BBdV ep. 33: Birds&Bees (Williams Brothers)

De aceasta data avem o bere scotiana, capturata contra a 5 lei, tot din Auchan, pe cand promotia la beri smechere mai era in vigoare (sorry, s-a dus!).  

Ca stil e categorisita in functie de cine intrebi: ba english bitter, ba pale ale, ba golden ale. 

Intre noi fie vorba, sa-i spui unei beri scotiene english bitter in mod cert n-o sa te face prea popular intr-un pub din Edinburgh sau Glasgow. 

Oricum, e o bere de vara, cu 4,3% alcool, aurie usor cetoasa, cu aspect frumos si perlare fina, cu "nas" de rasina, ierburi aromatice (rozmarin) si flori de soc (chiar contine flori de soc!). 

In gust descoperim o carbonatie  medie, corpolenta de categorie usoara, cu descriptori amintind de socata si kiwi. Final amarui, herbal, cu aluzii de grapefruit.

4 din 5 capace.

BBdV ep. 31: Bishop's Finger, Shepherd Neame (Anglia)

Cand afara sunt 35 de grade, cumva foarte putine vinuri pot racori bautorul. Tocmai de aceea, canonul bautorului de vin permite, in cazuri exceptionale, o derogare de la dreapta credinta. Pe intelesul tuturor, se poate bea si cate o bere (dupa ce se recita in gand de trei ori versetul 20, cap. 9, din Facerea) dar nu poate fi orisice bere, ci numai o bere speciala. 

Asadar astfel am ajuns, in aceasta perioada cand aparatele de aer conditionat sunt greu incercate, la Auchan (hypermarketul cu cea mai buna selectie de bere, dupa investigatiile mele) unde mare mi-a fost bucuria sa constat ca multe astfel de bauturi se gasesc la reducere de 30% si mai mult in unele cazuri. Berea despre care va scriu astazi facea vreo 9 lei inainte. Acum 5. Avantaj primire.  Erau si beri germane si belgiene, dar pe caldura mare as prefera oricand o bere bitter, o pale ale englezeasca (sau americana, nu fac nazuri) in fata primelor.

Ca s-o zicem pe aia dreapta aceasta bere este o Kentish Strong Ale, atfel zis o Extra Special / Strong Bitter, sau ESB pentru cunoscatori. Practic e un ESB cu indicatie geografica protejata (Kent). O sa ziceti ca strong si caldura mare nu merg prea bine impreuna, dar stati linistiti, vorbin de 5,4% alcool, nu de 8, 10, 12 cum ar fi considerat "strong" la nemti sau belgieni. 

Daca va intrebati de unde ii vine denumirea de Bishop's Finger ("degetul episcopului") aflati pe aceasta cale ca are legatura cu Thomas Beckett, adicatelea Sfantul Thomas de Cantenbury pentru catolici si anglicani deopotriva, martirul asasinat de catre regele Henric al II-lea. Noi il stim mai degraba din piesele de treatru ale lui Lord Tennyson sau, mai recent, Jean Anouilh. Daca nici acestea nu va spun ceva macar filmul omonim cu Richard Burton si Peter O'Toole ar trebui sa va fie familiar. Dar care e legatura? Ei, dupa moartea sa, Catedrala din Cantenbury, unde era inmormantat, a devenit loc de pelerinaj. Drumul spre catedrala era indicat de...ati ghicit...un semn aducand cu un aratator indreptat spre destinatie. Se vede si pe eticheta. Denumirea, alaturi de indicatia geografica (da, Cantenbury este in regiunea Kent) vor sa indice vechimea retetei, precum si faptul ca pelerinii insetati trebuie sa fi sorbit si ei din aceasta cuvioasa lucrare.

Bun, e o bere de o culoare amintind de alune de padure, usor virand spre rubiniu, cu spuma frumoasa, bej, perlare fina, cu arome de prune uscate, lyche, caramel si citrice (portocale rosii de Sicilia, imi vin in minte), si un iz vegetal, primar. In gust se exprima frumos, cu o corpolenta usoara spre medie, cu aceleasi tuse fructate, picant cu scortisoara si piper, si cu un finish amarui, puternic, sec, care duce tot spre citrice de tipul portocalelor amintice si grapefruit. Foarte baubila si racoritoare. Nu la fel de impresionanta aromatic precum Citra de la Oakham Ales, dar o bere buna, o pale ale autentica, de la -ah, era sa uit- cea mai veche berarie din Anglia!

4 din 5 capace.

PS: tot de la Shepherd Neame, tot din acelasi magazin, tot la acelasi pret (dar cu o reducere mai mare), va recomand si Double Stout, o bere neagra la fel de competent lucrata. Despre ea vorbim cand o fi vreme.

BBdV ep. 29. 4XFuller's

Am stat in Sibiu o noapte, la un boutique-hotel foarte cochet de pe strada Cetatii. La o cafea, butonand telefonul, am aflat ca exista o degustare de bere in apropiere, intr-un loc numit Just Beer (str. Bastionului nr. 3), degustare de beri Fuller's in prezentarea Dianei Pavelescu (membru ADAR). Asa ca pe seara m-am infiintat in locul respectiv, care si pe dinafara si pe dinauntru arata a carciuma veche, autentica. Centrul Sibiului, ce sa facem...

Prezentarea a fost profesionist condusa si a urmat un profil interactiv. Ei, daca ar fi sa remarc ceva ar fi participantii. Cel mai impresionat lucru a fost ca in timpul prezentarii nu s-a fumat.  Si n-am auzit apeluri publice inainte. Cum s-a terminat, iar oamenii s-au intors la berile si dialogurile lor, n-au trecut 5 minute si simteai ca esti intr-o berarie. Dar in timpul degusarii- nimic, nimic! Eu unul am fost la degustari si lansari de vinuri in buricul Bucurestiului, la care vreun boem isi aprindea cate o pipa aromata, ca nu mai conta prea tare ce aveai in pahar. Asadar, thumbs up, Sibiu!  

Honey Dew. Arome florale, de miere, dulceață de portocale. Amaruiul intra pe final, ca turbina la un motor

turbo. Bravo lui! Atentie pentru puritani: nu-i zice Honey Dew de pomana! Contine miere! Evident doamnele au fost incantate. 3,5/5

London's Pride. Culoare chihlimbarie, arome de ace de pin, sirop de patlagina, citrice, lamaita. Gust sec, provocator de salivatie. Oricand, oriunde:) 4/5

ESB. O bere roșiatică, cu tuse mahon, cu aromatica usor florala si usor exotica. Agreabilă, se aseaza pe papile minunat, cu tuse de sirop de artar, citrice, devine tomica per final ca o ciocolata amara. O bere foarte buna. 4/5

Past Masters Old Burton Extra. E un English Strong Ale mai tare decat suratele (undeva la 7,3%), cu o culoare rosie-maronie. Aduce a caramel, cafea, cascaval afumat. Nu am receptat-o asa de deosebita si agreabila ca pe cele dinainte, dar e o bere buna fara indoiala. 3,5/5

despre alte beri de la cea mai veche fabrica de bere din Londra: aici

BBdV ep. 25: Fuller's Vintage Ale 2000 si doi frati mai mici

Fuller's este cel mai vechi producator de bere din Londra, inca in activitate. De curand am avut ocazia sa degust trei produse din portofoliu. 

ESB e bitter-ale cu 5,9% alc, si are o culoare caramel cu tente portocalii. Olfactiv aduce a caramel, citrice exotice, un iz delicat floral, dar si ceva afumat. Gustul e light-mediu, sarat si usor amarui amintind de maltul ars, iar finalul aduce a ciocolata amara si e destul de persistent.4/5

Fuller's 1845. Sortiment facut prima oara in 1995 (la 150 de ani de la formarea firmei). 6,3%. Denota o culoare mai intensa- un chihlimbar frumos. Aromele sunt mai dulci, aminteste de bomboanele chokotoff , dar si acel interesant iz afumat ca in primul caz. E mai plina, cu nuante de cacao si nuci prajite, lemn dulce. Mai satisfacatoatre pentru bautorul de vin. 4,5/5

Si bijuteria coroanei, Fuller's Vintage Ale 2000, 2000 fiind anul in care a fost produsa. 8,5%. Nasul e asemanator celorlalte la baza, cu tusele caramelizate si florale, cu amalgam de fructe (prune, cirese), dar invechirea a adus si nuante evoluate de miere si coaja de portocala, care se va regasi si in gust, picanta si amaruie. Gustul aduce un bun echilibru dulce amarui, ca de grapefruit roz si ciocolata neagra. Foarte persistenta in acelasi spirit dulce-amarui, puternic condimentata. Anii i-au rotunjit corpul. Top class. 5/5

Toate au spuma si carbonatie clasa intai, cu bule minuscule, fine, cu precizarea ca la berea invechita efervescenta e firesc mai redusa, dar fara a micsora placerea bautului.

Licorile se gasesc in unele berarii din Bucuresti, dar mai sigur la magazinul importatorului- The Real Beer de pe Vasile Lascar. Vintage Ale 2000 face parte din colectia privata a lui Martin Dixon (patronul), dar pentru moment editia 2010 este disponibila la vanzare (cc 30 de lei/sticla de 0,5). Celelalte costa sub 10 lei/stricla. Si toate sunt beri speciale, care merita apreciate pentru ele insale, mai degraba decat baute grabnic, de sete.

BBdV ep. 13: Weihenstephaner Hefeweissbier Dunkel

E o bere bavareza nefiltrata (hefe) (si) din grau (weizen), bruna (dunkel), de o culoare caramel, mai deschisa decat sa zicem Silva (ca sa nu vorbim de Ursus Black). Face o spuma frumoasa, alba, persistenta si fina. In nas aduce a banana, piper, grau si drojdii fine, iar gustul condus de o carbonatie echilibrata, ofera treburi interesante gen guma turbo si banana, cu o textura cremoasa, impresii amarui in atac, dar moderate de note dulci, fructate, lasa pe palat o scurta idee de inconsitenta apoasa, dar recupereaza rapid intr-un final la fel de interesant ca tot drumul senzorial de pana acum, cu tuse sarate, painoase, ca de covrigi de Buzau (care ar fi merge nemaipomenit cu dulceata asta de bere) si ceva condiment intepator- cuisoare. 

O bere agreabila, nu la fel de complexa ca varianta blonda a celei mai vechi berarii inca in activitate, dar foarte buna oricum. 7 lei in retail (Real, Kaufland, Billa)

4(din 5) capace.

BBdV ep. 11: Hutthurmer Kulinator

"Mai doriti o portie de Kulinator? De baut nimic?". Cam asta e scopul pentru care a fost creata aceasta bere, mai precis scopul acestei beri speciale, de tipul doppelbock, era de a hrani calugarii in postul Pastelui. Si astazi se produce doar in acea perioada. 

E o bere care te ingrasa in timp real, cremozitatea sa e o dovada destul de evidenta ca au turnat niste saci de malt in plus fata de berile obisnuite. E o bere brun-rubinie, face o spuma fina, crem, nu foarte persistenta. E de dulce. Aduce a fructe confiate, caramel, ciocolata calda, prune, si putin condiment: cuisoare. Cremoasa, cum spuneam, cu ceva amarui care sa straduie sa faca fata dulcetii, dar nu poate si nici trebuie, daca ma intrebati pe mine.  

Din cele de mai sus sper ca ati inteles asa nu e o bere din tipul "al cincilea rand il dau eu". Costa 5 lei, 0,33l la importator, vreo 10 in berarii, are 7% alcool (foarte bine ascuns). Deci nu-i de jucat cu ea...Dar e gustoasa, asta da, le-a iesit.

4/5 capace

Berea bautorului de vin, ep.7: Bernard Cerny (Cehia)

De pe harta berii nu poate lipsi Cehia. Din cate stiu e si tara cu cel mai mare consum de bere pe cap de locuitor. Traditia acestei tari in producerea de bere este ilustrata si de faptul ca numele tipului de bere Pils/Pilsner provine de la localitatea Pilsen (Plzeň) din Boemia.

Beraria Bernard e o afacere de familie, o privatizare de succes a unei berarii infiintate din secolul 17. Am spus o data de traditie, nu mai insist:)

Acest sortiment e un pils/lager negru, nefiltrat, nepasteurizat. Face o spuma alba, fina, culoarea e bronz inchis. Carbonatia este energica. Miroase a cub knorr, afumatura si ciocolata.  In gura intra puternic, cu tuse de hamei si malt, cu impresii contradictorii, dar deloc deranjante de cafea bine prajita, dar si ceva dulce, distinct, ca de fructe confiate. Corpul se straduie sa ramana destul de rotund, in ciuda carbonatiei puternice. Finalul induce impresii tonice, seci si picante

E o bere bruna gustoasa, destul de usor de apreciat de cei obisnuiti cu o Silva neoasa, dar ceva mai corpolenta si mai complexa.

Are 5.1% alcool, si e o bere destul de scumpa (9 lei in Real, Carrefour, etc.), dar vine la sticla smechera, dupa cum puteti vedea in foto.

3-4 capace, dupa gust.  

Berea bautorului de vin, ep. 4: Zwickl Paracelsus Stiegl

BBdV (rar) berile, s.f.1. Berea bautorului de vin.

Zwickl Paracelsus este o bere blonda nefiltrata bio, din Salzburg, Austria, produsa de Stiegl.  5% alc. 5 lei.
Zwickl e tipul de bere, un fel de bunic al lager-ului modern, o bere nefiltrata, nepasteurizata si maturata.
Are o culoare galben spre ocru, tulbure, o perlare fina, spuma decenta. Carbonatia e buna, grea in atac, cu tuse citrice, da o usoara senzatie apoasa la un moment dat, dar recupereaza rapid pe final, prin tonuri dulci- drojdioase (ca de must alb trezit) si amarui-piperate, pe fondul unei carbonatii bune.
O bere fina, gustoasa.
3 spre 4 capace (din 5)

Berea bautorului de vin: Plank Dunkler Weizenbock

Dragi prieteni, chiar daca suntem impatimiti ai vinului e imposibil sa nu dezertam din cand in cand in teritoriul inamic:). Lumea berii este si ea plina de entuziasti, si desi la prima vedere berea e doar o bere, poti descoperii incet-incet o varietate de gusturi si tipuri de bere suficiente pentru pretentiile unul bautor de vin. Asa incat, o data pe saptamana o sa vizitam cate o bere mai cu staif. 
Cu scuze pentru inerentele scapari de terminologie, sa-i dam drumul:

Avem in fata o bere bavareza, de tipul weizenbock, unde bock este genul (in acest caz bere de fermentatie de suprafata, care necesita cateva luni de maturare) iar weizen ("grâu") indica faptul ca se foloseste malt din grau. Pe langa felul de malt folosit, weizenbock, ca subspecie, indica un tip de bere mai puternic (in grade alcoolice) decat generalul bock. In acest caz vorbim de 7,5%. Dunkler ne spune ca este inchisa la culoare.  

Culoarea este aramie inchisa, cu tuse rubinii. Face multa spuma, iar in gura se va regasii o carbonatie viguroasa, dar fina.

Mirosul aduce a babana, paine, fanta de struguri, prune, visine, si o fateta puternic condimentata de ghimbir si piper. Gustul este decent carbonatat, cu impresii de caramel, cuisoare, drojdii fine, struguri rosii, iar pe final piper si caramel, amintind de sosurile dulci-acrisoare chinezesti (sau thailandeze). 

O bere foarte interesanta, foarte bogata aromatic si gustativ, cu alcoolul destul de inteligent ascuns printre tusele picante. Face 6,75 lei/sticla de 0,5l si merita toti banii.

PS: mare grija cu inceputul pe calea berilor speciale. Daca le prindeti gustul, n-o sa mai puteti bea ciuc&stuff. Sau o sa puteti, dar nu cu mare placere.

4(din 5) capace