Despre Vinul Recent, Vinia Moralia, Prince Matei si o seara de pomina la Hotel Epoque, via George Moisescu

De vreo doua saptamani, momentul in care a fost cert ca intalnirea pe care incerc s-o descriu in aceste randuri va avea loc, m-am tot gandit in ce maniera s-o descriu (probabil cea prezenta este cea mai stangaceJ). Vedeti dumneavoastra, la aceasta intalnire organizata de George Moisescu, cu sprijinul Vinarte si al Hotelului Epoque din Cismigiu, urmau sa participe cel putin doi oameni care mi-au marcat viata. Nu sunt cuvinte mari, in fond sunt un tip care a crescut intr-o casa cu o biblioteca sanatoasa, care privea alaturi de familie seratele lui Iosif Sava. Am deschis ochii in anii '90, cand generatia mea avea o nevoie imperioasa de repere. Iar Andrei Plesu si Horia-Roman Patapievici aveau un CV satisfacator J. Ma infranez sa intru in detalii pentru ca va dati seama cat de onorat am fost sa stau la aceeasi masa cu ei. Mi-aduc aminte de cursul de anghelologie de la Facultatea de Filosofie Bucuresti, unde desi “de-al locului”, abia aveam loc de “turistii” veniti din alte parti. Sala de curs era ticsita, se statea si pe jos, printre randuri. Brosura de prezentare a facultatii mi-a vandut iluzii- desi in ea cursul despre Istoria Ideilor tinut de  H.-R. Patapievici era listat, in cei patru ani de studii acesta nu a mai avut loc. In seara zilei de 20 decembrie, auzind de aceasta teribila festa pe care mi-a jucat-o soarta, d-l Patapievici mi-a promis un curs privat, in glosa unui pahar de vin rosu. Sa fie primit!

Intalnirea a debutat cu cateva cuvinte de bun venit din partea directorului francez al hotelului- Pascal Jean - care s-a declarat onorat de prezenta atator persoane de inalta tinuta intelectuala in hotelul pe care il conduce. Nu sunt atat de vanitos incat sa cred ca se referee in principal la mine, dar nici atat de lipsit de modestie, asa ca ii multumesc inca o data. Disertatia  demitizanta a lui George Moisescu, ne-a introdus in problematica obiectului muncii, intre timp turnat sarguincios in pahare, atragandu-ne atentia asupra unor pastise inedite din Gastronomicele lui Pastorel, din care am aflat cu surprindere ca vinul romanesc de calitate n-a fost distrus de comunism, ci bietul de el, era distrus de dinainte, de lucruri vizibile si invizibile, virale oricum, gen filoxera, berea miticilor caragialesti si prostia producatorilor si bautorilor deopotriva si ca traditia vinului romanesc de calitate a inceput in pragul noului mileniu, iar cei 11  ani de Prince Matei reprezinta cea mai elegant si elocvent indiciu in acest sens. Sergio Faleschini, presedintele Vinarte, a subliniat inclinatia spre calitate a societatii pe care o conduce si a dezvaluit ca un mic secret al succesului Prince Matei il reprezinta analiza initiala asupra solului, climei si soiurilor recomandate efectuata de un mare nume din Bordeaux.

In timpul degustarii si dialogului din timpul sau am ramas surprins de cordialitatea intalnirii, de jovialitatea lui Andrei Plesu, de privirea radiologica, scanand instant oameni si idei, al lui H-R Patapievici, de intensitatea retrasa a lui Sorin Ilfoveanu, de curiozitatea literaturizanta a lui Mircea Mihaies, de faptul ca Sorin Marin nu este nicidecum un Anonim (ar fi si greu la statura sa) si de discretia lui Dan Parau- prosperul patron al stabilimentului.   Am schimbat vii impresii despre vinuri la fel de vii cu Doru Bucsu, Ion M. Ionita si Radu Naum, toti oameni faini, pe langa care un vin bun sau o idee buna nu poate trece neobservata, deformatie de ziaristi educati si ilustri, fara indoiala. Iar Sergiu Nedelea si-a ilustrat inca o data profesionalismul si eleganta care-l fac sa fie considerat cel mai bun sommelier din Romania.

Evenimentul in sine a fost excelent organizat. G. Moisescu s-a gandit la detalii aparent nesemnificative de tipul marimii salonului  sau pozitionarea si distanta dintre mese. Fiecare participant avea in fata o foaie pe care era indicat locul  paharului  ce avea sa contina un an din Prince Matei. 2005, anul lipsa, un an care nu a putut da un vin de o calitate acceptabila pentru gustul producatorului, a fost hasurat. Nu sunt foarte multi producatori romani care sa-si permita sa NU faca un vin in acel an, mai ales un vin asteptat si cunoscut de public, cred ca sunteti de acord.

Hotelul in sine arata minunat, desprins dintr-un Paris de anii ’20. Serviciul este ireprosabil, conform celor 5 stele care sclipesc la intrare, si nu este vreo reclama mascata, orice se poate convinge de asta, vizitandu-l in Intrarea Aurora, langa Cismigiu.  Restaurantul il are pe Guy Martin ca chef, o celebritate in domeniu si asta s-a vazut in meniul servit. Sa-l trec repede in revista, nu ma acuzati de sadism, va rog: un eteric carpaccio de vita, cel mai fraged si cremos muschi de porc imaginabil si un cheese cake spumos, pe care s-a mulat perfect textura densa a celor doua Sirene din 2000 si 2001.

Intalnirea s-a terminat aproape de miezul noptii, nu inainte de a ne spune public optiunile, desi mai degraba as fi indicat pe care laureat nobel pentru literatura sa-l indic ca superior.  Glumesc, fiecare si-a indicat preferatii, si s-a semnat pe marea harta a printului din Dealu Mare, in dreptul anului preferat. Si exercitiul a avut o miza, fiecare primind cadou, spre o mai atenta analiza, exact acel vin.

Despre cei 11 Prince Matei+ doua versiuni din Magnum, si inca doua Sirene ale Dunarii, cred ca e mai bine sa povestesc data viitoare.

In final, nu pot decat sa-i multumesc lui George Moisescu ca m-a inclus in acest all-stars, in acest The Expendables cu oameni de cultura, cum glumea pe seama mea un prieten, si ca mi-a creat iluzia, cel putin pentru o seara, ca un tip din Galati, care-si scrie blogul in lumina nocturna a monitorului de acasa, poate fi parte din acest film. Multumiri sincere si celor de la Vinarte, Sergio Faleschini si Costel Canamisir, care mi-au alimentat aceasta iluzie si a doua zi.

Mircea Mihaies, Sorin Marin, G, Moisescu (artisanul intalnirii), , H.-R. Patapievici, Andrei Plesu

Sergio Faleschini, presedintele Vinarte

Doru Buscu, George Mitea, Ion M. Ionita

Viitorul arhitect- Tudor Patapievici

Radu Naum, Doru Buscu si altii:)

Un batalion de Printi

George Moisescu, Sergiu Nedelea, Andrei Plesu, Sorin Ilfoveanu

Andrei Plesu si Sorin Ilfoveanu intr-un moment decizional foarte delicat

credit foto: Sergiu Nedelea
si inca trei de la mine: