Se afișează postările cu eticheta presa de vin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta presa de vin. Afișați toate postările

Statistici. Via nobila vs via hibrida in Romania 1905-2023

1905 83.700 ha vie indigena (feteasca, babeasca etc), 6.500 ha altoita (prinsa in statistica pentru prima data). 0 (zero) ha direct producatoare. 105.000 ha vie filoxerata. 

Simplul fact ca in 1905, la 20 de ani dupa aparitia filoxerei pe plaiurile noastre, noi aveam mai mult de jumatate din suprafata plantata filoxerata, deci pe cale de disparitie, e un exemplu al retardului institutional si al incapacitatii autoritatilor de a gestiona situatia, desi inca din 1885 a fost format un Serviciu filoxeric in Ministerul Agriculturii. 

Sa mai zicem ca intre 1906 si 1915 suprafata totala a viilor pe rod ajunge la un constant minim istoric de aprox 72.000 hectare. Dupa primul razboi, situatia pare a se ameliora simțitor (totusi e cazul sa menționăm ca statistica se îmbogățește cu Transilvania și Basarabia), insa improprietaririle (ca urmare a recompenselor pentru veterani si datorita faramitarii naturale a proprietatilor) duc spre o accelerare a plantatiilor cu vii hibride. E o alta discutie, dar e interesant ca in 1927 existau putin peste 2100 de proprietari cu peste 5 ha de vie, pe cand in 1935 se ajunge la 6400! 

1925 282.200 ha vie indigena si altoita vs 109.000 ha vie direct producatoare. Curentul se accelereaza in anii urmatori. 

1935 168.000 ha cu vie indigena si altoita si de 167.600 ha vie direct producatoare.

1939 177.400 ha indigena si altoita fata de 196.000 ha direct producatoare.  

1947 135.000 ha indigena si altoita  vs 128.000 ha direct producatoare. Scaderile sunt firesti deoarece in anii celui de-al doilea razboi mondial lumea a avut si alte preocupari mai vitale (sau mortale, dupa caz) decat cultivarea vitei de vie. 

(sursa: Victor Axenciuc, Evolutia economica a Romaniei: cercetari statistico-istorice: 1859-1947, vol. 2: Agricultura, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1996)

Nu am explorat statisticile perioadelor 1947-1963 (perioada cooperativizarii) si 1964-1989 (cea a cincinalelor si a recordurilor la hectar), insa le avem pe cele din 1990 care nu sunt altceva decat oglinda perioadei de dinainte de Revolutie, intrucat retrocedarile au inceput abia dupa Legea 18/1991:

1990 160.978 ha indigena si altoita vs 62.601 ha direct producatoare. Din cele 160.000 ha vie nobila doar 12.451 sunt in proprietate privata, precum si toata suprafata de vie direct producatoare, in fapt viile din curtile oamenilor si alte mici suprafete scapate miraculos de colectivizare. Asadar e nedrept sa blamam regimul comunist pentru proliferarea viilor direct producatoare. A avut destule alte pacate, insa. Si de aici incepe iar sarabanda replantarilor cu capsunica si nohan: 

1997 82.278 nobila vs 113.804 direct producatoare.

2005 93.001 vs 91.980 (acesta e anul cand se schimba raportul)

2015 92.495 ha indigena si altoita vs 85.623 ha direct producatoare

2020 90.420 vs 76926

2023 (ultimul an in statisticile INSSE) 91725 nobila vs 73304 hibrida

(sursa:http://statistici.insse.ro/).

Se observa de mai bine de 10 ani o stabilizare a plantatiilor cu vita-de-vie nobila. Practic jucam in zona 90-100 mii hectare. De asemenea se observa o constanta si lenta scadere a suprafetelor cu vie hibrida, fara insa ca diferenta sa treaca in tabara nobila.

Restul concluziilor le las pe seama dumneavoastra.

PS: in statistici se jongleaza cu termenii "hibrid" si "direct producator". Opinia mea e ca sunt vazuti ca acelasi lucru si contabilizati impreuna, ca opusi viei nobile

Șprițuri retorice. Marketing intrat la apa

Sunt multe obiceiuri practicate de toata lumea. De exemplu, scobitul in nas. Toata lumea face asta, insa simplu fapt ca toata lumea o face, nu valorizeaza cumva obiceiul. Nu devine social acceptat. Ceea ce e normal in intimitate poate sa nu fie la fel de normal in societate. Daca tie iti place maneaua sau forme extreme de heavy metal, e dreptul tau, poti sa asculti acasa ce vrei, insa daca vii cu boxa portabila la plaja in multimea de turisti si dai play la maxim, atunci nu mai e la fel de acceptabil.

Se bea șpriț in Romania. Ok, se bea. Si eu beau uneori. Dar asta nu face obiceiul de bon ton! 

Recent vedem in bula vinului un soi de efort colectiv, nu de justificare a acestui obicei, ci de validare, de inaltare a sa!  In mod straniu, sustinut de oameni educati, din industrie! E ca si cum tocmai ai terminat un doctorat in muzicologie, esti toba de teorie muzicala, stii totul despre muzica baroca a lui Bach, si primul lucru pe care il promovezi dupa asta este...o manea de Dani Mocanu!  Sau esti absolvent de filologie, ai studiat Proust cap-coada, dar promovezi un rahat de fituica motivationala scrisa 90% de ChatGPT! Nu are sens! De ce faci asta?

Unii zic ca hai sa promovam spritul de vara ca alternativa pentru bere, ca-i mai sanatos, mai voios, etc. Mai vindem doua trei sticle in plus, vinde si cel cu apa minerala, clientul hidratat, toata lumea fericita.

Sau ca e o poarta de intrare in lumea vinului pentru nehotaratii care inca nu si-au ales otrava.

Altii vad ca se vinde greu un anume vin, nu tocmai ieftin. "Spritul bun se face numai cu vin bun! Uite, am aici exact ce trebuie! 70 de lei, te rog!" Ridicol? Nu stiu!

Adica, pana acum ziceam ca vinul e o fiinta vie, este o opera de arta, sta cineva non-stop in pivnita si il desavarseste, atentie la pahare si la temperatura de servire etc iar acum bang! sa curga apa de sus, sa se sparga molecula! Adica cum am ajuns de la A la Z atat de rapid? S-a terminat manualul de marketing? Nu mai avem resurse?

Poate ca pare o idee buna acum, insa imi amintesc ca acum 15 ani era o incercare sa gasesti un vin alb sec. Rafturile erau pline de demi, de regula siropoase, ati ghicit, tocmai pentru ca sa se mai simta ceva dulce in sprit! Vrem sa ne intoarcem acolo? Ne-am chinuit o gramada sa educam oamenii, sa ne conectam cat de cat piata la gustul mondial si tocmai cand suntem pe aproape, punem batista pe tambal si tragem sifonul lângă noi?

Rezon, oameni buni! Aveti grija ce va doriti, ca s-ar putea sa se intample!

Vin la Munte 2024. Uber alles!

Imaginati-va pe terasa unui restaurant micut. Sunteti cu cineva: iubita, iubitul, sotul, mama, tata, masa de familie, ziua lui ala micu'. Langa sunt unite doua mese si vreo 6 oameni isi spun unul altuia povesti amuzante. Se bea, se rade in hohote, se mananca cu pofta. La un moment dat apare o chitara de nicaieri si unul din ei incepe sa cante bine de tot un blues, in surdina, cat sa nu deranjeze prea mult. Toti par a se cunoaste de cand haul si sunt bucuriosi acum de o revedere. Parca v-ati dori sa fiti si voi la masa aceea. Desi stati la un metru departare, seara lor pare cu mult mai mult continut decat a voastra. Pare, ca sa zic asa, memorabila!

Adevarul e ca nu se cunosc de cand haul. Nu toti. Unii s-au intalnit in seara aceea pentru prima data, insa ceea ce i-a adus impreuna este unul din acele produse vechi de cand civilizatia: vinul! Toti participa, intr-un fel sau altul la Festivalul Vin la Munte care are loc in fiecare an la Brasov. Unul e somelier si va "presta" in cadrul festivalului, altii sunt jurati in concursul dinaintea deschiderii sale, altul e patronul restaurantului si alti doi prietenii lui, care vor vizita si ei festivalul a doua zi. Mai e un oenolog, un ziarist celebru in ale vinului si doi tipi din Galati care si-au facut fiecare in 2009 cate un blog despre vinuri, fara sa aiba habar unul de altul pana atunci si se pare ca asta a fost de ajuns sa stea la acea masa in 2024.

Uneori lumea nu e mai mare decat Zimnicea, somelierul si oenologul se stiau bine din vremea cand au lucrat amandoi acolo pentru un producator marisor, care intre timp a disparut de pe piata. Amintirile lor de acolo sunt undeva intre Kusturica si Cobileanski, descriind o lume fantastica, o realitate paralela in care poti patrunde doar dupa ceva timp in acel loc, de ca si cum un parazit bizar a pus stapanire pe toata lumea si-i face capabili de cele mai absurde si comice actiuni. 

In fine, o astfel de comuniune intre meseni e posibila, cred eu, doar in lumea vinului si evident doar datorita lui. E si un caz particular in care oameni remarcabili ajung sa-si petreaca din pricina meseriei ani din viata in tot felul de coclauri atinse de absurd. Si datorita unor evenimente gen targuri si festivaluri, pot sa-si impartaseasca peripetiile. In caz ca va intrebati care e numele restaurantului, ca pe langa actori mai conteaza si scena, sa stiti ca e in Coresi si ii zize Le Pressoir, tinut de un tip ok, paste facute de el, blat de pizza din cea mai buna faina, si nu in ultimul rand, desi pare un mizilic (ceea ce si e, evident) cele mai bune masline incercate de mine de multa vreme.

Targul in sine a fost mai reusit decat anul trecut. Adica au participat Davino, SERVE si Winepoint, ca sa amintesc doar cativa dintre companiile nobile din domeniu. Spatiul mai mare de la Kronwell a permis accesul usor chiar si la ore de seara, firesc mai aglomerate. Au mai fost prezenti si importatori notabili prin calitatea produselor cum ar fi cei de la HappyWines sau Enoteca, niste vinuri foarte respectabile din Macedonia de nord, bucuria globetrotterilor in pahar, de la Kamnik Winery. Scumpe, dar foarte bune, in special gama grand reserva. 

Alte impresii aruncate ca sarea de salt bae: albele Anno de la Licorna, cuvee Charlotte, Amaury de la Serve, mult mai bune vinurile lor de cand am remarcat cu stupoare ca un amic din liceu, cu care m-am tot vazut de-a lingul anilor intamplator, insa nu am tinut legatura, lucreaza la ei. Davino, absolut tot. Apropos, stiati ca Davino e singura crama romaneasca cu 4 stele in ghidul anual al lui Hugh Johnson? Iar acolo 4 stele sunt rare, inseamna ca acel producator ofera in mod constant, recolta de recolta, pe toate palierele de pret, vinuri foarte bune? Sa avem rezon! 

Feteasca alba din vii vechi de la Zaig, Valea ascunsa SB si tuica baricata, Gramma cu albele de linie, Adalbert Marton (Agape&Natura) care are una din cele mai bune fetesti albe disponibile acum, precum si alte mici bijuterii ciudate, dar si Paul Fulea (Crama Histria) cu "obsesia" lui pentru fermentat pe drojdii indigene, care produce albe si roseuri foarte interesante, roseul Nikolaos fiind cel mai remarcabil, bun vin, dar si Feteasca regala cu maceratie peliculara mai extinsa. 

Am mai prins si o valoare buna in liga mica de la o companie mare, cum e Vincon, la gama Beciul Domnesc reserve. Mi se pare ca ceva ceva se schimba in bine acolo. Sigur ei mai au si distilatele de tipul Miorita XO sau 25 de ani care sunt in alta liga, mai elevata.  Apoi spumantele pretioase de la Cotnari, Feteasca alba si cea neagra din Naiv. Sigur, whisky nu e tocmai in acelasi rand cu vinul, dar am trecut prin noile si primele! single-malt romanesti, Carpathian Single Malt, pre numele lor. Orz neaos, apa neoasa, knowhow de la cine trebuie. Trei sticle, produse de Alexandrion. Cu maturare in diverse butoaie, care aduc o nebanuita diversitate produsului. Trebuie incercate, nu sunt rele deloc.

Sunt multe locuri in care mi-as fi dorit sa ajung, insa ori targul a fost mai mare decat anul trecut, ori batranesc si-mi pare rau, vorba romantei, asa ca daca nu o ia personal nimeni, o sa las o serie de poze si cu ce altceva mi s-a parut remarcabil fara a insira multe cuvinte. Traim in lumea atentiei de max 15 secunde, via tiktok, ce dumnezeu...Oricum, multumesc anticipat tuturor celor 50 de cititori care au ajuns pana aici!

Seara, dupa placutul maraton, am stat la o masa in centrul vechi, la un mic restaurant dintr-un pasaj, reperat si testat anterior de Radu Rizea, acest Magellan al meselor insufletite. Desi e la o aruncatura de bat de Piata Sfatului, slabe sanse sa dai de el mergand pe strada pur si simplu. Pentru ca, cum ziceam, e intr-un gang, peste strada. E soiul de chestie cu suflet, in care proprietarul-bucatar chiar vrea sa-ti ofere ceva special, la un pret bun. Face piata in fiecare zi, exista meniu saptamanal, evident cu ce se poate gasi mai bun in sezon, iar omul fiind din Giurgiu, uneori aduce "danubitatea", pe care o inteleg foarte bine, in pragul muntilor, de tipul scrumbiei de Dunare si a altor vietati de apa. Deci, atentie la Glod, insa nu chiar asa de mare, intrucat as vrea sa prind o masa libera cand mai trec pe Brasov.

Si, in asteptatul final, trebuie sa va zic ca Vin la Munte exista doar pentru ca Sommelier Depot cu magazinul/depozit din Zaharia Stancu 29 exista. Si pentru ca Daniel Bichir exista, fiind omul din spatele problemei. 

Si stiti cum e cu problemele: ele nu exista pana cand nu le pune cineva. Si asa de ceva ani, Brasovul are un festival de vinuri si nu e deloc cel mai modest din tara. Asa ca la anul, presupunand ca voi mai fi invitat la chermeza, sau in viață, multumind lui Dumnezeu,  voi scoate la concurs un loc la masele acestea legendare, de dupa inchiderea editiei, in care puteti afla cum se recolteaza scoicile de rau la Giurgiu, precum si cum au ajuns 50 de vaci premiate, de rasa, pe o insula din mijlocul Dunarii, la Zimnicea. Si, ca sa pastram registrul dunarean, cam ce parere am eu despre crapul de captura de prin pescariile patriei. Dar si lucruri mai mundane, de exemplu, cum curata cartofii Jason Momoa sau ce sa faci ca sa nu ai probleme dupa un gulaș regulamentar daca esti moldovean. Si daca nu esti!


























Principalii producatori de vin romanesc: 2010 vs 2022


In 
2010 piata vinului din Romania era dominata de patru producatori: Murfatlar, Cotnari, Jidvei si Vincon. Mai jos este top 5 din acel an, dupa cifra de afaceri neta in milioane euro:

1.      Murfatlar România SA - 28,3 

2.      Cotnari SA- 20 

3.      Jidvei SRL- 18,2 

4.      Vincon SA- 16,8 

5.      Angelli SA- 12,5 

De remarcat si Cramele Recas care se se clasau pe locul 7 cu o cifra de afaceri de 11,6 mil euro, urcand incet dar sigur.

Valoarea estimata a pietei: 350 mil euro

Sursa: aici.

Dupa situatiile financiare din 2022, primii 5 producatori de vin dupa cifra de afaceri neta in milioane euro ar fi: 

1.      Cramele Recas SA- 40 

2.      Jidvei SRL- 37 

3.      Crama Ceptura SRL- 35.4

4.      Zarea SA- 33.5

5.      Cotnari SA- 26.5

Valoarea estimata a pietei: 450 mil euro

Sursa: aici. 

 

Sa tragem niste concluzii:

Murfatlar s-a auto-exclus, datorita problemelor legale din 2014 incoace. Cota sa de piata a fost absorbita de ceilalti.

Jidvei si-a dublat cifra de afaceri in acesti 12 ani.

Insa marele castigator al acestor ani este evident Cramele Recas care a devenit lider de piata. 

Zarea SA o duce si ea foarte bine.

Cotnari SA pare sa nu fi tinut pasul cu primii doi competitori, insa cred ca aceste topuri si cifre nu ne arata intreaga poveste. De exemplu, societatea Casa de Vinuri Cotnari are si ea 6-7 milioane de euro cifra de afaceri si desi nu cunosc toata structura actionaritului, e de presupus ca sunt parte din acelasi grup.

Vincon si Angelli exista desigur, o duc binisor, dar au mai pierdut din aplomb. 

Marele "mister" e cum poate o societate cu doar 180 hectare de vita de vie sa fie in top 3 producatori de vin romani. Misterul nu e asa de mare deoarece mare parte din cifra respectabila din dreptul Cramei Ceptura nu este productie de vin in sine, ci import si distributie. Ma indoiesc ca nu stiati, insa ei actioneaza ca importatori ai celor de la Purcari, care le sunt si actionari. 

Totusi, vedeti, topul e inselator, pentru ca nu sesizeaza diferenta intre a fi producator de vin si importator de vin, cel putin in cazul Ceptura. De fapt, aceste cifre ne arata cat de mari sunt Purcari in Romania, intrucat partea romaneasca de productie nu e ceva de mare anvergura.

De altfel, daca ma intrebati pe mine, intre Recas si Purcari/Ceptura exista multe similitudini in abordarea produselor si mai ales in "marketizarea" lor si este probabil ca ritmul lor mai rapid de dezvoltare sa se datoreze in principal acestor lucruri.

Cine da 1000 lei pe o sticla de vin romanesc?

Exista mai multe vinuri romanesti al caror pret de achizitie depaseste 500 lei. Adica vin proaspat lansat, nu nu stiu ce Grasa de colectie din anii 50.
Sunt vinuri din diferite parti ale tarii, nu conteaza atat de mult de unde. Cramele care le produc propun si vinuri de 30 de lei pe sticla, de exemplu. 

Cumva ideea unui iubitor cunoscator in ale vinurilor e ca asa ceva nu merita, ca pana la urma, multe din aceste vinuri sunt copii ale unor vinuri consacrate de afara, mai ales in termeni de stilistica oenologica (adica ca sa inteleaga oricine, replica niste metode istoric atestate in alte locuri mai experimentate in vinul de calitate din Europa si nu numai) si nu poti plati pentru o replica aceeasi bani ca pentru lucrul original. Logic, firesc. Dar asta o spun doar cei care vad in bautul vinului un fel de globetrotter-ism papilar, de calatorie senzoriala in marele atlas al vinurilor de pe glob. Ori acesti oameni sunt doar o nisa infima din marea specie a bautorului de vin. Care la randul lui e o felie din placinta bautorul in general.

Dati-mi voie sa va ofer o analogie. Am fost sa vad un film prognozat a fi un mare film al anului 2023. O drama profunda, americana, plina de intelesuri. In drum spre sala de vizionare, am ascultat hohote savuroase din alta sala. Ce se proiecta acolo? Miami Bici 2, un film romanesc pe care orice cinefil l-ar cataloga ca...si tocmai pentru ca sunt unul n-o sa zic exact ce cred, nu doar despre acest film cat despre intreaga galaxie recent nascuta de comedii romanesti. Toate au fost populare, numitul titlu de mai sus e chiar cel mai vizionat film in cinema in Romania din intreg anul 2023. De ce? Sunt aceste filme mai bune decat suratele de gen din afara? Au regie, scenariu, imagine, joc actoricesc etc mai bune? Indubitabil nu. Cred ca si oamenii normali care se distreaza la aceste filme ar zice ca nu sunt precum The Hangover sau Superbad sau Thropic Thunder, dar... Si cred ca raspunsul e marele "DAR". Oricat de penibile ca act artistic sau de distractie ar fi aceste pelicule, acolo in ele sunt  oameni din vietile noastre, in situatiile noastre, cu problemele noastre, in lumea noastra romaneasca.

Asa cred ca sta si situatia vinurilor romanesti de 600, 1000, 2000 lei per sticla. Sunt ele asa de uimitoare ca s-ar minuna Parker et ale de ele, ca ar lua toate Oscarurile si Nobelurile vinurilor? NU! Pentru ca ele nu se ofera Magelanilor vinurilor in obsesiva lor placere de a cartografia intreaga lume a vinului cu palilele lor, ci omului care vrea ceva neaos, romanesc, dar cel mai scump romanesc posibil. Iar unii producatori le ofera fix asta. Vrei un vin romanesc de 700 lei? Avem! Promiti ca va fi excelent? Va fi! Este? Este!

De pomana ne intrebam de ce cineva ar vrea sa plateasca 200 de euro pe ceva ce poti descoperi din alta parte a lumii, chiar in piata de aici, acum, in fine, maine, livrat la usa ta, la jumatate de pret, daca nu si mai bine. Ne scapa ideea ca cineva si-ar dori din capul locului ceva de aici, bun, indiferent de pret. Si pare-se, acesti oameni chiar exista si nu prea isi doresc sa fie niste magelani ai vinului. Ca nu are sens pentru mine sau tine, ia, zi...Tu cati bani ai acum, cu ce masina te dai, care e cea mai faimoasa persoana din agenda ta telefonica?

Nota de degustare, pentru unii muma, pentru altii...

E un articol recent in Decanter (Chris Losch, "Hitting The Right Note") care abordeaza problema notei
de degustare, evolutia acestei "unelte" de la "potabil/nepotabil" pana la standardizarea contemporana via WSET sau CMS, stiti voi, "aciditate medium plus etc".  Puteti sa-l cititi, este interesant.

M-a pus pe ganduri, intr-un patetic mod retro si intro-spectiv. Cand am inceput blogul acum aproape fix 14 ani, am observat felul in care se descriau vinurile pe net: Vinul.ro, Wine Spectator etc. Dupa cateva incercari de imitare, cu lista lunga de descriptori etc am ajuns la o concluzie fireasca: de ce sa le scriu? Pentru propria memorie, pentru comunicarea catre altii, pentru industrie? Ori ceea ce imi facea placere era sa scriu, sa ma exprim, ca sa zic asa. Asa am ajuns la ideea ca voi comunica un vin indicand cat pot ceea ce este, o idee despre pret-calitate, dar si legarea lui de cu totul altceva decat vinul: o carte, un film, o situatie, un meci de fotbal etc. In acest fel, in mintea mea cel putin, puteam parasi fara regrete vinul, un subiect mustos dar limitat, si plecand de la el sa ma duc cat de tare simteam pe câmpii. 

Nu era neobisnuit sa inchei un text despre un vin de exemplu astfel:

Acest Riesling este un vin adecvat pentru mesele colocviale cu sapte feluri, de la noi, merge aproape la orice, desigur cu predilectiile cunoscute: carne alba, peste, fructe de mare, etc, dar chiar si la vorba multa- saracia omului: politichie, discutiile despre nemurirea sufletului, controversa Heidegger-Carnap-Cassirer, apararea Alehin, suprematia lui Batman asupra lui Superman, si chiar oportunitatea pastrarii ca titular a lui Banel.

Uneori creativitatea o lua razna, cum a fost cazul descrierii unui vin ca parte dintr-un interogatoriu la Securitatea anilor '50. Si asa "comunicam " o Cramposie de Dragasani. Alteori, am creat texte literare intregi, doar ca sa ascund in ele o mica nota de degustare. Fiecare episod din Extraordinarele aventuri ale lui Basil Ionescu are un vin insurubat prin viscere. De ce? Nu stiu. Imi facea placere si nu pot decat sa sper ca am transmis asta cititorilor.

Cu asemenea puseuri, era evident ca voi ajunge sa scriu si in Vinul.ro, ceea ce s-a si intamplat in vreo doua, trei luni. Si in Somelierul, Millesime etc. Apoi am umplut saptamanal o pagina de ziar, un an de zile. Nu mi-am schimbat stilul, nu am devenit mai ritos, mai serios, pentru ca vorbim de vinuri aici, chef si voie buna, lautari mierosi, hai, noroc, cumetre!, nu despre holocaust sau mecanica cuantica.

Nu vreau sa spun ca felul in care scriam era exemplar, de urmat, mirobolant etc insa asa simteam eu ca trebuie scris si asa imi exprimam abilitatile si stilul cat mai bine.  

Mai tarziu am ajuns sa scriu si altfel de "note". Cand scriam pentru Selgros, de exemplu, textele, chiar daca 90% din categoria un vin-un text trebuiau sa puna in valoare acel produs, ca altfel de ce m-ar fi platit un mare retailer sa dau cu verbul in folosul lui, nu? A folosit si ca am avut libertate editoriala, puteam sa-mi aleg vinurile, erau niste conditii, insa firesti. E interesant cum se schimba tonul cand scrii astfel. De fapt, nu cred ca tonul se schimba, cat perceptia cititorului. Cand asociezi clar textul de un retailer, dintr-o data acelasi text devine publicitar si apar dubiile cititorului. E o mare diferenta intre a fi platit sa scrii si a fi platit sa lauzi, iar diferenta aceasta nu e chiar atat de sesizabila pentru public.

Ca veni vorba, in particular, neasociindu-mi numele cu textul, am scris si note de vanzare, nu de degustare. Din punctul meu de vedere, sunt dificil de scris, pentru ca daca vrei sa iesi din canonul "arome de fructe de padure, exuberant si elegant, minunat langa carne de vanat si steak de vita" si de ce sa nu vrei sa iesi?, e dificil sa transmiti si un adevar despre lichid si un "cârlig" pentru cumparator, dar suficient de succint incat sa incapa intr-un numar mic de cuvinte. Plus ca trebuie sa ai in vedere gama, canalul de distributie, publicul vizat etc. E grele!

Am scris si un meniu de vinuri, de fapt o carte de vinuri. Fiecare vin din meniu (selectia mi-a apartinut tot mie) trebuia sa aiba alaturat un text. O pagina, un vin, un text. Clientul a dorit stilul meu, mi-a transmis clar asta. Nu stiu ce s-a ales, daca s-a ales ceva de texte, dar a fost foarte distractiv si nici banii n-au fost răi :)  Par example:

Negru de Dragasani Reserve 2017 Prince Stirbey #Chill Mood

La un moment dat, in viata trista de adult, trebuie sa va fi intalnit, macar o data, cu o fosta/fost prieten din vechimea mare. Si nu ma refer la foste (ok, pentru restul textului, luati “/fost” by defaut, nu de alta dar corectitudinea politica e obositoare si repetitiva) care inca sunt in cercul de prieteni, ci la cele pe care nu le-ati mai vazut de 10, 20 de ani. La coada de la supermarket, in locul de joaca pentru copii, la o cumetrie de corporatie! Sa zicem ca sunteti abordat cu “salut, ce mai faci” Si tu te uiti cu ochi mari, caci timpul nu e amabil decat cu zeitele, incercand sa-ti amintesti cine, ce, si dupa ce izolezi cat de cat perioada si intamplarile posibile, cam cat de magar ai fost, din moment ce e o fosta. Dupa ce ai un scurt dialog generic, gen “am doi copii, unul de 20 si unul de 15” sau “n-am, m-am insurat cu cariera”, te desparti si ramai usor marcat de intalnire. Poate nu mai stii cum o cheama, nu-ti amintesti exact cum v-ati despartit, sau poate va amintiti prea exact. Efuziuni, nostalgii, furii, regrete etc. Pe scurt, sentimente. Dar filtrate, deja trecute prin terapia memoriei, imblanzite, putin periculoase.

Ei, acest vin este acompaniamentul perfect (dar si alinarea, daca anamneza a fost prea revelatoare) pentru asemenea clipe. Totodata :) merge foarte bine alaturi de fripturi, pastrame, paste cu sos, dar daca totusi amintirile va bantuiesc si taie pofta de mancare, poate doar un mic platouas cu branzeturi? Doar unul mic? Are acea suculenta, eleganta, catifelare si curgere lina pe gat potrivita intemperiilor sufletesti.

Mno, acum e clar unde ma plasez in disputa nota de degustare/text cu aiureli VS o codificare gen WSET, insa nu insemna ca nu apreziez incercarea utilitara a celei de a doua abordari. Chiar daca mi se pare usor inutil efortul. Dar este evident o diferenta intre o descriere pentru entertainment si una profesionala, menita sa comunice o radiografie usor de citit de altii din industrie. Acelasi text indreptat catre publicul larg, in fine pasionati, entuziasti etc ar fi un esec de comunicare, dupa mine. Nu sunt ipocrit, cand trebuie sa-mi notez reperele unui vin, nu o sa scriu ca-mi aminteste de prietena din a noua, ci "lamaita, caise, aciditate ridicata", urmand sa imi las fantezia sa zburde ulterior, in masura in care scopul scriiturii este sa contina fantezie. 

Amu' vad ca articolul din Decanter s-a dus in vinosfera noastra si pe pista "obiectiv vs subiectiv". Trecand peste nevoia de definire prealabila a acestor notiuni, caci fiecare poate intelege nitel altceva,  aici e usor gresit pusa problema. O nota de degustare este doar un produs din comunicarea vinului. Intrebarea mare este daca ceea ce se poate spune despre un vin este rezultatul unei experiente obiective vs subiective. Este receptarea sa ca masurarea  grosimii cu sublerul sau ca descrierea unei opere de arta? Mi se pare ridicol sa crezi ca descrierea unui vin este un proces obiectiv 100%, insa si in al doilea caz, depinde de probitatea receptorului: cum descrii acea opera de arta? Cu seriozitatea unui critic de arta profesionist, educat in acest sens, cu unelte culturale si cognitive potrivite sau ca transcriere a unui impact estetic resimtit? Descrii ce este in masura in care poti palpa acea "existenta" sau ce iti sugereaza, ce te face sa simti? Si in subiectivitate exista un procent de obiectivitate, nu-i asa?

Ei, cam atat pentru azi. Pana la urmatoarea, mai vorbiti si-ntre voi.

Am zis ca Vin la Munte si m-am tinut de cuvant


Brasovul e un oras de partea buna a Romaniei. Sunt convins ca brasovenii au destule de reprosat alesilor lor, insa privit de un venetic, acest oras are o față frumoasa, pe de o parte brazdata de ridurile nobile ale centrului vechi, iar pe alta de pielea tanara si "glossy" a noilor cartiere gandite rational, cu spatii largi, strazi pietonale, multiple centre comerciale si alte cladiri de utilitate publica, cum este de exemplu Cartierul Coresi. 

Si in mijlocul acestui cartier, la intrarea intr-o hotel (Qosmo, pentru cine se intreaba), un pasionat profesionist al vinului, adica subsemnatul, si un italian, expat veteran in patria noastra, atat de veteran incat probabil nici nu mai este expat, se intretin amical dupa ce s-au intalnit intamplator, exercitandu-si viciul comun si azi aproape vetust. Printre pufaituri, ii spun ca bunicii mei erau din satul unde locuieste acum si de aceea am un interes particular pentru vinurile cramei lui. Ii spun ca am fost de cateva ori acolo, la Somova, din judetul Tulcea, pe cand eram mic si ca imi amintesc de gâștele care incolonate disciplinat sub conducerea gascanului sef coborau dimineata la balta, iar seara se intorceau satisfacute de acolo, tot de capul lor. El imi replica ca inca mai pot privi spectacolul acesta, ca are si el gaste la crama si ca in anumite momente ale anului le lasa in vie, deoarece sunt foarte eficiente in combaterea vegetatiei dintre randuri. E o experienta de cativa ani, in care a invatat ca metoda se poate folosi doar in anumite perioade, deoarece in altele, galagioasele pasari isi pot indrepta privirea si ciocul si spre vita de vie, nu doar spre buruienile rasarite intre randuri.

Ei, acesta e motivul pentru care ocazional imi parasesc chateaul luxuriant din Galati, cel mai vechi si minunat oras din lume, un soi de Chinon din "Gargantua si Pantagruel", dar cu accent mai neaos si  șagalnic: ca sa cunosc sau sa ma reintalnesc cu oameni interesanti, vechi sau noi, pentru mine, evident. 

In seara precedenta, la o locanta din centrul vechi dominat de Tâmpa, in anturajul unor mici foarte lungi si a unor halbe de bere foarte scurte, impreuna cu concitadinul Ciprian, confratele de raspandit vorbe  pe internet si nu numai, doi oenologi cunoscuti si laudati, unul pentru performantele la un colos industrial, altul pentru vinuri de doar cateva sute sau maxim o mie de sticle, un somelier exuberant si cu un entuziasm imposibil de temperat, respectiv cu un fost membru al Divertis-ului, arhicunoscut pentru imitarea unui presedinte cu zambet larg, am combatut contondent in hohote de ras despre sexul aricilor si al albinelor, ambele fiinte intepatoare precum spiritul si vorba celor prezenti. Apropos, micii nu sunt la fel de buni ca cei de "la scari" din Piata mare din Galati, caci cum ar putea fi, ce gand nerod!

Asadar, am participat la Vin la Munte, festivalul ajuns la a sasea editie. In ziua dinaintea deschiderii pentru public, am prestat munca in folosul comunitatii, fiind membru in juriul concursului conex. Pentru ca da, aceasta e al doilea motiv pentru care particip la astfel de evenimente: vinul, aceasta serafica si imbatatoare licoare daruita omului de catre Dumnezeu. Si de diavol, de la un gramaj incolo. 

La concursuri sau targuri, pe langa o oboseală si o rutina usor ridicola, marele plus este descoperirea unor vinuri mari si necunoscute, a unui diamant de la o crama mica sau un vin solid de la o crama mare, un vin maret in ciuda prejudecatilor despre provenienta, stil sau soi. Si au fost cateva revelatii! Un Cabernet Sauvignon de la o crama din Minis (Menessi) despre care nici nu stiam ca exista, un Montepulciano d'Abruzzo stratosferic (Maja, din oferta happywines), un Tokaji Aszu Menessy cu final eternel. Apoi, lasand maretia in panteonul ei, mai la nivelul marii, descoperi o pleiada de vinuri bune de la aceeasi crama, gen Fautor sau Familia Darabont, semn ca acolo lucrurile merg bine, pe toate palierele. Apoi vine satisfactia, oarecum placida, a confirmarii in calitate a vinurilor noi de la nume vechi. Alt furmint bun de la Balla Geza, alt rosu cavernos de la Prince Matei, alt alb crocant, taios din vii de peste 100 de ani de la Zaig, nebanuita complexitate a unui Riesling transilvan de la Lechburg sau "doar" o Franciacorta corespunzatoare, un Pouilly-Fume fin, un Pecorino stas sau doar un Aligote de Somova reusit, inca o data. Sau singura ceasla imbuteliata din Romania, facuta de Adalbert Marton, sau Cabernetul lui proaspat lansat cu numele de scena Ichor, noul Mister S. Legend de la Ferdi, un Syrah extrem de reusit, seria Anno 5 de la Licorna si cate si mai cate, pe care doar memoria sau lipsa de timp le tin nepomenite aici.

De aceea, le sunt recunoscator pentru ocazie mai-marelui evenimentului, Daniel Bichir, mai mare si peste respectabilul depozit si magazin de vinuri Le Sommelier Depot, precum si amicului Radu Rizea, el grande peste concurs, Dionis si Caron deopotriva al unor nopti poate prea lungi, poate prea scurte, depinzand de care parte a nurofenului privesti lucrurile.

Si pe drumul de intoarcere spre esticul meu oras, cel atat de indepartat de orice cu semnificatie nationala,  incat daca v-as spune ca mamutii inca rumega la marginea sa, iar giganti dacici zdrobesc ghioceii din padurea Garboavele in martie, probabil m-ati crede, trecand prin marginea Covasnei pe langa cel mai fumagand si insidios omagiu adus ursului Arthur, cel impuscat de printul austriac, adica popasul de la iesire din Ojdula si salutand mai departe, pe drum, indicatoarele inscriptionate "Odobesti" sau "Panciu", am rememorat cu Ciprian cateva episoade din aventura aproape epuizata. Si prin meandrele amintirii trebuie sa fi fost si concluzia ca lumea are multe vicii, insa niciunul nu e mai nobil, mai vechi si mai inradacinat in cultura (si in celulele hepatice) decat vinul.

Radu Rizea, om de verb si de alte particule fluent curgatoare 

Comisia (de la stanga la dreapta): Ionut de la Domeniile Averesti, eu, Daniela Buzincu, George Wine, Serban Gabriel Chinole















Daniel Bichir, omul care a vrut si...a putut! (credit foto bzb.ro)

credit foto: Vin la Munte, @facebook



Bucurie Sauvignon blanc 2021 Crama Pandora (citeste si PS-ul)

"Ah, Bucurie Sauvignon Blanc 2021 de la Crama Pandora din Cotesti, Romania - un vin care te face să uiți de toate problemele din lumea asta nebună și să te bucuri de momentul prezent. Ca să fiu sincer, când l-am văzut pentru prima dată, am fost un pic sceptic - cum să faci un vin bun într-o țară care are o reputație destul de modestă în lumea vinului? Dar a trebuit să-mi schimb rapid părerea, când am turnat primul pahar.

Bucurie Sauvignon Blanc 2021 are o culoare strălucitoare și vibrantă, cu arome de fructe tropicale, piersici și un strop de citrice. Gustul este la fel de plăcut și armonios, cu note de mango, ananas și grapefruit. Finish-ul este lung și persistent, lăsând în urmă o ușoară notă de vanilie.

Nu pot să spun că este cel mai bun Sauvignon Blanc pe care l-am gustat vreodată, dar cu siguranță este un vin bun, mai ales pentru prețul său. În plus, este un vin perfect pentru a fi savurat într-o zi călduroasă de vară, cu un platou de brânzeturi și fructe proaspete.

În concluzie, Bucurie Sauvignon Blanc 2021 este un vin cu un raport calitate-preț excelent, care îți aduce un zâmbet pe buze și îți oferă un moment de bucurie într-o lume plină de probleme. Cu siguranță îl recomand, iar eu îi acord 87 de puncte din 100 - ceea ce înseamnă că este un vin solid și demn de a fi încercat. Îți recomand să-i dai o șansă, iar dacă nu-ți va plăcea, cel puțin vei fi rămas cu o experiență memorabilă. Cheers!"

PS:

Suna rezonabila recenzia acesta? Sigur, daca cineva a gustat acest vin ar putea sa conteste partea cu mango, fructe tropicale si vanilie, spunand ca e mai pe partea clasica de soc si ardei verde, insa sunt mici detalii. Vedeti voi, ChatGPT inca nu degusta vinuri, pentru ca da, recenzia e scrisa de acel AI, dupa comanda aceasta: 

"Scrie un review cu o doza de umor, in stilul lui Hugh Johnson, pentru vinul Bucurie Sauvignon blanc 2021 de la Crama Pandora din Cotesti, Romania. Eu l-am evaluat la 87 puncte din 100".  

Cat scriam acest PS, mi-am zis sa mai incerc o data, indicand pe langa punctaj si cateva repere "organoleptice", astfel:

"Scrie un review cu o doza de umor, in stilul lui Hugh Johnson, pentru vinul Bucurie Sauvignon blanc 2021 de la Crama Pandora din Cotesti, Romania. Eu l-am evaluat la 87 puncte din 100 si am detectat olfactiv flori de soc, agrise, ardei verde, lamaie, gust racoritor, cu o persistenta medie"

Vreti sa stiti ce a iesit! Iata:

"Ah, Bucurie Sauvignon Blanc, cum să nu fii bucuros când ai parte de un astfel de vin delicios? Produs de Crama Pandora din Cotesti, România, acest vin are cu siguranță un gust unic și surprinzător.

La primul nas, veți fi înconjurați de o explozie florală de flori de soc și agrise, cu un strop de ardei verde și lămâie. Un amalgam care, după părerea mea, se simte ca o grădină îmbuteliată.

În ceea ce privește gustul, Bucurie Sauvignon Blanc este, cu siguranță, un vin racoritor care vă va umple cu bucurie, cum sugerează și numele. O băutură minunată de vara, pentru o după-amiază leneșă petrecută cu prietenii, sau pur și simplu savurând o carte bună.

Cu o persitenta medie, acest vin merită cu siguranță un loc în colecția dvs. de vinuri. Personal, l-am evaluat la 87 de puncte din 100 și l-aș recomanda oricui caută un vin ușor și plăcut, care să îi aducă zâmbetul pe buze.

În concluzie, dacă sunteți în căutarea unei mici bucurii în viața dvs., Bucurie Sauvignon Blanc este alegerea perfectă. Încercați-l și veți fi plăcut surprinși!"

E clar ca deocamdata e calibrat sa foloseasca cuvinte mari, vibrante, de impact. As fi curios daca il poti determiuna sa "dea mai incet" tonul exaltat.  

Eu cred ca multe se vor schimba, review-urile la vinuri generate de AI fiind ultima grija a umanitatii, dar imi imaginez o campanie electorala in viitorul nu foarte indepartat purtata de aceste masinarii virtuale. Si cate si mai cate!

PS2: Vinul e 32 lei saptamana asta in Carrefour, redus de la 40 si ceva.