Dialog monologat pe seama unui Cuvee Uberland 2006 de la Cramele Recas

Cand ii spui unui roman normal ca vinul pe care tocmai i-l torni in pahar costa 100 de lei, nu vei face decat sa-i citesti initial in ochi neincrederea si ulterior dezamagirea. “Asta-i tot?” Pai, cam asta-i. Vinul scump nu-ti calca camasile, nu-ti face masaj, nu tine de foame, nu-ti plateste cablul, etc. E doar vin.

Se pune intrebarea de ce ai da atatia bani pe o sticla de vin romanesc? Ei, bine, oricat m-as stradui sa gasesc calitati intrinseci lichidului, totusi, parca, chiar si pentru mine e greu de raspuns. Un raspuns ar fi: deoarece are ii ai! Apoi, cine plateste 100 de lei pe o sticla de Cuvee Uberland 2006, presupunand ca-l mai gaseste undeva, nu o face din nevoie, nu va privi acesta sticla ca pe un ustensil. Nu va fi ceva de genul “bun, a gatit nevasta friptura de porc la tava cu sos de vin. Trebuie sa cumpar o sticla de vin rosu. Ce sa cumpar? De ce nu o sticla de 1 milion? Sunt bugetar, abia ma descurc, mi-a luat Statul 25%, dar nu-i nimic, o viata are omul, dupa mine potopul, noi sa fim sanatosi, etc.” Un om rational, un om care nu castiga suficient incat o sticla de vin de 25 de euro sa fie un capriciu oarecare, nu va cumpara Cuvee Uberland. La pretul asta isi poate cumpara 20 de peturi de bere!

Dar, ma tem, si aici opinia mea poate deveni “sensibila”, consider ca un astfel de om nici n-ar putea aprecia asemenea vin. De ce spun asta? Ca sa intelegi “bunul” dintr-o astfel de sticla trebuie sa fi baut multe sticle de vin, daca nu bun, macar bunisor. Daca treci de la grasa de Cotnari ca etalon, la Uberland saltul ontologic e asa de mare, incat obiectul ti se va parea strain, monstrous, adica de nerecunoscut. Stiu, o sa spui, “animalule, doar pentru ca ti-au trimis astia o sticla de vin scump, ma jignesti pe mine, om serios, familist, modest, care nu arunc banii pe mofturi d’astea?”. Incerc din rasputeri sa nu te jignesc, incerc sa-ti explic, dar e greu sa intelegi cand iti lipsesc uneltele necesare. Fara o cheie franceza in camara, multe mici reparatii casnice sunt insurmontabile, fara un minim sanatos de cultura in lumea vinului un astfel de exemplar pare doar un capriciu inutil, mofturi de oameni bogati, prosti si rupti de realitate.

Sa presupunem, draga omule imaginar, ca cineva iti face cadou o astfel de sticla. Nu stiu cine, vreo ruda bogata, vreun contribuabil pe care l-ai ajutat cu “o treaba”, in fine. Ce faci cu ea? O pui in barul din biblioteca. Asa-i? Si poate, dupa multe luni si ani, in care vei astepta momentul si oamenii potriviti pe care sa-i impresionezi, te hotarasti sa o deschizi. Asa, iti aduci tirbusonul, unchiul Costica va exclama “vai, dar cu ce ne onorezi, dom’le! Ia uite, specialitati!”, deschizi sticla, lasi dopul pe masa, unchiul Costica se uita la dop si zice “asta nu-i din pluta, dom’le! E o imitatie de pluta, cred ca are cauciuc pe dinauntru, nu vezi ce… dens este?!”. Daca ai sti, ai putea sa-i explici ca tocmai asta e un adevarat dop de pluta portughez din lemn de Madagascar, si nu dopul de Premiat care se dezintegreaza la deschidere. Dar nu stii, si déjà te enervezi un pic. Apoi, fara sa te gandesti daca temperatura de servire e corecta (“Auzi, incepi sa ma calci pe nervi cu observatiile tale de snob!”), torni in pahare. Unchiul Costica ia paharul, gusta, face o grimasa, se uita la ceilati meseni, apoi la tine si da sentinta: “auzi, eu zic la molanul nostru de la tara e de o suta de ori mai bun. Ia vezi, nu mai ai un pic pe balcon?”. Si tu esti purtat de frustrare prin toate neajunsurile vietii, te uiti la mobila optecista, la carpeta cu rapirea din serai (“ei, hai acuma chiar intreci masura! Pai, o intrec, tocmai ca sa nu crezi ca-i vorba despre tine, dragul meu”) te gandesti “fira-ti a dracu' de imbogatiti, nici zeama voastra nu-i buna”. Pai, nu-i buna, pentru ca un astfel de vin nu se bea imediat dupa deschidere, ii trebuie ore de contact cu aerul ca sa devina expresiv, iti trebuie chiar si o carafa de decantare (e 50 de lei cea mai ieftina). Poate crezi ca-s mofturi, dar crede-ma pe cuvant, ca nu-s. L-am gustat imediat dupa deschidere si nasul era rezervat, gustul inchis, cu aroma ascutita, aproape chimica. Dupa cateva ore a inceput sa-si arate masura, si chiar, as spune, abia a doua zi s-a exprimat pe deplin. Repet, astea nu-s bontonuri de salon, sunt etape obligatorii daca doresti sa simti adevaratul gust al acestui vin, sau al multor altora din liga mare.

“Bun, si dupa parerea ta, cum este?” Este un “vin evoluat”, de mare finete, cupaj de Merlot- 85%, Cabernet Sauvignon 10% si Feteasca neagra 5%. Vin rosu sec, ca sa fie clar. Mirosul nu te izbeste, trebuie sa te chinui un pic cu el, ca sa treci peste mirosul de… struguri (o raritate!) si sa simti fructele rosii de padure, si un usor iz de pielarie. Te ataca cu moderatie, iti cuprinde toata gura cu catifelarea sa, semn al unei complete fermentatii malolactice, o evolutie zemoasa de visina, o contradictorie impresie de ciuperca, cacao, un usor iz de vanilie. Finalul e condimentat, cu lungi indicatii de piper, dar balansate de note dulci de dulceata de visine. Am gustat mai complexe, dar nu aici sta punctul forte al acestui vin, ci in delicatetea, amabilitatea si finetea lui. Vinul se schimba in pahar, daca in prima zi i-as fi reprosat alcoolul nu prea bine integrat, citibil in postgust, a doua zi acest defect a disparut fara urma.

Alte detalii: medalie de aur la Bruxelles 2008, argint la Mundus Vini 2008 si bronz la Wine Challenge 2009; sticla a fost primita “courtesy of” Cramele Recas (ca sa nu fie discutii!); ciudata efigia de pe eticheta! (cum imi atragea atentia cineva: masonerii, chestii, trestii); Uberland e denumirea originala a localitatii Giarmata Vii din judetul Timis; vinul e baricat 14 luni in stejar transilvanean, este nefiltrat, in schimb fiind cleit cu albus de oua proaspete (zice catalogul); e un vin single vineyard- Dealul Tiganului; 90 pct si e indubitabil unul dintre cele mai bune vinuri romanesti.

Stiu, ai tot auzit de chestia cu “asta-i un vin pentru cunoscatori”, dar iti spun, fara a fi vreun mare cunoscator eu insumi, ci doar un tip care a gustat destule, bune, rele, ieftine sau ceva mai scumpe, ca vorba asta are un sens. Trebuie sa ai, cum spun englezii , “acquired taste”- un gust dobandit, calit cu multe esecuri, dar si intalniri epocale. Apoi, trebuie sa fii pasionat. Altfel, nu vei gasi sensul si motivul pentru care sa cheltui atatia bani, si corespunzator, nu vei intelege gustul. Poti sa te superi, e constitutional, dar cam asa sta treaba. Ah, si apropos, un sfat de final, pierdut in atata condescendenta: nu mai strica orzul pe gaste si vinul bun pe unchiu’ Costica !

Si cu asta va spun la revedere, ne auzim si ne citim pe la inceputul lui august!

Foto: vasorru.com

Vinul.ro, pardon .it! nr. 27

Acest numar al revistei este dedicat Italiei, de unde si domeniul corespunzator.
Valentin Ceafalau ne introduce in problema cu "Italia-La casa di vini", si continuam cu un interviu cu ambasadorul Italiei- Mario Cospito, inca unul cu Sergio Faleschini(Vinarte) de la care retin aforismul "important este ca un vin mai putin bun sa nu fie prost". Radu Rizea ne spune cate ceva despre bucataria italiana, Dan Muntean isi lauda Vitis Metamorfosis, joint-venture Halewood-Antinori, trecem pe la Masi.
Soiul analizat in acest ultim nr. este sauvignon blanc. Zic doar top 3: Segarcea 2009, Vinul Cavalerului 2009(Serve) si Cuvee D'excellence 2008(Vinarte). Soi de larga raspandire, in general cu expresii ieftine.
Cunostem doi oameni interesanti: fotograful Razvan Voiculescu (autorul Albumului de gastronomie hoinara) si somelierul Eduard Jakab- un super-profesionist aproape inutil in Romania, motiv pentru care isi va face ceva vreme meseria in alta parte unde va fi mai apreciat, fara indoiala. Utila si mica lista de crame care se pot vizita, intocmita de Cosmin Zaharia, mica deoarece la noi turismul oenologic- daca nu e pe faleza la Mamaia, nu prea are multi adepti.
Ca de obicei editorialele lui Cezar Ioan si Valentin Ceafalau pun punctul pe i. "Se fac bani cu vinul?" se intreaba Cezar, si articolul are de-a face cu rezistenta prosteasca a carciumarilor in fata altor producatori decat the big 4. Valentin, pe de alta parte, descrie Consumatorul 2.0. Daca ma cititi pe mine, probabil sunteti unul dintre ei:). Stati linistiti, e de bine!

Recomandarile mele se gasesc la pagina 30 si sunt Chateau Domenii Rouge 2007 si Chardonnay Frunza 2009.

Astica Sauvignon Blanc/Semillion 2007 Argentina si inca unul

Imi face mare placere sa confirm impresia lasata de acest vin lui Alibus.
Cand bloggerii sunt de acord asupra calitatii unui vin de peste 20 de euro, nu-i mare scofala. Dar cand sunt de acord ca un vin ieftin e bun, atunci ciuliti urechile si "fotografiati" sticla.
Acest vin costa 13 lei in Real (acu' cu tva-ul asta saltaret, un pic mai mult). E din podgoria Cuyo, Argentina.
Vin alb, sec, culoare galben-pai si ceva verzui, cu nas citric puternic (si deci o prima indicatie ca vinul are inca o aciditate buna), dar si ceva zahar infiltrat, gust rotunjor de fructe exotice (fructul pasiunii, mango, grapefruit copt). Proaspat, crocant, cu un final decent si curat de grapefruit, sau chiar lime (cum spunea Alin).
Vin de vara ieftin si bun: 77 pct.

Nu acelasi lucru pot sa-l spun despre Tempranillo/Malbec al acelorasi, un vin cam dus, greu de baut, cu nuante dulci obositoare. Fructe de padure (rosii), cirese, visine, lemn in exces. Final dulceag de care nu stii cum sa scapi.
Genul de vin la care te uiti indelung la pahar si nu prea iti vine sa-l gusti in continuare. Poate am prins eu o sticla "coapta". In fine: 68 pct.

Feteasca regala Sole 2009 Cramele Recas

E un vin single vineyard, adica e produs din struguri recoltati dintr-o singura vie– in acest caz Dealul Tiganului. Anul: 2009. Un alt aspect interesant este baricarea vinului. Nu vezi prea des feteasca regala “barrique”. Acuma, punctul meu de reper in fetestile regale este cea de la Stirbey, un vin varatec, proaspat, “viu”, dar “elegant” nu este primul epitet care iti vine in minte.

Avand in vedere pretul (undeva la 40-50 lei) ma asteptam la un anumit nivel de calitate. Vinul nu mi-a inselat asteptarile. Ce au incercat cei de la Recas sa faca cu feteasca Sole a fost obtinerea unui vin elegant, fin, lucrat, dintr-un strugure care e usor..ei bine…vulgar. Adica un soi de Eliza Doolittle din My Fair Lady. Partial le-a reusit, desi daca ii iei vivacitatea neaosa si o educi la pension e posibil sa obtii o gasculita snoaba cu nasul pe sus si nu o tarancuta incantatoare din desaga careia sa se iveasca un volum de poezii.

Initial vinul are un miros clar de flori de musetel, si cum a remarcat sotia mea- miros de frunze verzi scuturate de furtuna (try to beat that, snooth.com!). Se si aud acorduri din BeethovenJ. Sau daca sunteti mai putini romantici, dar tot iubitori de natura- miros de miriste dupa ploaie. Cred ca asta vine din solul calcaros al parcelei cu pricina. Gustul este lucrat, elegant si aduce note de caisa, mar, piersica, ceai verde, un strop de vanilie (maturat 2 luni in stejar transilvanean), aciditate buna. Este curat, iar un usor iz de zahar ii asigura un final agreabil dulce-acrisor de fruct copt, sa zic para, mar, corcodusa galbena.

In concluzie, avem un vin interesant, o feteasca tipica, dar mai “altfel”. Daca o comparam cu feteasca de Dragasani, e o sora geamana, cu radacini la fel de adanci si autentice, dar ceva mai serioasa, mai introvertita, mai putin vivace. As spune ca temperature de servire este sensibila- prea rece aduce o structura apoasa, devine usor de baut, dar fara corpolenta. Asa ca n-o gustati imediat dupa scoaterea din frigider, indiferent cat de cald e afara:)

81 pct.

foto: depozitvin.ro

Feteasca Neagra "Cocosul" 2009 Cramele Recas

De la deschidere mi-am dat seama ca nu seamana cu sticla destupata, degustata si aruncata cu putina vreme in urma. Simultan, mi-am dat seama si ca nu seamana cu Feteasca La Putere. Nasul bombastic, cu arome puternice de condiment, nu era de gasit. Mai rezervat, mai inchis. Miroase a...vin! Exact, radeti-radeti. Bine spunea Mihnea Mironescu, ca-i aminteste de un Beaujolais Villages, desi cred ca in geografia zonei ar trebui sa coboram un pic, spre Cotes du Rhone, in parte datorita notelor minerale, iar pe de alta deoarece aici corpolenta traditionala a vinurilor este medie, ca la feteasca de fata.
In gust ceea ce se simte cel mai puternic este visina. Am "tras" de mine sa simt si pruna, desi nu stiu cat de multa este in vin, si cat de multa in imaginatia mea bogata:). Apoi, diverse fructe de padure (amestecate ca in pungile congelate), si un complex indefinit de cerneala, pamant, gudron, piele, foaie de tutun, adica lucruri pe care eu, in naivitatea mea necultivata, pun pe seama solului si mai putin a strugurelui. Seamana cu mirosul gentii mele de scolar cam din clasa a...6-a, ba nu! a 8-a, ca sa aiba loc si un muc de tigara in melanj.
In fine, tocmai cand ma gandeam ca ma aflu in fata unei fetesti atipice, in final pe langa taninul- cal de povara pentru aroma de visina- a aparut si o persistenta nota piperata. Asa!
Acesta este un soi de vin, asemanator unora frantuzesti, despre care nu poti afirma cu tarie ca sunt bune sau rele. E pur si simplu...vin, bun de pus pe masa, un purtator de terroir, as zice.
78-79 de puncte? Mai mult va intreb pe dvs. Mi s-a parut greu de apreciat. In fine, o s-o mai amusinez si azi, poate-poate:)


Just when I thought I was out...they pull me back in: Feteasca Neagra La Putere 2009 Cramele Recas

Ca urmare a celor spuse de mine acum o saptamana, Cramele Recas prin intermediul d-lui Philip Cox, au dorit sa-mi dovedeasca ca problemele sesizate de mine la Feteasca Neagra "La Putere" si "Cocosul" apar dincolo de poarta cramei. Sticlele au sosit blindate in camasa protectoare si impreuna cu un buletin de analiza organoleptica (pe lot) care certifica calitatea continutului.

Culoare tipica pentru feteasca- rosu granat. Inca de la primul nas se fac simtite scortisoara, piperul si cuisoarele (ganditi-va la vinul fiert si o sa va faceti o idee), dar si lemn. In miezul gustului pe langa condiment, gasim pruna zemoasa si cafea. Evolutia este placuta cu tanin fermi dar educati. Alcoolul este foarte bine integrat. Finalul este durabil, de visina si piper, cu singurul repros al unei usoare amareli (usoara am zis, nu va speriati), putin nelalocul ei in acesta imagine de fructe dulci si zemoase. Un vin care da senzatia de lejeritate si tinerete, dar care trebuie tratat cu seriozitate la cei 14% alc.

In concluzie, aceasta varianta de Feteasca Neagra “La putere” 2009 este un vin proaspat, zemos si impetuos, cu aroma puternica de condiment. Are arome directe si puternice, este “bombastic” si modern, desi respecta tipicitatea de soi, este usor de baut, desi e un sec destul de serios (2,5g/l) si tare.

Cumva, in loc sa ma imbie la vreo pastrama de berbecut sau ghiudemuri si alte preparate, vinul acesta mi-a facut o pofta nebuna de galustele cu prune pe care le face mama, dar mai am de asteptat pana la toamna. Pana atunci, le voi savura indirect prin acest vin.

Pentru ca interpretez acest vin ca o feteasca tipica, lucru destul de rar, cum stiti: 84 pct

Degustare de vin la Galati: Yes, we can…almost

O degustare de vinuri in orasul Galati este un eveniment rar si exotic. Atunci cand am aflat ca se pregateste, am promis ca voi participa. E una sa nu poti onora invitatiile la diverse degustari organizate in Bucuresti, dar in urbea natala asa ceva pur si simplu nu se face :)

Degustarea s-a facut intr-un anonimat aproape total, pe terasa unui club destul de populat de clienti fideli care urmareau amuzati desfasurarea, asteptand sa se incheie pentru a putea privi linistiti meciul de la Cupa Mondiala.

Vinurile si prezentarea au apartinut Alcovin Macin, brandul Curtea Regala. Evident, raspunderea organizarii apartine producatorului, carciumarul punand la dispozitie doar cat s-a acontat (feliile de mar au fost destul de bune, desi cam oxidate:). In aceasta ordine de idei, avand in vedere si amploarea producatorului tulcean, nu ma asteptam la enorme relevatii in ce priveste organizarea. Nu le-am avut.

S-au prezentat vinuri din promotia 2009 (cel putin aparent- gustativ am avut dubii), din soiurile aligote(sec), feteasca regala(demisec), sauvignon blanc(demisec), muscat ottonel(demidulce), un roze din merlot(demidulce), un merlot(sec) si un pinot noir(sec).

Inteleg ca acestea se gasesc deja in comert, orice ar insemna asta. Eu unul nu le-am vazut in hypermarketurile pe care le frecventez.

Aligote si feteasca regala mi s-au parut vinuri corecte daca pretul lor e undeva in 10-15 ron, proaspete si vioaie (desi feteasca e cam dulce pentru consum la masa). Sigur, la sprit si altele merge…desi nu de apa ducem lipsa in zilele acestea. Sauvignonul blanc vinificat demisec mi s-a parut un esec. Muscatul a fost ok, tipic, curat dar fara mare rafinament, dar cu o aciditate care lasa gura curata. Poate l-am luat cam de sus, avand in vedere ca are mai multe medalii de argint la editiile recente din Muscats de Monde, iar eu nu sunt mare fan al vinurilor cu rest de zahar semnificativ.

Roseul demidulce avea ceva prospetime, o aciditate mare dar nu suficienta sa tina zaharul in frau. Totusi de calitate acceptabila.

Vinurile rosii insa…mai bine nu spun nimic despre ele, doar ca notele de fructe de padure nu se traduc prin astringenta necontrolata. Poate ca asa s-au gandit ei ca asteapta bautorul de vin rosu din Romania, desi cu asa ceva nu-ti poti face loc nici macar pe piata locala, ca sa nu zic mai mult.

Una peste alta, un eveniment care in nefiinta vinului din Galati, merita semnalat. Dar mic, saracut, provincial. Ca tot spunea ambasadorul american acum doua-trei zile sa ne schimbam zicala nationala din “Asta-i viata!” in “Yes, we can!”, zice si galateanul din mine, aproximand romaneste: “Yes, we can…almost!”

vineri 2 iulie 2010

Lucruri bune reloaded: SB Reserva 2007 Vina Mar Chile


Am inceput un proces de reevaluare a vinurilor pe care le-am recomandat in trecut. Evident, ma asteptam la surprize mai putin neplacute decat in cazul unor vinuri lipsite de receptare critica pertinenta. Lucrurile au stat asa cum ma asteptam, dar au fost mici surprize explicabile, as zice.
Sauvignon blanc, Vina Mar Reserva 2007, Casablanca Valley, Chile. Acest vin (in ipostaza 2006) a primit 90 de puncte in Ghidul Vinul.ro, fiind al doilea in ordinea punctajelor (din peste 400 de vinuri evaluate), sau primul daca avem in vedere ca no. 1 a fost un sherry, deci un vin fortificat care nu este 100% must fermentat. 90 de puncte pentru o sticla de vreo 25 de lei este enorm. Ei bine, nu cred ca au gresit prea mult.
De la inceputul anului, cand l-am gustat prima oara, imi aminteam finalul persistent de grapefruit copt, aciditatea extraordinara. Am gasit acelasi supervin la un pret rezonabil, un vin alb exemplar, aproape fara defecte, in care nota de grapefruit copt este extrem de asemanatoare fructului, si in plus am detectat de data aceasta, pe langa mandarine, mar, ananas, si arome de fructul pasiunii si mango. Trebuie sa spun ca in propria ierarhie l-as salta ceva mai sus de cele 85 de pct initiale- de data asta- 87.
Exista si o parte neplacuta a redescoperirii, anume a doua sticla din acest vin, care s-a prezentat ca un frate geaman, imbatranit prematur, cu burta si cearcane evidente. De parca erau 3-4 ani intre ei. Usor oxidat, fara aciditatea atat de revigoranta a celei dintai. Acestea sunt riscurile “romanesti”. Cumperi doua sticle din acelasi lot, de la acelasi comerciant si una te entuziasmeaza, a doua te aduce cu picioarele pe pamant: chiar daca crezi ca ai gasit un chilipir la pretul asta, nu te bucura prea tare- nu sunt doua sticle la fel…