BBdV ep. 30: Federico Fellini, păuni, porumbe și bule de champagne. Amarcord Riserva Speciale (Italia)

Aceasta e o bere italiana speciala, de tipul "fruit-beer" de dubla fermentatie. In compozitia ei, pe langa apa, hamei si malt, s-au adaugat cateva treburi inedite: miere de acacia si flori de camp, visine salbatice ba chiar si porumbe. Pentru fermentatia secundara (in sticla) s-au folosit drojdii de Champagne. Pam-pam!

Berea este rezultatul unei colaborari intre scriitorul, artistul si scenaristul Tonino Guerra si maestrul berar Garrett Oliver. 

Dar de ce apare numele celebrei pelicule a lui Frederico Fellini? Dintr-un motiv simplu: Tonino Guerra a fost scenaristul filmului. Garrett Oliver inainte a a-si descoperi talentele de berar, a studiat arta cinematografica fiind un fan al filmelor la care Guerra a lucrat. Vedeti cum se leaga lucrurile? Dar ce cauta paunul pe eticheta? Ei, pentru asta va trebui sa vedeti filmul, daca l-ati scapat pana acum.

Spuneam de colaborare. Tonino a facut eticheta, Garrett berea, impreuna au realizat conceptul. 

Despre bere in sine, ce sa va zic altceva decat ca e una din cele mai originale beri pe care le-am baut.

Culoarea e chihlimbarie deschisa, usor opaca, spuma densa, cu pori minusculi, perlare fina. Aromatica aminteste de un vin, cu tuse de must, visine, zmeura, patiserie. Gustativ, carbonatia da un feeling fresh, spritat, dar de finete. Apar impresii de miere, fructe rosii, condimente piscacioase si un mic caracter astringent, care aminteste intr-adevar de porumbe. Alcoolul e bine mascat. Si are alcool cat pentru doua beri! 10%!

Nu e o bere pentru toata lumea, atat gustativ prin notele fructate si deosebite, cat si prin prisma pretului- sa tot coste vreo 80-100 de lei (sticla de 0,75). Nu glumesc. Puteti cerceta La 100 de Beri, in centrul vechi al Bucurestiului pretul exact. Oricum, chiar daca nu veti simti aripile ingerilor atangandu-va umerii cand o veti incerca, veti fi nevoiti sa recunoasteti macar ca e o bere de doua ori speciala, artizanala, care sade intr-un ambalaj pretios si tragand dupa sine un intreg univers cultural. Cred ca are si un potential gastronomic ridicat. Daca ar fi sa o reincerc, mi-as dori-o alaturi de o rata cu portocale sau un iepure cu masline. Nu de alta, dar la pretul ei, parca nu-ti vine s-o bei cu chipsuri si covrigei alaturi. 

4 1/2

BBdV ep. 28: Jeffrey Hudson Bitter

Jeffrey Hudson este un personaj istoric interesant. Pitic, liliputan sau cum vreti sa-i spuneti, micul Jeffrey s-a nascut in 1619, in localitatea de unde vine si aceasta bere- Oakham. Hudson a fost genul de pitic regal, jumate bufon, jumate secretar, dar dupa ce a omorat omul nepotrivit intr-un duel (!), n-a mai fost considerat atat de amuzant si s-a cam terminat cu boemia. A fost capturat de piratii din nordul Africii si a trait in slavie 25 de ani, pana cand nu se stie cum a ajuns din nou in Anglia, chiar la timp sa fie inchis pentru vina de a fi catolic! Chiar si asa a fost un mititel rezistent, traind pana in 1682. 

Gata cu povestile! Aceasta bere este destul de asemanatoare cu berea precedenta (nu e foarte de mirare avand acelasi producator), e tot un bitter, dar ceva mai light- la 4,2% alc.  Tot auriu cetos, tot foarte regulamentara vizual sub aspectul spumei si a carbonatiei. Aromatic e foarte placuta cu tuse complexe de iarba cosita, coaja de lamaie si chetiuni mai exotice- fructul pasiunii, lychee, grapefruit. Gustativ e surprinzator de viguroasa (mai ales avand in minte ca nu e foarte alcoolizata), amaruie, dar mai lejera decat Citra. Echilibrul e foarte bine mentinut (nici prea-prea, nici foarte-foarte) si se duce pe gat in acordurile dulci-amarui foarte tonice si cu finish de mai vreau. 

O bere de vara aproape perfecta! 

In jur de 10 lei, sticla de 0,5l. 4,5 capace englezesti.

BBdV ep. 27: Oakham Ales Citra

Iata inca o bere minunata, englezeasca, de un galben auriu usor cetos, cu spuma fina si carbonatie la fel.

Practic de cum o duci la nas stii ca vei avea o experienta interesanta, aromatica de lyche din compot, physalis si grapefruit putandu-se alinia oricarui gewurztraminer sau chiar sauvignon blanc de lumea noua. Gustul e firesc aromat, cu buna carbonatie, destul de light si racoritor, bine conexat procentului de doar 4,6% alcool. Intra dulce-acrisor ca o citrica din compot, impresie la care contribuie si dulceata maltului, dar se termina amarui, chiar amar, cu tuse de grapefruit alb cu pielite cu tot. Inteleg ca acest tip de amarui- amar vine de la hameiul care da si denumirea comerciala- Citra. Ca stil berea de fata e categorisita APA (American Pale Ale), dar mie mi se pare british pana in maduva hameiului.

Am cumparat-o cu 11 lei (0,5l) dintr-o delicaterie, dar net-ul ne invata ca poate fi achizitionata incepand de la 8,5 lei. Oricat ar fi, am avut o experienta interesanta. 

4,5 capace, chiar 5 nah! pentru ca nu-s fan "puternic si amarui", dar pe "fin, elegant si amarui" merg cu placere.

BBdV ep. 26: Snake Dog IPA

Maryland e un stat pe coasta de est a Statelor Unite. Aici s-a mutat cea mai veche berarie- Flying Dog- din ilustra statiune montana Aspen, Colorado, in momentul in care extinderea a parut inevitabila. 

Am mai scris de o bere produsa de ei, Raging Bitch, care e o chestiune speciala, sezoniera. Berea de azi are caracter permanent, fiind unul din produsele principale ale berariei. Denumirile berilor sunt un amestec de grotesc si scandalos, iar grafica- in acelasi ton- este semnata de graficianul si caricaturistul Ralph Steadman. De altfel, exista o vaga legatura intre bere si scriitorul american Hunter S. Thompson (vezi Fear and Loathing in Las Vegas si The Rum Diary), Steadman asigurand si ilustratiile operelor scriitorului amintit. 

Trecand peste aceste aspecte, licoarea e o IPA, adica india pale ale, soi de bere cu istorie atat de incarcata, incat prefer sa nu ma apuc de citat wikipedia. Oricum, sa zicem doar ca e o bere mult mai bazata pe un mixuri de hamei decat altele.

Aspect- clasa intai, aurie, virata usor spre aramiu. Spuma frumoasa, fina. Aromele sunt destul de ademenitoare, de fruct exotic, citrice, sirop de malt, picanterii. Intra cu o carbonatie medie, fina, in aceleasi tuse dulci-citrice, dar pe final, mai degraba in finish, ca sa fiu exact, lasa o impresie foarte "dry", amaruie. O bere cu balans intre diverse repere gustative, dar nu cade de pe sarma, lasandu-te masca de performanta, si aplaudand frenetic la sfarsit. Nivelul de alcool e mare- 7,2, dar nu apare pe nicaieri evident. Big like! 

4,5 capace. As da 5, dar iau in calcul la 13 lei/33 cl (in Auchan) e si normal sa fie buna.

BBdV ep. 25: Fuller's Vintage Ale 2000 si doi frati mai mici

Fuller's este cel mai vechi producator de bere din Londra, inca in activitate. De curand am avut ocazia sa degust trei produse din portofoliu. 

ESB e bitter-ale cu 5,9% alc, si are o culoare caramel cu tente portocalii. Olfactiv aduce a caramel, citrice exotice, un iz delicat floral, dar si ceva afumat. Gustul e light-mediu, sarat si usor amarui amintind de maltul ars, iar finalul aduce a ciocolata amara si e destul de persistent.4/5

Fuller's 1845. Sortiment facut prima oara in 1995 (la 150 de ani de la formarea firmei). 6,3%. Denota o culoare mai intensa- un chihlimbar frumos. Aromele sunt mai dulci, aminteste de bomboanele chokotoff , dar si acel interesant iz afumat ca in primul caz. E mai plina, cu nuante de cacao si nuci prajite, lemn dulce. Mai satisfacatoatre pentru bautorul de vin. 4,5/5

Si bijuteria coroanei, Fuller's Vintage Ale 2000, 2000 fiind anul in care a fost produsa. 8,5%. Nasul e asemanator celorlalte la baza, cu tusele caramelizate si florale, cu amalgam de fructe (prune, cirese), dar invechirea a adus si nuante evoluate de miere si coaja de portocala, care se va regasi si in gust, picanta si amaruie. Gustul aduce un bun echilibru dulce amarui, ca de grapefruit roz si ciocolata neagra. Foarte persistenta in acelasi spirit dulce-amarui, puternic condimentata. Anii i-au rotunjit corpul. Top class. 5/5

Toate au spuma si carbonatie clasa intai, cu bule minuscule, fine, cu precizarea ca la berea invechita efervescenta e firesc mai redusa, dar fara a micsora placerea bautului.

Licorile se gasesc in unele berarii din Bucuresti, dar mai sigur la magazinul importatorului- The Real Beer de pe Vasile Lascar. Vintage Ale 2000 face parte din colectia privata a lui Martin Dixon (patronul), dar pentru moment editia 2010 este disponibila la vanzare (cc 30 de lei/sticla de 0,5). Celelalte costa sub 10 lei/stricla. Si toate sunt beri speciale, care merita apreciate pentru ele insale, mai degraba decat baute grabnic, de sete.

BBdV ep.23: Raging Bitch. Da, ati citit bine...

E o bere americana, produsa de Flying Dog Brewery. E un "Indian Pale Ale belgian style". Ce e "indian pale ale" (pe scurt IPA) e mai usor de inteles- "pale" referindu-se la tipul de malt, iar India fiind destinatia istorica pentru acest tip de bere.  Belgian-style se refera la tipul de drojdie folosit, tipic pentru berile din tara lui Hercule Poirot.  Deci e un cross-over, american style. 

Are o culoare chihlimbarie, un nas minunat, floral, citric, cu impresii de drojdii fine. Din punctul asta de vedere aduce cu niste Ale britanice. Are un aspect sanatos, de calitate. Gustul aduce a guma de mestecat, ceva banana, dar si fructe confiate si  o tenta amara de hamei, senzatii bine echilibrate (desi se inclina un pic pe partea dulcetii, singurul minus in viziunea mea), o carbonatie care nu acopera edificiul, dar nici nu-l lasa descoperit. E foarte intensa si persistenta pe final. 

Licoarea are 8,3% alcool, deci nu-i de gluma. La temperatura scazuta insa, nivelul de alcool nu e sesizabil.

In concluzie, o bere foarte reusita, iti da instant de inteles asupra calitatii produsului. O eticheta indrazneata, care a avut probleme in unele state americane, nascand procese de tip People vs Larry Flint, pe care intr-un final compania le-a castigat.

Eu am gasit-o in Auchan Constanta, ramanand foarte surprins de oferta inedita si variata de la raionul de bere. Aviz amatorilor.

Am platit 10 lei/sticla de 33cl, dar nu mi-a parut rau dupa ei niciun moment. 

credit foto: legalbeer.com

4,5(din 5) capace!

BBdV ep. 21: Cea mai buna bere din lume in 2011

Adica berea care a obtinut acest titlu la WBA 2011 (World Beer Awards), un soi de campionat mondial al berii. Nu a trebuit sa ma chinui prea mult ca sa aflu de distinctia respectiva, deoarece sticla poseda o bulina pe gat care ne informeaza asupra marelui succes. A aparut in berariile adevarate de la noi, precum si in Metro, unde costa putin peste 8 lei.

Povestea lunga spusa pe scurt: e un weizenbock (o bere bock din grau) de la Weihestephan (inca doua pareri despre beri de la acelasi producator: aici),  cea mai veche fabrica de bere inca in activitate, din intreaga lume (desi isi disputa acest titlu neoficial cu alt producator bavarez, Weltenburg). Interesant e faptul ca e o bere manastireasca, adica beraria in sine era detinuta de o manastire secularizata de Napoleon in 1803, an din care este patronata de Statul Bavarez. Care o administreaza eficient si in ziua de azi, utilizand-o si ca teren de pregatire pentru facultatile de profil din cadrul Universitatii Tehnice din Munchen. Vedeti, UE nu are nimic cu companiile detinute de un stat membru sau altul atata vreme cat nu toaca in nestire bani de la bugetul de stat. Revenind la istorie, sa amintim ca manastirea a purtat hramul diversilor sfinti agreati de ordinele religioase care au pastorit-o de-a lungul timpului (sf. Vitus, sf. Mihail,  si desigur, sf. Stefan). 

Berea, pe numele intreg  Weihenstephaner Weizenbock "Vitus", este o bere speciala, iar de unde vine "Vitus" ati aflat in paragraful anterior. 

De cum o torni in pahar constati ca nu toate berile bock sunt brune. Stilurile sunt foarte diferite. Aceasta bere are o culoare blond-portocaliu, cetoasa, si fiind o bere nefiltrata nici nu e de mirare. Carbonatie si perlare- clasa I. Si aspectul spumei e buna indicatie a calitatii berii, iar spuma alba, persistenta si fina e un bun indiciu al gustului din pahar. Mirosul e frumos, vine cu tuse de paine cu cereale, calda, cu portocala, banana si condimente (cel mai evident fiind cuisoarele). Aceste repere olfactive se regasesc in gustul cremos, dar intepator, carbonatia fiind foarte vioaie. Sub aceste auspicii apar aditional tuse extrem de delicate, florale, chiar si o tusa de caramel, chestiune necaracteristica berilor de o asemenea culoare. Finalul e dulce-amarui si picant, echilibrat, dezirabil. 

Nu are socanta bogatie aromatica a versiunii  hefeweissbier de la acelasi producator si pentru fanii berii bock (de regula neagra, mai putin efervescenta, tare si plina in gust) poate fi o usoara dezamagire. Dar e o bere foarte buna pentru cei care prefera nefiltratele blonde si ar dori ceva mai tomnatic si mai serios, aceasta bere avand 7,7% alcool (desi nu va fie frica, la asemenea calitate, aspectul nu este sesizabil gustativ). 

E ca un cross-over, daca preferati termeni automobilistici, o bere blonda cu tuse si corpolenta care amintesc de berea bruna din grau. Bun.

4 capace si jumatate. 

BBdV ep. 18 Spitfire Kentish Ale "Keep calm and celebrate!"

Ca tot stau sa incepa Jocurile Olimpice de la Londra, ce poate fi mai nimerit decat o bere englezesca 100%, de tip "ale" de la cea mai veche berarie din regat (Shepherd Neame), cunoscuta din secolul 12. Plus ca brandul a fost lansat la aniversarea a 50 de ani de la Batalia Angliei, de unde Splitfire, dar si subtitlul "The Bottle of Britain". Si mai mult- e o bere cu origine controlata, apa, maltul si hameiul provenind de pe plantatii proprii din regiune Kent. Presupun ca se asociaza bine si cu o tigara Kent...

Sa mai spun ca berea de tip "ale" este diferita de ce suntem noi obisnuiti. Sigur, se toarna din sticla si face spuma, dar drojdiile folosite sunt diferite, fermentatia avand loc la suprafata (nu la fund ca la pils/lager), fiind mai violenta si mai rapida. In mod obisnuit, gustul e dulce-siropos si de aceea berarii utilizeaza diverse tipuri de hamei pentru a echilibra rezultatul, de unde gustul de final dulce-amarui+.

Berea noastra de azi se gaseste in Kaufland (8 lei) si Carrefour (unde e redusa in acesta perioada la 6 lei/sticla de 0,5l). 

Prin pahar se intrevede o culoare inedita, apropiata de un ice-tea rubiniu.  Spuma e fina si persistenta. In nas e o exploxie. Olfactiv rivalizeaza cu vinuri serioase, un melanj de portocala, struguri rosii, toffee, flori albe,  treburi incantatoare care se trasporta in gustul viguros dar extrem de baubil, cu efervescenta, dominat de tonuri siropoase de malt dar moderate de amaruiul puternic al hameiului englezesc. Finalul sec este destul de complicat pentru o bere, aduce un iz herbal, aromatic, dar si mult condiment (piper, cuisoare). 

Mi-a placut destul de mult, este si moderata la 4,5% alc.  

4 capace si jumatate. 

BBdV ep. 16. Hobgoblin ruby beer, Michael Caine, si alte lucruri din tara unde tv-ul este telly

Din Anglia, taramul lui Shakespeare, Dickens si Tolkien, tara serialelor BBC, a adolescentilor beti morti, prabusiti pe strada, tara pub-urilor, a fotbalului (printre multe altele), a ramasagurilor, tara lui Guy Ritchie si Michael Caine, tara povestilor cu hobiti, spiridusi, spicegirls si alte zane vine o bere cumparata din Kaufland, 8 lei/sticla de 0,5- Hobgoblin, produsa de Wychwood Brew, undeva printr-o padure intunecoasa, imi inchipui.

Prima impresie e buna: o culoare aramie, frumoasa, cu tuse rosiatice. O spuma crem- deschis, persistenta, compacta, iar jos acolo unde se formeaza spuma pare lichida, cremoasa. 

Privita de departe berea pare lipsita total de carbonatie. Te intrebi de unde vine spuma, pana la urma. Asa ca dai zoom si vezi milioane de minuscule bule care urca spre suprafata, atat de mici incat trebuie sa te uiti cu atentie ca sa le surprinzi. Inca de pe acum pare clar ca nu e o bere lager sau pils, cu care sa fim obisnuiti. 

In nas apar note de ciocolata- mai degraba bomboane toffee, drojdii fine, dar si ceva intrigant, dulce-siropos, pe care vad ca lumea il pune pe seama maltului, care seamana oarecum cu un fresh de mere. Acest intrigant miros se transporta si in gust, unde va constitui o coloana vertebrala sustinuta de arome de cafea si ciocolata, de amaruiul hameiului, contrast care face berea foarte agreabila. Socant e gustul primei inghitituri- pare catifetala dar lipsita de fizz. Pare apoasa. Apoi, nu stiu exact cum, papilele se obisnuiesc rapid cu acesta textura compacta, densa si catifelata a berii, poate si pe fondul usoarei incalziri aromele si gusturile se potenteaza. Exista si ceva amintind de ierburi aromatice, mai ales in nas si pe final. In mod clar o s-o mai beau. Chiar in seara asta. 4,5 capace.

Cred ca e genul de bere pe care o bea Michael Caine, in Get Carter, Sleuth si celelalte filme din finalul anilor 60 si inceputul urmatoarei decade. Ba chiar si berea pe care o bea Alfred "in the Batman movies".  Apropos de asta, uitati aici ce pot face Steve Coogan si Rob Brydon in The Trip:

BBdV ep.10: Alta minune- Schneider Tap 4 Mein Grunes

Dupa excursia neplanificata in lumea asteriscului publicitar romanesc, intaresc azi portia de bere cu o nefiltrata bio ce vine din alta galaxie decat mediocritatea berariilor autohtone.

Culoarea este galben aurie, cu tuse portocalii, o bere nefiltrata, deci tulbure, evident. Ca la orice bere de calitate, se remarca finetea porilor spumei si perlarea fina. Miroase foarte-foarte interesant, a mirodenii (cuisoare, piper), dar si mult fruct(care se transfera si in gust)- citrice, banana, piersica, mar, guma de mestecat (genul turbo, daca va mai amintiti; nu mai sunt la curent cu noutatile:). De fapt ca sa-mi amintesc singur ca aceasta serie se numeste Berea Bautorului de Vin, fructozitatea din nas, dar cea care se continua natural in gust aminteste foarte tare de vinul alb inca nestabilizat, usor drojdios, pe care l-am gustat de multe ori direct din tanc, la variate crame. Si asta am gasit foarte chic la aceasta bere. Foarte echilibrata, cu final fructat, dar si tonic- condimentat.  Extrem de buna. Acesti Schneider si Fii, din Bavaria, mi se par pana acum, in excursia mea in alte lumi gustative, un soi de artisti ai berii. Cele 6-7 sortimente pe care le-am gustat de la ei au fost extrem de diferite, dar asemanatoare ca prag de calitate si impresie de echilibru. Nu puteti da gres cu baietii astia.

6,75 lei pe sticla (0,5)m de la importator (jollybeers.net). 6,2%.

4 capace si jumatate (din 5). Acest mic minus e tocmai pentru ceea ce are din belsug: abundenta aromatica.