De la Joseph Domany, un nume intr-o lunga lista din 1867, la cateva pahare de vin pe masa mea, in 2022

De cele mai multe ori descoperi povesti interesante plecand de la o sticla de vin. Istorii, anecdote, oameni interesanti. Insa uneori se intampla si invers, cum veti vedea

De exemplu, zilele trecute am descoperit o colectie de cataloage cu premiantii de la expozitiile universale de la Paris. Printre care si cea din 1867.

Despre participarea romaneasca la eveniment aflam cate ceva de pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe: "Comisarul general al Principatelor Române pentru Expoziţia universală de la Paris 1867, a fost Alexandru Odobescu, care a încredinţat construcţia Pavilionului României arhitectului francez Ambroise Baudry. Edificiul a avut drept model principal Biserica Episcopală de la Curtea de Argeş; diferenţele arhitectonice faţă de modelul original au fost însă semnificative. A fost remarcat faptul că Pavilionul Principatelor a fost expresia tipică a unei arhitecturi aflate la confluenţa a două lumi extrem de diferite, Orientul si Bizanţul."

Si ajungand la cea din 1867, parcurgand lunga lista a distinctiilor la vinuri (deh, puteam sa caut concursul de sapunuri sau biscuiti, dar atat s-a putut), imi sare in ochi un participant premiat cu medalia de bronz dintr-un oras cunoscut: Arad. Domnul se numea Joseph Domany, si a primit distinctia pentru "Vins de Hongrie", "Autriche". 

Istoria e complicata: pe 8 februarie se semnase Compromisul care a dus la formarea Austro-Ungariei in locul fostului Imperiul Austriac care se confrunta cu disensiuni interne din pricina statutului celor doua monarhii componente. Putem presupune ca denumirea generica de "Autriche" este doar o simplificare, intrucat toti participantii au fost incadrati in aceasta categorie, fie ca proveneau din Viena, Budapesta sau Cluj. In fond, in 1867 nici nu exista Romania, ci Principatele Romane Unite, care formal erau inca supuse Imperiului Otoman. Carol I devenise principe cu un an mai devreme, insa va fi incoronat rege abia in 1881, dupa recunoasterea internationala a independentei de facto obtinuta pe campul de lupta dupa razboiul ruso-turc din 1877-78.

Joseph (Josef, Iosif) Domany facea parte dintr-o familie importanta din partile Aradului, in fond exista si astazi o cladire impozanta in centrul orasului purtand numele acestei familii, insa in ce priveste vinul "se crede ca cea mai veche firma comerciala si de export era cea a lui Iosif Domany, care la inceputul secolului al XX-lea implinea un secol de existenta" (Traditiile si cultura vitei de vie in zona Aradului, aut. Mihalca, Lazea, ed Ceres, Bucuresti, 1990, pg. 151).  

Firma avea un "chateau" in Ghioroc, de unde se coordonau lucrarile agricole si producerea vinului. Ghioroc nu este departe de Paulis si este flancat de aceleasi dealuri stancoase de unde Balla Geza produce cunoscuta gama Stonewine. 

credit foto: pivnitelebirauas.ro

Nu mare mi-a fost mirarea sa descopar ca atat cladirea cat si o parte din fostul domeniu se gasesc astazi in proprietatea unui nume cunoscut mie, insa insuficient explorat, pana acum: Pivnitele Birăuaș. Acestia exploateaza 4 hectare (Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Burgund mare), deci eticheta de crama boutique este foarte nimerita. Sigur ca nu mai exista legatura cu familia Domany, dar cred ca e ceva intrinsec cladirilor, pietrelor si pamantului care poate duce mai departe istoria lichida a vinului, uneori si in lipsa unui om sau altuia.

Cum pofta si curiozitatea s-au rasfrant din paginile batranului catalog frantuzesc in concretul imediat, am comandat si degustat urmatoarele:

Stein Rosu de Minis Rezerva 2017, Cabernet Sauvignon, 13,5%, 42 lei. Un inceput bun, un vin agreabil, inca tanar, chiar putin "sauvage" in pofida celor 12 luni de maturare in baric si inca 18 de sticla, cu fructe rosii si negre (coacaze, afine), fine nuante de maturare in lemn, gust viguros, o cencentratie foarte buna, cu taninuri suficient domesticite, remanenta medie. Un vin care face banii, exponent al unui terroir favorabil. Ma gandesc ca eticheta superioara (Josef), care e maturat si mai mult, poate oferi fix acea finete care e doar intuita in aceasta tinereasca rezerva, ca sa folosesc un oximoron. 86 pct 

Grand Cru Cabernet Sauvignon 2003, 13,5%, 49 lei. Evident, mare intrebare pentru un cabernet romanesc de aproape 20 de ani, de la o crama mica,  ar fi: mai e in viata? Raspunsul este da. E ceva artrita pe acolo, de la culoarea matura, la o aromatica care propune o nota medicinala intensa care se disipa in timp, ceara, ceai negru, tutun, obisnuitele tertiare, cu ceva afine si cirese plapande pe partea de fruct. Vinul nu moare in timp, ba chiar l-am gasit mai agreabil dupa o zi de tinut in frigider, compensand aromatica nu foarte atractiva prin finetea gustului, pastrand o aciditate destul de vie, ca un octogenar surprinzator de spinten. In ansamblu, nu e un vin la care sa dai navala, dar nici nu as putea spune ca a fost o dezamagire, avand in vedere... 78 pct? 80? Poate ar fi trebuit sa iau ceva mai recent, insa am zis sa-l iau pe cel mai vechi, ca sa-mi fac o parere despre potential. 14 luni in butoaie din stejar romanesc.

Stein Rosu de Minis 2019, Pinot noir, 13,8%, 42 lei. Din pacate cu defect de dop, dar ca structura mi s-a in genul de Pinot vanjos, poate un pic prea vanjos pentru asteptarile de la soi. 10 luni in baric frantuzesc.

Grand Cru Pinot noir 2006,  13,5%, 49 lei. 30 luni in butoaie de stejar romanesc! Culoarea este de intensitate redusa, cu evidente nuante de maturitate. Tutun, ceai negru, cirese, usor "nisipos" in gust, cu niste taninuri surprinzatoare, poate mostenite de la lunga maturare in lemn sau poate de la caracterul zonei, pomenit in literatura, de zona cu vinuri rosii care au nevoie de ani si ani ca sa-si rafineze asperitatile, cine stie? Nu mi s-a parut foarte agreabil la consum, trecand peste satisfactia ca nu e decazut.   

Nu e prea sigur sa tragi concluzii dupa o serie atat de limitata, insa as zice ca e ceva acolo, nu de pomana Domany era destul de cunoscut in epoca, de la Viena si pana la Paris. E ceva si cu dealurile acelea pietroase. Pana la urma incepem incet-incet sa ne redescoperim "cru"-urile, fie ca sunt parcele anume din Minis sau din Dragasani sau Dealu mare. Si pentru asta pe langa moderne analize de sol, nu strica sa aruncam un ochi si in istorie.

Later edit: la Expo Paris 1878 un anume Domany J. a castigat o medalie de aur in sectiunea "bauturi fermentate"

Trei din Nocturne, gama noua de la Purcari

Dragi confrati in ale gusturilor fine, ibuprofenului si ACC 200, am primit pe adresa redactiei trei exemplare din gama noua de la Purcari. 

Se numeste Nocturne pentru ca strugurii au fost culesi noaptea. De ce nu? Marketing. 

Daca e sa banuiesc, era nevoie de o gama care sa replice componenta monovarietala a vinurilor din gama de baza, arhicunoscuta si ubicua comercial, dar pe un raft mai sus si destinata horeca, ca sa nu mai zica clientul la restaurant ca vinul din meniu e de 2,5x mai scump decat la marketul aflat la 30 de metri de masa lui.  (ok, bad joke, mai ales ca prin multe locuri de azi s-au inchis iar locantele)

Anyways...Pinotul grigio si roseul sunt in mod cert la un nivel mai ridicat decat cele din gama de baza. Si din fericire amanuntul in plus nu este dat de intensitatea aromatica sau giumbuslucuri gen lemn, ci de finețe. 

Pinotul e mai rezervat, mai educat, aduce note de mar si para, mici arpegii florale, prospetime gustativa nativa, pe picioarele ei, o remanenta buna, delicat citrica.

Roseul, blend din Cabernet Sauvignon, Merlot si Rară Neagră, imi confirma impresia ca la Purcari e un departament intreg care se straduie zi si noapte sa faca roseuri cum imi plac mie. Au o tabla acolo cu titlul "ce ii place lui George la un rose". Si Federico Giotto, oenologul responsabil de gama asta, a stat, a cumpanit, a studiat si a produs. Rose low-key, mai ambiental, ca albumele noi ale lui Nick Cave sau Radiohead, delicat, suav, dar cu un grip bun, progresiv pe palat, lungime buna. Pentru poliția descriptorilor declaram: fructe albe, piersici, fructe rosii de padure.  

Am pus ca prima poza Cabernetul pentru ca mi-a iesit mai bine decat celelalte. Ceea ce nu pot sustine si cei de la Purcari cu vinul. Serios, am ramas nedumerit: gama horeca, adica pop&pour, albe bune, rose la fel si tu vii cu un Cabernet sauvignon 2019, crud, greu, taninos, intr-un cuvant nerafinat, adica exact opusul celorlalte. Sigur, se va aseza in timp. L-am rugat frumos si in cateva ore cat a stat in decantor s-a mai rotunjit pe la colturi, fiind mai usor de baut, insa e nitel contraproductiv sa faci asta intr-un restaurant, nu-i asa?

Ma uit in globul de cristal si daca gama de baza e pe la 35, probabil Nocturne va fi 45, RPC ok pentru piata autohtona. Exista diferenta vizuala, vinul in sine (bine, nu cabernetul si nu acum, cel putin) este mai polizat decat cel deja cunoscut, asadar..e bine 

BESSA VALLEY - Enira Grande Cuvee (2015)

Nu stiu daca de vina au fost ocazia, alinierea planetelor sau ceafa de porc, insa vinul de azi mi s-a parut exceptional. Nu culoarea vie, bordo intens, nici aromele de fructe de padure, prune si secondare de cutie de lemn, vanilie, tutun si marochin mi-au dat aceasta senzatie. Nici finetea gustativa, cu taninuri polisate si note galgaitoare de fruct. Ci echilibrul dintre componente pe care-l transmite. Echilibru care se manifesta firesc prin lejeritatea cu care se ofera norocosului bautor. Recomand! 

Merlot, Syrah, Cabernet Sauvignon si Petit Verdot, Bessa Valley, Bulgaria, 14%, ~140 ron, 92 pct

Hoya de Cardenas Reserva Privada 2013 Vicente Gandia

Vincente Gandia e firma mare, cu mai multe crame. A plecat initial din regiunea Valencia-Alicante pentru a se extinde in 8 alte apelatii, cum ar fi Rioja, Penedes etc semn ca le merge bine. Si le merge bine pentru ca n-au facut vinuri deloc rele din zonele lor toride. Cel de azi e iubitor de carne rosie, pe care sa o inmoaie cu taninurile sale abundente, dar rotunde, cu aromatica puternica, de fructe negre de padure, prune si note lemnoase, vanilate. Gustul e robust, plin, cele 15% Cabernet sauvignon isi fac treaba, adaugand "fier" structurii. E surprinzator cum e atat de moderat nivelul de alcool, vinul arata in pahar mai musculos.

DO Utiel-Requena, Tempranillo-Cabernet sauvignon, 12,5%, ~55 lei, 85 pct

Chateau Fourcas Dupre 2015

Listrac-Medoc este o apelatie mica din Bordeaux. Mica, daca ne gandim la Bordeaux. Adica are doar vreo 570 hectare. 

Acest vin din recolta 2015 s-a ridicat la nivelul prestigioasei publicatii Wine Advocate, ai carei review-eri s-au declarat surprinsi de calitatea vinului, inca de pe vremea cand era o mostra de baric, acordandu-i 91-93 pct. 

E un blend de regula egal de Cabernet sauvignon si Merlot (impreuna cam 90%), cu ceva Cabernet franc si Petit Verdot. Vinul marseaza inca puternic pe partea de fruct, cu arome foarte volatile, evidente, de fructe negre si rosii, sa punem in casoleta: mure, afine, prune apoi, din alt registru: tutun, stejar uscat, nuante minerale de gudron si (avem voie sa spunem asta referitor la un vin!?) smoala. Usoare, amabile note de smoala, da? 

In gust partea fructata domina, cu aciditate care face vinul usor curgator. Ceea ce eleveaza lucrarea este impresia de echilibru, semn al unei structuri solide, care (pun pariu!) va oferi potential de evolutie cel putin mediu acestui Listrac nu foarte scump (in media zonei, se intelege). 

E bine!

13,5% 88-90 pct, ~100 lei in magazine specializate si online

Alira Rose 2017

Alira rose s-a impus in ultimii ani in categoria roseurilor de la care ai asteptari. Iar pe lista aceasta se ajunge doar avand si confirmari. 

La proba paharului avem o frumoasa culoare rose somon, cu arome de trandafiri, grepfrut roz, piersica, ceva banane, fructe rosii (capsune, zmeura), corp vertical, acid, aducator de pofta de mancare.

Din nou, etichetele nu ofera informatii privind DOC-ul sai IG-ul dupa caz. Exista o holograma pe gat, insa scanarea codului qr nu duce unde trebuie (ma rog, poate nu-mi citeste mie corect). Dar acestea sunt detalii poate nesemnificative in context. 

Vinul este o noua confirmare ca la Alira exista o reteta buna de rose. Elegant si cu aciditate reconfortanta, Alira Rose 2017 va fi probabil un nou succes. Tot la fel de probabil, avem acelasi cupaj de Feteasca neagra si Cabernet sauvignon. 

Doar o parere: poate 2016 si 2015 au fost un pic mai bune, insa doar infinitezimal, daca nu iluzoriu, judecand dupa strafundurile memoriei mele gustative.

12,9%, ~35 lei, 84 pct

 

  

Roseurile DAVINO 2017

Zilele trecute am avut in teste vinurile rose 2017 proaspat scoase pe piata de apreciatul producator din Ceptura- Unicom Production, mai cunoscut sub denumirea brandului principal, anume DAVINO.
Toate sunt produse din Caberbet si Merlot, in proportii variabile.

Faurar rose 2017,  14%,  ~25 lei. Mi s-a parut un vin foarte curat, un etalon pentru categoria sa de pret. Capsune, fragi, grapefruit rosu, un gust robust, care integreaza bine nivelul de alcool. Mai reusit decat 2016. 84 pct.

Iacob rose 2017, 14,3%, ~40 lei. E un rose cu ceva vinozitate, usor potentata de nivelul de alcool, are o aromatica care aminteste de pielitele de strugure, care planeaza peste aromele de visine si piersica verde, mai evidente in gust. Un rose puternic, interesant, dar care pare inca neasezat pe deplin. 84 pct.

Domaine Ceptura Rose 2017,  13,5%, ~ 70lei. E unul dintre "flagship"-urile roseurilor romanesti, statut pe care il confirma si in aceasta recolta, desi aduce unele schimbari de "design" fata de anii trecuti. E un vin care propune o oarecare austeritate aromatica, cu pietre de rau si creta, cu adieri florale si de fructe rosii, dar care mizeaza puternic pe impresia gustativa, foarte rasata. Structura de vin alb cu potential de invechire, bine inchegat, cu spatele drept. 88 pct

Domaine Ceptura Rouge 2014 DAVINO

Domaine Ceptura Rouge 2014 este un "amestec roș". Ma gandesc la Concursul de vinuri de la Valea Calugareasca din 1928. Printre primele locuri erau astfel de amestecuri rosii din Valea Calugareasca sau Ceptura. 

Oamenii din acele vremuri preistorice nu stiau inca ca-si pot denumi vinurile "cupaj" sau "asamblaj" si ca pot face teorii savante despre distinctia dintre ele. Azi daca ai trece amestec pe o eticheta, pana si nea Gogu ar zice "aoleu, asa-i de rau? Macar un cupaj puteau sa faca si ei...Ca de asamblaj, ce sa mai vorbim?!". 

De atunci, cel putin termenul de"cupaj" a intrat in dictionare, fiind azi un termen larg utilizat. In fine, deturnez singur obiectul discutiei.

Dupa toate aparentele recolta 2014 este un an al micilor schimbari la Davino. Se pare ca recolta a fost foarte buna, cel putin din punctul de vedere al calității, nu ca ar fi dus lipsa de asa ceva pana acum, dar se zice ca a apărut și un alt "input" pe partea de vinificație decât tradiționalul oenolog rezident Bogdan Costachescu. 

Dupa asteptata aparitie rosie-rubinie intensa, cu reflexii purpurii, acest "amestec" de Cabernet, Merlot si Feteasca neagra, ne intampina o aromatica ademenitoare, nu atat ampla, desi se depliaza frumos, cat de vin mare. E ceva in acest melanj de lemn dulce, condimente (chimen, oregano), fructe negre si rosii si tutun, care nu e la indemana oricui. Iti trebuie si materie prima si stiinta ca sa ajungi acolo. 

Gustul denota mai pregnant tineretea licorii, cu extract serios, de vin robust, cu taninuri care nu se pot decat rafina prin pastrarea atenta in sticla. Cred ca are cu bun potential de invechire.

DOC Dealu Mare, ~100 lei, magazine specializate si online, 89-90 pct

Bon Viveur 2014 Licorna Winehouse

Dragi bine-trăitori cilibii, iata azi un vin croit pentru dumneavoastra. Fara alte introduceri, sa trecem in cabina de proba.

Descoperim un vin rosu-rubiniu intens, care are nevoie de 30-45 de minute pentru a se desfasura. Daca deschideti sticla, turnati direct in pahare, iar continutul se consuma in 5 minute o sa va simtiti precum omul care intrebat daca a fost la Paris raspunde da, pentru ca mai apoi, luat la bani marunti, sa spuna ca de fapt a trecut cu masina pe autostrada si a vazut orasul din departare.

Oricum, nici 30-45 minute nu sunt destule pentru a aduce vinul la o exprimare constanta, degustatorul putand descoperi nuante noi chiar si la ultima sorbitura.

Profilul aromatic propune note de cirese negre, cu arome de cofetarie (vanilie, ciocolata, scortisoara), ierburi aromatice, cerneluri, marochin, tutun fin, iar gustativ continua linia suculenta, usor condimentata, cu densitate gustativa si incheie cu o remanenta de toata lauda, in registru dulce-acrisor, condimentat. Nivelul de alcool e destul de bine integrat in corpolenta vinului. Pare un vin cu extract sec respectabil.

Gandindu-ma la oenologul Gabi Lacureanu, vinul aminteste oarecum de primul Golem rosu. 

Proiectat ca cel mai bun vin al cramei din Vadu Sapat, Bon Viveur rosu confirma. Cred ca nu e nici pe departe momentul sau de maxim, este doar la inceput de drum. Oricum intra direct in galeria celor mai bune rosii romanesti la acest moment.

BV rosu 2014, 14,8%, Cabernet sauvignon (70%), Merlot (30). DOC Dealu Mare; ~100 lei in online si magazine specializate; 91 pct

Vinuri și porți deschise la Domeniile Anastasia (28 octombrie 2017)

Domeniile Anastasia sunt o afacere prahoveana. Crama e la Strejnic, la vest de Ploiesti, pe cand plantatiile sunt intr-un frumos amfiteatru natural, langa Urlati, respectiv o parcela de un hectar cu merlot de 60 de ani, la Valea Calugareasca. 

Am fost suficient de norocos sa beneficiez de un "private tour", Marin Constantin, proprietarul, vorbind cu nedisimilata insufletire despre vie si vin si cu o la fel de nedisimulata dezamagire cand venea vorba de autoritatile care par ca se pun mai mereu de-a curmezisul, in loc sa sprijine antreprenorii. 

De exemplu, pentru cei 6 kilometri dintre Strejnic si Ploiesti, nu s-a putut obtine DOC-ul in 2016, crama fiind in afara arealului. Dar regulile sunt reguli, ce sa-i faci! Pana la urma se vor muta niste instalatii de vinificatie primara in situ, unde exista deja un amplasament din containere, ca sa indeplineasca conditiile impuse de caietul de sarcini DOC Dealu Mare.

Am vazut plantatiile si pot spune ca sunt excelent ingrijite. "Potpuriul" e format din Merlot, Cabernet sauvignon, Feteasca neagra si Chardonnay, Sauvignon blanc, Feteasca alba si Riesling italian. Daca parcela de la Valea Calugareasca are varsta de partea sa, cea de la Urlati e mult mai pitoreasca prin amplasament.

La Sterjnic crama este amplasata intr-un spatiu generos. Cele destinate vinificarii sunt potrivite dimensiunilor plantatiilor, de aproximativ 7 hectare, insa beciul de sub vila centrala, destinata degustarilor, mi s-a parut mare. Asa mare cum mi s-a parut, e insa plin ochi de baricuri. Pentru ca un element distinctiv este tocmai utilizarea intensiva a baricurilor la fermentarea si maturarea vinurilor cramei.

Cand am ajuns la Strejnic deja lumea incepuse sa apara. Pana la urma era Ziua portilor deschise. Vinurile oferite spre degustare sunt impartite intr-o cam prea familiara scara "clasic", "special reserve", "private reserve" etc. 

In gama Clasic mi-a placut Sauvignonul blanc 2016, curat, proaspat, semiaromat, expresie mai degraba new-world. Pentru 15 lei e foarte bun. 

In gama Special Reserve, pe albe Chardonnay-ul 2016 are profilul asteptat de la un chardonnay fermentat in baric, tragandu-si acea fibra specifica, pe langa aromele de fructe insiropate si vanilie. 

Merlotul 2009 este inca foarte, foarte bun, un vin pe care l-as evalua aproape de 90 pct, produs din via veche de la Valea Calugareasca. Culoare bordeaux matur, nas frumos, inca cu fruct, insa se infiripeaza si note tertiare de invechire, gust rotund, cu suculenta si lungime. Pentru mine si Ciprian Haret a fost "the weapon of choice" pe parcursul zilei. La pretul obisnuit de 28 lei, face banii fara discutie. 

Cabernetul 2013 e si el ok, are o buna tipicitate, insa gustat langa Merlot pare ca sufera de complexul Neymar.

Exista si doua vinuri "private reserve", demiseci, mai scumpe decat Special Reserve (50 lei). E vorba de un cupaj de Feteasca, Merlot si Cabernet 2014, respectiv un Cabernet-Feteasca 2015. Vinurile sunt de buna calitate, usor de baut in ciuda seriozitatii unui nivel de alcool de 14-14,5% si cu un rest de zahar nu tocmai evident gustativ. Daca nu ai sti ca sunt demi, alarmele papilelor nu s-ar declansa. Vinurile sunt mai moderne decat etichetele, oricum. Sa privim cu intelegere problema, in fond vorbim de o intreprindere familiala cu doar 7 hectare in exploatare. Insa, de curand, s-a facut un salt din acest punct de vedere, dupa cum vom vedea imediat.

Ei, si ajungem la doua noutati, amplasate sub niste etichete mult mai frecventabile: Cuvee Ctin, un Cabernet 2013 si Cuvee Eva, un Merlot tot din 2013. Ambele sunt vinuri serioase. Cabernetul e imbuletiat in aprox 4500 de sticle, iar Merlotul in aproape 10000. Si aici a parut ca Merlotul are o alonja superioara, fiind un demn urmas al celui din 2009. De altfel acest lucru e asumat chiar de producator.Am ridicat usor din strancene cand am aflat pretul, de peste 60 de lei, dar sunt vinuri foarte bune, oricum, cu un plus, cum spuneam pentru Merlot. O evaluare separata va veni in curand.

In rest, sper ca in curand producatorul prahovean sa-si decanteze o viziune mai clara a portofoliului, a gamelor si a identitatii vizuale. Pasiune exista, potential la fel, chiar si o dorinta de a excela demna de toata lauda. 

Ca de obicei la crame mici, pot exista si mici diferente intre vinurile de sub aceeasi eticheta. 

Aceasta si pentru ca se experimenteaza cu diferite baricuri, cu grade de prajire, etc. Ba chiar si cu muzica din beci. Nu glumesc, in beci, in surdina si incontinuu se aud acorduri de muzica clasica. De exemplu, am aflat ca la Cuvee Ctin s-a folosit Enescu! E o chestie noua si asta. Nu pot sa-mi imaginez gustul unui vin maturat pe riff-urile celor de la Disturbed. Ar fi mai viu, mai furios, mai violent?  

Ar trebui puse butoaie in camere separate cu muzica diferita. La sfarsit sa se deguste comparativ muzicile. Oricum, fara a fi mare specialist, sugerez ca pe viitor la Merlot sa se merga pe mana lui Debussy. La mer et cetera :)

In fotografie: un Domeniu si doua Cuvee-uri 

Amplasamentul de la Urlati

 

Trei vinuri românești și tot atâtea lucruri bune!

Am ales câteva vinuri din Selgros Galați gândindu-mă la un singur lucru: la ce nu aș alege în mod obișnuit :) Din variate motive, căpătăm de-a lungul timpului marote: nu ne place eticheta respectivă, am gustat ceva acum 10 ani și nu ne-a plăcut, s-a uitat urât cineva de la marketing la noi (glumesc, toți oamenii de PR și marketing ne iubesc sincer) etc etc. 

Apoi, fiind slujbaș în templul diversității, gustând aproape zilnic vinuri din te miri ce și de aiurea, trimise de negustori și importatori spre competenta mea dare cu părerea (s-aveți rezon și mizericordie dacă ironia/autoironia mea e uneori prea camuflată), ajungi să nu te întâlnești prea des cu vinuri românești provenind de la nume foarte cunoscute publicului larg. Așa că mi-am zis: Oh, mărită Fortuna, să ridicam paharele și să începem cu: 

Promessa Rose 2016 Aurelia Vișinescu. Un nume cunoscut în lumea vinului românesc, Aurelia Vișinescu s-a făcut remarcată la Cramele Halewood, mai ales prin obținerea unei mari distincții în 2002, la Concours Mondial de Bruxelles, pentru un vin din cunoscuta și acum defuncta gama Prahova Valley. Au trecut aproape 15 ani până un alt producător autohton să egaleze aceasta performanță. Între timp, Aurelia Vișinescu a început o nouă aventură la Domeniile Săhăteni (jud. Buzău, chiar la granița cu jud. Prahova), care s-a "rebranduit" în urmă cu câțiva ani sub numele oenologului.

Nu avem informații pe etichetă despre strugurii folosiți, insa Google ne indică prin meandrele sale un blend neobișnuit de Pinot noir, Syrah și Pinot Gris/Grigio. 

Culoarea e un rose virat spre portocaliu, cu nuanțe de cireș, dar nefiind pictor nu trebuie să ma credeți pe cuvânt. Aromatica e ușor florală, cu impresii clare de fructe roșii, gust proaspăt, corp mediu, cu aciditate mare și rest de zahar mic. Remanenta e medie, acrișor-vegetală. 

Este un DOC-CT (cules târziu), oarecum neobișnuit pentru un rose, cu 13,5% alcool și preț gravitând în jurul a 35 lei. Fără a fi ceva luxuriant, își face bine treaba de licoare jovială, răcoritoare, de vară, eventual potrivită pentru ocazii fericite, după cum denumirea și eticheta ilustrează fără prea mare echivoc. În atare condiții nu pot scăpa de imaginea "ordefului" de nunta/botez cu nelipsitele sale rulade de carne. Cea de pui ar intra mai bine, dar să vedem dacă merge și cu așa ceva.

Chateau Valvis Chardonnay 2014. Jean Valvis e un cunoscut om de afaceri, de al cărui nume se leagă câteva din cele mai cunoscute branduri din industria alimentară, ca să-i zicem așa. Domeniile Sâmburești (jud. Olt) sunt foarte prezente pe piață, de la magazinașul din colț până în supermarketuri și pe meniul multor locante. Cu toate acestea, există o deosebire între calitate și notorietate, diferența care devine, prin trecerea anilor și prin investițiile în tehnologie, din ce in ce mai subțire. Gama Chateau Valvis propune ce are acest producator mai bun, fiind destinată exclusiv Horeca și magazinelor specializate. Ca orice chardonnay baricat (maturat în butoaie de stejar) are nevoie de puțin timp pentru a-și clarifica "aromatica" și odată ce o face, vom descoperi pe lângă culoarea aurie intensă, adieri florale (salcâm, floare de viță), păducel și citrice, dar și de vanilie si pâine prăjită. Gustul e moderat citric, mai suplu decât așteptările, cu o remanență bună, dulceagă și cu o notă distinctă, vegetal-amăruie. Nivelul de alcool este mare, 14,5%, provenit și de la culesul târziu, dar este bine ascuns de greutatea aromatică și de tușele vanilate. Prețul e destul de mare, aprox 80 lei, deci dacă căutam chilipiruri, n-o să le găsim aici. Însă nici dezamăgiți n-o să fim, ceea ce-i destul de important. L-aș încerca la o supa cremă de dovleac. Cine nu riscă nu caștigă, nu-i așa? 

Purpuriu 2014 Casa Isărescu. Prima întrebare care ne vine în minte în legătură cu acest nume, nu este dacă vinul e bun sau rău, ci cât de repede va ajunge euro la 5 lei. Însă asemenea înțelepciune nu e pentru noi, muritorii, care rămânem doar cu certitudinea că o butelie din acest vin al iubitului fiu al Drăgășanilor (căci da, omul e de-acolo) e prețuit pe la 45 de lei. Deci, domnu' guvernator, dacă vreți să țineți vinul la rotunjorul preț de 10 euro la raft, vă rog eu, faceți ceva cu raportul de schimb, că se strică cifra rotundă cu toate mașinațiile astea politice din ultima vreme! 

Crama Isărescu are reputația producerii unor vinuri mai de moda veche. Apropos, dacă se numește Purpuriu să știți că e din soiul care pătează. Dacă nu spălați paharul imediat după utilizare, s-ar putea să aveți nevoie de oțet și bicarbonat ca să scăpați de nuanțele purpurii. 

Este produs din Cabernet sauvignon și Merlot, are nevoie de putin aer (carafa, 30 de minute, poate mai mult după posibilități), o temperatura de servire pe care eu o găsesc mai bună undeva pe la 14-15 celsius (așadar un pic mai rece decât clasica "temperatura camerei" de 16-18 celsius). Olfactiv descoperim porumbe, pielărie, prune afumate, atacul e așteptat de puternic, cu o structură tanică care ar sustine înca un vin pe lângă acesta, ușor vanilat pe final, cât să îmbune impresia lăsată de nărăvașele taninuri. Alcoolul indică borna 13,5% și e bine integrat. 

E un vin sec și musculos, poate prea după standardele statuilor romane, agreabil după gustul omului, care n-are nicio șansă să fie ridicat în slăvi de unul singur, dar în asociere cu ceva cărnos și la fel de rustic ar putea împlini o experiență plăcută. Cum ar fi, de exemplu, o farfurie mare de Plov. Dacă e prea exotic pentru dumneavoastră, atunci încercați o friptură de vită!

Of, ați obosit? Păi după atâta turism interactiv, cred și eu! 

(aparut si pe Selgros cauta pasiunea)