Louis Ferdinand Celine, canalia odioasa si unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului douazeci, spunea ca cititorul nu este interest de tumultul creatorului, de zecile de mii de pagini pe care el le schiteaza pentru a distila cartea lor favorita, contorsiunile sufletesti, efortul uneori supranatural de a exprima. Chiar daca ati scris o singura poezie, in adolescenta, de care astazi va este jena, poate va amintiti ca ati recitit-o de zeci si sute de ori, ati mai taiat un cuvant, ati reformulat un vers, ati uns cu ulei o metafora, etc. Sa-ti folosesti sufletul ca o presa de tipar e un mare efort.
Nu la descrierea "tehnica" ma refer. Sa dai radiografia vinului nu este o mare scofala. Poate fi paralela, poti sa vorbesti despre “fructul pasiunii” sau “eucalipt” fara sa ai habar cu adevarat de gustul lor natural, sa confunzi prospetimea cu aciditatea, sau alte asemenea erori, dar per ansamblu vorbim despre un act tehnic de descriere senzoriala a unui lichid. Sigur ca exista si vinuri care cer mai multe resurse, vinuri ascunse care se deschid in pahar sau in mintile si sufletele noastre, dar nu sunt atat de des intalnite, sau poate receptorul nu mai e atat de receptiv.
La fel as zice si daca ati scrie un blog despre masini. Nu este atat parerea despre vin care conteaza, nu atat pentru mine, cel putin, Eu vrea sa te aud pe tine, vreau sa stiu cum te face automobilul acela sa te simti la volanul lui, ca un James Bond sau ca un Mr. Bean? James Dean sau Thelma&Loise? Sau poate, doamne-ajuta!, poate chiar tu insuti/insati?
Daca nu faci asta, stai linistit, nu la fiecare rand, zi, post, etc, ci macar din cand in cand, daca nu-ti dezvalui macar o farama din complicata geologie sufleteasca, atunci nu esti un tip foarte interesant. Adica, stii, as putea sa discut trei zile cu tine despre vin, dar nu cred ca mi-as dori prea tare sa mergem "la o bere".
O sa spui ca devin condescendent, ca am o parere prea buna despre mine. Oh, well…
Am inceput sa scriu acestea din nesiguranta de a parea ridicol. Planul meu cand vrea sa vorbesc despre un vin este sa-l leg de ceva. Caut in memorie, minte, afecte, piesele de puzzle care pot face vinul mai mare decat el insusi, care pot face descrierea “tehnica”, ei bine- o poveste. Nu iese intotdeanua, sau mai bine zis iese arareori, nu mai am timp sau resurse sau chef pentru a oferi vinului cuvintele care sa-l protejeze, peren si inalterabil, impotriva plictisului, a intempeririilor, a uitarii. Cel putin eu asa gandesc.
O sa spui ca sunt ipocrit? Tu, care dai puncte vinurilor, care strivesti corola de minuni a lumii…Intr-un fel, da. E usor sa spui tot ce ai de spus despre un vin intr-un rand sfarsit de un numar. Floral, citric, final condimentat, 85. Voi ati bea un astfel de vin? Eu vreau sa beau un vin care te-a facut sa simti! Un vin care te-a facut sa fii vesel, deprimat, meditativ! Desi…in lumea asta si sentimentele ar putea fi punctate. Am vazut un site de poezie, in care poemele diversilor aveau un rating pe o scara de 100 de puncte Funny, huh… Oare un poem de Lorca cate puncte o avea?
In fine. Astazi doream sa va vorbesc despre Vina Tobia Blanco 2010, un vin spaniol din Rioja. Cumva s-a nimerit cu vizionarea filmului lui Inarritu- Biutiful, in care Bardem face un rol mare de tot. Dar o poveste atat de deprimanta si profunda, parca nu se potriveste cu un alb de vara si de voie buna.
Am sondat dupa un scriitor spaniol. Nu poti sa-l invoci pe Cervantes pentru un vinisor de 25 de lei. Poeti, ar fi cativa. Dar imi vin in minte doar versuri cu mare, tigani, ghitare, moarte si flamenco. Poate un Jerez sau un brady, hai un rosu sangeriu…
Am sondat dupa un scriitor spaniol. Nu poti sa-l invoci pe Cervantes pentru un vinisor de 25 de lei. Poeti, ar fi cativa. Dar imi vin in minte doar versuri cu mare, tigani, ghitare, moarte si flamenco. Poate un Jerez sau un brady, hai un rosu sangeriu…
Asa ca voi abandona proiectul. Voi traversa oceanul, pana-n Argentina. Acolo voi gasi mai multi prozatori mari, fara indoiala. Nu atat mai mari, dar cel putin mai cunoscuti mie.
8 comentarii:
Great article teaser..great movie (Biutiful)...
E greu sa si citesti un post ca asta, daramite sa il comentezi, asa ca ma abtin...:)
Iar sa gasesc literatura spaniola de invocat pentru un vin alb, de vara, mie mi-ar fi imposibil. Poate o corida sau un meci de fotbal.
Si pe mine ma mai incearca cate un sentiment de desertaciune si neputiinta in fata la un "new page" in "Word" asa ca fac pauza pana ma imbie talentul. Momentan sunt intr-o pasa din asta in care inca ma gandesc daca sa dau puncte la vinuri sau doar sa spun pur si simplu daca imi plac sau nu. Mai scriu cateva posturi, imi mai limpezesc ideile...poate ma lamuresc/ autoconving...
Oricum creatia literara se naste indeobste din contexte de genul acesta..:) Exemplu si cazul de fata...
Am inteles.
Îmi place mult "scrierea" aceasta...
Tocmai sunt la capătul unei băi lungi cu un Irsai Olivér de la nenea Font (HU), un vin reductiv ideal pentru serile de vară.
Deşi foarte multă lume zice că vinul nu se bea singur, nu-mi imaginez nicio baie fără măcar un pahar de vin.
Ştiu...acum urmează partea că ar mai trebui să fie cineva în vană să nu beau singur vinul :)
Dar revenind la vin...până la urmă nu contează câte puncte parker sau steluţe primeşte, ci în primul rând ce-mi oferă mie...muritorului de rând care după o zi lungă de lucru aşteaptă câteva momente de plăcere, de amintiri frumoase, de vise...
La dracu, greu de conjugat vinisorul alb de vara de 25 de lei cu literatura! Poate ar trebui sa cobori in sud, dar nu pana in Argentina ci sa te opresti prin Baragan, incepand de la Galati-Braila pana prin jurul Bucurestilor, la Ploesci si la Giurgiu, aceasta patrie a spritului de vara. Ce zici?
@Dan: aveam in moment de auto-revolta. Sa fim seriosi. In 99% din cazuri, vizitatorii cauta informatii precise despre un vin, o parere, nu efuziuni literare.
Eu sunt ceilalti 1%.
@Berbecutio: am luat la cunostinta. Nu stiu insa ce:)
@Zoli: multumin ca ne dezvalui tabieturile tale:) In afara de asta, sa stii ca de multe ori un vin este compus din suc de struguri fermentat+parerea lui Parker(sau a altora pretuiti de bautorul respectiv). Spune ca un vin are aroma de coacaze si brusc o groaza de oameni vor recunoaste coacazele in paharul lor:)
@Anonim:M-as opri in balta Brailei, cu niste povesti de Istrati sau Fanus Neagu. Dar nici ei nu mai exista, nici banditii si haiducii lor, tot asa nici balta (care e acum o mare insula), nici vinul alb, sec, rece, mult si gratis. Azi doar culoarea a mai ramas din enumerare.
Eu vad partea cu blogurile in primul rand ca o modalitate de exprimare personala (despre un anumit subiect in cazul de fata, care din fericire este predispus si predispune la multe moduri de exprimare); asa ca ne putem din cand in cand permite si "derapaje" literare...:)
E frumoasa ideea de a lega vinul de ceva, insa nu cred ca "tine" tot timpul. Sunt vinuri care nu evoca nimic intr-un anumit moment, sunt altele care evoca lucruri simple (poate prea simple pentru a fi impartasite pe larg), dar care fac asta foarte bine.
absolut, ai dreptate. Daca cineva ar putea sa scrie tot timpul super-reviewuri de vinuri, atunci ar trebui sa n-o faca:) Ar trebui sa faca altceva cu atata talent.
Trimiteți un comentariu