Feteasca Neagra 2007 Crama Ceptura

Feteasca Neagra 2007, Non Vi Sed Arte, Ceptura, Crama Ceptura srl, 27 lei in retail.

Ce-am vazut ieri la TV mi-a lasat un gust amar. E unul din momentele in care trebuie sa-mi reamintesc ca scriu despre vinuri tocmai deoarece am abandonat voluntar scrisul despre realitatea imediata.

Ce-am gustat ieri din pahar mi-a lasat un gust acru, otravitor. Am laudat feteasca alba a producatorului Crama Ceptura (am recomandat-o in Vinul.ro, nu ca recomandarile mele ar fi mai “adevarate” pe hartie, dar sunt mai cantarite si “mai asumate”). Nu-mi pare rau, dar dupa ce am gustat feteasca neagra din aceeasi gama “Non vi sed arte” ma intreb ce s-a intamplat cu “sed arte”.

Pe scurt, vinul denota o culoare rosie-rubinie, nas fructos, cu usor iz de cauciuc ars, si note vanilate de la baricarea in stejar. Dar gustul depaseste orice imaginatie: cauciuc ars, respectiv oua stricate, in combinatie cu un gust profund acru-salciu, face ca o simpla inghititura sa-ti dea senzatii de voma. Pana si acum, dupa circa 12 ore, dupa cina, dupa multa pasta de dinti, etc, senzatia extrem de neplacuta inca imi bantuie palilele. O asemenea otrava, si o spune un om greu incercat de posircile patriei, n-am mai baut pana acum.

Din cate inteleg, mirosul ( si gustul corespunzator ) de cauciuc ars este specific mercaptanilor, la randul lor datorati proastei tratari a vinului cu dioxid de sulf. In acest caz, este de presupus ca tot lotul (daca nu intrega productie), nu doar sticla respectiva, este contaminat. Raportul pret/calitate este profund supraunitar.

In aceste conditii nu va pot spune decat: un vin la fel de murdar precum campania electorala!

Translate me: ce chestii au mai inventat astia, dom'le!

De azi inainte aceia dintre dumneavoastra care doreau sa ma citesca in chineza traditionala sau finlandeza, o pot face accesand widget-ul din dreapta-sus. Zahvaljujem vam za čitanje! Ah, pardon n-am putut sa ma abtin. Oh, sorry sikuweza kusaidia mimi. Na’ c-am facut-o din nou!

Sa imbinam placutul cu utilul:

From now on, those of you who want to read me in Traditional Chinese or Finnish, could do that accessing the widget on the top right.
Zahvaljujem vam za čitanje!
Oh, sorry, I couldn’t help it. Oh, sorry sikuweza kusaidia mimi. Ops, I did it again!

RECOMANDAREA SAPTAMANII: Ruby Cabernet Merlot 2006, Orange Street, RSA

Ruby Cabernet Merlot 2006, Orange Street, prod. One World, Africa de Sud, 13,5%, rosu sec, 10-12 lei aproape in orice supermarket

Un vin rosu sec, cu o culoare rosie-rubinie, cu subtile tente caramizii (semn ca trebuie consumat cat mai curand), cu o corpolenta medie, cu nas de fructe de padure(zmeura, coacaze) si cirese. Evolutia este interesanta, catifelata, cu tanini moi, lasand in urma un “ecou” gustativ ce aminteste de menta (nu glumesc!) si un pic de vanilie. Postgustul este mediu spre lung, cu o astringenta vioaie, cu note condimentate (piper, scortisoara). La pretul sau, avand o oaresce complexitate, pare fara concurenta in raft (ce vorbe mari!!! Mai, mai...). N-o sa va duca cu gandul la probleme de drept canonic (ca un Bonnievalle sau Nederburg, conationali cu totii), dar poate anima fara probleme o discutie colocviala despre favoritii Cupei Mondiale din Africa de sud sau, pentru carcotasi, despre hentul lui Henry!

Concluzie: Recomand cu mana pe inima!

Nick Cave: Moartea lui Bunny Munro


Daca sunteti “romantic(a)”, daca va induioseaza catelusi cu ochi umezi, daca plangeti la filmele romantioase de duminica seara, nu cititi Moartea lui Bunny Munro, romanul lui Nick Cave. Da, este vorba de Nick Cave- omul pe care il stie toata lumea dupa duetul cu Kylie Minogue. Ca omul a scos vreo 20 de albume pana acum cu The Birthday Party, Bad Seeds si Grinderman, asta nu conteaza asa mult. A cantat cu Kylie Minogue, asta conteaza! Dar s-a razbunat!

Romanul este la fel de tenebros ca muzica. Bunny Munro este un comis voiajor, vanzator de produse de infrumusetare, cu imaginatia posedata de vaginul lui Kylie si al lui Avril Lavigne. Dupa ce sotia sa se sinucide, lasand in urma un apartament tapetat cu “probele” obsesiei sotului sau pentru alte femei, de la chelnerite, prietene de familie, si pana la cliente, Bunny impreuna cu fiul sau, Bunny Jr., incepe o cursa dementa printr-un oras terorizat de un personaj sinistru, un criminal in serie care ucide femeile cu o furca, deghizat in diavol. Toata povestea se intampla intr-un univers sordid, in care toti oamenii si obiectele sunt invelite intr-o pelicula de libidou. O senzatie asemanatoare mi-a creat doar debutul eseului lui Lyotard- Economia libidinala, cu descrierea aceea terifianta a unui corp intors pe dos (la propriu).

Cum anume se va termina odiseea erotica a domnului Munro este usor de presupus. Exista o farama de tragedie in povestea asta (pana si moartea e foarte “mitica”), duhnind a whiskey si boli psihice.

Una peste alta, nu credeam ca Nick Cave- tip admirabil, de altfel, poate scrie asa de bine. Cartea a aparut undeva in septembrie, simultan in 31 de tari, una din ele, din fericire, fiind tara noastra. De citit, fara indoiala, dar nu uitati sa spuneti un "Tatal Nostru" la sfarsit.

foto 2: Roman Tolici- Ipostaza 6


Chestii stranii: Fuhrerwein

Cautand diverse, starnit de eticheta sticlei de riesling de pe blogul confratelui Mihnea, dau peste urmatorele articole: 1 si 2
Acuma, ganditi-va bine ce-i mai straniu:
1. sa dai 4000 de lire sterline pe o sticla de vin de masa care nu mai poate fi baut
2. ca este echivalentul a 1600 de sticle din vinul cel mai bine clasat la Premiile de Excelenta Vinul.ro
3. ca Tamaioasa 2006 7 pacate Vincon este vinul romanesc cel mai punctat la un concurs in orb cu juriu strain
4. ca cineva da atatia bani pentru o posirca cu poza lui Hitler pe eticheta

Asteptam raspunsurile pe adresa redactiei

Romanian Wine Art nr. 33 Noiembrie

A aparut numarul din noiembrie al revistei Romanian Wine Art, revista veche si noua, scindata ca partidele istorice in anii '90 (exista si un Wine Magazine, sau exista, cel putin).
Am descoperit in redactorul sef Marius Cristian (caci Retetele lui Costachel au un cod numeric personal) un iubitor al vinului care imi impartaseste convingerea ca vechile varietati autohtone sunt- oximoronic, dar adevarat- viitorul vinului romanesc. Vezi editorialul Cum am ajuns de la Miguel Torres la Mustoasa si Rosioara.
Mai puteti citi despre Vinurile Torres, despre o Degustare de exceptie la Good Point (despre vinurile Castellroig), un articol interesant al lui Viorel Stoian- despre momentul optim in care vinurile trebuiesc consumate, dar si articole semnate de somelierul Marian Timofte, degustatorul Dan Boboc, vorbe de duh spuse la un pahar si culese de Dan Mihaescu, prezentari ale unor producatori mai cunoscuti sau nu, dar si multe altele, chiar pentru cei mai bisericosi dintre dvs, sau din contra- frati cu dracu'(sau cu ochiul lui, cel putin)!

RECOMANDAREA SAPTAMANII: Lenz Moser Blauer Zweigelt 2007 Selection


Blauer Zweigelt 2007 Selection, prod. Lenz Moser, rosu sec, 13%, podgoria Neusiedlersee, 20 lei
Blauer Zweigelt este un vin austriac rosu sec, obtinut dintr-o varietate de vita de vie creata la inceputul secolului trecut. Rezista la temperaturi joase, deci este bine adaptat la conditiile climatice din tara lui Mozart.
Un vin catifelat, cu tanini moi, fructat (fructe negre de padure, prune coapte si visine) dar si usor condimentat in finish. Nu este foarte complicat, are o corpolenta medie-usoara amintind de babeasca noastra (sau mai bine zis de ceea ce ar trebui sa fie babeasca noastra).
Asocierea perfecta: branzeturi uscate urmate de un muschi de vita cu sos de ciuperci. Atentie la temperatura de servire, 15-17C, dar nu mai rece!
Concluzie: un vin rosu agreabil, de gastronomie, caci de unul singur poate fi cam morocanos.

un alt vin al aceluiasi producator: aici

Lista castigatorilor Premiilor pentru Excelenta Vinul.ro 2009

Multumiri lui Valentin Ceafalau, care mi-a transmis lista castigatorilor cu mare promtitudine.
Sper sa va foloseasca. In fond, este primul concurs cu adevarat "in folosul consumatorului".
Urmariti site-urile Vinul.ro si Degustari.ro pentru lista detaliata si multe altele.

      Lista vinurilor premiate la concursul

      Premiile pentru Excelenţă Vinul.Ro 2009

      Castigatorul categoriei “Vinuri albe seci 8-15 lei”

      Halewood Feteasca Regala Special Reserve 2008

      Distinctie Speciala pentru Calitate

      Cramele Halewood

      Castigatorul categoriei “Vinuri rose seci si demiseci 15-25 lei”

      Vinul Cavalerului Merlot Roze 2008

      Distinctie Speciala pentru Calitate

      SERVE Ceptura

      Castigatorul categoriei “Vinuri albe demiseci 15-25 lei”

      Blanc Cotnari 2006

      Mentiune Speciala pentru Calitate

      Cotnari SA

      Castigatorul categoriei “Vinuri speciale 15-25 lei”

      Lacrima lui Ovidiu 5

      Mentiune Speciala pentru Calitate

      Murfatlar Romania

      Castigatorul categoriei “Vinuri rosii demiseci 8-15 lei”

      Val Duna Crama Oprisor Feteasca Neagra 2008

      Distinctie Speciala pentru Calitate

      Carl Reh Winery

      Castigatorul categoriei “Vinuri rosii demidulci 8-15 lei”

      Val Duna Crama Oprisor Pinot Noir 2008

      Mentiune Speciala pentru Calitate

      Carl Reh Winery

      Castigatorul categoriei “Vinuri albe seci 15-25 lei”

      Terase Danubiene Beluga Sauvignon Blanc 2008

      Mentiune Speciala pentru Calitate

      Vinarte

      Castigatorul categoriei “Vinuri albe peste 25-42 lei”

      La Cetate Chardonnay 2008

      Mentiune Speciala pentru Calitate

      Carl Reh Winery

      Castigatorul categoriei “Vinuri rose 25-42 lei”

      3 Hectare Cabernet Sauvignon Roze 2008

      Mentiune Speciala pentru Calitate

      Murfatlar Romania

      Castigatorul categoriei “Vinuri rosii 25-42 lei”

      La Cetate Merlot 2007

      Distinctie Speciala pentru Calitate

      Carl Reh Winery

      Castigatorul categoriei “Vinuri rosii seci 15-25 lei”

      Maiastru Merlot 2008

      Distinctie Speciala pentru Calitate

      Carl Reh Winery

      Castigatorul categoriei “Vinuri rosii demiseci 15-25 lei”

      Halewood Feteasca Neagra Special Reserve 2007

      Distinctie Speciala pentru Calitate

      Cramele Halewood

      Castigatorul categoriei “Vinuri albe demidulci 8-15 lei”

      Zestrea Murfatlar Pinot Gris

      Distinctie Speciala pentru Calitate

      Murfatlar Romania

      Castigatorul categoriei “Vinuri albe dulci 8-15 lei”

      7 Pacate Tamaioasa Romaneasca 2006

      Distinctie Speciala pentru Calitate

      Vincon Romania

S-au acordat Premiile pentru excelenta Vinul.ro 2009


Marele castigator este Carl Reh Winery, alias Crama Oprisor. Asta e ok in principiu. Apoi Halewood, chiar daca nu sunt de acord ca cel mai bun alb sec sub 15 este feteasca lor regala, la fel cum pot numi mai multe vinuri albe demiseci sub 25 lei mai bune decat Blanc Cotnari. Ca a castigat Chardonnay-ul 2008 La cetate (albe peste 25lei) mi se pare o chestie de bun simt (recomandarea saptamanii de la mandea). Pe Terase Danubiene SBlanc 2008 Vinarte nu-l cunosc indeaproape, cred ca l-am gustat, dar era mono, foarte mineral, ierbos si cam atat, dar aici se poate. Apoi la vinuri dulci, sa fim seriosi, 7 pacate? Dar Tamaioasa de Cotnari ce avea? Sa coste peste 15? Parca nu.
Dar, pentru mine, premiul cel mare vine cand citesti Distinctiile: printre altele, Feteasca regala Comoara Pivnitei 2007 a castigat Distinctie speciala pentru calitate. Imi aduc aminte ca la avanpremiera, "faceam misto" de vinul asta cu Loreta Budin si Radu Rizea, ba ca-i "bombonica", ba "fondanda" de pe coliva. Am si amintit de el in post-ul despre avanpremiera. Dar, in fine, eu nu sunt degustator autorizat...
In rest, cred ca 80-90% din premii sunt fondate (nu "fondante"). Bravos!
Mai vorbim...

Merlot&Babeasca 2008, Apcovin Focsani


Acest post este un rest nevalorificat al saptamanii trecute.
Am degustat doua vinuri ale producatorului Apcovin Focsani. Mai demult, intr-o conversatie, Alibus imi mentiona numele acestui producator nou (si probabil unul dintre cei multi care au aparut sau vor apare in urmatorii ani- sunt "saparzii"!, cum ii numeste George Moisescu) fara a-l valoriza intr-un fel. Vinurile gustate fac parte din doua game numite "Tata si Fiul"(ce duios!), dar si "Terra Vrancea". Ambele se invart in jurul sumei de 10 lei. Abia atunci mi-am dat seama ca incercasem cu luni in urma o Babeasca neagra facuta tot de ei, un vin remarcabil doar prin corpolenta de balerina si aciditatea iesita din comun.
Primul vin, o feteasca regala vinificata sec (lucru de incurajat) se remarca prin izul mineral, dominant, aciditate buna, dar per ansamblu, este vin lipsit de personalitate, care cu greu poate fi pus in context.
Al doilea vin, un cupaj interesant in principiu, este un Merlot & Babeasca Neagra (foto). Ideea nu e rea, anume de a adauga ceva aciditatea si un plus de fruct unui Merlot, facandu-l astfel mai "baubil" intr-un context colocvial (e si demisec, hm...). Desigur, cu conditia sa se foloseasca vinuri de calitate. Nu prea este cazul, rezultand un vin dezechilibrat. Dar inteleg ca sunt la inceput, si ca pe viitor ar putea apare surprize placute din partea lor.
Ii voi fila, adica ii voi urmari discret si fara a intra in contact cu ei:)

Lenz Moser Gruner Veltliner 2008 Selection


Un efect firesc al degustarii celor 170 de vinuri romanesti a fost cumpararea ieri a unei sticle de vin strain :)
Este vorba despre soiul reprezentativ al Austriei: Gruner Veltliner, in "interpretarea" producatorului Lenz Moser, gama Selection, 2008, alb sec, 12%, Qualitatswein, podgoria Kremstal.
Lenz Moser, trebuie spus, este un "clan" austriac, al carui nume este indisolubil legal de viticultura austriaca si mondiala (exista o tehnica de legare a vitei care le poarta numele). Probabil, in ziua de astazi, vinurile Lenz Moser nu mai au legatura cu familia ci sunt produse de cine stie ce concern multinational, cam ca Mondavi- Woodbridge in America, dar asta are o insemnatate redusa pentru consumatorul roman.
Lenz Moser Gruner Veltliner aminteste de rieslingul german, dar si de chardonnay. Acest alb sec denota un nas fructat, mai aromatic decat rieslingul, cu gust de piersica si de citrice (portocala), dar usor condimentat (piper), fapt care il distinge un pic. Finish mediu de portocala coapta. Nu este un vin de clasa mondiala, dar ca vin de masa este excelent. De altfel, soiul in sine este recunoscut ca fiind foarte prietenos cu mancarea. Langa aperitive cu pasta de somon afumat, carne de pui, etc, isi ascunde aciditatea aproape "frizzante" si devine mai fin si mai baubil.
Concluzie: un vin nepretentios, agreabil, usor de asociat cu aproape orice fel de mancare. De pus pe masa macar o data.

A aparut Ghidul Vinul.ro

A aparut prima editie a Ghidului Vinul.ro, mai pe romaneste "Cum sa cumperi vinuri fara sa-ti iei plasa". Este un compendiu de note de degustare a peste 400 de vinuri, punctate dupa metoda Parker (100 puncte), si evaluate impartial. Exista si informatii generale despre accesorii, vinuri si despre degustarea lor.
O unealta buna despre care puteti afla mai multe aici

Eu si 170 de vinuri romanesti

Premiile de Excelenta Vinul.Ro 2009

Duminica 9 noiembrie, subsemnatul a trecut prin una din grelele incercari ale vietii sale molcome. S-a aflat fata in fata cu 170 de vinuri romanesti, invitat fiind de Cezar Ioan la un preview al vinurilor ce vor fi obiectul Premiilor de Excelenta Vinul.Ro în vinurile de la raft, eveniment ce are loc pe 9 si 10 noiembrie, in cadrul caruia un juriu international, format din specialisti si ziaristi de profil, va incerca sa traga o concluzie impartiala asupra calitatii si a nivelului industriei romanesti.

Pentru a face totul cat mai corect (dar si mai costisitor pentru organizatori), sticlele cu pricina au fost cumparate direct din raftul magazinelor de Vinul.ro, intre limitele 8-45 lei. De altfel, cred ca exista un singur vin romanesc peste aceasta suma care sa poata fi cumparat din supermarket: Prince Matei Merlot 2006- 60-70 lei

Note de degustare n-am luat, in ciuda efortului sistematic de la inceput, dar dupa aproximativ 10 vinuri albe mi-am dat seama ca efortul este inutil. Toate pareau la fel: Sauvignon Blanc 2008 Halewood este o feteasca regala acceptabila, chardonnay-ul Val Duna e ruda buna cu Feteasca Alba Divin, etc, etc. Dumnezeu nu m-a ferit de intalnirea cu Feteasca Regala Comoara Pivnitei 2007. Eram in autocar prin Buzau si inca-i expiram “parfumul” inconfundabil de “bombonica”. Asta da vin memorabil si post-gust lung!Retrospectiv, ma bucur ca am avut calitatea de invitat, si ii compatimesc pe Valentin Ceafalau si Radu Rizea care chiar au trebuit sa guste toate vinurile de pe masa, avand in vedere ca unele dintre ele erau zemuri neasemuit de rele, toxice, daunatoare sanatatii, fara indoiala. Pacat ca nu mai exista grupa speciala de munca, caci acolo ar trebui incadrati degustatorii, alaturi de cocsari, mineri, etc.

Cel mai interesant lucru (si asta spune déjà multe despre vinurile in sine) a fost intalnirea cu Cezar Ioan, Vali Ceafalau, Radu Rizea, Loreta Budin, adica Vinul.ro, dar si Dan Silviu Boerescu, pe care il citesc de pe vremea cand era critic literar (sa nu se simta jignit- este si acum- dar cam “retras”) si mai putin invitat pe canapeaua lui Maruta cu ocazia prezentarii noi fete de pe coperta Playboy, Mihnea Mironescu (regret ca timpul scurt n-a facilitat o vorba mai lunga), Razvan Jurca si altii (pe care doar precara-mi memorie ma impliedica a-i numi).

Printre lucrurile bune ale degustarii au fost vinurile La Cetate (Crama Oprisor), in special Chardonnay-ul (oh, da!) si Cabernet-ul Sauvignon, cele din gama Maiastru (ale acelorasi, poate fara Sauvignon Blanc) cu mentiunea ca sunt mai putin elevate (si ca pret), Cramele Recas cu Mustoasa si Syrah-ul lor, Domeniul Coroanei-Segarcea- din ce in ce mai surprinzatori- cu un Merlot, Cabernet si un Chardonnay foarte placut.

Alte mici surprise: in categoria ieftine: Blanc de Roumanie 2008, Val Duna- mi s-a parut mai ok decat versiunile anterioare (au reusit sa-l faca mai “curat”), Budureasca Fumee Blanc 2008- destul de complex pentru un vin de masa, dar si Bratianu Illeana Cuvee 2007, un alb comercial pe baza de cramposie, de la Agricola Stirbey (e singurul lor vin mai “popular”, care sa poata fi cumparat din supermarket).

Lucruri neplacute: decrepirea surprinzatoare a celor de la Serve (Vinul Cavalerului), Halewood- feteasca neagra, pinot-ul au ajuns umbre ale vinurilor de acum cativa ani, au gust de combinat, fara personalitate si ingradite de defecte, Vinarte- pana si Prince Mircea (25-30 lei)- cel mai de soi vin al lor prins in degustare a fost defect, ca sa nu mai vorbim de Negru de Dragasani, de care am mai vorbit, de nebaut, atacat bacterian.

In rest, multi, multi, multi producatori captivi mentalitatii lor, sau a consumatorilor neavizati: Vincon, Jidvei, Cotnari, Murfatlar (doar 3 Hectare a miscat in front), ca sa-i iert pe cei noi, mici si multi- toti la unison produc zeama fara personalitate, bauturi alcoolice cu aroma de strugure, vinuri plate, clone dupa clasicele “Dry Muscat” sau “Sange de Taur”.

Apoi, ca urmaritor al varietatilor romanesti nu pot spune ca am degustat ceva memorabil: nici o feteasca neagra nu merita bauta, cu exceptia poate a celei Maiastru, care se poate ingadui, cu feteasca alba e si mai rau, feteasca regala e ca ultimul imparat al Chinei, trimis la reeducare, tamaioasa (Cotnari 2005) mai misca in limitele ei, babeasca neagra Monser (singura gasita) nu prea este babeasca neagra (ziceam aici), cadarca n-a fost (caci cea de la Pancota miroase acum a castraveti murati, cum bine spunea cineva), etc, etc.

La spumante, desi reproduc parerile unor “degustatori de bule” mai experimentati decat mine: doar Cashmere Oenoterra- si asta doar datorita raportului pret-calitate- si Rhein Halewood ar merita baute.

Imaginea celor 170 (sau 180, cu spumante cu tot) vazuta si degustata pe fast-forward este dezolanta. Multe se pot bea, sa nu ma intelegeti gresit, n-o sa cadeti lati in mijlocul sufrageriei cu paharul in mana, dar in absolut, si chiar comparativ cu vinurile straine, sunt lipsite de savoare, de complexitate. Parca sunt siropuri alcoolizate cu aroma de vin, care impreuna cu apa minerala dau un suc acidulat si aromat.

Initiativa celor de la Vinul.ro este mai mult decat laudabila, un act independent si curajos de curatire, care ar trebui sa devina ritualic. Nu ma indoiesc ca marii producatori vor stramba din nas (cel putin), ca vor face presiuni (asta daca n-au facut-o deja). Dar sper, caci fara speranta totul e inutil, ca poate unii dintre ei isi vor pune mici intrebari cauzate de rezultatele consursului si vor incepe sa faca macar un vin care sa se poata bea fara apa minerala.

Dosarele X: Zghihara si ceva de mancare


Zghihara 2008, IG Husi, Romanian Winecellars (gama retailerului Metro), prod. Casa de vinuri Speed Husi, alb sec, 11,5%, 10 lei la Metro

Despre zghihara am scris in alte randuri (aici si in treacat: aici), mai duioase decat s-ar fi cuvenit, spun unii. Nu despre note seci de degustare doresc sa va scriu acum, ci despre un eveniment ciudat, care a confirmat ca asocierea mancarii cu vinul este o arta adesea oculta.

Aceasta zghihara este singura care merita bauta (din catalogul retailerului rezulta ca specialistii sai, condusi de Dan Boboc, au nasit acest vin, chiar din momentul culesului), deoarece cea produsa sub eticheta proprie SC Speed srl este din 2006, iar cea semnata Vincon Vrancea este din 2005(!). De ce Dumnezeu ar vrea cineva sa bea un pahar de zghihara, vinisor onest si nepretentios de firea lui, facut acum 4-5 ani este un mare mister. De ce el se mai gaseste in supermarket este un alt mister, dar facil de dezlegat: producatorii cu pricina nu se mai satura. Aceste vinuri ar trebui retrase, utilizate la distilate, spumante sau la otet, sau cate si mai cate, oricum numai la baut- nu.

Asadar, se deschide singura conserva supravietuitoare a marelui pachet primit de peste mari si tari continand diverse lighioane marine conservate, chestii care nu prea se gasesc la noi (tot felul de scoici de rau de mare, calamari, sepie, scoici-rata, scoici cu picior, etc, etc.). Dupa ce s-a mancat tot de parea cunoscut, a ramas o conserva de obiect neidentificat. Tot ce stiam era ca in traducere se numea “deliciu de usturoi”. Ergo zghihara, prietena de-o viata a legumei antisociale cu pricina.

Buchisind ambalajul in spaniola, ajung la concluzia ca respectivele “chestii” sunt de fapt niste taitei din carne de peste si usturoi, conservati in ulei, si menite salatelor si altor aperitive. N-as spune ca m-au dat pe spate, cu atat mai mult cu cat n-am avut la indemana, pe langa apetit, decat o paine calda, o lamaie si un pahar de vin. Au fost suficiente pentru a ma potoli. Dar ce s-a intamplat cu gustul vinului m-a uimit! Acesta, original destul de crud, brut, acrisor si usor amarui, fara o aroma anume, a virat brusc spre un gust mai bogat, inca sec dar cu rest de zahar, devenind interesant, chiar “adanc” si extrem de agreabil. E ca si cum zarzara necoapta a parguit instantaneu!

Iata, deci o invatatura de minte: ceea ce pare cam dur si indigest la prima vedere, omenit cum trebuie, cu ceva peste gras, pui la ceaun cu usturoi, sau fructe de mare de toate felurile, devine brusc volubil si petrecaret! Mai sa fie: "gentle giant"!

Feteasca Alba 2008 Chateau Vartely


Dupa laudata (de catre mine) fetească din 2006 (pana intr-acolo incat s-o recomand pentru Vinul.ro), am fost curios sa vad cum a evoluat acest soi in interpretarea fratilor basarabeni. Versiunea 2008 m-a surprins, deoarece este diferita. Desi descrierea de pe contraeticheta este identica, totusi gustul e diferit. Aceasta feteasca semana mai degraba cu un sauvignon blanc sau o feteasca regala, decat cu eterna domnisoara a vinurilor romanesti. Denota o aroma fructoasa atipica (de fapt prezenta aromei la feteasca alba este atipica, fiind un soi fara aroma deosebita), aciditate ridicata, usor petiant, cu final citric, cam scurt si cu o amareala nelalocul ei.
Ramane in continuare un vin peste pretul sau (12 lei la Sellgros), dar pentru iubitorii varietatilor romanesti ramane o enigma, si in functie de elucidarea acestei enigme, o potentiala dezamagire.
Concluzie: Daca vreti un vin alb sec, bun la toate, usor aromat, si nu va intereseaza identitatea de soi sau alte capricii asemenea, nici post-gustul pentru ca apa minerala oricum il "boteaza" definitiv, totul la un pret acceptabil, acesta este o solutie.

Sauvignon Blanc, 2008 Special Reserve Halewood

Sauvignon Blanc, 2008 Special Reserve, Halewood, 15 lei

Acest vin este agreabil. A fost si mai agreabil vara, dar pana la urma totul depinde de caldura sufleteasca a consumatorului:). Culoare palida, alba cu nuante galben-verzui, cu nas floral, cu un corp lucrat, fructos si aroma de fruct exotic (sa zic: mango, dar, recunosc!, nu-s expert in fructe exotice), si un finish ierbos, citric scurt-mediu. Corect, nepretentios. Nu are defecte majore, dar nici o personalitate entuziasmanta. Un vin sprinţar, cum ar spune dr. Puşcă, sugerand prin aliteraţie iubitul nostru şpriţ de vara.
Concluzie:Este o feteasca regala care merge (nu, n-am gresit soiul!)

PS: Vinul are indicatie geografica Colinele Dobrogei, si apare in gama Prahova Valley. Asta suna ca un Bordeaux cu doc de Alsacia!

RECOMANDAREA SAPTAMANII: Feteasca Alba 2008 Crama Ceptura



Feteasca alba, 2008, Dealu Mare, DOC-CMD, Crama Ceptura srl, vin alb sec, 23 lei la Metro
Dupa mine, comuna Ceptura din judetul Prahova devine un loc destul de aglomerat. Straniu este ca majoritatea...cum sa le spun? "cepturenilor", poate?... fac lucruri bune. Davino a luat deja caimacul, Rotenberg a debutat cu Oscar pentru Merlot-ul sau, Domeniile Urlati investesc destul de mult si cu folos, iata ca vin si cei de la Crama Ceptura!
Este al doilea vin produs de ei despre care scriu. Primul, o feteasca neagra, din gama Prahova Estate, n-a avut parte de confeti si ovatii din partea mea, dar imi amintesc si acum catifelarea sa deosebita. Ei bine, si-au adaugat o gama numita "Non vi sed arte" ("nu prin forta, ci prin pricepere"), un motto potrivit pentru un producator mai mic, iar gama este bine reprezentata de sticla deosebita, si de ilustratia sobra.
Aceasta feteasca ma bucura, pentru ca nu bausem inca una pe care s-o aplaud fara rezerve. Ei bine, am baut! Are tot ce trebuie: culoare galbena-verzuie, un nas floral, campenesc, de flori de camp, zahar, o finete si catifelare deosebite, gust de piersica verde dar aproape coapta (poate o stiti: un pic dulce-acrisoara, foarte putin amaruie, parfumata dar nu din cale afara). Intr-un fel seamana cu cea de la Chateau Vartely, dar aceasta e mai buna, punct. Finish-ul este lung, citric si indoit de un rest de zahar, chestie chic, daca ma intrebati pe mine.

Concluzie: 1. Mi-a placut! 2. Nu gasesc defecte acolo unde nu le caut:)