Domaine Ceptura Rouge 2009 DAVINO

L-am incercat ieri seara. Vin foarte bun. Sticla mea mi-a soptit in momentul in care am debusonat-o: "ai ajuns la timp, nu prea mi-a placut in debaraua aia, mai ales ca am impartit cutia cu un merlot bulgaresc ieftin care mirosea a telemea si un tokaji care fredona incontinuu dulcegarii in ungureste. Plus ca a fost cam cald pe aici vreo doua zile, mi-ar prinde bine un dus. Data viitoare sa fii mai atent. Sunt o doamna, nu ma poti arunca asa intre toti necioplitii" 
Vinul. Initial e compact si cam mut. Apoi (dupa 20 de minute) scoate din el ceva de carmangerie, ficat (de cod), carne macra. E la limita interesantului cu neplacutul. Dupa inca vreo 2 ore s-a stabilizat in ceva mai familiar. Aduce a condimente, afine, prune uscate, cirese negre, cu invelis de cafea moderat indulcita si praf de cacao. Cupajul de cabernet, merlot si feteasca se prezinta fin, si baubil din cale afara, desi e puternic (14,6% alc), are taninuri invaluitoare ca o panza de paianjen. 88 pct. Insa iata ce lot blindat are Davino daca echipa satelit- Ceptura rosu (astazi "Iacob")- a fost destul de aproape valoric de DCR, cel putin in editia de campionat 2009.

Nadir 2013 Brut Petrovaselo (Romania, Italia)

Iata un spumant din pinot noir, deci un blanc de noir, cum se spune. Fermentatia primara a fost realizata in Romania la Petrovaselo (jud. Timis), iar cea secundara in Italia, avand de a face cu un spumant realizat dupa metoda charmat, adica cu fermentatie secundara in tancuri si nu in sticla. 
Daca spumantul lor din chardonnay se numeste Zenit, iata ca cel obtinut din struguri rosii se numeste Nadir.
Nadir...cand am mai cautat eu in DEX cuvantul acesta? Ah, da, pe cand eram in liceu si ma trudeam la limba si literatura romana cu Ion Barbu si al sau Joc secund. Ia zi, maestre!

Din ceas, dedus adancul acestei calme creste,
Intrata prin oglindă în mantuit azur,
Taind pe inecarea cirezilor agreste,
In grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică insumarea
De harfe resfirate ce-în sbor invers le pierzi
Si cantec istoveste: ascuns, cum numai marea,
Meduzele când plimba sub clopotele verzi.

Daca imi amintesc bine nelipsitele comentarii din critici celebri, nadarul avea sensul de lume din adanc, de esenta ascunsa. Poate asa o fi, la poeziile acestea ermetice, e vorba de ce metoda deconstructivista alegi. In fond din astronomie aflam ca nadirul este "punctul de intersecție dintre verticala observatorului și sfera cerească, situat imediat sub observator. Nadirul este diametral opus zenitului"(de la wikipedia cetire). Daca zenitul e fix deasupra observatorului, fiind un soi de culme sau apogeu, nadirul ar trebui sa fie adancul, abisul. Sa fie primit, zic eu, merge un blanc de noir pe post de nadir adanc si intunecos, teluric. In fine, pe cat de teluric poate fi un vin care face spuma si bule, si pe care oamenii imbujorati si veseli il deschid la aniversarile lor ori alte ocazii speciale. Ori poate au dorit sa indice pamantul de sub picioarele observatorului bautor, via, terroirul, caz in care ma vad nitel descumpanit, deoarece pe sticla scrie "Product of Italy".
Oricum nu stiu daca la asta s-au gandit cand i-au dat numele, dar aviz amatorilor, daca aveti nevoie de teorii savante despre numele vinurilor voastre, stiti acum unde sa intrebati! Cash si in avans.
Orisicum, vinul e ok,  are o culoare galbuie, bule mici si energice, un nas surprinzator de fructat, pe partea piersicata a exoticului. In gust e suficient de plin, initial cu impresii dulcege, care se pierd datorita carbonatiei fine si aduce tonuri de caise si cocoduse galbene si un final citric-amarui. E un vin greu de baut de unul singur, face pofta de mancare, si cred ca cea mai buna utilizare nu este de welcome drink ci de vin in imediata vecinatate a unor aperitive, daca nu la toata masa. Are 12% alcool si e "vintage" 2013. 
E o cautatura buna la 38 de lei, cat m-a costat la vindor.ro. Am banuiala ca cei de la Petrovaselo (Vigna srl) isi cauta un loc mai degraba pe piata spumantelor decat pe cea a vinurilor linistite. Ori dupa Bendis si acest Nadir cred ca se afla pe directia buna. Sa scrie si produs in Romania pe ele si n-o sa mai am ce carcoti.



KL 2012 Nachbil


Vinul are 12% alcool, inteleg ca provine din vii vechi si din fermentare cu drojdiile proprii si personale (info: aici). Este o feteasca regala, pe ungureste kiralyleanyka, de unde i se trage prescurtarea. Asa aflam de pe site, deoarece de pe eticheta n-avem cum- fiind etichetat vin de masa. De ce? Nu stiu sigur. Dar oamenii acestia din Beltiug, Satu Mare nu-mi par din specia DOC X cu struguri cumparati din Y. Probabil e mai simplu, din punct de vedere birocratic. 
La proba paharului am abuzat licoarea, incercandu-l initial la 22 de grade celsius. Mai fac din acestea. Dupa umila mea parere, daca un vin alb nu se "rupe" la temperaturi atat de mari, daca inca da dovada de robustete, trebuie sa fie ceva de capul lui si consider ca poate avea chiar un potential de pastrare ceva mai mare decat vinul alb de vara. Intr-un fel asa a fost cazul. Ceea ce te izbeste e un nas de corcoduse (nu din cale afara de coapte) iar gustul aminteste de acidul ascorbic, semn ca orice poate lipsi in continuare, numai aciditatea nu. Dupa ce l-am frapat corespunzator, am observat ca fructele s-au mai copt, corcoduse, ceva cirese albe. Gustul plin si pelicular, duce inspre citrice, ori-daca vreti- treburi mai neaose, sa zicem corcoduse sau agrise. Finalul are o virgula amaruie, bine intentionata.
Sigur, deocamdata nu dovedeste o mare diversitate aromatica, am banuiala ca nici n-o va face vreodata, dar ceea ce rezida este ideea de vin dintr-o bucata, robust, usor de baut. Chiar daca eu imi permit unele experimente, sa aveti totusi in minte ca-i sade bine racit. 
Costa 32 de lei, aici de exemplu si il pretuiesc la 83 de pct. As vrea insa sa ma reintalnesc cu el peste cativa ani si sa-mi cer scuze ca i-am acordat atat de putin credit.

Despre vin, cenacluri si despre termenul de valabilitate al metaforei

Sa incerci un vin dupa mai mult timp, eventual dupa ce l-ai cunoscut en-primeur, ca pe un tanar poet care-si citeste cu glas sovaielnic versurile la un cenaclu literar, e ca si cum te-ai reintalni cu respectivul june dupa ani si ani, dand nas in nas cu poza sa in vitrina unei librarii. 
De fapt, vinul acesta de la Cramele Rotenberg- Primus (parerea din 2011- aici), pe numele sau, chiar imi aminteste de un tanar poet pe care l-am ascultat recitandu-si creatiile acum mai bine de 15 ani. Trebuie sa intelegeti ca la acest cenaclu de provincie talentul rezona destul de rar. Cantitatea de bullshit era enorma, in primul rand din cauza adolescentilor sau tinerilor care valorizau propria nevoie de exprimare, care-si confundau trairile firesti la acea varsta cu un eveniment epocal de mare insemnatate pentru umanitate si care trebuia exprimat si comunicat cator mai multi oameni, intru fiinta.  Ei, la acel cenaclu eu si bunul meu prieten Bogdan eram -ca sa zic asa- vedetele, principalii taietori de frunze la caini si bautori de bere de dupa sedinta. Cata poezie proasta am auzit, vai de mine! Exemplu:  17-18 ani, domnisoara sensibila, poezii dintr-un lexic de 200 de cuvinte, in special rime freudiene gen sange-plange, noapte-soapte. 
Si in acest peisaj lugubru- apare un baiat de la un liceu industrial, care ne-a zis vreo doua trei poeme care ne-au lasat masca. Tipul arata normal, chiar chipes de normal daca-mi amintesc ce zicea o cenaclista. In afara de asta avea un simt al metaforei foarte dezvoltat. Sa va dau niste exemple: "Omul sufera de sindromul imunodeficientei la timp". In alta creatie vorbea despre o anume domnita ca fiind o "arma de iubire in masa". 
Trebuie sa intelegeti ca dupa creatiile batranilor cenaclului (care- in afara de vreo doi tipi valabili- nu erau decat niste Nichita wannabes) si dupa nesfarsitele diatribe avand la baza tribulatiile sufletelului adolescentin- ce scria baiatul asta era adiere de parfum frantuzesc. S-a prezentat sub un nume cam generic, probabil un pseudonim, asa ca nu e chiar ironic faptul ca nu-mi amintesc cum il chema. Nici nu l-am mai revazut de atunci. Probabil acum e electrician prin Spania sau asa ceva.
Cred ca daca mica amintire extrasa din mintea mea corupta si decrepita are vreo morala, aceea ar fi ca metafora de calitate (de fapt figura de stil, intr-un inteles mai general) are un termen de valabilitate foarte lung. Iata cum imi amintesc de niste versuri recitate de cineva intr-un cenaclu acum 15 ani.
Poate asa e si in lumea vinului si ii doresc acestui merlot din Ceptura sa fie la fel de memorabil peste 15 ani, cu toate figurile sale de stil amintind de visine, dude, cacao si vanilie. Ma gandesc de multe ori la oenologi ca la cei mai creativi dintre ingineri, iar creatiile lor- daca sunt expresia unui talent genuin- vor fi precum versurile poetului de care va spuneam. Care e tinut minte (cel putin de un singur om) pentru ca intr-o zi oarecare, intr-un oras oarecare, doua-trei versuri au iesit din normal, au fost...cum sa le spun- autentice? Expresii ale terroirului? He, he...

Irina va prezinta...Costieres de Nimes 2012 Emmanuelle Delon

video

Mai pot adauga ca e un vin de o baubilitate periculoasa, pe partea supla a Rhonului. Daca tot am ajuns aici sa spunem ca apelatia Costieres de Nimes, desi geografic este in Languedoc, din punct de vedere oenologic s-a mutat de ceva vreme sub autoritatea Rhonului, deoarece podgorenii au considerat (si autoritatile la fel) ca vinurile sunt mai asemanatoare cu cele de Rhone decat cele de Languedoc-Roussillon. 

In caz ca va intrebati, Irina este denumirea sintetizatorului vorbitor de limba romana din programul LumenVox, un convertor text-to-speach. Sigur, review-ul e scurt, pe masura celor doar 250 de caracter din varianta test.
PS: Multumesc, Irina! Esti o scumpa! :)
81 pct

Review ilustrat: Epicentrum Aligote si Muscat 2012 Crama Girboiu



SO-SO

















Pinot Blanc 2012 SCVB Haut-Rhin (Franta) si inca un prilej de meditatie

Vreau sa va spun ca in lumea asta a vinului devine tare greu sa mergi la sigur. Feteasca e un soi de merlot, arsa, coapta, dulce, fara pic de prospetime de fruct. Feteasca regala ar putea fi sauvignon blanc, iar sauvignonul blanc ar putea fi uneori chardonnay sau viognier. Adica sa zicem ca vrei sa bei ceva light&fresh si cand colo dai peste o bomba. Ei tocmai de asta sunt multumit de acest mititel pinot blanc de Alsacia. Asteptam un vin mai putin intens, cu aciditate medie ca sa nu supere stomacul, ceva patina minerala (daca nu zici de ceva mineral in ziua de azi e de rau!) si exact asta am primit. Nas de flori albe si impresii usoare de mere si piersici. Gustul e destul de delicat, neintruziv, cu aliura sportiva, sanatoasa, proaspata, si cu final amintind de apele magneziene, picante.
17 lei, 81 pct, Lidl, Medalie de aur la concursul pe care-l tot aminteste Bernard Pivot in cartea lui despre vin, anume cel de la Macon. Concurs care intre noi fie vorba e destul de interesant organizat, intrucat se concureaza pe podgorii si apelatii. Adica aplicat cazului de fata- pinot blancul alsacian generic nu se intalneste in aceeasi serie cu un riesling grand cru, ce sa mai vorbim de un Chablis. Si sigur daca judeci asa, e posibil sa merite o medalie de aur prin  comparatie cu fratii lui. Daca il comparam cu un sauvignon blanc din Chile, care o sa ne ia nasul cu impetuozitatea sa aromatica si papilele pe sus cu restul de dioxid de carbon, atunci sigur de unde medalie? Dar bine zicea candva jupan Parker- tata punctangiilor- punctele se dau unui vin in relatie cu fratii sai de sange, nu asa in general. 
Din punctul meu de vedere nu te opreste nimeni sa punctezi dupa o scara universal valabila si care nu face distinctie intre o feteasca de Ceptura si un syrah de Rhone, sau intre o feteasca regala de Sebes si un torrontes argentinian. Dar mi se pare sincer mai putin relevant decat meciul local. Care, in cazul Romaniei, nu prea poate avea loc- deoarece in multe podgorii nu poti sa faci un campionat din doua echipe, una cu buget de 50 mil euro si una de amatori. Cu toate acestea vedem unele initiative-cred ca in Satu-Mare exista asa ceva- apoi si concursul de la Focsani ia in calcul mai degraba vinurile vrancene (desi se vrea concurs national, international, galactic, etc). Mi-as dori sa existe ceva asemanator si in Dealu Mare unde sunt mai multi producatori de inalta calitate. Plus ca nu se stie de unde sare iepurele. Daca vine nea Gheorghita cu un merlot fantastic si ia aur? De ce nu? Se poate obtine ceva interesant si fara inoxuri si drojdii selectionate. O sa-l caute dupa vreo doi pasionati? O sa-l caute! Dar pentru asta ar trebui sa existe ceva ce ne lipseste- consiliile care sa administreze regulile unei podgorii anume, sigur in liniile generale trasate pentru toata lumea. Asa e si in Franta si in Spania si in Italia. Cine ar putea sa stie mai bine decat podgorenii din Dragasani ce gust ar trebui sa aiba cramposia? 
Observam ca institutiile centrale nu fac o treaba prea buna. DOC-urile se obtin cu o usurinta ametitoare. Varietate exotica, de n-a vazut-o Romania de cand e ea, primul an  de recolta, primul vin- si iata direct DOC? Despre ce vorbim noi aici? Cum sa progresezi in maniera asta? Si mai mult- cum sa conservi zestrea ampelografica daca orice venetic capata statut de DOC instantaneu? Saracul Aime Guibert cu al sau Mas de Daumas Gassac, cere de 30 de ani un AOC mititel pentru cabernetul lui dintr-o comuna din Languedoc.  De pomana ii iese extraordinar si tine 30 de ani fara probleme. Nu dom'le, in Languedoc nu exista cabernet sauvignon in lista AOC deci mai depune o petitie si la anul si la multi ani, poate ne razgandim.  
Va inchipuiti un consiliu de reglementare romanesc care sa aiba un astfel de site, disponibil in vreo 15 limbi?  Si pe care site sa gasim  prezentarea vinurilor specifice in format video precum cel de fata?

Muscat 2012 Cuvee Amandine Jean Cornelius (Franta)

Un muscat sec alsacian care livreaza ceea ce se asteapta de la un aromat sec la pret decent. Are profilul aromatic asteptat, cu mandarine, izul de mosc si tamaiosul specific. Gustativ e robust, greu, apasa pe palile, dar ofera si ceva astringent, amarui (amintind de coaja verde a perelor cure sau lukasowka). Nu e foarte persistent, nici foarte fin, dar am vrut un vin aromat, cu greutate, nu?
Face si mai bune domnul Jean din Ammerschwihr (pronuntati repede de trei ori!), dar nu la banii astia.
19 lei, 79 pct, Lidl

Rhein Extra Sec (ianuarie 2013)

Rhein Imperial Sec. Am fost placut surprins de finetea lucrarii, mai ales ca acel rest generos de zahar cu care ne intampina multe alte spumante etichetate sec (17-35 grame zahar rezidual/litru), pare la limita de jos a categoriei. Mai degraba foloseste la invelirea unui caracter vegetal si citric in nuante mieroase, mai coapte de piersica si mar, cu un final placut, eteric, amintind mai degraba de o spuma (din care aroma de musetel nu lipseste) care se volatilizeaza in gura pe fondul carbonatiei. Arata bine si vizual, perlarea fiind constanta si cu bule fine, de pension. As spune ca e mai degraba un spumant care trebuie baut de unul singur, ori doar cu ceva frugal alaturi.
12,5%, 40 lei, 83 pct.

PS: Eu inteleg ca acest "Extra" de pe eticheta are o insemnatate istorica pentru brand, insa nu cred ca sunt singurul care considera ca induce putin in eroare cumparatorul. Denumirea completa de Extra Sec ne-ar face sa credem ca avem de-a face cu ceva extrasec (12 până la 20 grame de zahăr pe litru), ori de fapt Extra e doar parte din denumirea comerciala, vinul in sine fiind sec ( 17-35 grame zahar rezidual/litru). Acelasi lucru se intampla si la varianta brut. Nu ca ar avea o mare importanta, dar totusi.
 Parerea mea! 

Prima degustare comparativa de babeasca neagra din istorie!

Ieri seara, la restaurantul Caffino din Galati, am organizat o degustare amicala care- fara sa-si propuna in mod special- a fost de fapt prima degustare comparativa de babeasca neagra din univers (si spun asta cu zambetul pe buze). Degustari monovarietale de feteasca neagra, de feteasca regala, de cabernet si toate celea s-au facut si se vor mai face destul de des. Dar de babeasca nu se prea vorbeste, in parte datorita numarului mic de etichete, dar si pentru ca e considerat un strugure care nu poate da cine stie ce mari vinuri. Eu nu sunt de aceeasi parere. Lumea are nevoie si de comedie, de jovial, nu numai de tenebre si abisuri sufletesti.
Au fost sapte expresii ale acestui strugure pe aceeasi masa. Indubitabil a existat o unitate, un feeling comun, care lipseste la atatea alte varietati. Interesant e ca toate aceste vinuri provin din podgorii din estul tarii (si una din ele chiar de dincolo de frontierele actuale), ceea ce nu e de mirare daca ne gandim ca locul de origine este considerat Nicorestiul. 
Babeasca este un strugure cu randament mare- recolte de pana la 13 tone la hectar, si- in cazul clonei 94 Pt, obtinuta la Statiunea de Cercetare Pietroasele in 1975- urcand pana la (si depasind in anii favorabili) valoarea ametitoare de 20 de tone la hectar!
Dupa statisticile insusite de OIV si publicate in cartea lui Kym Anderson ("Which Winegrape Varieties are Grown Where?") ar fi plantata pe aproximativ 3100 de hectare (la nivelul anului 2010), suprafata in scadere fata de 2000, cand se gaseau pe rod aproximativ 3700 de hectare. Dupa ultima statistica disponibila, realizata de ONVV folosind datele raportate din 2012, tendinta de reducere a suprafetei cultivate continua- doar 2700 de hectare. Dupa aceeasi statistica insa suprafata de feteasca neagra, strugure mult mai popular in ce priveste replantarile, este usor mai mica decat a babestii, ceea ce ne ridica mari semne de intrebare deoarece la momentul degustarii doar cinci producatori de vinuri din Romania propun etichete pe care sa scrie "babeasca neagra", in vreme de feteasca neagra e o omniprezenta in portofoliul mai tuturor producatorilor de vin din tara noastra. O concluzie ar fi ca fie e statistica mult prea optimista in ce priveste suprafata de babeasca neagra plantata, fie strugurii astfel obtinuti sunt folositi in cupaje sau pentru obtinerea unor vinuri de calitate inferioara. 
Literatura de specialitate atesta ca numitor comun vinurilor din babeasca- o culoare rubinie sau rosie-rubinie stralucitoare, cu aromatica preponderenta de fructe rosii, aciditate mare si continut redus de taninuri. Continutul de alcool nu ar trebui sa fie din cale afara de mare si chiar asa a si fost- toate vinurile fiind in marja 12,5-13,5%.  Trebuie amintit ca daca ar fi sa ne luam cel putin dupa caietul de sarcini al DOC-ului Nicoresti, traditional considerat cel mai propice pentru acest soi, exista deosebiri mari intre locul de unde provin strugurii. Astfel, cantitatea de pigmenti antocianici este cu 60% la mare pe panta fata de amplasamentul de la baza. Asadar cel putin sub aspectul colorii- putem presupune o variatie, in functie de locul de provenienta al strugurilor. La zaharuri, 9% in plus pentru panta si 14% in plus pentru viile de pe terasa sau platou- fata de cele plate- de la baza pantei. 

Cat despre degustarea in sine, trebuie precizat ca ea s-a desfasurat "in orb". Mai jos puteti citi opiniile mele consemnate tot "in orb" si dupa acestea alte cateva consideratii generale. 

Casa Panciu 2011 (DOC-CMD Panciu, prod. Crama Natura)- culoare mai intensa decat ne-am astepta in mod normal, un nas mai expansiv- alcoolul fiind destul de evident. Suculent, cu pastise de fructe rosii, dar si impresii mai "coapte", mai putin tipice. 81 (16 lei)

La Sapata 2012 (DOC-CMD Sarica-Niculitel. prod. Crama Delta Dunarii)- un nas evolutiv de la cerneluri, branzeturi fermentate, rozmarin spre parfum de boaba de strugure copt si ceva picant. Un gust dominat de corcoduse, cirese, coacaze si curmale, dulce-amarui pe final, persistent. 83 (24 lei)

Arezan 2012 (IG Colinele Dobrogei, prod. M1 Crama Atelier). O culoare mai serioasa, mai intensa, un nas intens glicerinos, parfumat, o imbinare de fructe negre si rosii- mure, afine si cirese, cu ceva taninuri sesizabile, dar pe ansamblu domina impresia dulce-acrisoara pe fondul aciditatii. Are persistenta, dar si impresia ca-i nitel...cum sa spun...aranjata, machiata. 83-84 (48 lei)

Glia 2009 (DOC-CT Husi, prod. Senator Focsani). Pare si dupa aspect ceva mai light decat precedentele, iese in fata ceva alcool, muguri de pin, verdeturi, in gust aduce o senzatie nisipoasa, data probabil de lemnul utilizat, dar vinul e acid, suculent si usor de baut. Aduce a visine si afine rosii, iar pe final cireasa e cea care isi imprima gustul. 83 (36 lei)

Hereditas 2010 (IG Terasele Dunarii, prod. Senator Focsani). Un vin rubiniu, cu un nas mai serios, de vin cu diploma de bacalaureat. Apar nuante condimentate, de nucsoara si piper, iar ca fruct vinul e dominat de cirese si prune. Bun, juicy, cu aroma de mai vreau. 84 (29 lei)

Nicoresti 2009 (DOC CMD Nicoresti, Domeniile Nicoresti)- Are o culoare regulamentara, rosie rubinie, cu un nas mai bizar de morcov si telina rase, in gust mai degraba plat, cu o senzatie dulceaga nestinsa de ceva mai viu. Baubil, nu zic nu, dar...au fost altele mai bune in degustare. 78. A avut si zile mai bune. (30 lei)

Rara Neagra 2011 (Vinaria Purcari, Republica Moldova)- un vin suculent, cu nas fructat, jucaus, cu un iz vanilat si destul de catifelat in gust. 80-81 (32 lei)

La votul popular (realizat dupa un algoritm original pe care marturisesc ca nici eu nu l-am inteles pe de-a intregul:)) babeasca La Sapata 2012 a fost aleasa cel mai bun vin al serii. Urmata de Arezan si oarecum surprinzator- Casa Panciu. Sau invers, nu mai stiu exact.
Din punctul meu de vedere, nu au existat mari diferente de calitate, cu exceptia exemplarului de la Nicoresti care n-a fost in cea mai buna forma. Totusi patru etichete s-au desprins de pluton si aici as numi La Sapata, Arezan si cele doua vinuri produse de Senator- Hereditas si Glia. 
Punctul pe i si semnatura pe nota de plata au fost puse de singurul cupaj mai alambicat din care rara negra (adica babeasca cu accent basarabean) face parte- Negru de Purcari editia 2008. Inutil sa spun ca s-a prezentat foarte bine, serios, concentrat, catifelat.
Dintr-un punct de vedere poate am fost prea sever cu punctajul, recunosc. Pentru ca toate sunt vinuri foarte agreabile, usor de baut si de relationat cu ele. Nu necesita aerari prelungite, decantari si alte fente. Sunt directe, zemoase, unele chiar delicioase. Nu isi doresc si nu imprima degustatorului o falsa impresie de complexitate, ci mai degraba un caracter jucaus, vesel, rustic. Daca ne gandim bine nu sunt foarte multe vinuri in ziua de azi cu aceste calitati. 
Apoi nu sunt nici extrem de scumpe, chiar se poate observa o revenire la un realism mai sanatos- Glia de la 50 a ajuns la 36, Nicoresti de la 55 la 30 (si aud ca ar fi scazut chiar la 22, in Carrefour). 
Sub aspectul rezistentei in timp as zice ca  nu e dracul chiar asa de negru precum ne-ar sopti prejudecatile. Daca Glia sau chiar cea de Nicoresti (e drept, cu alte ocazii nu prea indepartate), vinuri din 2009, se pot bea cu succes in 2014- e un semn ca soiul are un potential de invechire cel putin mediu. Totusi cred ca ar trebui sa beneficiem mai mult de pe urma suculentei specifice babestii tinere. Si iata un oximoron foarte agreabil!

Umbra lui Istrate Dabija-voievod si lumina unui vin de Cotnari

Daca exista in toata lirica romaneasca un elogiu al vinului mai pilduitor decat Umbra lui Istrate Dabija-voievod de Mihai Eminescu- sa-mi spuneti si mie. In locul castelului lui Hamlet- Cetatea Sucevei. In locul indemnului la razbunare- imbold de chef si veselie. In locul spectrului descarnat- un bonom crestin cu singurul regret ca-n ceruri nu-i loc de "cimpoieri si vin".
De ziua stimabilului sa-i recitam cu glas vesel lucrarea:

Cum trece-n lume toată slava
Ca și un vis, ca spuma undei!
Sus, în cetate la Suceava,
Eu zic: Sic transit gloria mundi!
Pe ziduri negre bate lună.
Din vechi icoane numai pete,
Sub mine-aud un glas ce sună,
Un glas adânc zicând: „Mi-e sete".

Și văd ieșind o umbră albă.
Moșneag bătrân, purtând coroană,
Pe pieptul lui o sfântă salbă,
Pe umeri largi o scumpă blană,
Ea mâna-ntinde blând: ­ N-ai grijă,
Ce zic nu trece la izvod.
Eu sunt vestitul domn Dabijă,
Sunt moș Istrate-voievod.

Măria Voastră va să-ndemne
Pe neamul nostru în trecut?
Ci el cu mâna face semne
Că nu-nțeleg ce el a vrut.
Măria Voastră-nsetoșează
De sânge negru și hain?
El capu-și clatină, oftează:
De vin, copilul meu, de vin.

Când eram vodă la Moldova
Hălăduiam pe la Cotnari.
Vierii toți îmi știau slova
Ș-aveam și grivne-n buzunar.
Pe vinul greu ca untdelemnul
Am dat mulți galbeni venetici;
Aici lipsește tot îndemnul.
În lume mult, nimic aici.

La voi în lumea ceealaltă,
Fiind cu milă și dirept,
M-a pus cu sfinții laolaltă
Și-n rai mă duseră de-a drept.
Dar cum mai pune Sfântul Petre
La rău canon pe-un biet creștin!
Când cer să beau, zice: „Cumetre,
Noi n-avem cimpoieri și vin.

Și totuși domn fusesem darnic
Și bun de inimă cu toți.
De câte ori l-al meu păharnic
Umplut-am cupa numai zloți!
Că ce sunt recile mademuri,
Ce aur, pietre și sidef
Pe lângă vinul copt de vremuri,
Pe lâng-un haz, pe lâng-un chef.

Împresurat-am eu și Beciul
Cu oaste bună și strânsuri;
Soroca, Vrancea și Tigheciul
Trimis-au mii viteze guri
Să certe craii cu mânie...
Ce-mi pasă? Mie deie-mi pace
Să-mi duc Moldova-n bătălie
Cu mii de mii de poloboace.

Atunci când turcii, agarenii
Mureau în iuruș cu halai,
Oștirea noastră, moldovenii
Se prăpădeau într-un gulai.
Și zimbrul cel cu trei luceferi
Lucea voios pe orice cort.
Precum ne-am dus, venirăm teferi
Și toți cu chef și nime mort.

Nici vin cu apă n-am să mestec,
Nici dau un ban pe toată fala.
De-aceea n-am nici un amestec
Oriunde nu îmi fierbe oala.
Când calcă țara hantatarii,
Eu bucuros în lupte merg,
Când între ei se bat magarii,
În fundul pivniței alerg.

Se certe ungurii și leșii...
Ce-mi pasă mie? La Cotnari
Eu chefuiam cu cimpoieșii,
Cu măscărici și lăutari:
Și sub umbrarele de cetini
Norodu-ntreg juca și bea,
Iar eu ziceam: să bem, prietini,
Să bem, pân- nu vom mai putea.

Dacă venea să rătăcească
Vun învățat arheolog,
Vorbind în limba păsărească,
Nu m-arătam ca să mă rog.
Dar ție-ți place doina, hora,
Îți place-al viței dulce rod,
Tu povestește tuturora
De moș Istrate-voievod.

Le spune sfatul meu s-asculte,
S-urmeze vechiul obicei,
Să verse dintre cupe multe
Și la pământ vo două-trei.
Căci are-n sân Moldova noastră
Viteze inimi de creștin;
Tineri, în veselia voastră,
Stropiți-le duios cu vin!

Și în Moldova mea cea dulce
Orânduit-am cu prisos:
Ca butea plină să o culce,
Cea goală iar cu gura-n jos.
Și astfel sta-n Moldova toată
Cu susu-n jos ce era treaz,
Odihna multă-i lăudată
La cel chefliu, la cel viteaz.

Când de mănușa lungii sabii
Mă rezimam să nu mă clatin,
Cântau cu toți pe Basarabii,
Pe domnii neamului Mușatin,
Pân- ce-ncheiau în gura mare
Cu Ștefan, Ștefan domnul sfânt,
Ce nici în ceriuri samăn n-are,
Cum n-are samăn pe pământ!

Moldova cu stejari și cetini
Ascunde inimi mari de domn,
Să bem cu toți, să bem, prietini,
Să le vărsăm și lor în somn.
Pân- la al zilei blând luceafăr
Să bem ca buni și vechi tovarăși;
Și toți cu chef, nici unul teafăr,
Și cum sfârșim să-ncepem iarăși.

Răpiți paharele cu palma,
Iar pe pahar să strângă pumn
Și să cântăm cu toți de-a valma
Diac tomnatic și alumn;
Cântăm adânc un: De profundis.
Perennis humus erit rex.
Frumoase vremi! Dar unde-s? unde-s?
S-au dus pe veci! Bibamus Ex.

Si dupa atata Cotnari "copt de vremuri" si "greu ca untdelemnul", parca ni se face putin pofta. Si asa imi aduc aminte ca la Premiile de Excelenta Vinul.ro mi-au trecut cateva vinuri de Cotnari pe la nas. Imi amintesc bunaoara grasa de Cotnari 1979- radiind a ulei ars, miere de rapita, o licoare densa si interesanta. Ba chiar si de cea din 1984, aducand si mai plenar, intoxicant chiar, a miere si polen, cu un gust surprinzator de fresh, avand in vedere...Dar cel mai mult si mai mult mi-aduc aminte de o alta sticla de Cotnari, care-vorba unei poezii mult mai cunoscute- "Era pe cand nu s-a zarit, Azi o vedem, si nu e." Si de 87 de puncte a fost si medalie de aur. Si nu mica ne-a fost mirarea sa aflam, dupa sesiunea de degustare, ca n-a fost altceva decat un banal Blanc de Cotnari 2009, un cupaj demisec de tamaioasa, feteasca si francusa, pe care l-am intalnit adesea in peregrinarile mele prin fata rafturilor feluritelor magazine, ba chiar l-am si incercat de vreo doua ori, nu cu mare satisfactie, dar altceva mai potabil nu parea a exista in acele locante. 
Si uite ironie poetica...cand l-am cautat anume- ia-l de unde nu-i! Pentru ca 2009 nu mai exista decat in paharele noastre de degustare. Proba de la concurs a fost- iata cate intrepatrunderi intre poetul nepereche si podgoria ilustra- precum o raza "care abia acum luci vederii noastre"! 
Cum sa nu-ti spui, in fata raftului din Selgros acum plin de 2010 (care desigur nu e la fel de bun):
"Tot astfel cand al nostru dor
Pieri in noapte-adanca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste inca" 
PS: Dar sa nu disperam! Poate isi va reveni spectaculos pana la editia 2014 a concursului Vinul.ro, unde  ma voi reintalni (daca mi se va mai face favorul de a fi invitat) cu un vin demn de o medalie de aur.

Neptunus Shiraz Limited Edition 2011 Halewood (Romania)

Ma scuzati, dar am simtit nevoia sa adaug numele tarii dupa numele vinului, nu de alta dar unii pot fi bulversati.
Halewood isi continua seria figurilor mitologice cu acest Neptunus de la Murfatlar (partea de vest- Cernavoda). Si coloritul etichetei induce ceva acvatic, numele e ok, bate cu imaginea Murfatlarului, chiar daca sa tot fie 60-70 de km de la vie pana la mare. Asta e ok si piesele din puzzle se potrivesc.
Ce nu inteleg e altceva. Pentru ca iconografia sa fie coerenta ar fi trebuit sa scrie pe eticheta Poseidon si nu Neptunus. Pentru ca toate celelalte denumiri ale vinurilor de la Halewood sunt pe partea greaca a mitologiei- Rheia, Theia, Hyperion, Kronos. Ori  Neptunus e roman. Poate un syrah ar fi Poseidon, shirazul ducand spre lumea noua antica- adica Roma. Sau cine stie, poate au de gand sa scoata atatea vinuri incat nu le va ajunge o mitologie. Doamne-ajuta! Dar oare chiar o sa-i ajute, avand in vedere ca-i vorba de...concurenta? In fine...

Neptunus, un vin care are nevoie de mult timp, de o aerare sanatoasa ca sa scape de o tusa sangvinica, de carne macra prea evidenta ca sa fie agreabila. Am mai simtit asa ceva la un vin portughez, din cele incercate recent. S-ar putea sa fie ceva tehnologic. Oricum, dupa aceasta, se transforma in ceva bun, baubil, fara insa a avea carnea unui syrah de Rhone (sa zicem). Nitel usuratic, tinerel, cu piper foarte evident, cacao, sare, plastelina. In gust se simt coacaze si eucalipt, catifelat, cu oarece suculenta, destul de bine centrat, pe ansamblu. 85p (45 lei, winery-outlet.com). 
Cred ca, in timp, odata cu maturizarea plantatiilor de syrah din patria noastra draga, vom putea vedea syrah/shiraz-uri autohtone uimitoare.  Iar acest Neptunus se anunta unul dintre ele.

Cateva vinuri beta de la Intervitt in frunte cu riesling italian care m-a salvat de indigestie

Riesling Italian. Trebuie sa marturisesc ca mi-a placut cel mai mult, in parte deoarece m-a salvat de la o indigestie. Cum asa? Pai, putintica rabdare, ca acus va spun.
Intr-una din zile saptamanii trecute plictisit de atata fois gras si caviar, de atata sampanie si cognace centenare, m-am gandit sa empatizez cu vulgul si sa ma indestulez cu o banala portie de carnati cu fasole si o bere. Carnatul a fost prea sarat, fasolea prea dulce, castravetii la fel (erau din soiul in otet si atat de duuulci, ca devin un oximoron, nu alta), berea si ea, ca era o bere din grau, pofta prea mare. Si pe cand boleam blestemandu-mi lacomia, mi s-a infiripat ideea medicinei alternative. Mare noroc cu proaspatul si racoritorul riesling din frigider. Vai...nici nu puteti sa va dati seama ce analgezic eficient a fost. Aciditatea specifica, caracterul neutral, fara aromatica baroca, a intrat in stomac precum Harvey Keitel (aka The Wolf, din Pulp Fiction) in casa cu probleme. Si-a pus talentul la treaba si in 15 minute a rezolvat problema. "Tare tipul, sa-mi dai si mie numarul lui" (the original vs reclama romaneasca).

Celelalte incercate, pe scurt:
Feteasca regala- o bomba aromata, exotica, seamana cu cea de la Recas.
Sauvignon blanc- o buna tipicitate, cu soc, mere verzi, fara aperitati, foarte usor pe gat.
Chardonnay-ul nu este atat de intens pe cat ma asteptam, exotic si nu prea. Tot la fel de baubil.
Roze (din pinot noir) o reusita in clasa sa, destul de fin si delicat. nu are concluzie siropoasa precum unele, nici amarui persistent precum altele. Bun!

Asadar avem vinuri proaspete, agreabile, cu duca-s-ar pe gat, punctate (dac-ar fi fost) intre 80-84 pct, bine croite avand in vedere ca se lucreaza cu materialul clientului, adica cu plantatii foarte tinere. Sper sa se incadreze intr-o gama care sa le faca accesibile publicului larg.

Despre cum am parcurs 336 de kilometri pe Dunare pana la Feteasca Alba 2010 Hereditas

Iata o feteasca de o culoare aurie intensa. Nas de riesling nemtesc vechi, imbacsit, cu tuse hidrocarburi si de gutuie romaneasca, mica si uscata, dar si condimente de medina.  Te cam astepti la dulce in continuare, dar ai citit deja eticheta si stii ca ai de-a face cu un vin sec. Gustul păstrează impresia de gutuie, imbucurator insa- alta gutuie, destul de zemoasa. Pe langa, la sfarsit, apar subtonuri de pruna necoapta. Gustul are greutate, amplitudine, nu si diversitate, dar nu poti sa le ai pe toate la 25-30 de lei. 12% alcool, vin organic/ecologic. 82 pct.
E un alb realizat printr-o oxidare controlata sau pur si simplu printr-un accident. L-am incercat prima data cu ocazia festivalului Provino Iasi din 2012. Ziceam atunci ca o feteasca alba de la Senator m-a intrigat. Un vin bizar, ma gandeam, pe care l-as mai incerca. Iata ca m-am tinut de cuvant. Din punctul meu de vedere aceasta feteasca are baubilitatea si excentricitatea necesara ca sa atraga atentia unui geek ca mine. 
Eticheta e curata, bordeaux-style, in acuarela. Logoul ilustreaza cea mai mare pasare din Europa- dropia (masculul poate ajunge la 18,5 kg! si am aflat cu aceasta ocazie ca se numeste bustard, pe engleza), care popula pana acum cateva decenii partea rasariteana a Baraganului, pentru ca da, acest vin provine din viile detinute de Senator la Insuratei (judetul Braila). Indicatia geografica este Terasele Dunarii (hai, da click!). 
Interesant este faptul ca intre articolul trecut, care a ilustrat tot un vin cu acelasi IG, si aceasta intriganta feteasca alba, am parcurs indicatia geografica de la un capat la celalalt, ea incepand la Zimnicea (Teleorman) si terminandu-se la Insuratei (Braila). Asadar am plutit in avale nu mai putin de 336 km pe Dunare, intre kilometrul 555 si 219 (localitatea Stancuta, de langa Insuratei). 
Prin urmare, daca am fi aruncat dopul cramposiei de Zimnicea in fluviu, luand in considerare o viteza mai marisoara a curentului de- sa zicem- 5 m/s, aritmetica ne invata ca pluta ar fi ajuns in dreptul viilor de feteasca alba in aproximativ 31 de ore. 
Asta daca n-ar fi inghitit-o un somn mustacios si as fi gasit-o in burta lui, curatandu-l in bucatarie, la Galati, consolandu-ma cu un pahar din aceasta aurie licoare.


Cramposie selectionata Nobilitas Intervitt (an incert)

Lucrurile stau asa: dupa ce am experimentat 2013-le, trimis direct din viscerele de inox ale noii crame de la Zimnicea, cu destule satisfactii, as putea adauga, am fost curios sa vad si varianta mai veche care se gaseste deja in Carrefour. Fiind la reducere m-am bucurat ca a costat doar putin peste 20 de lei, in mod normal fiind vreo 30.
Vinul nu e rau, dar...nu stiu de ce am senzatia ca exista mai multe loturi cu repere gustative nitel diferite. Pentru ca aceasta cramposie e cum sa-i zic "non-vintage"?, adica indicatiile privind anul de recolta nu sunt de gasit pe eticheta, ceea ce ma face sa cred ca e un mix intre ani diferiti. Apoi si indicatia privind incadrarea dupa rest de zahar lipseste ceea ce mi-a confirmat impresia senzoriala ca am de-a face cu un demisec. l.e.: Dar e posibil sa fie ceva "magie" oenologica la mijloc si doar sa mi se para.  IG Terasele Dunarii, 13% alcool.
Culoarea e frumoasa, aurie, stralucitoare. Olfactiv livreaza vata pe bat, flori albe (lamaita), usoare tuse vanilate, gust plin, fructat, de caise, piersici, mare golden. Lasa in urma o senzatie dulce, de fruct copt, de sirop, poate si datorita faptului ca aciditatea pare mai moderata (l.e. ori poate un nivel mai mare de glicerol, etc). Si la fel ca in 2013, poseda o densitate gustativa remarcabila si neasteptata.
Nu e deloc un vin rau, dar e la o lungime in spatele celei care se anunta ca va fi 2013. 82 pct


Rhea Viognier 2011 Halewood (Romania)


DOC Dealu Mare. Alta victorie a ONVV.  Primul viognier pur sange romanesc- primul doc. De ce nu? Era pacat sa ramana marselanul de Segarcea fara fratiori. Asteptam si un grenache de Cotnari, poate si un mourvedre de Macin.

Culoare aurie stralucitoare.  Nas de vouvray sec, gutuie, un iz salin, iarba, flori de portocale si acacia. Gust robust si puternic, pe masura celor 14 procente de alcool, remanent cu nuante amarui de gutui si coaja de lamaie. Surpriza frumoasă.
84

Daca nu va amintiti cine e Rheia din Legendele Olimpului va reamintesc io: e mamica lui Zeus, seful sefilor, ala micu' care a scapat de furia tatalui, adica Cronos. Spre deosebire de fratiorii sai. Intr-un fel. Jos Iliescu! 

Hop și Penny: Tavs 2012 Bodegas Hacienda del Carche (Spania)


Tavs 2012, 13,5% alcool, 25 lei, produs de Bodegas Hacienda del Carche, DO Jumilla (32.000 hectare intre Murcia si Albacete). 

Un vin rosu destul de suplu si baubil, cu nas de zmeura si cirese confiate, condimente si cerneala si muguri de pin. Gust acrisor, de fructe rosii, rodie, visine, cu un final mediu in principal picant piperat. Nu e un vin rau, nas expresiv, gust nu foarte variat, dar jucaus, baubil nevoie mare. 83 pct
Interesant e faptul ca e un monastrell majoritar, urmat de syrah si putina garnacha. Asadar e un GSM intors, pentru ca monastrell nu e altceva decat mouvedre pe spaniola, iar garnacha- ghici ciuperca ce-i- grenache!
Si mai interesant e ca face parte din oferta Penny! Care magazin, urmand probabil exemplul rivalilor de la Lidl, si-au tras si ela randul lor un mic sortiment de vinuri de import, cu sticle grele, serioase, din Franta, Spania si Italia. De la 17 la 25 de lei. Ah, si o sampanie adevarata, in fine, pe cat de adevarata poate fi o champagne la 50 de lei. 
Asadar sa vezi si sa nu crezi- Penny! Dintre toate magazinele astea omniprezente numai la Penny nu ma gandeam ca vrea si el o bucatica din piata de importuri. Ei, iata ca...da. Si pretul e relativ corect, avand in vedere ca in patria muma vinul acesta sa tot faca vreo 4,5-5 euro. V-am tot zis cum incepe, iata ca azi va zic cum se continua!
Apropos, sticla are un botlegau care ne informeaza ca Guia Penin (adica ghidul vinurilor spaniole dupa domnul Penin) l-a fericit cu 90 pct! De ce 83 la mine? Pai e simplu: daca asta e vin de 90, inseamna ca am baut deja vinuri d'ale noastre-neaose, de vreo 101-102, cine-a tras in noi?


Doua fetesti negre: Davino 2010 si Stonewine 2011 Balla Geza

Purpura Valahica 2010 DAVINO (feteasca neagra, Ceptura, 14,5% alc)
Un vin de o culoare rosie rubinie cu nuante purpurii. Nas mai ciudat, pentru ca dupa asteptatele prune uscate urmeaza batonul cu rom. Daca aveti rabdare, si ar trebui, sa stiti ca are nevoie cam de 30 de minute ca sa scape de impresia puternic glicerinoasa. Odata calmata situatia, lasa in urma tuse parfumate de boabă de strugure, dulceata de cirese, cacao si condimente pudra. Gustul e suculent, cu cirese, compot de prune, nuante fine de baric, cu miez de nuca verde, scortisoara pe final, si un gust remanent prelung si placut ca de cireasa si pruna coapta. 
Este usor de baut, desi e un vin viguros, cu extract mare si cu taninuri bine crescute. Da impresia de tinerete, desi nu e tocmai facut ieri. 86-87 pct.  Aprox. 80 lei.

foto: Ciprian Haret
Feteasca Neagra 2011 Stonewine Hill Selection Balla Geza (Minis, 15% alc). Prezinta o culoare regulamentara, rosie-rubinie cu nuante purpurii, ceva mai deschisa decat precedenta (Purpura Valahica n.a). Acest vin prezinta initial tuse cam evidente de maturare in lemn, cu aromatica de lemn ud, trufe de ciocolata si condimente de vin fiert. Dupa o aerare mai sanatoasa, tusele verbace initial se integreaza mai bine in obstea aromatica. Asa se face ca ies la lumina tuse de fructe negre (cireasa neagra, mure, afine), pruna uscata nefiind chiar atat de evidenta precum spune canonul. Gustul e punctul tare al vinului, fiind in egala masura suculent, de corp mediu, cu taninuri dulcege, de fruct copt, sustinute de o aciditate buna si elevate de nivelul mare de alcool, care este surprinzator de bine integrat. Denota o remanenta medie. 85 pct. 60-70 lei

Ambele vinuri- desi sunt expresia unor terroir-uri diferite, primul din Bordeaux-ul Romaniei - Dealu Mare, cru-ul Ceptura (imi arde de glume la inceput de 2014), iar al doilea dintr-o mica Burgundie romanesca- ergo podgoria Minis, judetul Arad-  prezinta o relativa asemanare, mai ales sub aspectul corpolentei medii si acelui caracter suculent, de fruct pur, care incepe incet-incet sa revina la moda mondiala. Nu ne-am chinuit noi prea tare sa ne aliniem nici pana acum, cel putin nu cu toate varietatile, si cine stie, poate de data asta, din intamplare sau din inertie, chiar vom ajunge sa calarim un val mai mititel. Cramele trebuie doar sa mizeze pe ceea ce si eu- de mai bine de patru ani, dar si toti specialistii straini care au trecut pe aici am spus: varietati autohtone! Cat mai multe si cat mai bune! 
Doamne-ajuta!