O lume fara diacritice

Eu traiesc intr-o lume fara diacritice. Sunt produsul unei generatii care a intalnit PC-ul ca pe o curiozitate. Primul meu calculator a fost  o Cobra- un Z80 Sinclair, produs artisanal. Putini isi mai amintesc lumea calculatoarelor dinainte de ’90. Apoi cand am intrat la liceu, clasa de informatica, culmea aspiratiilor in mijlocul acelei decade, am vazut primul 286. Acum puterea sa de procesare ar parea o gluma,  dar atunci,  dotat cu windows 3.1 era o bestie, culmea tehnologiei. Sigur, astazi, pentru un public mai tanar, obisnuit cu procesoarele I7 si 16 giga de RAM,  aceste detalii par desprinse din preistoria IT-ului. Si chiar sunt.
Sa-mi amintesc: scriu aceste lucruri pentru a justifica lipsa diacriticelor. Poate va mai amintiti ca in acele vremuri imemoriale nu exista windows sau word in limba romana. 99% din textile scrise pe un calculator nu contineau diacritice. Ne-am obisnuit cu engleza. Chiar si astazi, cand as avea de ales, la instalarea programelor aleg “English US” si nu limba romana. Traducerea comenzilor in romaneste mi se pare straina, comica pe alocuri si obositoare pentru ca trebuie sa ghicesc cam ce este respectiva comanda pe englezeste.  Nu e foarte elegant, nici politicos pentru limba romana, dar internetul e un cuvant din limba engleza, ce sa-i faci.
 Ce a adus aceasta revolutie tehnologica a ultimilor 25 de ani a legat lumea fara indoiala, si intr-o alta masura a simplificat-o.  Astazi informatia este infinit mai accesibila decat mai an. Avem google, Wikipedia, Maps, amazon,  cate si mai cate. Azi nu mai poti spune nu stiu, cand raspunsul e la un click doua departare. Dar orice inventie epocala produce mici reziduri poluante. Inainte de Wikipedia trebuia sa citesti, sa parcurgi “pe jos”, cu degetul pe pagina cartii, un traseu anevoios, dar si miraculous uneori. Sa stii era o calatorie, nu o teleportare direct  la raspuns. Astazi stim aproape instantaneu raspunsuri la “vrei sa fii milionar?”, dar le uitam la fel de repede, pentru ca nu sunt sustinute de placutul chin al descoperirii. Astazi stim o groaza de lucruri, dar nu le cunoastem, de fapt.
Pana la urma “lumea fara diacritice” poate fi un soi de metafora polifatetata, care reflecta imaginea privitorului de oriunde ar fi. Politica? Sigur! Globalizarea, uniformizarea. Cultura? Sa va servim: pierderea inocentei, a autenticului, a traditiei, a localului. Probleme etnice? Sigur, avem tot ce nu ne lipseste: aud ca in 50 de ani francezii nu vor mai confunda romii cu românii. Lipsa diacriticelor va fi absolut in regula. Avand in vedere statisticile privind natalitatea, România va deveni Romania cu acte in regula. Nu o sa mai trebuiasca sa explicam ca românul e roman si romul rom. Asa incat, socot ca m-am nascut in România si o sa mor in Romania. In lumea vinului, lipsa diacriticelor se observa din avion. Mii de vinuri din soiuri diferite, din tari diferite, continente diferite, cu teorii despre terroir pe contraeticheta, dar care au acelasi gust.
In fine, culmea e ca vinul care insoteste panseurile de mai sus e unul frantuzesc. Dar e foarte ciudat. E cat se poate de traditional, dar e in afara regulilor. Despre el, in scurta vreme.

8 comentarii:

Ciprian spunea...

Si vorba lui Joker: "and...here...we go" :D Superb, thumbs up!

vinuldincluj spunea...

Lipsa diacriticelor e unul din simptomele democratizarii exprimarii. Ca sa fac o paralela, si cand Gutenberg a inventat tiparul, s-a pierdut spre exemplu bogatia ilustratiilor minutioase ale manuscriselor; munca de ani de zile la un exemplar s-a redus la saptamani si apoi zile, etc. A fost o pierdere culturala fara indoiala, eclipsata in decurs de cateva decenii de beneficiile imense.
Personal, eu nu vad aceste salturi tehnologice in termeni de castig-pierdere, "zero-sum game", ci mai degraba ca niste transformari inerente. Exprimarea verbala sau scrisa le va prelua si adapta -(posibila) disparitie a diacriticelor fiind un efect secundar.
Ca sa parafrazez un personaj dintr-un film, industria de facut bice pentru cai a disparut in mai putin de un deceniu, odata cu aparitia automobilului, iar ultimul care a dat faliment a fost cel mai bun impletitor.
Ma bucur ca limba romana (cu i din a) este suficient de versatila ca sa internalizeze aceste implicatii din mers.

Cazan cu Vin spunea...

George, traim deja in lumea internetului versiunea 2. Avem tot ce ne trebuie la un click distanta. Orice nevoie ai avea, sigur s-a gandit cineva sa gaseasca o solutie pentru ea. De aceea iti ofer:

http://www.diacritice.com/

George Mitea spunea...

Fantastic! Pana si corectura se face din click. Uneori ma simt ca bunicul incercand sa inteleaga ce este internetul.

Dan spunea...

@Cazan cu vin: Multumim pentru sugestie..eu ma chinuiam cu tastaura EN-RO.
Cand ma chinuiam...pe parcurs am capitulat in fata imperialismului american si am depus diacriticele la picioarele lui.
@George: frumos"pasaj"..totusi sa dam "vina" si pe vin pentru inspiratie.

George Mitea spunea...

Merci beaucoup, Dan:)

Szövérdfi-Szép spunea...

Dragă George,

Deja când am citit titlul am ştiut că aici voi comenta :) din păcate doar acum, pentru că duc lipsă acută de timp.
Eu sunt războinicul dicriticelor :) şi consider că toţi cei care nu le folosesc sunt de fapt leneşi. E mai comod să foloseşti tastatura englezească, de cât să dai un control shift, sau alt shift şi să foloseşti caracterele româneşti.
Şi eu am sistemul de operare şi office-ul în engleză că m-am obişnuit aşa, dar diacriticele nu au nimic de-a face cu limba sistemului de operare.

Cel mai şocat am fost, când am văzut pe cineva scriind de mână, cu pixul şi nu folosea nici atunci diacriticele. Nu de mult am aflat că în SUA a pornit prima clasa I. unde nu se învaţă scris de mână. E nasol.

Dar va veni momentul în viaţa fiecăruia când va comanda 10 pături şi din comoditate va primi 10 paturi.

Degustare plăcută!

George Mitea spunea...

Da, sunt de acord. E vorba despre lene. Dar nici tastaturi special concepute n-am vazut. Cred ca e necesar un minim de protectionism