Prima degustare comparativa de babeasca neagra din istorie!

Ieri seara, la restaurantul Caffino din Galati, am organizat o degustare amicala care- fara sa-si propuna in mod special- a fost de fapt prima degustare comparativa de babeasca neagra din univers (si spun asta cu zambetul pe buze). Degustari monovarietale de feteasca neagra, de feteasca regala, de cabernet si toate celea s-au facut si se vor mai face destul de des. Dar de babeasca nu se prea vorbeste, in parte datorita numarului mic de etichete, dar si pentru ca e considerat un strugure care nu poate da cine stie ce mari vinuri. Eu nu sunt de aceeasi parere. Lumea are nevoie si de comedie, de jovial, nu numai de tenebre si abisuri sufletesti.
Au fost sapte expresii ale acestui strugure pe aceeasi masa. Indubitabil a existat o unitate, un feeling comun, care lipseste la atatea alte varietati. Interesant e ca toate aceste vinuri provin din podgorii din estul tarii (si una din ele chiar de dincolo de frontierele actuale), ceea ce nu e de mirare daca ne gandim ca locul de origine este considerat Nicorestiul. 
Babeasca este un strugure cu randament mare- recolte de pana la 13 tone la hectar, si- in cazul clonei 94 Pt, obtinuta la Statiunea de Cercetare Pietroasele in 1975- urcand pana la (si depasind in anii favorabili) valoarea ametitoare de 20 de tone la hectar!
Dupa statisticile insusite de OIV si publicate in cartea lui Kym Anderson ("Which Winegrape Varieties are Grown Where?") ar fi plantata pe aproximativ 3100 de hectare (la nivelul anului 2010), suprafata in scadere fata de 2000, cand se gaseau pe rod aproximativ 3700 de hectare. Dupa ultima statistica disponibila, realizata de ONVV folosind datele raportate din 2012, tendinta de reducere a suprafetei cultivate continua- doar 2700 de hectare. Dupa aceeasi statistica insa suprafata de feteasca neagra, strugure mult mai popular in ce priveste replantarile, este usor mai mica decat a babestii, ceea ce ne ridica mari semne de intrebare deoarece la momentul degustarii doar cinci producatori de vinuri din Romania propun etichete pe care sa scrie "babeasca neagra", in vreme de feteasca neagra e o omniprezenta in portofoliul mai tuturor producatorilor de vin din tara noastra. O concluzie ar fi ca fie e statistica mult prea optimista in ce priveste suprafata de babeasca neagra plantata, fie strugurii astfel obtinuti sunt folositi in cupaje sau pentru obtinerea unor vinuri de calitate inferioara. 
Literatura de specialitate atesta ca numitor comun vinurilor din babeasca- o culoare rubinie sau rosie-rubinie stralucitoare, cu aromatica preponderenta de fructe rosii, aciditate mare si continut redus de taninuri. Continutul de alcool nu ar trebui sa fie din cale afara de mare si chiar asa a si fost- toate vinurile fiind in marja 12,5-13,5%.  Trebuie amintit ca daca ar fi sa ne luam cel putin dupa caietul de sarcini al DOC-ului Nicoresti, traditional considerat cel mai propice pentru acest soi, exista deosebiri mari intre locul de unde provin strugurii. Astfel, cantitatea de pigmenti antocianici este cu 60% la mare pe panta fata de amplasamentul de la baza. Asadar cel putin sub aspectul colorii- putem presupune o variatie, in functie de locul de provenienta al strugurilor. La zaharuri, 9% in plus pentru panta si 14% in plus pentru viile de pe terasa sau platou- fata de cele plate- de la baza pantei. 

Cat despre degustarea in sine, trebuie precizat ca ea s-a desfasurat "in orb". Mai jos puteti citi opiniile mele consemnate tot "in orb" si dupa acestea alte cateva consideratii generale. 

Casa Panciu 2011 (DOC-CMD Panciu, prod. Crama Natura)- culoare mai intensa decat ne-am astepta in mod normal, un nas mai expansiv- alcoolul fiind destul de evident. Suculent, cu pastise de fructe rosii, dar si impresii mai "coapte", mai putin tipice. 81 (16 lei)

La Sapata 2012 (DOC-CMD Sarica-Niculitel. prod. Crama Delta Dunarii)- un nas evolutiv de la cerneluri, branzeturi fermentate, rozmarin spre parfum de boaba de strugure copt si ceva picant. Un gust dominat de corcoduse, cirese, coacaze si curmale, dulce-amarui pe final, persistent. 83 (24 lei)

Arezan 2012 (IG Colinele Dobrogei, prod. M1 Crama Atelier). O culoare mai serioasa, mai intensa, un nas intens glicerinos, parfumat, o imbinare de fructe negre si rosii- mure, afine si cirese, cu ceva taninuri sesizabile, dar pe ansamblu domina impresia dulce-acrisoara pe fondul aciditatii. Are persistenta, dar si impresia ca-i nitel...cum sa spun...aranjata, machiata. 83-84 (48 lei)

Glia 2009 (DOC-CT Husi, prod. Senator Focsani). Pare si dupa aspect ceva mai light decat precedentele, iese in fata ceva alcool, muguri de pin, verdeturi, in gust aduce o senzatie nisipoasa, data probabil de lemnul utilizat, dar vinul e acid, suculent si usor de baut. Aduce a visine si afine rosii, iar pe final cireasa e cea care isi imprima gustul. 83 (36 lei)

Hereditas 2010 (IG Terasele Dunarii, prod. Senator Focsani). Un vin rubiniu, cu un nas mai serios, de vin cu diploma de bacalaureat. Apar nuante condimentate, de nucsoara si piper, iar ca fruct vinul e dominat de cirese si prune. Bun, juicy, cu aroma de mai vreau. 84 (29 lei)

Nicoresti 2009 (DOC CMD Nicoresti, Domeniile Nicoresti)- Are o culoare regulamentara, rosie rubinie, cu un nas mai bizar de morcov si telina rase, in gust mai degraba plat, cu o senzatie dulceaga nestinsa de ceva mai viu. Baubil, nu zic nu, dar...au fost altele mai bune in degustare. 78. A avut si zile mai bune. (30 lei)

Rara Neagra 2011 (Vinaria Purcari, Republica Moldova)- un vin suculent, cu nas fructat, jucaus, cu un iz vanilat si destul de catifelat in gust. 80-81 (32 lei)

La votul popular (realizat dupa un algoritm original pe care marturisesc ca nici eu nu l-am inteles pe de-a intregul:)) babeasca La Sapata 2012 a fost aleasa cel mai bun vin al serii. Urmata de Arezan si oarecum surprinzator- Casa Panciu. Sau invers, nu mai stiu exact.
Din punctul meu de vedere, nu au existat mari diferente de calitate, cu exceptia exemplarului de la Nicoresti care n-a fost in cea mai buna forma. Totusi patru etichete s-au desprins de pluton si aici as numi La Sapata, Arezan si cele doua vinuri produse de Senator- Hereditas si Glia. 
Punctul pe i si semnatura pe nota de plata au fost puse de singurul cupaj mai alambicat din care rara negra (adica babeasca cu accent basarabean) face parte- Negru de Purcari editia 2008. Inutil sa spun ca s-a prezentat foarte bine, serios, concentrat, catifelat.
Dintr-un punct de vedere poate am fost prea sever cu punctajul, recunosc. Pentru ca toate sunt vinuri foarte agreabile, usor de baut si de relationat cu ele. Nu necesita aerari prelungite, decantari si alte fente. Sunt directe, zemoase, unele chiar delicioase. Nu isi doresc si nu imprima degustatorului o falsa impresie de complexitate, ci mai degraba un caracter jucaus, vesel, rustic. Daca ne gandim bine nu sunt foarte multe vinuri in ziua de azi cu aceste calitati. 
Apoi nu sunt nici extrem de scumpe, chiar se poate observa o revenire la un realism mai sanatos- Glia de la 50 a ajuns la 36, Nicoresti de la 55 la 30 (si aud ca ar fi scazut chiar la 22, in Carrefour). 
Sub aspectul rezistentei in timp as zice ca  nu e dracul chiar asa de negru precum ne-ar sopti prejudecatile. Daca Glia sau chiar cea de Nicoresti (e drept, cu alte ocazii nu prea indepartate), vinuri din 2009, se pot bea cu succes in 2014- e un semn ca soiul are un potential de invechire cel putin mediu. Totusi cred ca ar trebui sa beneficiem mai mult de pe urma suculentei specifice babestii tinere. Si iata un oximoron foarte agreabil!