Marile probleme ale sistemului judiciar nu sunt chestiuni de importanta planetara, nascute din Declaratia Drepturilor Omului sau din Constitutie, inclestari de principii ireconciliabile, care sa necesite revolutii si dezbateri filosofice interminabile. Nu sunt nici legile si normele referitoare la generalitati despre proprietatea privata, drepturile omului, bioetica, etc. "Marile" probleme, cele care incarca listele de sedinta din tribunale, care umplu de venin si furie justitiabilii, fie intre ei, fie impotriva sistemului, care exaspereaza judecatorii si bucura avocatii, sunt de fapt "micile" probleme, micile omisiunii, virgulele puse aiurea, un "sau" in loc de "si", texte inepte lipsite de forta juridica prin insasi formularea lor, linkurile pierdute intre legi care s-au modificat intre timp, si sunt convins ca orice practician poate adauga nenumarate exemple.
In weekendul trecut am fost la tara si am cules visine, act grabnic si necesar, din cauza vremii capricioase. In fundul curtii socrilor, un arbore destul de batran cu trunchiul pe proprietatea vecinului si ramuri pe partea "noastra". Acuma cutuma locului este ca ce-i pe tarlaua ta, indiferent de unde isi are radacinile copacul, sau daca e pe creanga sau pe pamant, e al tau.
Insa Codul Civil roman nu este la fel de explicit precum intelegerea intre vecini. Jurist fiind, stiu cate procese, cata ura intre frati si cate sape in cap a cauzat aceasta scapare a legii. Codul civil francez, sursa de inspiratie a celui romanesc, este mai clar. El precizeaza ca fructele cazute in mod natural pe proprietatea ta dintr-un copac aflat pe proprietatea altuia, sunt ale tale. Abia de curand aceasta prevedere a fost in sfarsit incetatenita si in codul civil roman. Si inca ceva: fructele aflate pe ramuri, chiar daca respectivele sunt in curtea ta, sunt de fapt ale vecinului. Aici e o mica problema de teorie, de regim juridic al bunului. Cand fructul se gaseste in copac el este considerat un bun imobil. Cand cade (in mod natural) este trece in categoria bunurilor mobile si capata o propensiune juridica diferita, deosebirea logica asupra careia nu are rost sa insist aici. Pana la modificarea recenta a CC prin introducerea alin. 3 la art 613: "Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum şi dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său.", jurisprudenta inregistra opinia ca fructele sunt ale proprietarului copacului indiferent de locul unde acestea erau, opinie controversata atat din punctul de vedere al filiatiei juridice napoleoniene, dar si din punctul de vedere al dreptului la proprietate si al caracterului juridic diferit al fructelor ca bun (imobil vs mobil). Totusi, in practica ar fi fost necesar ca proprietarul fructelor sa incalce proprietatea vecinului prentru a le putea culege, contradictie evidenta si bun prilej de cearta si de stiri de la ora 5. In acelasi timp daca omul pe pamantul caruia cadeau fructele incerca sa le culeaga ar fi incalcat prevederile Codului Civil, si ar fi putut fi dat in judecata, intemeiat as zice, de proprietarul copacului. Asadar singurele solutii pasnice ar fi fost fie ca vecinul sa ceara (tot intemeiat) proprietarului copacului sa taie crengile care atarna pe pamantul sau, sau fiecare sa priveasca neputincios cum fructele putrezesc pe pamant, niciunul dintre cei doi neputand sa le adune fara a incalca vreo lege.
In fine, cam acestea erau panseuri mele, de culegator de visine catarat pe o scara subreda la 2 metri deasupra pamantului. Cu atare gospodareasca ocaziune, pe langa sauvignonul Nyakas, care si-a dat obsescul sfarsit intr-o tava din cuptor, chardonnay-ul Budureasca 2010 mi-a cauzat mai multa satisfactie. Este un vin curat, baricat pe sfert, si asta se recunoaste in gust, detinand atat arome si gusturi proaspete, verzi si crocante, cat si tenta afumata, tamaioasa si unctuozitatea specifica chardonnay-ului baricat. Seamana foarte tare cu Frunza de la Recas, poate un pic mai proaspat (are un an avantaj si 10 lei dezavantaj). Aceleasi note de drojdii, flori albe, banana, vanilie, citrice, si un final dulce-acrisor, condimentat. E ok, curat, agreabil, nu este deosebit, dar nu m-ar deranja sa ma mai intalnesc cu el. 79-80 pct.
Ah, si in final, dati-mi voie sa confirm: fructele din copacul vecinului sunt intr-adevar mai dulci:)
12 comentarii:
Foarte bine documentat postul ,merge si pe un forum de profil...sa intelegem pana la urma ca vecinul a revendicat sau nu fructele respective? Foarte interesant ar fi statutul juridic al dulcetii provenite din fructele respetive...:)
Oamenii sunt mai intelepti decat "subiectii de drept" (pana la proba contrarie) si se inteleg intre ei fara sa cunoasca prea bine sau sa citeze din legi.
Cum am spus exista o cutuma locala. Deci o problema teoretica, nu practica. Cred ca vecinul ar putea cere fructele inapoi, dar cum acest fapt nu mai este posibil ar trebui despagubit. Depinde ce cere si cat de creativ este judecatorul:)
nu cumva sunt indeplinite elementele constitutive ale infractiunii de furt?
O, ho, ho! Pai aici e un schepsis, legat repet de intelegerea intre vecini. Sunt copaci de o parte si de alta a hotarului (si in paranteza fie spus niciunul nu respecta distanta minima de 2 metri pana la hotar). Asadar fiecare culege ce-i pe partea lui, indiferent de unde isi trage radacinile arborele. Are sens nu? Altfel s-ar face amandoi vinovati de furt:)(sigur presupunand ca fac plangere in acest sens) Plus ca e greu de probat ca fructele n-au cazut "natural" in caldarea fiecaruia:))
Deja devine un blog juridic..:))
Prin partile mele (aka Campulung Muscel) fructele apartin celui pe locul caruia se afla copacul, indiferent daca crengile sunt in alta ograda. De asemenea, acesta are obligatia sa isi taie si crengile care se intind peste gard..:)
pai sa ma integrez cu totul in blog:)
In blog da, dar nu in absolut ca apoi dam in MISA si intervin alte spete..:)
O sa ridic si eu problema cu postul tau tras la imprimanta in mana la urmatoarea "recolta" ... sa vedem reactiile vecinilor.
Si daca imi cad izmenele la vecinu de dedesupt? E liber sa le imbrace?
@Dragos: daca cad in mod natural din izmen(cum imi inchipui ca se numeste copacul care face izmene) atunci cu necesitate da!
de ce nu se rectifica codul civil? Chiar nu inteleg de ce trebuie sa-l las pe vecinul in curtea mea sa-si adune nucile?De ce nu se zice clar:ce e peste gard e al vecinului.Proprietarul trebuia sa si-l planteze in asa fel sa nu treaca la vecinul ramurile pomului
Salut, am precizat in text noile prevederi ale Codului Civil care intrasera in vigoare de cateva zile(in 2011)
Dar pentru claritate, iata-le din nou:
art 613
Distanţa minimă pentru arbori
Art. 613. - (1) In lipsa unor dispoziţii cuprinse in lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiţi la o distanţă de cel puţin 2 metri de linia de hotar, cu excepţia acelora mai mici de 2 metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii.
(2) In caz de nerespectare a distanţei, proprietarul vecin este indreptăţit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la inălţimea cuvenită, a arborilor, plantaţiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.
(3) Proprietarul fondului peste care se intind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinand proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum şi dreptul de a păstra fructele căzute in mod natural pe fondul său.
Iata deci ca se spune explicit acum cine are dreptul de a pastra fructele:)
Pai ,nu e clar nici acum ce se intampla cu fructele din pom (cu cele cazute am inteles) de pe ramurile ce trec la vecin.Le culeg eu sau tre sa-l las pe el sa intre la mine sa le culeaga?
Trimiteți un comentariu