu mai mult ca-n 1910! Statul a reusit chiar sa faca si mai rau, legiferand falsul sub denumirea de "bautura fermentata linistit". 

Si stati sa vedeti cand ajungem in anii '20, la scrierile unui I.C. Teodorescu, de exemplu. Sunt atat de actuale incat te apuca disperarea. Iti dai seama brusc ca nimic nu se schimba, ca totul reapare iar si iar, si daca e ceva mai constant decat aceasta eterna reintoarcere, aceea e lipsa de solutii. N-am stiut ce sa facem in 1884, n-am stiut in 1910, n-am stiut in interbelic, am stiut dar nu ce trebuia in comunism, si fatalmente- nici azi nu stim. Cred ca e destul de sigur sa afirmam ca nu vom sti nici maine. Putem avea iluzii, ca de acestea n-am dus lipsa niciodata.


Davino Sauvignon blanc 2013 VS 2007

Nu se intampla des sa ai ocazia unor astfel de comparatii. 
Recolta 2013 se prezinta foarte bine. Aromatic e un amestec de flori albe (salcam, soc, lamaita), un indiciu "dulce", parfumat, si fruct amintind de piersici romanesti, mere golden si coacaze. Gustul este echilibrat, cu fibra, vibrant, cu senzatii piscacioase si cu o persistenta usor cretoasa. Comparativ cu 2012 este mai elegant si mai placut, mai usor de baut aproape de lansare.  Sa mentionam ca vinul e produs 70% din vii vechi de 30 de ani, iar restul din plantatii tinere de 5-6 ani. Nu trebuie racit prea energic. La 10-12 grade e suficient. 13,8% alcool, excelent integrat. N-am dubii ca e unul dintre cele mai bune sauvignon-uri romanesti pe care le-am gustat. Gandindu-ma la exemplarul din 2007 incercat acum cateva saptamani ii pot "condamna" la 10 ani de beci adanc si intunecos. 89 pct., 80 lei

Asa ajungem la ciudata experienta a vinului din 2007. L-am incercat via Iulian Grigorescu, intr-o seara, la Braila. N-am fost singurul care l-a gustat, a fost ocolo si Horia Hasnas, Marian Timofti si altii. Aromatica nu a diferit prea mult, poate doar a cauzat impresia de "uscat" (petale uscate, felii de mar confiat, etc), dar trademarkul de soc nu a disparut. In gust e firesc ceva mai linistit, mai putin expansiv, insa aspectul care m-a frapat cel mai tare e ca inca exista acele senzatii piscacioase aproape exact ca la vinul tanar, apoi ca vinul a fost aproape lipsit de senzatii oxidative. Incredibil dar adevarat. Daca ar fi fost sa nu stiu ce este si de cand este, probabil l-as fi evaluat pe la 85 pct. 

Aceste punti lichide peste timp m-au facut sa ma gandesc si la altceva. 
Pe 21 august 1987, casa de discuri Geffen (label al Universal Music) scoate pe piata albumul de debut al unei trupe rock. "Materialul discografic"(cum ar spune Florian Lungu) debuteaza pe pozitia 182 in topul Billboard. Primul single de pe album fusese lansat cu o luna mai devreme in Marea Britanie, unde n-a rupt gura targului, desi a stat destul de mult pe pozitii inferioare in top. In Statele Unite n-a fost scos pe piata, mai ales dupa ce MTV a decis ca videoclipul nu este acceptabil.
Apar si primele review-uri, destul de amestecate. In general au fost moderat pozitive, insa influenta revista Metal Hammer a dat de pamant cu albumul, Dave Ling scriind ca e un amalgam inferior cu influente vadite din Aerosmith, Hanoi Rocks si AC/DC. Sa zicem doar ca un an mai tarziu tonul cronicilor va fi mult mai entuziast. 
Pentru ca intre timp trupa se pune pe concerte si promovare, incepe sa fie difuzata la radio, iar urmatoarele trei single-uri de pe album ajung hit-uri urcand pana pe pozitiile 5, 1 si 7 in top 100, tragand si intregul album dupa ele. 
La un an de la lansare, pe 6 august 1988, albumul ajunge pe prima pozitie in clasamentul vanzarilor, unde va mai fi patru saptamani neconsecutive. 
Pana in prezent a primit 18 discuri de platina si s-a vandut in peste 30 de milioane de exemplare.

Ma gandesc la domnul Dave Ling, reputat jurnalist, de altfel. Ma intreb cum s-o fi simtit peste un an sau doi, sau peste 10, cand albumul si-a castigat locul in istoria muzicii si a ramas cel mai plin de inspiratie din toata discografia trupei care va deveni vreme de vreo 5 ani cea mai mare trupa rock din lume, umpland toate stadioanele pe care a concertat. Toate astea nu inseamna ca vanzarile confera calitate si nici ca respectivul album e cel mai valoros din istoria muzicii, insa uneori si celor mai experimentati critici le scapa elementele care vor face dintr-un produs ceva clasic, dezirabil pentru foarte multa lume.

Uneori si noi, cei care scriem despre vin, putem avea astfel de momente. Incerci un vin, il iei de sus, ii dai un rating mai putin entuziast. Abia dupa ani, cand intamplator sau nu, te reintalnesti cu acelasi vin si acesta s-a dovedit rezistent la timp, ori chiar a evoluat intr-un mare fel, te gandesti ca initial ti-au scapat niste indicii. Norocul nostru ca nu-i tocmai inginerie aerospatiala ce facem pe aici.

PS: in ce priveste muzica, este desigur vorba de .... 

Vinul românesc în Belle Epoque: ce struguri se cultivau în 1902?

Astazi va invit la o intoarcere in timp. Anul este 1902, cand apare Manualul de Viticultura al profesorului V.S. Brezeanu, seful Serviciului Agronomic Român. 
Lectura acestei carti mi-a cauzat mai degraba confirmari decat revelatii. Veti vedea...

Soiurile autohtone sunt neglijate

"Tara noastra are varietati de vita foarte bune atat pentru vin cat si pentru masa, insa nu se scie sa se ingrijeasca sau nu li se da toata atentiunea pe care o merita." (din Introducere).
Stati linistit, dom' profesor, sunteti inca extrem de actual. Doar ca acum e mai usor. Nu mai avem sute de soiuri de salvat, au mai ramas vreo zece. Iar vreo cinci din ele nu se simt prea bine.

Concurenta "streină"

"Asta-zi pentru a sustine concurenta streina, podgoreanul trebuie sa produca mult, bun si eftin. Numai atingand acest intreit scop se va putea sustine ca si in Romania, care din punct de vedere al importantei sale viticole in Europa este intre cele di’ntai teri, se face o cultura rationala si sistematica."
Au trecut 112 ani, dar "intreit" inca nu putem. Putem mult si eftin. Putem chiar si bun si mult. Dar bun si eftin nu putem. Asta e, nu poti sa le ai pe toate!

Ajungem la corpul Manualului. Asadar, ce soiuri de vita de vie cultiva românul la 1902? (nota: mentiunile scrise cu caractere cu italice imi apartin)

Bășicată, intalnita in Dealu Mare si dealurile Muscelului si Dambovita (da aproximativ 18,5% zahar in must).
Soi disparut din cultura.
Băbească, intalnita si sub numele de Crăcană sau Crăcanată. Exista doua feluri: neagra si alba, cea neagra fiind mult mai cultivata decat cealalta. Babeasca neagra este "foarte raspandita in podgoria Nicorescilor unde se stimeaza pentru vinurile rosii ce da" (20% zahar).
Dupa statistici ar fi un soi inca destul de plantat, insa in ciuda optimismului statistic nu exista 10 etichete distincte pe piata pe care sa scrie "babeasca". Un motiv ar fi ca statisticile nu mai sunt actualizare de nu stiu cand. 
Babeasca alba e disparuta din cultura.
Berbecelul, strugure alb intalnit in Oltenia si Muntenia pana la Prahova "produce putin ca cantitate, insa da vin de calitate buna" (18% zahar).
Soi disparut din cultura.
Braghină. Strugure alb intalnit cu precadere in Dragasani si Oltenia, dar si in Dealu mare sub denumirea de Vulpe. Este de doua feluri: cu bobul mare (Dragasani) si cu bobul mic (Mehedinti, Dolj, Golul Dancei). A doua (23% zahar) este superioara primeia (17% zahar), dand vinuri mai tari si mai fine.
Soi disparut din cultura.
Coarnă albă, rosie si neagra- cultivate in toata tara. Desi se poate face vin, se recomanda a fi cultivate ca strugure de masa.
Cel putin coarna neagra mai exista, insa numai ca strugure de masa.
Crâmpoșia sau Cărlogancă este principala varietate a Dragasanilor, buna si pentru masa si pentru vin. Poate fi amestecata cu alti struguri, dar da si singura un vin excelent. (18-23% zahar).
Trecand peste distinctia dintre cramposia selectionata si cea simpla, trebuie spus ca mai exista si chiar (iata aspect imbucurator!) in ultimii ani au aparut si producatori din afara Dragasanilor care au scos pe piata vin din acest soi.
Fetească albă sau Poama pasareasca e un strugure intalnit mai mult in Moldova. Foarte raspandita la Cotnari. "Fiind experimentata in Francia, la scoala de la Ecully, d-l E. Durand atrage atentiunea viticultorilor asupra ei[...] Parerea acestui viticultor este ca prin selectiune ar putea deveni una dintre cele mai superioare varietati" (23% zahar).
Evident mai exista, si inca plantata pe suprafete mari, insa se pare ca ne-am pierdut abilitatea de a obtine vinuri bune din ea.
"Fetească neagră este gasesce tot in Moldova si este stimata pentru vinurile negre"(22-23% zahar).
Ca sa fie clar: din Moldova. Intre timp s-a raspandit in toata tara si este considerat cel mai valoros soi de strugure rosu autohton.
Galbenă- "raspandita in toata Moldova chiar si prin Ramnicu Sarat". "Formeaza basa podgoriilor Obobesciu, Panciu, Husi". "Cea mai productiva dintre varietatile albe romanesci, exceptand Plavaea", careia ii este mult superioara calitativ. "Ea a dat pana la 2000 decalitri la hectar in anul 1900" (18%).
Eu unul n-am baut inca o adevarata Galbena, desi exista un anume producator care pune pe piata cantitati mari etichetate astfel.
Gordinul: strugure alb specific podgoriei Dealu Mare unde era principala varietate in trecut. Strugure mixt, cu 19.2% zahar in must.
Soi disparut din cultura.
"Grasă, pe alocurea Armașiu. Pana acuma era mai mult raspandita in judetul Iasi. Asta-zi cand i se cunosc calitatile superioare si cand experienta a dovedit ca ea merge tot asa de bine si in Dealu Mare, unde se coace cui o luna inainte, ea este foarte mult cautata pentru reconstituire. De sigur ca in scurta vreme ea va fi principala varietate si pentru alte podgorii, nu numai pentru Cotnari" (24% zahar sau mai mult).
Din pacate predictiile lui V.S. Brezeanu nu s-au implinit. Nu numai ca nu a cucerit Romania, ba chiar, dupa Revolutie, a si disparut din Dealu Mare (post edit: se pare ca mai exista cateva hectare, poate 20, la diversi producatori, insa fara a expunere pe piata).
"Iordana, varietate alba buna. Se gasesce in Moldova si in amestec cu alte varietati".
In urma cu cativa ani soiul mai era cultivat pe o suprafata infima la Sebes-Apold, contribuind la productia de vin spumant. Asta daca, intre timp, proprietarii nu l-au scos in defavoarea chardonnay-ului... 
"Mustoasă sau poama muștei, poamă creață, vinoasă este o variatate alba apartanand Moldovei. Ea se gaseste in amestec cu alte varietati si produce vinuri bune de masa" (70% must, 18% zahar).
Soi disparut din cultura (a nu se confunda cu inca existenta Mustoasa de Maderat).
Negru moale da pana la 76% must, insa are doar 14% zahar, asadar singur nu da vinuri prea alcoolice.
Soi disparut din cultura.
"Negru vârtos numit inca: Negru Bătut (Moldova), Beilar Cherasi (Dogrogea), Corb (Tutova si Braila), Gordan negru (Muscel) este principala varietate de vin negru. Ea se gaseste in toata tara" 18-20% zahar. "Varietate recomandabila pentru calitatile sale"
Soi disparut din cultura.
Plăvană, plăvae, bălana e foarte raspandita in Moldova. Da 17,2% zahar. "Nu poate fi recomandata de cat ca vita de productiune".
Mai exista un singur producator din zona Vrancei care produce undeva la 2000 de sticle pe an din acest soi.
Tămâioasă albă, rosie sau neagra. "In Moldova se numesc Busuioace. Sunt putin respandite si tot-deauna le gasim in amestec cu alte varietati", dar "din tamaioasa singura se poate obtine un vin de desert parfumat si foarte alcoolic".
Avem! Cam peste tot. 

In afara de acestea mai sunt vreo 32 de alte varietati pe care autorul pe pomeneste in treacat, deoarece unele sunt prea rastranse in cultura, iar altele nu sunt recomandate, nedand vinuri prea bune. Dintre ele mai rezista in prezent Frâncușa (Creață, Seina) sau "Sghihara"(evident: zghihara de Husi), considerata de multi ca nefiind altceva decat un biotip al Galbenei (inclusiv in lucrarile de specialitate din anii '50- '60)
Sigur, intr-o Ampelografie, precum cea a lui Gh. Nicoleanu (prima!), publicata cu doi ani mai devreme in limba franceza, ar fi fost listate mult mai multe varietati, insa nu am motive sa nu-l cred pe Brezeanu cand ofera aceste 17 varietati ca fiind cele mai raspandite. 


Unde e cabernetul? Unde-i merlotul? 

Interesant e ca, asa cum se deduce dupa aceasta scriere din 1902, varietatile straine nu erau inca foarte raspandite in cultura. De altfel, varietatile straine sunt mentionate intr-o anexa. Se pomeneste in trecat de diversi pionieri ai soiurilor frantuzesti, chiar dinainte de filoxera, nume istorice cu rezonanta, cum ar fi I.C.Bratianu sau D.G. Simulescu, insa nimic mai mult si nimic care sa indice o practica de masa. 
Sa fim seriosi, romanul tot cramposie si galbena bea, iar la rosii negru vartos era rege. Azi cabernetul e regele rosiilor, nu asa ne spune toata lumea?

De ce tot vorbeste domnul Brezeanu de vita de vie americana? 

Pentru de atunci ni se trage. 
Contextul e important. Viticultura romaneasca nu depasise inca momentul filoxerei. Simpla lectura a Manualului este elocventa. Exista un capitol consistent despre vita de vie americana, cate varietati, ce recomandari practice se fac etc. Autorul noteaza in mai multe randuri ca podgoreanul roman este reticent la via port-altoi, fie din motive financiare, fie din teama ca port-altoiul nu va tine Teama probabil intemeiata avand in vedere ca inca nu prea existau scoli de vita in sensul modern, altoirea facandu-se la fata locului, nu foarte temeinic sau profesionist. 
Abia in 1893 Statul a infiintat Pepiniera Pietroasa, in incercarea disperata de a face fata depopularii masive cauzate de filoxera si abia doi ani mai tarziu a luat nastere Scoala de Altorire dispusa tot acolo. Mestesugul s-a raspandit lent si am convingerea ca era inca exotic chiar si in 1902. Lentoarea cu care se implementeaza noutatile la noi este cronica si incetatenita istoric, sa nu ne facem iluzii. In fond, Revolutia a avut loc acum 25 de ani, dar parca ar fi fost ieri, daca intelegeti ce vreau sa spun.

Ca veni vorba de 25 de ani: in 1910 Nicolae Basilescu publica o brosura compusa din diverse articole, scrisori si luari de pozitie parlamentara in care se refera la criza viticola si la supra-productie, in contextul concurentei berii (toate-s vechi si noi sunt toate), concluzionand ca nu exista o criza de supra-productie deoarece la momentul aparitiei filoxerei, in 1884, erau in cultura 200.000 de hectare de vita de vie. Filoxera le-a injumatatit, iar in cei 25 de ani trecuti de atunci s-au plantat numai 14.000 de hectare! Asta in conditiile in care populatia s-a marit de la 5,5 la 7 milioane de locuitori. 

Si, presupun eu, aceste 14.000 de hectare au fost plantate, mai mult ca sigur, cu un mozaic de soiuri alese dupa bunul plac al fiecaruia, o nuanta consistenta fiind desigur vita de vie direct producatoare si hibrida. Pentru ca era nevoie de mult si simplu de obtinut. Ce port-altoi, ce tratamente savante in vie !? Noua ne trebuia ceva pe care sa-l plantam si care sa se descurce singur. Asta ca sa intelegem de ce, un secol mai tarziu, viile micilor proprietari din zone mai putin renumite, dar majoritare la nivel statistic, sunt inca pline de "americana", "algeriana", "nohan" si altele. Nu este singurul motiv, dar buimaceala prost gestionata de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX este in mod cert pe podium.

Vinurile Domeniului Vladoi la Ethos Cafe Galati (21.02.2015)

Sambata am fost martor si beneficiar al unei degustari organizate la confluenta dintre Ordinul Cavalerilor Vinului (multumiri pe aceasta cale Zenaidei Costea si lui Iulian Grigorescu), Ethos Cafe si -desigur- Domeniul Vladoi.
Iulian Grigorescu si Zenaida Costea
Ethos Cafe/Casa Serfioti
credit foto: Victor Cilinca, Viata Libera
Stabilimentul Ethos se gaseste la numarul 52, strada Domneasca, in asa numita Casa Serfioti, dupa numele familiei care a ridicat-o in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Azi imobilul se gaseste in proprietatea lui Marcel Capris, el insusi un cercetator istoric pasionat si cel de la care - sambata seara- am aflat mai multe despre aceasta frumoasa cladire. Numai parterul este deocamdata complet amenajat, etajul fiind inca in renovare. Oricum, este o bucurie sa vezi aceste cladiri vechi, cu cariatidele si decoratiile lor belle epoque revenind la viata. 
Vinul a fost prezentat chiar de proprietarul domeniului de la Siminoc (sat din Dogrogea- podgoria Murfatlar) Ion Vladoi, care este si vinificatorul pasionat al vinurilor. Vinurile sunt obtinute de pe plantatiile familiei, insumand aproximativ 19 hectare. Firma s-a fondat in 1995, insa abia dupa 2009 si dupa modernizarea cramei cu fonduri europene s-au putut lansa vinuri cu adevarat interesante.     
Desigur, mi-am luat note de degustare, dar inainte de acestea as vrea sa remarc franchetea cu care Ion Vladoi a vorbit despre vinurile sale si despre materialele oenologice folosite. Mie imi plac detaliile despre drojdiile folosite si tipul de baric sau gradul de prajirea al butoiului, pentru ca - cat de cat- inteleg aceste notiuni si impactul pe care le au asupra produsului final.  

Materialul didactic
credit foto: Iulian Grigorescu
Riesling italian 2013 Ravak (numele gamei). Un vin atipic, cu explicite arome florale. Abia în gust apar tusele robuste și minerale asteptate de la rieslingul italian. 81.
Sauvignon blanc 2014 Ravak. O bomba florala cu impresii de flori albe, soc, piersica. Are persistenta si fibră. 83-84.
Chardonnay 2013 Pivnita Basarabilor. Un chardonnay tipic, dupa retata moderna, plin, cu pepene galben, vanilie, mere golden, dar si ușoare tuse fenolice. Vinul a fost fermentat in lemn a beneficiat si de fermentatie malolactica si acestea dau un sentiment de catifelat si usor pastos, vanilat, dar nu din cale afara. 83
Chardonnay 2012 Pivnita Basarabilor. Un vin mai evoluat, dar mai liniștit aromatic, mai vegetal, cu tuse nițel mai ușoare pe papile, dar mai proaspete, decat fratele mai tanar. Pare mai burgund, cu lemn survenit ulterior incheierii fermentatiei, cu un impact mai scazut. Si nivelul de alcool e mai mic decat la cel din 2013. 83-84. Stiu ca majoritatea iubitorilor vinului l-ar prefera pe cel din 2013, care are un stil mai modern, insa permiteti-mi momentele mele retrograde, pe care mi le asum cu gratie.
Ion Vladoi
credit foto: Iulian Grigorescu
Rose 2013 Ravak. A fost un Rose interesant. Nu vreau sa fiu ironic, insa desi e inca jovial, nu mai propune aceleasi note mustind a prospetime precum a facut-o anul trecut. Zmeura si grapefruit-ul, ba chiar si fizz-ul reconfortant au lasat acum locul unui vin mai rezervat, cu afine rosii si un profil mai putin primavaratec. 79
Feteasca neagră 2013 (probabil din gama Pivnita Basarabilor) un vin proaspăt, frumos, delicios, cu arome clare de prune și vișine, cu picanterii obraznice, mai ales pe final. Fara lemn. Eu unul cred ca acest tip de vin este mai potrivit pentru strugurele nostru portdrapel decat retetarul standard pentru vinuri rosii baricate, atat de aplicat prin alte parti. 84-85.
Merlot 2011 Pivnita Basarabilor. Un merlot bine executat, cu aromatica de fructe combinate, proaspete și confiate. Tuse prăjite de lemn, aducând a cafea, dar si taninuri prezente mici, dar "musculoase". Mai are viata-n el. 84.

Preturile acestor vinuri in magazinele specializate (in Galati a se vedea Le Marche) ar fi intre 20 si 30 pentru gama Ravak si 30-40 pentru Pivnita Basarabilor, asadar moderate si bine pozitionate in ce priveste raportul pret calitate. 
Eu cred ca asemenea crame familiale, cu plantatii de dimensiuni reduse, trebuie incurajate si sustinute. Insa mai cred ca tocmai deoarece sunt relativ mici, iar forta de promovare este si ea implicit redusa, ar trebui sa urmareasca produse mai deosebite, care sa difere de curentul mainstream, de regula cu sentiment de lume noua. Pentru ca sunt producatori cu resurse mult mai mari care isi pozitioneaza produsele in aceeasi zona si dupa ce curiozitatea consumatorului se va fi satisfacuta, crama mica ar putea suferi un recul pe care si-l va explica mai greu. Dar cel mai important e sa se doreasca imbunatatirea continua, sa se experimenteze si sa nu se multumeasca cu putin. 
Trecand peste panseurile mele (nu stiu cat de folositoare), as vrea sa inchei spunand ca Domeniul Vladoi a fost una dintre frumoasele surprize ale anului trecut si sper ca va continua sa propuna vinuri bune la preturi decente.