BBdV ep. 31: Bishop's Finger, Shepherd Neame (Anglia)

Cand afara sunt 35 de grade, cumva foarte putine vinuri pot racori bautorul. Tocmai de aceea, canonul bautorului de vin permite, in cazuri exceptionale, o derogare de la dreapta credinta. Pe intelesul tuturor, se poate bea si cate o bere (dupa ce se recita in gand de trei ori versetul 20, cap. 9, din Facerea) dar nu poate fi orisice bere, ci numai o bere speciala. 
Asadar astfel am ajuns, in aceasta perioada cand aparatele de aer conditionat sunt greu incercate, la Auchan (hypermarketul cu cea mai buna selectie de bere, dupa investigatiile mele) unde mare mi-a fost bucuria sa constat ca multe astfel de bauturi se gasesc la reducere de 30% si mai mult in unele cazuri. Berea despre care va scriu astazi facea vreo 9 lei inainte. Acum 5. Avantaj primire.  Erau si beri germane si belgiene, dar pe caldura mare as prefera oricand o bere bitter, o pale ale englezeasca (sau americana, nu fac nazuri) in fata primelor.
Ca s-o zicem pe aia dreapta aceasta bere este o Kentish Strong Ale, atfel zis o Extra Special / Strong Bitter, sau ESB pentru cunoscatori. Practic e un ESB cu indicatie geografica protejata (Kent). O sa ziceti ca strong si caldura mare nu merg prea bine impreuna, dar stati linistiti, vorbin de 5,4% alcool, nu de 8, 10, 12 cum ar fi considerat "strong" la nemti sau belgieni. 
Daca va intrebati de unde ii vine denumirea de Bishop's Finger ("degetul episcopului") aflati pe aceasta cale ca are legatura cu Thomas Beckett, adicatelea Sfantul Thomas de Cantenbury pentru catolici si anglicani deopotriva, martirul asasinat de catre regele Henric al II-lea. Noi il stim mai degraba din piesele de treatru ale lui Lord Tennyson sau, mai recent, Jean Anouilh. Daca nici acestea nu va spun ceva macar filmul omonim cu Richard Burton si Peter O'Toole ar trebui sa va fie familiar. Dar care e legatura? Ei, dupa moartea sa, Catedrala din Cantenbury, unde era inmormantat, a devenit loc de pelerinaj. Drumul spre catedrala era indicat de...ati ghicit...un semn aducand cu un aratator indreptat spre destinatie. Se vede si pe eticheta. Denumirea, alaturi de indicatia geografica (da, Cantenbury este in regiunea Kent) vor sa indice vechimea retetei, precum si faptul ca pelerinii insetati trebuie sa fi sorbit si ei din aceasta cuvioasa lucrare.
Bun, e o bere de o culoare amintind de alune de padure, usor virand spre rubiniu, cu spuma frumoasa, bej, perlare fina, cu arome de prune uscate, lyche, caramel si citrice (portocale rosii de Sicilia, imi vin in minte), si un iz vegetal, primar. In gust se exprima frumos, cu o corpolenta usoara spre medie, cu aceleasi tuse fructate, picant cu scortisoara si piper, si cu un finish amarui, puternic, sec, care duce tot spre citrice de tipul portocalelor amintice si grapefruit. Foarte baubila si racoritoare. Nu la fel de impresionanta aromatic precum Citra de la Oakham Ales, dar o bere buna, o pale ale autentica, de la -ah, era sa uit- cea mai veche berarie din Anglia!
4 din 5 capace.
PS: tot de la Shepherd Neame, tot din acelasi magazin, tot la acelasi pret (dar cu o reducere mai mare), va recomand si Double Stout, o bere neagra la fel de competent lucrata. Despre ea vorbim cand o fi vreme.