Caii de la Letea Roze 2018

Acest vin dintr-un colt de tara face o marca in memoria gustativa. Intr-un fel e firesc deoarece marca e locul de unde vin marchizii, o provincie intotdeauna de granita. Pana la urma cel mai apropiat oras de Niculitel (Isaccea, la vreo 10 km), este o localitate de frontiera, asa ca deconstructia se leaga oarecum, . Pastrezi in memorie vinul pentru ca este intens aromatic, adierile floral-fructate iesind ademenitor din sticla, bucuroase de ca si cum ar fi fost captive acolo. Vorbim de un compozit de cirese, piersici, zmeura, fragi, trandafiri, aroma curata, placuta. Gustul este bazat pe aciditatea care sustine si canalizeaza amalgamul aromatic, fiind si destul de plin cu buna remanenta. Un vin bine facut, intens, pe care l-am remarcat (blink!).  

MAZZEI - Belguardo Rose Toscana (2018)

Mazzei este unul dintre cei mai vechi producatori de vin de pe continent, afacerea ramanand in familie vreme de 24 de generatii, incepand cu secolul al XI-lea. Vinul de astazi provine de pe o proprietate achizitionata mai recent, insa amplasata tot in Toscana, si este produs dintr-un blend ageal de Sangiovese si Syrah. Culoarea este rose-somon cu tente de cupru, intens si cu prospetime, cu arome de cirese si piersici, dar si o tenta de fructe negre, care il duc intr-o zona mai vinoasa, impreuna cu impresii minerale. In gust ofera o buna aciditate, oferind un senzatie citrica. Destul de plin si persistent. Ceva imi spune ca merge cu rosii, asa ca le-as incerca cu derivatele: bruschete, paste, pizza (intr-o varianta clasica nord-italiana, fara prea multe brizbrizuri)

Un zâmbet cu Villa Antinori Rosso 2014*

Câteodată, istoria are întrețesute în marama sa și fire roșu-rubinii. Atât de profund și de adânc au săpat rădăcinile viței de vie prin istoria lumii vechi!
Astăzi suntem în Toscana și ne uităm la această minunată vilă de pe etichetă. Este Villa Antinori di Monte Aguglioni, o superbă proprietate așezată pe dealurile din jurul Florenței. A fost cumpărată de Niccolo Antinori la sfârșitul secolului 19, iar nepotul său, tot Niccolo, un iconoclast al vinului toscan, a fost primul care a introdus în cupajul tradițional bazat pe soiul autohton Sangiovese și soiuri franțuzești (ca Merlot, Cabernet sauvignon și Syrah). Tot el este cel care a pus ilustrația pe etichete, care s-au schimbat, de atunci, foarte puțin.

Interesant e că după primul Niccolo a urmat Piero, cel care a extins afacerea familiei (parte din ghilda vinarilor toscani încă din 1385) cumpărând mai multe zeci de hectare. După al doilea Niccolo, frâiele afacerii au fost preluate de un nou Piero, „patriarhul” încă in viață, care a extins afacerea la un nivel mondial. Familia Antinori are astăzi proprietăți în Statele Unite, ba chiar și în iubita noastră patrie, având aproximativ 70 de hectare în podgoria Dealu Mare, sub numele Vitis Metamorfosis. Câteva exemplare din gamele Viile Metamorfosis și Colțul Pietrei pot fi întâlnite și în rafturile Selgros, dacă sunteți curioși și ar cam trebui să fiți. În altă ordine de idei, am ferma bănuială că pe toți bărbații familiei i-a chemat fie Niccolo, fie Pietro 🙂 Ar fi multe spus și adăugat despre Antinori (cuvinte cheie precum Tignanello, Solaia, Supertuscan etc), însă se pot scrie cărți despre familie, vinurile și proprietățile ei. Noua cramă din Chianti Classico este o operă de arhitectură, pe care vă invit s-o admirați pe pagina oficială a producătorului.

Crama Antinori din Chianti ClassicoOricum Villa Antinori are un mic secret. Unul care atrage milioane de vizitatori în fața unui portret expus la Luvru. Ei, avem primele răspunsuri corecte din public? În secolul 15 si 16 vila a fost proprietatea unor prosperi negustori de mătase. Unul dintre aceștia avea o tânără soție pe care și-a dorit-o imortalizata de unul dintre cei mai mari artiști ai locului. Negustorul se numea Francesco Del Giocondo, iar soția purta numele de…Lisa. Da, este celebra Mona Lisa (Gioconda) pictată de Leonardo da Vinci.

Privind eticheta, nu pot să nu mă întreb oare în spatele cărei ferestre a zâmbit enigmatic doamna Del Giocondo?

Licoarea în sine (disponibilă în Selgros contra a 72 lei), blend cu Sangiovese majoritar și suport din partea “francezilor” Cabernet Sauvignon, Merlot și Syrah, poartă elegantul tipar toscan, cu arome de fructe roșii, prune și adieri de vanilie, condimente, tutun și marochin, grație păstrării în lemn și maturării corespunzătoare. În gust este plăcut, suculent, cu o bună aciditate care-l face ideal lângă fripturi de carne roșie sau paste cu sos de roșii, cu un final mediu, cu picanterii.

Pe mine vinul m-a făcut să schițez un zâmbet mulțumit. Hm, poate așa ar trebui interpretată și expresia Monalisei, de ce nu?

 #selgroscautapasiunea 

Să bei cu trufie o Smerenie

Acestă etichetă s-a născut concept. Cu alte cuvinte înainte de a fi un vin a fost o idee. Ulterior s-a realizat și licoarea care să umple de sens conceptul.
Litania oficiala, excelent scrisă, zice astfel: "Smerenie este primul vin din România care a parcurs un drum invers: de la nume şi idee la licoarea închisă în sticlă. S-a vrut a fi un tribut adus sufletului nemuritor şi credinţei nesmintite, călugăriţei din chilie care se roagă pentru fiecare om întâlnit sau de care a auzit. Alchimia lui Liviu Grigorică şi puritatea soiurilor lucrate de Veronica Gheorghiu au fost exploatate la maximum pentru a obține un vin care „închide” această atmosferă. Asprimile tocite ale rasei călugăreşti – surprinse în taninii catifelați, cu astringențe plăcute. Răcoarea chiliei – descoperită în urme aproape imperceptibile de mentă şi eucalipt. Viaţa de zi cu zi – regăsită în parfumul de gutuie lăsată în fereastră şi de cireşe supracoapte. Nedezminţirea credinţei – revelată în puterea mare de învechire a vinului".
Asadar, traducând mai putin liric, vinurile monovarietale erau deja finalizate, însă abia după ce reputatul oenolog Liviu Grigorică și-a pus talentul la lucru, ele s-au îmbinat într-o formă care să transmită fondul deja creionat. După cum își amintește chiar el: "George Moisescu (omul cu ideea n.n.) m-a pus să fac un vin care să evoce o chilie curată de măicuţă. El amintea de parfumul discret de tămâie care vine din biserică, eu mi-am amintit de gutuile puse la păstrat în fereastră si a iesit un vin pe care cei care l-au gustat l-au considerat remarcabil. Eu îl consider ca fiind complet si „altfel“ decât ce oferă astăzi piaţa." 

Dar...s-o luam de la capăt. Istoria Cramei Oprișor începe din 1994, când un important producător din Germania (Reh Kendermann) decide să investească în România. Din 2001 apar și primele vinuri pentru piața internă, iar din 2008 Carl Reh Winery trece printr-un proces de rebranding care o transformă în ce este astăzi, cu accent pe tradițiile și istoria Olteniei. Astfel apar etichete precum Caloian, Drăgaica sau Rusalca. Firma are în exploatare aproximativ 250 de hectare în arealul comunei Oprișor, județul Mehedinți și îmbuteliază anual aproximativ 900.000 litri de vin.

Revenind la licoarea de astăzi, cupaj de  Shiraz (48%), Pinot Noir (29%) și Dornfelder (23%), Smerenie este unul dintre cele mai bune vinuri romanești recoltă de recoltă și cu siguranță unul dintre cele mai valoroase vinuri disponibile pe rafturile Selgros, atât din punct de vedere al calității, cât și al prețului. Care nu este mic (119 lei la ora scrierii acestor rânduri), însă este foarte competitiv față de alte surse de achiziție.


Ce primim de banii amintiți? O sticlă grea, premium, cu accesorii de calitate, lăsând o impresie sobră, bine anturată conceptului. Să nu uităm ca vinul este destul de tânăr (recolta 2016), așa încât după desfacere recomand decantarea (vinul este nefiltrat și pot apărea depuneri) dar mai ales aerarea până la câteva ore în vasul de decantare, pentru ca vinul este evolutiv aromatic și astfel îl vom ajuta să se deschidă. Cu greu am putea bate descrierea oficială, cu taninuri ei care amintesc de asprimea tocită a rasei călugărești etc, așa încât e mai eficient nici să nu ne propunem. În deplierea aromatică putem amușina note de cutie de lemn, sol de pădure, ciocolată neagră, marochin, vișine, coacăze și afine. Iar dacă nu le sesizați, să știți că nu e ceva groaznic, fiind nevoie de puțină experiența în aplecarea spre paharul de degustare. Însă cred că orice persoană poate recepta structura solidă a vinului, corpolența sa, dar și o amabilitate gustativă, un compozit catifelat în care structura tanică și aciditatea se susțin și se completează. Pe final apare o notă tonică, ușor amăruie. Cine știe, aici vor fi gutuile uscate pe fereastra chiliei...
Și da, când lași jos paharul, pe când vinul și-a lăsat deja marca pe palatin, iar aromele și-au împlinit odiseea prin celulele olfactive, papilele și viscerele noastre, vom avea sentimentul că licoarea experimentată este de mare calitate. Iar în opinia mea, vinul e departe de potențialul maxim. Ar trebui păstrat cu grijă și reîncercat peste 4-5 ani. În ce privește asocierile culinare, din rețetele mai recente urcate pe Selgros cauta pasiunea, aș vedea vinul alături de treburi cărnoase, cum ar fi cotlete de berbecuț la grătar sau o smerită și clasică tocăniță de vită.

Nu știu dacă veți simți adierea aripilor de înger pe umeri când vă veți întâlni cu acest vin, însă așa cum smerenia este o atitudine omenească dar înrădăcinată în cele sfinte, să reținem și că dragostea adevărată pentru vin trece dincolo de mundanul amețitor și plăcut simțurilor. Iar dacă licoarea ne ajută și ea, fiind meșteșugit lucrată precum cea de astăzi, și experiența noastră se va întregi printr-un sentiment cald, liniștitor și introspectiv. Singurul neajuns, peste care putem trece cu puțină penitență la o dată care se va stabili ulterior, este că prea multă Smerenie ne poate da dureri de cap! E mai bine în reprize mici și bine dozate, dar...dacă bicisnicul trup nu ne-a ajutat în fața ispitei, iar concupiscența ne-a învăluit de-a dreptul, să știți că pe lângă rugăciune ajută și o aspirină luata de dimineață.


articol aparut in cadrul proiectului Selgros cauta pasiunea

Mastrojanni Rosso di Montalcino 2016

Nu stiu daca e corect sa spuneam ca Rosso este vinul B pentru Montalcino, un soi de ruda mai necizelata a mai celebrului Brunello. Pana la urma sunt din acelasi strugure si pot proveni din aceleasi vii. La o adica, pana la un punct, pot fi chiar unul si acelasi.
Diferenta o face perioada de maturare. Daca Brunello iese pe piata dupa 4 ani, un Rosso trebuie sa petreaca in pancecele cramei doar un an. Vinul de fata a stat 6-7 luni in budane mari de 54 hectolitri, si 3 luni in sticla inainte de a infrunta lumea mare si insetata.
Este si un exemplu foarte bun pentru ce inseamna Rosso di Montalcino, de la cromatica rosie-rubinie cu nuante purpurii, pe fruct, cu arome de visine, prune, intens gustativ, cu structura tanica bine formata, insa suficient imblanzita pentru a lasa vinul sa curga frumos si repede peste gatlejurile incalzite de carnea rosie la gratar.

14%, ~100 lei, magazine specializate si online