Ceva bun din Argentina: Pelleriti Priore Hostage Single Vineyard Altamira 2021

Daca am gustat la viata noastra cateva Malbec-uri argentiniene, stim profilul de negru intens, cu arome de mure, poate usor floral si adesea acompaniat de note de maturare gen vanilie, cocos, poate ciocolata uneori, taninuri moi, gust fructat.

Ei bine, in parte, unii din descriptorii de mai sus pot fi atribuiti si exemplarului de fata, insa desi Malbec cu siguranta, sunt cateva diferente notabile fata de majoritatea suratelor, mai ales din cele de buget. 

In primul rand culoarea nu este atat de intensa, exista niste irizatii luminoase placute care clipocesc in pahar, aromele, da, sunt cele asteptate, precise, fine, cu fateta de stejat prezenta, dar placuta si cu o amprenta minerala sesizabila. Gustul este suculent si proaspat, surprinde placut, taninurile sunt foarte amabile si lasa impresia de eleganta, de finete. Nu e de mirare cand aflam ca Pelleriti Priore sunt de fapt doi parteneri, unul oenolog vedeta internationala, celalalt pe partea de afaceri, dar nascut si crescut in Mendoza. 

Altamira e o subregiune vedeta, pe aici au vii si Catena Zapata sau Zuccardi, e considerat un climat rece, apoi viile sunt vechi si intelegi cumva de unde provine acel rafinament si delicatetea in plus, pe langa maiestria celor care il fac. 

O seara am fost tinut ostatec de acest vin, ceea ce, daca simtiti si voi nevoia sa fiti captivati cateva ore si de altceva decat de marasmul si vacarmul electoral, va doresc si voua!

Pelleriti Priore Hostage Single Vineyard Altamira 2021, 14%, de gasit pe Happywines.ro, momentan la 122 ron. De la mine: 94 pct

SERVE Cuvee Guy de Poix 2015

SERVE, prima investitie straina in viticultura romaneasca de dupa 1989, a fost si inca este un model de urmat pentru multe din cramele care au aparut ulterior. Crama din Ceptura a propus de la inceput vinificarea in sec. De altfel se zice ca feteasca neagra a fost febletea fondatorului Guy de Poix, astfel incat a fost firesc ca cea mai buna Feteasca neagra a cramei si indubitabil una din cele mai bune din Romania sa-I poarte omagial numele.

Vinul aduce o aromatica de fructe negre (ne duce cu gandul si la mure si la dude, dar nici pruna coapta nu lipseste) si picanterii- cafea, tutun, usoare adieri de vanilie si piper. Un corp mediu, suculent, cu o senzatie de catifelare si de eleganta. 

Intr-un fel seamana cu acele filme care isi bulverseaza specatorul prin rasturnari de situatie, care schimba tot ce ai crezut pana atunci, in grenul Memento, Shutter Island sau Vanilla Sky. Aici clickul apare cand citesti nivelul de alcool de pe contraeticheta. Si dintr-o data vezi cu alti ochi realizarea. Oenologul Aurel Rotarescu a dat dovada de maiestrie ca sa poata ascunde atat de bine printre pliurile calde ale licorii procentul de 15.5, care in realitate ar putea fi chiar mai mare. In ciuda acestui lucru, vinul are o curgere foarte rapida, daca intelegeti ce vreau sa zic, ceea ce este din nou remarcabil.

Domaine Ceptura Rouge 2015 DAVINO

Întreaga gamă DCR de la DAVINO este ca un autor clasic de literatură, pe care l-au iubit (sau temut) generații întregi. Oricum ar fi, este nelipsit din programa de bacalaureat, așa cum de aproape 15 ani și DAVINO este o apariție recurentă în orice meniu de vinuri care se respectă. Și niciun reprezentant al gamei nu spune povestea renașterii vinului românesc precum Domaine Ceptura Rouge. Multi ani a fost benchmark-ul, vinul metronom al industriei, oglindind prin reflexiile sale roșii-rubinii visul unor investitori pasionați despre cum ar trebui sa fie vinul superpremium din paharele romanilor cu gust.

2015 nu este diferit. Este același vin complex, cu arome suculente de fructe negre și roșii, dar și note date de maturarea atenta în baricuri, cum ar fi adieri de cacao, tutun, sol de pădure, abordabil după o recomandată aerare în vase de decantare, depliat, delicios, remanent pe papile, cu extract și densitate. Să-l bei an de an e ca și cum te-ai uita la Godfather. Chiar dacă îl știi pe de rost, tot iți va sari în ochi un amănunt pe care nu l-ai sesizat la precedentele vizionari.

Merlot, Cabernet Sauvignon si Feteasca Neagra; ~120 lei, in magazine specializate si horeca. 91 pct

Pe cat de greu de pronuntat, pe atat de usor de baut: Künstler Hochheim Kirchenstück Riesling Grosses Gewachs 2019

In Germania sunt mii de crame, fata de cateva sute in Romania. Din aceste mii de crame mai putin de 200, cele mai bune, s-au asociat in ceva numit VPD. Creme de la creme. VDP-ul are propria clasificare, iar GROSSE LAGE e in varful piramidei. Apoi mai avem si acel GG (GROSSES GEWÄCHS) care ne spune ca e un GROSSE LAGE trocken (adica sec).

Künstler e o crama de familie cu o traditie de 370 de ani in produsul vinului, initial in Moravia de sud, mai apoi in Rheingau. Vinul din imagine provine din apelatia de 15 hectare Hochheim Kirchenstück din care Künstler detine 2,4. 

La capitolul "si altele" e amanuntul ca pretul e de 220 lei. Face banii?

Daca iti permiti aceasta sticla de vin, fie si cu un efort, ca un capriciu putin costisitor, sunt aici sa-ti spun ca da, face banii. De ce? Pentru ca e extraordinar. De la debutul cu arome fine, de corcoduse galbene, lime, adieri florale si vegetale, foarte fin iz de hidrocarburi mai degraba cand se incalzeste in pahar (un trademark al Rieslingului, pana la urma), in gustul vivace cu aciditate de otel, aproape electrica, o tensiune constanta, vibranta, de citrica coapta si un final "eternel" amintind de citronada si gutuie. 

Din pricina echilibrului si a caracterului delicios sticla se termina foarte repede. Deci numai probleme! Dupa ce ca e scump, se termina si repede! :) Insa ramai cu senzatia unui eveniment, a unei experiente pe care nici nu stiu daca e sanatos sa o repeti foarte des, desi in realitatea paralela in care sunt miliardar, acest vin ar fi un "everyday wine" preferat de-al meu.

Bon! 

Riesling Kunstler Kirchenstuck GG Grosse Lage 2019, inchidere cu screw-cap, 12,5%, 220 lei, 96 pct, disponibil doar pe vinmagazin.ro

Abstract Rosu 2017 Crama Trantu

Chiar daca denumirea vinului ma pune in serioasa incurcatura, pentru ca a aplica analize senzoriale asupra unei abstractiuni este o mare problema, trecand peste aceste scupule glumete as zice ca acest Abstract rosu este un vin foarte serios, produs de Crama Trantu din DOC Murfatlar. 

Este un Cabernet sauvignon, Merlot și Fetească neagră, 14.5, 2017. Este concentrat și puternic, cu arome complexe, de fructe negre si derivate lemnoase. Poate e un pic cam mult baric pentru unele gusturi mai puritane, însă dedesubt e ceva gâlgâitor, sălbatic, care ma face sa cred ca în blend este si vin care n-a văzut lemnul. (Err, later edit dupa feedbackul de pe instagram: pare-se ca 20% din vin, anume partea de Merlot a fost maturata doar in inox) 

Oricum, in timp toate acestea s-ar putea impreuna întru mai bine. Frumoasă surpriză, sincer. Cred că e cel mai bun (in termeni de puncte "generaliste") vin de Murfatlar incercat de mine in ultimii ani

90

Să bei cu trufie o Smerenie

Acestă etichetă s-a născut concept. Cu alte cuvinte înainte de a fi un vin a fost o idee. Ulterior s-a realizat și licoarea care să umple de sens conceptul.
Litania oficiala, excelent scrisă, zice astfel: "Smerenie este primul vin din România care a parcurs un drum invers: de la nume şi idee la licoarea închisă în sticlă. S-a vrut a fi un tribut adus sufletului nemuritor şi credinţei nesmintite, călugăriţei din chilie care se roagă pentru fiecare om întâlnit sau de care a auzit. Alchimia lui Liviu Grigorică şi puritatea soiurilor lucrate de Veronica Gheorghiu au fost exploatate la maximum pentru a obține un vin care „închide” această atmosferă. Asprimile tocite ale rasei călugăreşti – surprinse în taninii catifelați, cu astringențe plăcute. Răcoarea chiliei – descoperită în urme aproape imperceptibile de mentă şi eucalipt. Viaţa de zi cu zi – regăsită în parfumul de gutuie lăsată în fereastră şi de cireşe supracoapte. Nedezminţirea credinţei – revelată în puterea mare de învechire a vinului".
Asadar, traducând mai putin liric, vinurile monovarietale erau deja finalizate, însă abia după ce reputatul oenolog Liviu Grigorică și-a pus talentul la lucru, ele s-au îmbinat într-o formă care să transmită fondul deja creionat. După cum își amintește chiar el: "George Moisescu (omul cu ideea n.n.) m-a pus să fac un vin care să evoce o chilie curată de măicuţă. El amintea de parfumul discret de tămâie care vine din biserică, eu mi-am amintit de gutuile puse la păstrat în fereastră si a iesit un vin pe care cei care l-au gustat l-au considerat remarcabil. Eu îl consider ca fiind complet si „altfel“ decât ce oferă astăzi piaţa." 

Dar...s-o luam de la capăt. Istoria Cramei Oprișor începe din 1994, când un important producător din Germania (Reh Kendermann) decide să investească în România. Din 2001 apar și primele vinuri pentru piața internă, iar din 2008 Carl Reh Winery trece printr-un proces de rebranding care o transformă în ce este astăzi, cu accent pe tradițiile și istoria Olteniei. Astfel apar etichete precum Caloian, Drăgaica sau Rusalca. Firma are în exploatare aproximativ 250 de hectare în arealul comunei Oprișor, județul Mehedinți și îmbuteliază anual aproximativ 900.000 litri de vin.

Revenind la licoarea de astăzi, cupaj de  Shiraz (48%), Pinot Noir (29%) și Dornfelder (23%), Smerenie este unul dintre cele mai bune vinuri romanești recoltă de recoltă și cu siguranță unul dintre cele mai valoroase vinuri disponibile pe rafturile Selgros, atât din punct de vedere al calității, cât și al prețului. Care nu este mic (119 lei la ora scrierii acestor rânduri), însă este foarte competitiv față de alte surse de achiziție.

Ce primim de banii amintiți? O sticlă grea, premium, cu accesorii de calitate, lăsând o impresie sobră, bine anturată conceptului. Să nu uităm ca vinul este destul de tânăr (recolta 2016), așa încât după desfacere recomand decantarea (vinul este nefiltrat și pot apărea depuneri) dar mai ales aerarea până la câteva ore în vasul de decantare, pentru ca vinul este evolutiv aromatic și astfel îl vom ajuta să se deschidă. Cu greu am putea bate descrierea oficială, cu taninuri ei care amintesc de asprimea tocită a rasei călugărești etc, așa încât e mai eficient nici să nu ne propunem. În deplierea aromatică putem amușina note de cutie de lemn, sol de pădure, ciocolată neagră, marochin, vișine, coacăze și afine. Iar dacă nu le sesizați, să știți că nu e ceva groaznic, fiind nevoie de puțină experiența în aplecarea spre paharul de degustare. Însă cred că orice persoană poate recepta structura solidă a vinului, corpolența sa, dar și o amabilitate gustativă, un compozit catifelat în care structura tanică și aciditatea se susțin și se completează. Pe final apare o notă tonică, ușor amăruie. Cine știe, aici vor fi gutuile uscate pe fereastra chiliei...
Și da, când lași jos paharul, pe când vinul și-a lăsat deja marca pe palatin, iar aromele și-au împlinit odiseea prin celulele olfactive, papilele și viscerele noastre, vom avea sentimentul că licoarea experimentată este de mare calitate. Iar în opinia mea, vinul e departe de potențialul maxim. Ar trebui păstrat cu grijă și reîncercat peste 4-5 ani. În ce privește asocierile culinare, din rețetele mai recente urcate pe Selgros cauta pasiunea, aș vedea vinul alături de treburi cărnoase, cum ar fi cotlete de berbecuț la grătar sau o smerită și clasică tocăniță de vită.

Nu știu dacă veți simți adierea aripilor de înger pe umeri când vă veți întâlni cu acest vin, însă așa cum smerenia este o atitudine omenească dar înrădăcinată în cele sfinte, să reținem și că dragostea adevărată pentru vin trece dincolo de mundanul amețitor și plăcut simțurilor. Iar dacă licoarea ne ajută și ea, fiind meșteșugit lucrată precum cea de astăzi, și experiența noastră se va întregi printr-un sentiment cald, liniștitor și introspectiv. Singurul neajuns, peste care putem trece cu puțină penitență la o dată care se va stabili ulterior, este că prea multă Smerenie ne poate da dureri de cap! E mai bine în reprize mici și bine dozate, dar...dacă bicisnicul trup nu ne-a ajutat în fața ispitei, iar concupiscența ne-a învăluit de-a dreptul, să știți că pe lângă rugăciune ajută și o aspirină luata de dimineață.

articol aparut in cadrul proiectului Selgros cauta pasiunea

Corina Leoaica Tanara 2016

Un vin excepțional, private label, dintr-un AOC care stă în umbra mai cunoscutului Jurançon. Este un Petit Manseng in sec, chestie rară, întrucât, de regulă, din acest strugure se face un dulce cules târziu. 

Aromatica este neobișnuită, un melanj mineral, floral, fructe seci și exotice, iar gustul te aruncă într-un umami rar întâlnit în vinuri. Prețul nu e mic, dar cumperi o experiență. 

Unde mai pui prezentarea cu aportul lui Tudor Banuș și Serban Foarță...ah, și nu îl poți cumpăra pur și simplu. După comandă (care e de fapt o precomandă) o sa primești un telefon de la George Chendi (patronul și selecționerul vinurilor) care îți va povesti ce și cum despre licoare.

AOC Pacherenc Du Vic-Bilh, 14%, 143 lei pe smartdrinks.ro

BESSA VALLEY - Enira Grande Cuvee (2015)

Nu stiu daca de vina au fost ocazia, alinierea planetelor sau ceafa de porc, insa vinul de azi mi s-a parut exceptional. Nu culoarea vie, bordo intens, nici aromele de fructe de padure, prune si secondare de cutie de lemn, vanilie, tutun si marochin mi-au dat aceasta senzatie. Nici finetea gustativa, cu taninuri polisate si note galgaitoare de fruct. Ci echilibrul dintre componente pe care-l transmite. Echilibru care se manifesta firesc prin lejeritatea cu care se ofera norocosului bautor. Recomand! 

Merlot, Syrah, Cabernet Sauvignon si Petit Verdot, Bessa Valley, Bulgaria, 14%, ~140 ron, 92 pct

CANTUS PRIMUS FETEASCA NEAGRA 2016 Vitis Metamorfosis

foto:unvinpezi.ro

Imi amintesc primele zvacniri ale unei crame noi, de pe vremea cand inca nu era o crama :) Eram la Azuga, in 2010, la pensiunea si fabrica de sampanie Rhein (proprietati Halewood) iar oenologul Lorena Deaconu ne-a prezentat niste vinuri printre care si...Cantus Primus 2007. Am aflat atunci ca e un soi de joint venture, ca e produs de unii pentru altii etc. 

Sigur, primi ani a fost doar Cabernet sauvignon. Apoi a aparut si Feteasca Neagra. Si crama. De la Urlati, un pic mai sus. Si s-a declarat si independenta de Halewood. Fiorenzo Rista, un vinificator cu state vechi in Romania, face vinurile si nu le face rau deloc. 

Pentru a sari in prezent, Cantus Primus ar trebui sa faca parte din orice top 5 Feteasca Neagra 2016.  Am zis ceva de vinul asta inainte pe Instagram si Facebook: "Heavy #feteascaneagra from #vitismetamorfosis, the Romanian #antinori division. Ripe and very young, concentrated and creamy. 89-90". Mai puneti niste condimente de cofetarie si cam asta ar fi. 

Nu e etalonul istoric pentru FN, insa e un frumos exemplu ca se pot obtine din acest soi si vinuri diferite, mai grele, mai corpolente, care sa poata ascunde nivelul generos de alcool (15,5!).

Grecia intr-o nuca: un vin, un poet de Nobel si o lautareasca de-a noastra cantata de unii de-ai lor

Biblinos este produs de crama elena Biblia Chora, un nume recunoscut pentru calitate, in Macedonia greceasca, la aproximativ 40 km de Kavala.

Dionysus, Alexander the Great, you name it, they got it

Ceea ce face aceasta eticheta deosebita e amanuntul deloc nesemnificativ ca vinul este produs dintr-o varietate fara nume, descoperita in 2001 pe coastele muntelui Pangeon. 

La noi nici n-ar putea fi legal produs asa ceva cu Indicatie Geografica, dar sa-l mai si vinzi cu succes la 25-30 euro deja ar fi vrajitorie. Asta daca nu aplicam dictonul "pe greci sa nu-i crezi nici cand..."

Licoarea, produsa din recolta 2011 (an deloc rau, pare-se) mi s-a parut foarte interesanta, aducand un sentiment de "naturel" a la Ferdi sau Dagon, ca sa arunc niste nume romanesti in ecuatie, pentru asimilare usoara. Culoare intensa, inca departe de maturitate, cu o aromatica complexa, evolutiva in timp, cu note preponderent herbale si de fructe rosii, cum ar fi rodii si zmeura, dar si tuse de ciocolata. In gust are o "muscatura" ca de espresso, cremos, cu intensitate pe palat. Se simt si taninurile din stejar, dar tot intr-un registru traditional, autentic, credibil. Acest atac se prelungeste in post, armonizandu-se cu note dulci-fructate, remanente ale stejarului in care a stat 12 luni. 

Alcoolul (14,5%) este excelent integrat iar asta impreuna cu aciditatea medie a strugurelui fac ansamblul foarte lin curgator.  

PGI Mt. Pangeon, 14,5%, 128 lei, 91 pct.

Si acum sa revenim la Lucruri bune. 

Exista un poet grec numit Giorgios Seferis. 1963 a primit un premiu mare, insa la poezie este ca la vinuri, de ca si cum vinul mare n-a fost vin mare inainte sa-i dea cineva important 95 pct. 

E un ciclu continand 24 de poeme, intitulat Mythistorema. Cateva din ele au aparut intr-o traducere a lui Aurel Rau, din 1965. Pasajul de mai jos se gaseste la inceputul numarului 4, "Argonautii":

"Şi sufletul

cînd vrei să-l cunoşti

trebuie să priveşti

în alt suflet.

Străinul şi duşmanul l-am văzut în oglindă."

Doar ca daca sapi dupa intreaga colectie, o vei gasi doar in engleza. Iar in traducerea lui Edmund Keeley pasajul suna asa:

"And a soul

if it is to know itself

must look

into its own soul:

the stranger and enemy, we’ve seen him in the mirror."

E usor diferit, nu-i asa? Traduttore, traditore. Sa incercam:

"Și un suflet

dacă este să se cunoască pe sine

trebuie să se uite

în propriul său suflet:

străinul și inamicul, [noi] l-am văzut în oglindă." 

La capitolul "scoateti o foaie de hartie si scrieti: ce a vrut sa spuna poetul?" as zice ca micile interpretari ale cvintetului de mai sus difera dupa varianta pe care o adordam. 
In cea romana ma duce cu gandul la cartografia relatiilor sufletesti, ca un enorm sistem de vase comunicante. Asa incat atunci vand vrei sa-ti cunosti viscerele spirituale n-o poti face decat in relatie cu un altul, de ca si cum sufletul este o harta a albiilor, paraielor, raurilor si tot asa pana la mari. Cand cineva drag dispare de pe harta ta, ramane o albie secata, un gol evident si presant, care se astepta umplut. Partea buna e ca in timp albiile vechi devin foarte propice culturii vitei de vie :) Ah, si nici nu incep cu teoria strainului inamic, ca se intorc Derrida et co in morminte.

Varianta engleza este la fel de fecunda, desi altfel in interpretare, dupa mine (Manolescu, Simion, faceti loc!). Aici ni se incumba ideea unui suflet care are la randul sau un suflet pe care-l cauta. Ca un soi de splirala, de regresie infinita inauntru. Arta, frate!

In aceeasi ordine de idei (exista o ordine in ce am spus pana acum, nu? :)), iata o (sic!) interpretare a binecunoscutei piese lautaresti Cine iubeste si lasa. Insa asta e versiunea din 2013 a formatiei elene de black metal Rotting Christ (da, puteti spune repede un Tatal nostru, inainte). Ea se gaseste pe albumul lor din 2013 "Κατά τον δαίμονα εαυτού", care inseamna mai mult sau mai putin "Fa ceea ce vrei". Ca fapt divers, acest dicton vechi este inscriptionat (in greaca) pe piatra funerara a lui Jim Morrison. Vocea a la Maria Tanase e a doamnei Souzana Vougioukli, tot respectul si consideratia, sarut-mana. Pe la mijlocul piesei parca simti, dupa vinurile maiastre precum cel de azi, eventual uzo, si atacul pe palat al cocktailurilor molotov din Atena, nu-i asa? Inainte de criza economica a fost aia spirituala, make no mistake!

Ok, pana la urma sunt aceleasi versuri. Deci care sa fie varianta "corecta"? Care traducator sau interpret are dreptate? Cine scrijeleste slove de aur pe pamantul sacru ("biblia chora", a!) al sufletului omenesc? Vinul, poezia, muzica, branza feta? (n-am putut sa ma abtin, scuze!)

PS: Ba' baeti care va ocupati de metale grele, vedeti ca are si tanti Romica Puceanu ceva pentru voi

THE FEDERALIST - The Federalist Chardonnay (2016)

Prima data mi s-a parut ca statuia tine in mana ridicata un pahar sau o sticla. Ar fi fost o chestie, dar nu e asa, cei de la Terlato fiind oameni seriosi si patrioti. Oare au votat cu democratii sau...?
Oricum, vinul e un etalon pentru ce inseamna Chardonnay-ul californian: corpolent, usor afumat, cu note tostate. Totusi, aciditatea nu lipseste si astfel condimentelor de cofetarie li se alatura note de fruct bine copt chiar insiropat, cum ar fi ananas, pere sau mere golden.
Textura este densa, cremoasa, mult mai potrivita pentru un pui bine rotisat decat pentru peste sau alte vietati marine. Pretul e ok, oricum cam asta e nivelul pentru un vin cu atare indicatie. Din fericire, calitatea este si ea sus.
14,5%, Mendocino County (SUA), ~100 RON, 90 pct 

foto: unvinpezi.ro

MARCHESI ANTINORI - Il Bruciato Bolgheri (2015)

Bolgheri a devenit DOC in 1994, cand s-a constatat ca supertoscanele (vinuri foarte bune, dar din varietati clasice frantuzesti, nepermise traditional in zona) n-o sa plece nicaieri. 

Acest vin este un Cabernet-Merlot-Syrah, cu 8 luni in baric. E daca vreti o versiune "lite" pentru mult mai cunoscutele (si scumpele) Matarocchio, Tignanello sau Solaia. Continuand analogia cu telefoanele mobile, uneori se intampla si la vin ca o varianta lite sa fie (luand si pretul in considerare) o afacere mai placuta decat "flagship"-ul. Senzatia pe care ti-o da Il Bruciato este de forta si eleganta, cu aromatica de fructe rosii, condimente de cofetarie, espresso, adieri de tabac si pielarie, gust cu taninuri polisate, imblanzite, dar cu aciditate buna, care creeaza o viteza de curgere periculoasa pentru unele organe interne!

90 pct, ~90 lei

Varvaglione Salice Salentino 2015

Am citit undeva ca acest vin are peste 9 grame zahararuri. Asta ar insemna ca este demisec, la 2-3grame de demidulce, adica un soi de Sange de taur. Respingator, asa-i?

Nu suntem niciodata multumiti de viata nostra. Romania nu e ca afara, Bucurestiul nu e ca Amsterdam sau Londra. Desigur. Insa nu e nici Minsk sau Tunis. Sau Lagos.

La fel, nici acest vin nu e dupa prejudecatile noastre. Este extraordinar de gustos, si la 10 grade si la 20, cu arome dulci de dulceturi de fructe negre (mure, prune, cirese negre), condimente de cofetarie(cacao, vanilie), un gust cremos, dens, amiabil ca un avocat cand cazi la invoiala, si o remanenta durabila, de politician care face si nu confunda prenumele cu pronumele.

Cupaj de Negroamaro si Malvasia (nera), 14%, ~80 lei, 90 pct

Chateau Fourcas Dupre 2015

Listrac-Medoc este o apelatie mica din Bordeaux. Mica, daca ne gandim la Bordeaux. Adica are doar vreo 570 hectare. 

Acest vin din recolta 2015 s-a ridicat la nivelul prestigioasei publicatii Wine Advocate, ai carei review-eri s-au declarat surprinsi de calitatea vinului, inca de pe vremea cand era o mostra de baric, acordandu-i 91-93 pct. 

E un blend de regula egal de Cabernet sauvignon si Merlot (impreuna cam 90%), cu ceva Cabernet franc si Petit Verdot. Vinul marseaza inca puternic pe partea de fruct, cu arome foarte volatile, evidente, de fructe negre si rosii, sa punem in casoleta: mure, afine, prune apoi, din alt registru: tutun, stejar uscat, nuante minerale de gudron si (avem voie sa spunem asta referitor la un vin!?) smoala. Usoare, amabile note de smoala, da? 

In gust partea fructata domina, cu aciditate care face vinul usor curgator. Ceea ce eleveaza lucrarea este impresia de echilibru, semn al unei structuri solide, care (pun pariu!) va oferi potential de evolutie cel putin mediu acestui Listrac nu foarte scump (in media zonei, se intelege). 

E bine!

13,5% 88-90 pct, ~100 lei in magazine specializate si online

Davino Flamboyant 2014

Atunci cand se scrie nota de degustare a unui vin, enumerarea unei liste intregi de descriptori aromatici este o uzanta deloc exotica (si cu cat mai multe fructe, flori si bizarerii cu atat mai bine), apoi e musai sa se foloseasca cuvinte mari in cazul celor mai bune (cum ar fi complex, intens, amplu, profund etc). 

Eu unul zic din prima ca Flamboyant 2014 e unul dintre cele mai bune vinuri aparute sub aceasta eticheta si unul dintre cele mai bune vinuri romanesti pe care le-am gustat vreodata. Poate cel mai bun. Aminteste de 2009, dar il poate depasi. 

Sigur ca avem un profil organoleptic de clasa, pe care ar trebui sa-l talmaceasca fiecare in parte, insa elementul esential pe care il am in vedere in "analiza" mea este structura foarte solida, care pare un soi de exoschelet care va tine vinul in viata multa vreme. Apoi ar fi melanjul gustativ amintind de umami si (daca tot suntem la capitolul laude) remanenta excelenta. 

Unicom Production, DOC Dealu mare, Cabernet sauvignon, Merlot si Feteasca neagra, 14,5% alc, ~160 lei in magazinele specializate, 96 pct.    

Arezan Babeasca neagra 2015 Crama Atelier

Nu stiu daca vinul aceasta e precum lumina stelei moarte, dar cert e ca "poetul" este tot reputatul oenolog Razvan Macici. A iesit pe piata in semi-anonimat, undeva in toamna tarzie a anului trecut.

Vinul e IG Colinele Dobrogei si nu DOC Murfatlar, poate pentru ca e imbuteliat la un alt producator, din Babadag, deci din afara DOC. Cu toate aceastea eticheta ne da o indicatie foarte precisa a plantatiei(Ferma 5 "langa liziera"), dupa modelul deja stiut pe care il urmau toate vinurile de la M1 Crama Atelier. In fine, detalii...

Este maturat 12 luni intr-o combinatie de baricuri si budane.

Vinul in sine propune o culoare rosie rubinie usor stravezie, cu nuante caramizii. Nasul nu confirma nuanta matura, pana la urma si un Barolo ne poate pacali astfel. Aromatica aduce fructe rosii, prospete, acide, cu o fateta condimentata si tuse rustice, usor pamantoase. Gustul e proaspat, bazat pe aciditate, cu taninuri firave, dand o rara si revigoranta impresie de vin rosu suplu, amabil si repede curgator. Finalul e respectabil, propunand ierburi aromatice si o nota balsamica.

In concluzie e un rosu-rubiniu cum nu prea mai gasesti pe piata, cu un profil in ton cu ceea ce poti citi in literatura de specialitate ca ar trebui sa fie o Babeasca.

Cred ca aceste vechi plantatii cu Babeasca sunt cele mai demne a fi salvate din degringolada Murfatlar SA. Pana la urma, daca ar fi aparut (sa zicem) un Merlot, fie el si foarte bun nu cred ca as fi fost super curios sa-l incerc. Ma stiti, mi-e naturelul simtitor in preajma soiurilor neaose.

In conditiile in care vinurile din acest soi sunt rara avis pe rafturile magazinelor, nici nu prea are mare importanta cate puncte i-as da. E foarte bun. Asa ca: 87?  92? 100?

Arezan Babeasca neagra 2015, IG Colinele Dobrogei, 12,5%, sec, 55 lei pe vinescu.ro.

Feteasca neagra Anno 2014 Licorna Winehouse

Feteasca neagra din gama Anno a celor de la Licorna Winehouse este una dintre cele mai bune exemplare de pe piata. Hm, desi s-ar putea sa nu mai fie pe piata. A fost imbuteliata in decembrie 2015, in doar 2651 sticle, disponibile cumparatorilor dupa o maturare in sticla, din toamna lui 2016. Asadar, cu ce s-a mai trimis ca promotional, mostre etc, rezerva de vinoteca proprie, probabil vorbim de doar 9 baricuri. Cu putin noroc s-ar putea sa-l mai gasiti prin online.

E un rosu rubiniu intens, serios, cu densitate, "gros", extractiv, cu aromatica ampla, plecand de la regulamentara pruna si continuand cu note la confluenta cu lemnul de stejar, cu vanilie, picanterii indiene, ciocolata, tabac si marochin. In gust continua impresia placuta, cu un corp mediu plus echilibrat, taninuri dulci, bine integrate cu notele condimentate, dand impresia de rotund si catifelat, cugere rapida, remanenta respectabila, in registru picant-vegetal. 

Este ceva felin in aceasta interpretare, de vietate dragalasa, pufoasa, dar in acelasi timp agila si feroce (daca nu ne purtam bine cu ea). Adica luati temperatura de servire de 16-18 celsius in serios. Mai sus, devine usor iritata si poate sa zgarie usor, in joaca.

DOC CMD Dealu Mare, 14,7%, ~80 lei. 90 pct

Bon Viveur 2014 Licorna Winehouse

Dragi bine-trăitori cilibii, iata azi un vin croit pentru dumneavoastra. Fara alte introduceri, sa trecem in cabina de proba.

Descoperim un vin rosu-rubiniu intens, care are nevoie de 30-45 de minute pentru a se desfasura. Daca deschideti sticla, turnati direct in pahare, iar continutul se consuma in 5 minute o sa va simtiti precum omul care intrebat daca a fost la Paris raspunde da, pentru ca mai apoi, luat la bani marunti, sa spuna ca de fapt a trecut cu masina pe autostrada si a vazut orasul din departare.

Oricum, nici 30-45 minute nu sunt destule pentru a aduce vinul la o exprimare constanta, degustatorul putand descoperi nuante noi chiar si la ultima sorbitura.

Profilul aromatic propune note de cirese negre, cu arome de cofetarie (vanilie, ciocolata, scortisoara), ierburi aromatice, cerneluri, marochin, tutun fin, iar gustativ continua linia suculenta, usor condimentata, cu densitate gustativa si incheie cu o remanenta de toata lauda, in registru dulce-acrisor, condimentat. Nivelul de alcool e destul de bine integrat in corpolenta vinului. Pare un vin cu extract sec respectabil.

Gandindu-ma la oenologul Gabi Lacureanu, vinul aminteste oarecum de primul Golem rosu. 

Proiectat ca cel mai bun vin al cramei din Vadu Sapat, Bon Viveur rosu confirma. Cred ca nu e nici pe departe momentul sau de maxim, este doar la inceput de drum. Oricum intra direct in galeria celor mai bune rosii romanesti la acest moment.

BV rosu 2014, 14,8%, Cabernet sauvignon (70%), Merlot (30). DOC Dealu Mare; ~100 lei in online si magazine specializate; 91 pct

Billa Haut Ocultum Lapidem 2014 Michel Chapoutier

Licoarea de astazi vine de la producator renumit din regiunea Ronului, dar care s-a aventurat si in Roussillon, aproape de granita cu Spania, daca puteam spune "aventurat" despre o antrepriza care are succes de 20 de ani. E un Grenache-Syrah-Carignan, provenit dintr-o parcela veche, cu sol pietros, bogat in gnais si calcar, de unde si denumirea Ocultum Lapidem (pietrele ascunse). Aici recolta e natural normata, avand in jur de 2800 litri la hectar. 
Aflam ca vinul e fermentat in cuve de beton, ulterior maturat in budane mari. Descoperim o aromatica amintind de ierburi aromatice, prune, cirese confiate si marochin si gust initial dulce-amarui, continuand cu o suculenta de fructe negre, taninuri moderate, dulci, echilibrate de o aciditate buna, in concluzie, cu o structura solida, care poate mentine vinul placut pe termen mediu, cel putin. Nivelul de alcool este respectabil, dar maiastru integrat, ceea ce spune ceva despre extract si structura.

~80 lei, 91 pct

LAPOSTOLLE - Cuvee Alexandre Carmenere (2014)

Iata un vin de la o investitie pur franceza in Chile, surprinzator organoleptic, deoarece in locul moliciunii condimentate, catifelate, cu care ne-a obisnuit vinificarea tipica chiliana, ne ofera o structura mai ferma, inclusiv tanica, si asta in ciuda, sau mai bine zis in pofida, celor 13 luni petrecute de vin in baricuri, in majoritate noi. 

In rest, condimentele, cafeaua si piperul sunt unde trebuie, apoi notele de fructe, prin cirese negre si cirese zaharisite. 

Gustul este mustos, usor de baut servit un pic mai rece, dar promite un potential de evolutie mediu. 

Finalul are o remanenta buna, condimentata. 

As zice ca acest vin se va exprima mai bine peste 2-3 ani, insa asta nu inseamna ca nu e agreabil inca de pe acum. Vin de fripturi de carne rosie, in sange. 

~90 lei, 90 pct