Negru de Dragasani Reserve 2017 Prince Stirbey

La un moment dat, in viata trista de adult, trebuie sa va fi intalnit, macar o data, cu o fosta/fost prieten din vechimea mare. Si nu ma refer la foste (ok, pentru restul textului, luati “/fost” by defaut, nu de alta dar corectitudinea politica e obositoare si repetitiva) care inca sunt in cercul de prieteni, ci la cele pe care nu le-ati mai vazut de 10, 20 de ani. La coada de la supermarket, in locul de joaca pentru copii, la o cumetrie de corporatie! Sa zicem ca sunteti abordat cu “salut, ce mai faci” Si tu te uiti cu ochi mari, caci timpul nu e amabil decat cu zeitele, incercand sa-ti amintesti cine, ce, si dupa ce izolezi cat de cat perioada si intamplarile posibile, cam cat de magar ai fost, din moment ce e o fosta. Dupa ce ai un scurt dialog generic, gen “am doi copii, unul de 20 si unul de 15” sau “n-am, m-am insurat cu cariera”, te desparti si ramai usor marcat de intalnire. Poate nu mai stii cum o cheama, nu-ti amintesti exact cum v-ati despartit, sau poate va amintiti prea exact. Efuziuni, nostalgii, furii, regrete etc. Pe scurt, sentimente. Dar filtrate, deja trecute prin terapia memoriei, imblanzite, putin periculoase.

Ei, acest vin este acompaniamentul perfect (dar si alinarea, daca anamneza a fost prea revelatoare) pentru asemenea clipe. Totodata :) merge foarte bine alaturi de fripturi, pastrame, paste cu sos, dar daca totusi amintirile va bantuiesc si taie pofta de mancare, poate doar un mic platouas cu branzeturi? Doar unul mic? Are acea suculenta, eleganta, catifelare si curgere lina pe gat potrivita intemperiilor sufletesti.

Glumesc, pana la urma, va recomand vinul alaturi de orice. Chiar si pe marginea unei piscine dintr-un chalet montan, pur si simplu ca sa savurati clipa. In fond daca ati ajuns aici, nu poate fi prea rau, nu-i asa?

Mastrojanni Rosso di Montalcino 2016

Nu stiu daca e corect sa spuneam ca Rosso este vinul B pentru Montalcino, un soi de ruda mai necizelata a mai celebrului Brunello. Pana la urma sunt din acelasi strugure si pot proveni din aceleasi vii. La o adica, pana la un punct, pot fi chiar unul si acelasi.
Diferenta o face perioada de maturare. Daca Brunello iese pe piata dupa 4 ani, un Rosso trebuie sa petreaca in pancecele cramei doar un an. Vinul de fata a stat 6-7 luni in budane mari de 54 hectolitri, si 3 luni in sticla inainte de a infrunta lumea mare si insetata.
Este si un exemplu foarte bun pentru ce inseamna Rosso di Montalcino, de la cromatica rosie-rubinie cu nuante purpurii, pe fruct, cu arome de visine, prune, intens gustativ, cu structura tanica bine formata, insa suficient imblanzita pentru a lasa vinul sa curga frumos si repede peste gatlejurile incalzite de carnea rosie la gratar.

14%, ~100 lei, magazine specializate si online

José Pariente Verdejo 2018

Daca nu ai baut vreodata un Verdejo de Rueda atunci acesta este exemplarul potrivit sa incepi! Are toate caracteristicile potrivite si bine dozate: culoare tinereasca, auriu cu tente verzui, aromatica placuta, cu note de piersica, fructe tropicale, iarba, gust cu aderenta, ajutat de aciditatea nativa, cu inflexiuni tonice si minerale pe palat, care modereaza caracterul aromatic al vinului.
Dati-i cu fructe de mare, ca n-o sa fie rau!

DO Rueda, Spania, 13%, ~55lei, 86 pct

foto: unvinpezi.ro

Nedeea Rose 2018 Vinarte

Rebrandingul si reorganizarea de la Vinarte au adus cateva noutati. Astfel Nedeea, de multi ani o eticheta singulara, a devenit anul acesta o gama, in care regasim cupaje din varietati autohtone, chestiune placuta auzului. Sa vedem acum cum stam cu celelalte simturi.
Vinul rose se gaseste la confluenta dintre Babeasca neagra si Feteasca Neagra, vizual ne ofera o nuanta foie de ceapa-cupru. Propune arome placute, proaspete, mix de fructe rosii si ceva vegetal, ierbos, gust robust, cu "muscatura" acida, racoritoare, cu note tonice, amintind de piersica alba si grapefruit.
In concluzie, un rose foarte satisfacator in aceste vremuri toride, produs din varietati romanesti.

DOC CMD Mehedinti-Starmina, 12,5% ~45 lei, 85 pct

Cuvee de Purcari Feteasca Alba Brut

Divizia spumante de la Purcari s-a marit din noiembrie anul trecut cu o Feteasca alba brut. Francezul Jérôme Barret l-a adus la indeplinire, ca pe toate celelalte. 

Pe surse, desi nu e etichetat astfel, e un vintage 2017. Are 9 grame zaharuri reziduale pe litru (in fine, decimetru cub), fiind asadar pe la mijlocul drumului dintre extrabrut si extradry. Oricum e un detaliu care sare in ochi, nefiind multi cei care pun pe eticheta restul de zahar.

Se prezinta intr-o culoarea alb-aurie, cu perlatie prelunga si bule mici. Aromatic ne propune un registru amabil, flagrant, cu note de unt, mere verzi, piersica, flori albe si drojdii fine. Gustul e fin, citric moderat, cu ecouri de fructe albe coapte. Are o remanenta foarte buna. 

Cred ca si-au dorit un spumant fructat si expansiv. Deloc surprinzator...le-a reusit manevra. Insa am o banuiala ca vor incerca si un reserve, cu arome mai asezate. 

Ar fi foarte interesant un line-up cu Striber/Bauer, Carassia si Domeniile Panciu. Pana la urma, pretul lor e asemanator, adica sus, pe la 75-100 lei.     

Oricum ar fi, Cuvee de Purcari Feteasca alba ramane cu mentiunea speciala ca este cel mai bun spumant obtinut exclusiv din Feteasca alba pe care l-am incercat pana acum. Bine, s-ar putea sa fie si singurul :) 

Cuvee de Purcari Feteasca Alba Brut, metoda traditionala, 12,5%, ~85 lei, 88 pct. 

JELNA - Dealu’ Negru By Jelna - Merlot Rose (2017)

foto: unvinpezi.ro

O aparitie promitatoare este aceasta noua crama din Bistrita Nasaud.
Din gama lor mai cu mot, Dealu' Negru, acest rose din Merlot ne este livrat intr-o culoare regulamentara, rose-somon, cu arome de coacaze, grepfrut si banane, o adiere de oja.
Surpriza vine in gust unde se propune rotund, mai corpolent decat asteptarile, insa curge prietenos, cu eleganta.
Denota o remanenta buna, dulce-acrisoara.

12,9%, catalogat ca vin varietal (desi vorbim de satul Jelna, Bistrita-Nasaud), ~50 lei, 85 pct

VILLA VINEA - Kerner Premium (2016)

Un soi exotic in peisajul ampelografric autohton, creat in 1929 in Germania, incrucisare intre Trollinger (sau Schiava grossa in Sud-Tyrol) si Riesling. 

Desi vinul iese de obicei aromatic, acest exemplar este mai rezervat din acest punct de vedere sau mai bine zis aromele sunt intr-un regsitru mai putin exotic sau flamboaiant, propunand note de mere, piersici, o mineralitate usor salina, o aciditate revigoranta, intr-un gust robust, cu inflexiuni minerale, spre un final usor tonic. 

Un vin sanatos, repede curgator, potrivit la o vorba lunga cu un prieten vechi.

14%, DOC- Tarnave-Tarnaveni, ~35 lei, 85 pct (pe stil nou) :)

foto: unvinpezi.ro

Cuvee petit Sauvignon blanc 2016 Avincis

Azi avem un Sauvignon de moda veche, un vin care marseaza spre papilele noastre cu arome de mere verzi, lime, ardei gras, iarba si o mineralitate aparenta. E si ceva lemn acolo, insa impactul sau e foarte discret, vinul fiind in fapt un amestec de Sauvignon majoritar fermentat si maturat in inox cu unul fermentat si maturat in butoaie de stejar. 

Contributia lemnului in cazul de fata este mai mult la nivel de corpolenta si "fibra" decat in zona aromatica. 

Este un vin reusit si o varianta de luat in seama mai ales de cei usor plictisiti de "soc-vignonul" bombastic, omniprezent la noi si mai ales in lumea noua.

DOC-CMD Dragasani, 13,5% alc, 87pct, ~40 RON

Despre o Tămâioasă bună, supereroi și cornulețele cu nucă

Prin peregrinările mele dau uneori de câte un vin excelent, pe care aș fi putut să îl cumpăr de la magazinul din colț, dar l-am evitat cu obstinație, până când dau de el într-un concurs – unde, desigur, nu am de ales. Acolo îl degust “în orb”(vezi linkul de mai sus) și, dacă îi dau o notă mare, îmi voi nota pe carnețel numărul de intrare în concurs, ca să-l pot repera mai ușor după dezvăluirea probelor. Fix așa mi s-a întâmplat cu vinul acesta. Se dă jos “pijamaua” sticlei și vezi…

Vincon, Beciul Domnesc Reserve, Tămâioasă românească 2017, dulce, DOC-CMD Huși. Evident Hușiul nu este în Vrancea, dar Vincon este o companie mare, cu proprietăți în mai multe arealuri viticole. Se găsește în Selgros, pentru mai puțin de 30 de lei. Despre istoria acestui strugure binecunoscut am vorbit mai pe larg aici.

Însă într-un concurs sau la o degustare sunt condiții “specifice”, uneori experiența putând diferi față de o degustare într-un mediu mai familiar (și familial). Uneori diferă și produsul în sine, dar să nu intrăm în amănunte sordide. Oricum nu e cazul aici. Sticla pe care am cumpărat-o s-a prezentat foarte bine.

Avem o culoare galben-aurie strălucitoare, cu ușoare nuanțe verzui, fapt care ne vorbește despre tinerețea licorii. Aromatic stă pe partea intensă a lucrurilor, cu arome fragrante, încântătoare, de trandafiri și flori albe, pepene galben, ananas și miere de salcâm, dar și oarecum iluzoriu, o notă secundară sugerând ceva dulce-amărui (ca să rămânem în registrul apicol, să-i zicem de propolis).

Cumva, această notă devine un liant în atac (termenul “atac” în degustarea vinurilor semnifică prima impresie după contactul gustativ, fiind de fapt un melanj olfactiv-gustativ, în care toate componentele vinului – aromă, conținut de alcool, nivelurile de tanin, aciditatea și zahărul rezidual- concură pentru o primă impresie lăsată degustătorului), între tușele mieroase-dulcege și un caracter ușor tonic-acrișor și vag amărui, ca de gutuie sau nucă.

In faza de evoluție pe palat, impresiile acide, “verzi”, vor crea un frumos echilibru dulce-acrișor, citric-vegetal și mieros. În atare condiții, vinul are o bună (și lungă) remanență, fiind un vin dulce deloc greu sau obositor de băut.

Bravo oenologului care a reușit să câștige acest joc cu zahărul rezidual generos! În fond, vorbim de peste 45 grame zaharuri (cât e minimul pentru încadrarea în categoria “dulce”)! Cred că și zona din care provine, cunoscută mai ales pentru vinurile albe cu aciditate ridicată, are un impact asupra mulțumitorului rezultat. 

Nu m-ar deranja deloc să meditez la elevate probleme filosofice cu un pahar din acest reușit vin dulce. Cum ar fi întrebarea dacă nu cumva succesul filmelor cu supereroi nu reprezintă, pe lângă evidentul entertainment vizual, un simptom al infantilizării culturale și al inabilității generației actuale de a face față efectelor globalizării. În această investigație sper să-mi stea alături și câteva cornulețe cu nucă, nu multe, dar suficiente cât să îmi trag sufletul în jos, înapoi spre pământ, unde copiii au nevoie de un trăgător de sanie, iar noi de răbdare la casele de marcat și de o digestie bună. E și o perioadă propice confluenței dintre spirit și abundență gastronomică, ce să mai vorbim…!

*articol aparut in campania Selgros cauta pasiunea

SAN MARZANO - Negroamaro Talo (2017)

Acest vin de Salento, din cuiul cizmei italiene, este rodul unei cooperative impresionante, reunind astazi peste 1200 de membri. Daca va intrebati de unde vine Talo, ei bine, e numele unuia dintre ei. E un vin proaspat, cu putina influenta a lemnului (6 luni in baric), fructe negre si condimente.Trecand peste detalii, as zice ca mi-a placut destul de mult. Are o curgere frumoasa, mai ales daca e racit putin mai tare decat indicatia de pe contraeticheta. 86 pct, ~50 lei

Feteasca Regala 2017 Crama Jelna

Jelna, mai demult Jalna (in dialectul sasesc Sänderf, Zändref, Zändraf, in germana Senndorf, Sellendorf, in maghiara Kiszsolna, Zsolna) este un sat in comuna Budacu de Jos din judetul Bistrita-Nasaud, Transilvania, Romania. Asa zice intrarea din Wikipedia.
Am inteles, sasii au trecut pe aici, si in caz ca nu stiati contributia lor la viticultura spatiului transilvan (ba chiar si moldav, ca sa va spun un secret) nu poate fi negata, odata ce trecem prin istorie, si asta astazi se traduce prin traditia culturii vitei de vie, o remanenta daca vreti, chiar daca ei insisi, in mare parte, s-au cam dus.
Ca un subiect adicacent :), vinul este prietenos, destul de taios, cu o aciditate serioasa, insa tusele verzi, vegetale si de fructe albe, sunt bine rotunjite de un corp surprinzator pentru un vin din vii relativ tinere.

CRAMA OPRISOR - Sfintii Mihail si Gavril (2017)

Iata ca sfintii au ajuns in 2017. De-a lungul anilor, anii de recolta de sub acesta onomastica eticheta s-au schimbat. Insa, fiecare a propus un vin rosu, sec, jovial, cum sta bine contextului, fara insa a lipsi o minima eleganta sau chiar potential de evolutie. 

E cazul si acum. Desi vinul se prezinta acum rosu-rubiniu cu reflexii purpurii, cu arome mustoase de fructe rosii si negre (afine&coacaze, prune), mici picanterii bine alese

(vanilie, cuisoare e prea mult, asa ca va propun ținte), gust suculent, dulce acrisor, cu taninuri prezente, dar amabile, dulci, si remanenta decenta in profil fructat-picant, pana la urma sunt convins ca isi va pastra potentialul de evolutie. 

De fapt, avem acum in pahar nu pe Mihail si Gavrilă, ci, mai degraba, pe Mișu si Gabiță.

IG Dealurile Olteniei, 14,5%, ~50 lei, 84 pct

PS: La multi ani!

Jiana Rose 2017 Crama Oprisor

Am citit candva o poezie (balada ar zice criticii) intitulata Jiana. Din ce imi amintesc era o domnisoara blonda, cu parul spic si brate de voinic si cand spahiul de langa izvor pofteste, Jiana are alta parere, mai de Wonder woman. Intr-un fel avem si noi Marvelul nostru mitologic, in acest caz cu accent oltenesc. Vinul rose de la Oprisor incearca sa aminteasca de zana respectiva, fiind proaspat, lin si repede curgator. Aduce arome de cirese, piersici si grepfrut, un corp mai solid decat asteptarile (brate de voinic, da?) si aciditate, recomandarea mea ar fi sa il raciti corespunzator si sa-l mentineti asa.  

Hoya de Cardenas Reserva Privada 2013 Vicente Gandia

Vincente Gandia e firma mare, cu mai multe crame. A plecat initial din regiunea Valencia-Alicante pentru a se extinde in 8 alte apelatii, cum ar fi Rioja, Penedes etc semn ca le merge bine. Si le merge bine pentru ca n-au facut vinuri deloc rele din zonele lor toride. Cel de azi e iubitor de carne rosie, pe care sa o inmoaie cu taninurile sale abundente, dar rotunde, cu aromatica puternica, de fructe negre de padure, prune si note lemnoase, vanilate. Gustul e robust, plin, cele 15% Cabernet sauvignon isi fac treaba, adaugand "fier" structurii. E surprinzator cum e atat de moderat nivelul de alcool, vinul arata in pahar mai musculos.

DO Utiel-Requena, Tempranillo-Cabernet sauvignon, 12,5%, ~55 lei, 85 pct

Un rosé surprinzător de la Balla Geza *

Pentru un iubitor al vinului aflat la un anumit nivel al “nebuniei”, vinul rose e doar ruda fashion a vinului alb. Un soi de alb cu arome de căpșune și frăguțe, privit condescendent când vezi paharul pe masa cuiva, în Centrul Vechi sau…oriunde. Chiar o risipă de struguri roșii, pentru că metoda cea mai comună de producere a rose-ului este presarea rapidă și contactul foarte limitat cu pielițele (de unde își ia culoarea), astfel încât un vin roșu care urmează din același material va fi mai dificil de făcut, întrucât ceea ce rămâne este “deshidratat” (LE: nu e un termen de specialitate. Cert este ca prin aceasta metodă vinul roșu va fi mai intens, mai “concentrat” decât dacă nu s-ar fi reținut partea pentru rose).

Crama Balla Geza se găsește în localitatea Păuliș, județul Arad. Din punct de vedere vinicol, vorbim de podgoria Miniș-Măderat. Balla Geza este numele proprietarului și oenologului. E un tip dintr-o bucată, dur ca vinurile roșii care ies din dealurile din spatele cramei. Cel putin așa pare la prima vedere, în intimitate, cine știe? – poate e un poet laureat. Nu prea cred, oricum – ca să administrezi 100 de hectare trebuie sa fii un tip mai practic. Deși are un simț al umorului sănătos, pe cuvânt!

Crama e fondată în 1999, primele vinuri pe care le-am încercat eu au fost din 2003. Poate cunoscătorii o recunosc și sub numele anterior: Wine Princess. Deși s-a făcut remarcat inițial cu o tăioasă Mustoasă de Măderat, un soi alb specific zonei, a surprins definitiv cu o Cadarcă, un soi cultivat mai ales în Ungaria, deși la Miniș are partea sa de istorie multiseculară. Însă confirmarea totală a venit prin Cabernet Sauvignon, Merlot (of, Doamne, oare câte sticle de 2007 am băut?) și mai recent și mai ales Cabernet Franc și Furmint (soiul alb titular pe postul de mijlocaș de creație în Tokaj). Există și o pensiune în aceeași incintă, unde seara se rotesc berbeci la proțap, nebunie ce să mai… e un loc bun de relaxare mai ales pentru cei aplecați spre plăcerile oeno-gastronomice de proporții pantagruelice:)

Oh, să mă întorc la rose, pentru că avem în față un astfel de vin. Sau nu? Ei bine, Balla Geza a produs sub această etichetă, nu un rose obișnuit, văratec, de terasă etc, ci mai degrabă un soi de verigă lipsă dintre rose și vinul roșu. Pe vremuri, exista în comerț ceva numit vin rubiniu, acum căzut în desuetudine. Păcat!

Ei, deși mai degrabă oranj, vinul de azi e cam pe acolo, adică un rose înspre roșu. Este produs din Fetească neagră și Cadarcă, două soiuri care la Miniș au condiții specifice. Solul și clima favorizează roșiile tenace, abundente în taninuri, care necesită ani și ani de maturare până să fie gata de consum. Din fericire, avem o scurtătură: acest pseudo-rose!

Iubitori ai roseului de Provence, nu disperați, se poate bea cu succes, deși aduce rotunjimi de cireșe și corcodușe în locul obișnuitelor înțepături de zmeură și căpșune!

Partea interesantă e că am gustat această etichetă anul acesta, dar din productia 2013 (în vechiul packaging, cu “pijama” protectoare de hârtie) și asta nu din rezerva cramei, ci din rafturile esoterice ale magazinelor și…minune! Deși nu era o soluție pentru cei căutători de prospețime intensă, vinul era viu, încă oferind plăcere unui anumit tip de băutor. Iar asta spune ceva despre licoare, în fond știți multe roseuri românești cu potențial de învechire?

Așadar, data viitoare când conspectați raftul pentru ceva deosebit, nu treceți cu vederea Rose Cuvee 2017 de la Balla Geza! Să facă vreo 30 de lei (29,99 sau așa ceva), 12,5% alcool, așadar prietenos. Mai face și plăcere, dacă suntem deschiși la diferit! Și dacă tot sunteți la raionul de vinuri din Selgros, vedeți că găsiți si Cabernet franc și Cadarcă, ba chiar și numita Mustoasă de Măderat!

*Articol aparut in cadrul campaniei Selgros cauta pasiunea 

KAIKEN - Terroir Series Malbec 2015 (Argentina)

Acest Malbec (ajutat de Bonarda si Petit verdot) se prezinta tumultos, rosu-rubiniu intens, cu reflexii violet, cu arome puternice de afine si mure si prune, cu o fateta de ierburi aromatice, cum ar fi cimbrul, dar si de lemn dulce. In gust se releva prietenos, catifelat, cu taninuri dulci.
Vinul are structura, dar deocamdata, din pricina tineretii, notele de fruct sunt cele care marcheaza vinul.
Foarte bun acum, insa are si timp sa se rafineze.

DO Mendoza, 14,5%, ~65 lei(magazine specializate si online), 88 pct

Herb, extraterestri si Busuioaca de Bohotin

Cei de la Averesti au treaba! Cand ai aproape 600 de hectare, dintre care 100 cu Busuioaca de Bohotin, nu esti tocmai o crama boutique, asta e sigur!

Si uite ca se facu vremea pentru o noua gama pentru retail, care se va numi Herb. Etichetele aduc cu un blazon mai futurist, nu stiu daca asta si-au dorit, dar parca e un extraterestru in mijlocul lui. Ma rog, e posibil sa fi vazut prea multe filme SF in ultima vreme si sa mi se para...

Ii spun blazon ilustratiei pentru ca m-a influentat contraeticheta, pe care apar doua definitii pentru "herb". Una e din DEX si inseamna "blazon, stema, in limbaj arhaic", a doua trimite spre limba engleza, unde "herb" e denumirea generica pentru "ierburi". Ma rog, "plante aromatice" suna mai in ton cu vinul. Extraterestri, plante, alien herb, mai bine ma opresc :)

Asadar, am avut in teste trei busuioace de Bohotin 2017, vinificate in sec, demisec, respectiv demidulce. Vreau sa va spun ca m-a surprins placut descrierea de pe contraeticheta fiecarei sticle, fiind destul de fidela continutului din punct de vedere al descriptorilor aromatici. Intensitatea este destul de ridicata in toate versiunile, cu un plus pentru demidulce (cum era de asteptat). In ce priveste culoarea, vedeti si dvs., este cea asteptata si regulamentara.

Insa trecand prin toate aromele de trandafiri, busuioc, nectarine, muscat, grapefruit, ceea ce mi-a placut este aciditatea respectabila, specifica zonei, care face chiar si varianta demidulce sa fie bauta cu placere, fara sa simti impulsul de a cauta paharul cu apa. 

Primele doua au 13% alc, dd-ul 12,5, dar este bine integrat, nimic de obiectat aici.

Sigur, vorbim de vinuri de retail, la care aromatica impetuoasa e mai importanta decat stiu eu ce inflexiuni subtile, corpolenta monolitica, potential de evolutie etc. 

Insa toate sunt vinuri curate, bine lucrate, si pe care, la pretul comunicat de 20 lei, nu te poti supara. In puncte: 84, 82, 84

Poti sa contempli corespunzator universul, vara, la umbra, cu un pahar de Busuioaca rece. Eu as trage inspre sec, care oricum nu e foarte sec, sau spre demidulce, daca e si un desert implicat, dar fiecare cu naravurile lui. 

In concluzie, e de bine! Pe de o parte, este o idee noua sa oferi consumatorului atatea pliuri ale aceluiasi strugure in aceeasi gama, pe de alta este un exercitiu interesant sa degusti vinurile unul dupa altul. Nu ca e musai, ziceam si eu asa! 

    

Solo Quinta 2017 Cramele Recas

Recolta 2017 marcheaza 10 etichete de Solo Quinta, albul etalon de la Cramele Recas. Ca in fiecare an, vinul este un cupaj din 5 soiuri, din care unul rosu vinificat in alb. La aceasta editie aniversara, pe langa Chardonnay, Sauvignon blanc, Feteasca regala si Muscat Ottonel, soiul rosu este Cabernetul sauvignon. Si tot ca in fiecare an, aparitia soiului rosu in amestec n-are mare importanta :)

Lemnul are un impact destul de mare asupra melanjului aromatic, cu impresii de pastaie de vanilie care se integreaza in peisajul deja existent cu flori albe, de salcam si de soc, ananas, gutuie, para si banana. Cateva luni il vor ajuta sa se aseze mai bine.   

Gustativ remarcam corpolenta medie, usoara onctuozitate, precum si aciditatea reconfortanta. Remanenta e usor dulce-amaruie. Nivelul de alcool (13) e bine integrat.

E un vin pe care nu poti sa te superi, este amabil, cu arome calde, placute, usor de inteles, dar cu un usor potential de evolutie si unul mediu de pastrare.   

DOC Recas, ~75 lei, 88 pct

Chateau Fourcas Dupre 2015

Listrac-Medoc este o apelatie mica din Bordeaux. Mica, daca ne gandim la Bordeaux. Adica are doar vreo 570 hectare. 

Acest vin din recolta 2015 s-a ridicat la nivelul prestigioasei publicatii Wine Advocate, ai carei review-eri s-au declarat surprinsi de calitatea vinului, inca de pe vremea cand era o mostra de baric, acordandu-i 91-93 pct. 

E un blend de regula egal de Cabernet sauvignon si Merlot (impreuna cam 90%), cu ceva Cabernet franc si Petit Verdot. Vinul marseaza inca puternic pe partea de fruct, cu arome foarte volatile, evidente, de fructe negre si rosii, sa punem in casoleta: mure, afine, prune apoi, din alt registru: tutun, stejar uscat, nuante minerale de gudron si (avem voie sa spunem asta referitor la un vin!?) smoala. Usoare, amabile note de smoala, da? 

In gust partea fructata domina, cu aciditate care face vinul usor curgator. Ceea ce eleveaza lucrarea este impresia de echilibru, semn al unei structuri solide, care (pun pariu!) va oferi potential de evolutie cel putin mediu acestui Listrac nu foarte scump (in media zonei, se intelege). 

E bine!

13,5% 88-90 pct, ~100 lei in magazine specializate si online

Cuvee Sissi 2017 SERVE

Recunosc ca editia 2016 m-a prins probabil intr-o pasa nu prea buna. Adica am avut o opinie ceva mai rezervata decat alti confrati in ale datului cu parerea. Poate m-am inselat, poate sticla, poate momentul degustarii sa fi concurat la o anume parere. Cert e ca editia 2017 mi-a placut mai mult, aducand pe langa profilul asteptat (aciditate, adieri de flori albe, fructe rosii, senzatie de prospetime intensa), un aer de rafinament nu tocmai des intalnit in gama roseurilor de la noi (si nu numai). E un vin de toata lauda. Totusi trebuie avuta grija cu temperatura de servire. As zice ca n-ar trebui servit prea rece. Finetea poate fi interpretata ca lipsa de corp, stiti cum e. 

Ciprian Haret sugera chiar aerare 30 de minute. Eu n-as merge pana acolo, dar puteti experimenta aceste sugestii. 

In rest, sa remarcam sticla "aerodinamica" si inchiderea cu dop de sticla.

12.5%, IG Dealurile Munteniei, ~50 lei, 87 pct