Porcul ("Pig" 2021) si inamicul dinauntru (El Enemigo Cabernet Franc 2017)

Mi se pare usor maret, ca sa vorbim in oximorone, sa reusesti sa produci un rol atat de bun intr-o mare de roluri nesemnificative din filme proaste. Nicolas Cage este un maestru al revenirilor de orgoliu. Intai a fost Joe (2013), acum e acest Pig (2021). E un indie mititel, dar bine scris si strunit vizual de Michael Sarnoski, un ilustru necunoscut (pentru mine), care reuseste sa plece de la o premisa destul de utilizata (personajul linistit, dar carand o  intensitate sesizabila; niste intrusi care ii rapesc animalul pretios- porcul cautator de trufe si cautarea ulterioara a responsabililor), dar careia filmul ii supravietuieste cu succes. 

Sunt momente cand te gandesti ca o va lua pe panta John Wick, insa istet si cu ceva suspans reuseste sa vireze in ultima clipa intr-o directie contrara. Desigur ca are loc o infruntare intre antagonisti, insa desfasurarea ei este inedita si schimba intelesul si in final impresia generala despre film. 

Recomandat cu un alt produs artistic inselator, anume El Enemigo Cabernet Franc 2017 (cu niste picaturi de Malbec prin viscere), un vin care desi pare ca se indreapta spre tipicul new-world (Mendoza, Argentina), cu un "nas" cald (condimente, mure, coacaze), cu note florale, parand ca duce intr-o moliciune densa gustativ, exact ca in climax sa schimbe directia radical, oferind o "muscatura" suculenta, delicioasa si onoranta pentru creatori. Si da, presupun ca ar merge la trufe, mai ales dupa cativa ani de maturare. Acest vin este si o declaratie destul de profunda si poetica, numele indicand inamicul Argentinei, frana progresului ei. Borges ar fi dat un like.

Altfel, desi nu va pot spune unde puteti vedea filmul (sorry!), pot sa va spun ca vinul e de gasit la winepoint.ro, la vreo 110 lei. 13,5% alc. 93 pct

Să bei cu trufie o Smerenie

Acestă etichetă s-a născut concept. Cu alte cuvinte înainte de a fi un vin a fost o idee. Ulterior s-a realizat și licoarea care să umple de sens conceptul.
Litania oficiala, excelent scrisă, zice astfel: "Smerenie este primul vin din România care a parcurs un drum invers: de la nume şi idee la licoarea închisă în sticlă. S-a vrut a fi un tribut adus sufletului nemuritor şi credinţei nesmintite, călugăriţei din chilie care se roagă pentru fiecare om întâlnit sau de care a auzit. Alchimia lui Liviu Grigorică şi puritatea soiurilor lucrate de Veronica Gheorghiu au fost exploatate la maximum pentru a obține un vin care „închide” această atmosferă. Asprimile tocite ale rasei călugăreşti – surprinse în taninii catifelați, cu astringențe plăcute. Răcoarea chiliei – descoperită în urme aproape imperceptibile de mentă şi eucalipt. Viaţa de zi cu zi – regăsită în parfumul de gutuie lăsată în fereastră şi de cireşe supracoapte. Nedezminţirea credinţei – revelată în puterea mare de învechire a vinului".
Asadar, traducând mai putin liric, vinurile monovarietale erau deja finalizate, însă abia după ce reputatul oenolog Liviu Grigorică și-a pus talentul la lucru, ele s-au îmbinat într-o formă care să transmită fondul deja creionat. După cum își amintește chiar el: "George Moisescu (omul cu ideea n.n.) m-a pus să fac un vin care să evoce o chilie curată de măicuţă. El amintea de parfumul discret de tămâie care vine din biserică, eu mi-am amintit de gutuile puse la păstrat în fereastră si a iesit un vin pe care cei care l-au gustat l-au considerat remarcabil. Eu îl consider ca fiind complet si „altfel“ decât ce oferă astăzi piaţa." 

Dar...s-o luam de la capăt. Istoria Cramei Oprișor începe din 1994, când un important producător din Germania (Reh Kendermann) decide să investească în România. Din 2001 apar și primele vinuri pentru piața internă, iar din 2008 Carl Reh Winery trece printr-un proces de rebranding care o transformă în ce este astăzi, cu accent pe tradițiile și istoria Olteniei. Astfel apar etichete precum Caloian, Drăgaica sau Rusalca. Firma are în exploatare aproximativ 250 de hectare în arealul comunei Oprișor, județul Mehedinți și îmbuteliază anual aproximativ 900.000 litri de vin.

Revenind la licoarea de astăzi, cupaj de  Shiraz (48%), Pinot Noir (29%) și Dornfelder (23%), Smerenie este unul dintre cele mai bune vinuri romanești recoltă de recoltă și cu siguranță unul dintre cele mai valoroase vinuri disponibile pe rafturile Selgros, atât din punct de vedere al calității, cât și al prețului. Care nu este mic (119 lei la ora scrierii acestor rânduri), însă este foarte competitiv față de alte surse de achiziție.

Ce primim de banii amintiți? O sticlă grea, premium, cu accesorii de calitate, lăsând o impresie sobră, bine anturată conceptului. Să nu uităm ca vinul este destul de tânăr (recolta 2016), așa încât după desfacere recomand decantarea (vinul este nefiltrat și pot apărea depuneri) dar mai ales aerarea până la câteva ore în vasul de decantare, pentru ca vinul este evolutiv aromatic și astfel îl vom ajuta să se deschidă. Cu greu am putea bate descrierea oficială, cu taninuri ei care amintesc de asprimea tocită a rasei călugărești etc, așa încât e mai eficient nici să nu ne propunem. În deplierea aromatică putem amușina note de cutie de lemn, sol de pădure, ciocolată neagră, marochin, vișine, coacăze și afine. Iar dacă nu le sesizați, să știți că nu e ceva groaznic, fiind nevoie de puțină experiența în aplecarea spre paharul de degustare. Însă cred că orice persoană poate recepta structura solidă a vinului, corpolența sa, dar și o amabilitate gustativă, un compozit catifelat în care structura tanică și aciditatea se susțin și se completează. Pe final apare o notă tonică, ușor amăruie. Cine știe, aici vor fi gutuile uscate pe fereastra chiliei...
Și da, când lași jos paharul, pe când vinul și-a lăsat deja marca pe palatin, iar aromele și-au împlinit odiseea prin celulele olfactive, papilele și viscerele noastre, vom avea sentimentul că licoarea experimentată este de mare calitate. Iar în opinia mea, vinul e departe de potențialul maxim. Ar trebui păstrat cu grijă și reîncercat peste 4-5 ani. În ce privește asocierile culinare, din rețetele mai recente urcate pe Selgros cauta pasiunea, aș vedea vinul alături de treburi cărnoase, cum ar fi cotlete de berbecuț la grătar sau o smerită și clasică tocăniță de vită.

Nu știu dacă veți simți adierea aripilor de înger pe umeri când vă veți întâlni cu acest vin, însă așa cum smerenia este o atitudine omenească dar înrădăcinată în cele sfinte, să reținem și că dragostea adevărată pentru vin trece dincolo de mundanul amețitor și plăcut simțurilor. Iar dacă licoarea ne ajută și ea, fiind meșteșugit lucrată precum cea de astăzi, și experiența noastră se va întregi printr-un sentiment cald, liniștitor și introspectiv. Singurul neajuns, peste care putem trece cu puțină penitență la o dată care se va stabili ulterior, este că prea multă Smerenie ne poate da dureri de cap! E mai bine în reprize mici și bine dozate, dar...dacă bicisnicul trup nu ne-a ajutat în fața ispitei, iar concupiscența ne-a învăluit de-a dreptul, să știți că pe lângă rugăciune ajută și o aspirină luata de dimineață.

articol aparut in cadrul proiectului Selgros cauta pasiunea

Mastrojanni Rosso di Montalcino 2016

Nu stiu daca e corect sa spuneam ca Rosso este vinul B pentru Montalcino, un soi de ruda mai necizelata a mai celebrului Brunello. Pana la urma sunt din acelasi strugure si pot proveni din aceleasi vii. La o adica, pana la un punct, pot fi chiar unul si acelasi.
Diferenta o face perioada de maturare. Daca Brunello iese pe piata dupa 4 ani, un Rosso trebuie sa petreaca in pancecele cramei doar un an. Vinul de fata a stat 6-7 luni in budane mari de 54 hectolitri, si 3 luni in sticla inainte de a infrunta lumea mare si insetata.
Este si un exemplu foarte bun pentru ce inseamna Rosso di Montalcino, de la cromatica rosie-rubinie cu nuante purpurii, pe fruct, cu arome de visine, prune, intens gustativ, cu structura tanica bine formata, insa suficient imblanzita pentru a lasa vinul sa curga frumos si repede peste gatlejurile incalzite de carnea rosie la gratar.

14%, ~100 lei, magazine specializate si online

Grecia intr-o nuca: un vin, un poet de Nobel si o lautareasca de-a noastra cantata de unii de-ai lor

Biblinos este produs de crama elena Biblia Chora, un nume recunoscut pentru calitate, in Macedonia greceasca, la aproximativ 40 km de Kavala.

Dionysus, Alexander the Great, you name it, they got it

Ceea ce face aceasta eticheta deosebita e amanuntul deloc nesemnificativ ca vinul este produs dintr-o varietate fara nume, descoperita in 2001 pe coastele muntelui Pangeon. 

La noi nici n-ar putea fi legal produs asa ceva cu Indicatie Geografica, dar sa-l mai si vinzi cu succes la 25-30 euro deja ar fi vrajitorie. Asta daca nu aplicam dictonul "pe greci sa nu-i crezi nici cand..."

Licoarea, produsa din recolta 2011 (an deloc rau, pare-se) mi s-a parut foarte interesanta, aducand un sentiment de "naturel" a la Ferdi sau Dagon, ca sa arunc niste nume romanesti in ecuatie, pentru asimilare usoara. Culoare intensa, inca departe de maturitate, cu o aromatica complexa, evolutiva in timp, cu note preponderent herbale si de fructe rosii, cum ar fi rodii si zmeura, dar si tuse de ciocolata. In gust are o "muscatura" ca de espresso, cremos, cu intensitate pe palat. Se simt si taninurile din stejar, dar tot intr-un registru traditional, autentic, credibil. Acest atac se prelungeste in post, armonizandu-se cu note dulci-fructate, remanente ale stejarului in care a stat 12 luni. 

Alcoolul (14,5%) este excelent integrat iar asta impreuna cu aciditatea medie a strugurelui fac ansamblul foarte lin curgator.  

PGI Mt. Pangeon, 14,5%, 128 lei, 91 pct.

Si acum sa revenim la Lucruri bune. 

Exista un poet grec numit Giorgios Seferis. 1963 a primit un premiu mare, insa la poezie este ca la vinuri, de ca si cum vinul mare n-a fost vin mare inainte sa-i dea cineva important 95 pct. 

E un ciclu continand 24 de poeme, intitulat Mythistorema. Cateva din ele au aparut intr-o traducere a lui Aurel Rau, din 1965. Pasajul de mai jos se gaseste la inceputul numarului 4, "Argonautii":

"Şi sufletul

cînd vrei să-l cunoşti

trebuie să priveşti

în alt suflet.

Străinul şi duşmanul l-am văzut în oglindă."

Doar ca daca sapi dupa intreaga colectie, o vei gasi doar in engleza. Iar in traducerea lui Edmund Keeley pasajul suna asa:

"And a soul

if it is to know itself

must look

into its own soul:

the stranger and enemy, we’ve seen him in the mirror."

E usor diferit, nu-i asa? Traduttore, traditore. Sa incercam:

"Și un suflet

dacă este să se cunoască pe sine

trebuie să se uite

în propriul său suflet:

străinul și inamicul, [noi] l-am văzut în oglindă." 

La capitolul "scoateti o foaie de hartie si scrieti: ce a vrut sa spuna poetul?" as zice ca micile interpretari ale cvintetului de mai sus difera dupa varianta pe care o adordam. 
In cea romana ma duce cu gandul la cartografia relatiilor sufletesti, ca un enorm sistem de vase comunicante. Asa incat atunci vand vrei sa-ti cunosti viscerele spirituale n-o poti face decat in relatie cu un altul, de ca si cum sufletul este o harta a albiilor, paraielor, raurilor si tot asa pana la mari. Cand cineva drag dispare de pe harta ta, ramane o albie secata, un gol evident si presant, care se astepta umplut. Partea buna e ca in timp albiile vechi devin foarte propice culturii vitei de vie :) Ah, si nici nu incep cu teoria strainului inamic, ca se intorc Derrida et co in morminte.

Varianta engleza este la fel de fecunda, desi altfel in interpretare, dupa mine (Manolescu, Simion, faceti loc!). Aici ni se incumba ideea unui suflet care are la randul sau un suflet pe care-l cauta. Ca un soi de splirala, de regresie infinita inauntru. Arta, frate!

In aceeasi ordine de idei (exista o ordine in ce am spus pana acum, nu? :)), iata o (sic!) interpretare a binecunoscutei piese lautaresti Cine iubeste si lasa. Insa asta e versiunea din 2013 a formatiei elene de black metal Rotting Christ (da, puteti spune repede un Tatal nostru, inainte). Ea se gaseste pe albumul lor din 2013 "Κατά τον δαίμονα εαυτού", care inseamna mai mult sau mai putin "Fa ceea ce vrei". Ca fapt divers, acest dicton vechi este inscriptionat (in greaca) pe piatra funerara a lui Jim Morrison. Vocea a la Maria Tanase e a doamnei Souzana Vougioukli, tot respectul si consideratia, sarut-mana. Pe la mijlocul piesei parca simti, dupa vinurile maiastre precum cel de azi, eventual uzo, si atacul pe palat al cocktailurilor molotov din Atena, nu-i asa? Inainte de criza economica a fost aia spirituala, make no mistake!

Ok, pana la urma sunt aceleasi versuri. Deci care sa fie varianta "corecta"? Care traducator sau interpret are dreptate? Cine scrijeleste slove de aur pe pamantul sacru ("biblia chora", a!) al sufletului omenesc? Vinul, poezia, muzica, branza feta? (n-am putut sa ma abtin, scuze!)

PS: Ba' baeti care va ocupati de metale grele, vedeti ca are si tanti Romica Puceanu ceva pentru voi

CRAMA OPRISOR - Sfintii Mihail si Gavril (2017)

Iata ca sfintii au ajuns in 2017. De-a lungul anilor, anii de recolta de sub acesta onomastica eticheta s-au schimbat. Insa, fiecare a propus un vin rosu, sec, jovial, cum sta bine contextului, fara insa a lipsi o minima eleganta sau chiar potential de evolutie. 

E cazul si acum. Desi vinul se prezinta acum rosu-rubiniu cu reflexii purpurii, cu arome mustoase de fructe rosii si negre (afine&coacaze, prune), mici picanterii bine alese

(vanilie, cuisoare e prea mult, asa ca va propun ținte), gust suculent, dulce acrisor, cu taninuri prezente, dar amabile, dulci, si remanenta decenta in profil fructat-picant, pana la urma sunt convins ca isi va pastra potentialul de evolutie. 

De fapt, avem acum in pahar nu pe Mihail si Gavrilă, ci, mai degraba, pe Mișu si Gabiță.

IG Dealurile Olteniei, 14,5%, ~50 lei, 84 pct

PS: La multi ani!

ReSERVEle Contelui (Vinul Cavalerului Rezerva Contelui alb, rosu si rose)

foto: serve.ro

Varianta alba este un 2015, IG Dealurile Munteniei, Sauvignon blanc si Riesling de Rin, 13%.  Vine intr-o culoare aurie nu foarte intensa, cu reflexii verzui, o aromatica florala, cu tuse de pepene galben si citrice, gust bine echilibrat, rotunjor, amintind de pepene galben si pomelo, pe final. Amabil, fara colturi, usor de baut, cu alcool bine integrat. Un vin convivial, "casual", dar cu o nuanta eleganta. 84 pct

Roze-ul 2015, blend din Cabernet si Merlot, IG Colinele Dobrogei, 13,5%.  E un roze sensibil la temperatura de servire. Mie mi-a placut racit mai energic, recomand 8-9 celsius, altfel va parea nitel cam greu. Culoare clasica, aromatica de pepene galben, piersici, banana, fructe rosii. Gust destul de fresh (60%, sunt glumet, cum ma stiti), undeva intre exuberanta juvenila de la Vinul Cavalerului si finetea roseului recunoscut, din gama Terra romana. Altfel, extrem de versatil. 82 pct

Vinul rosu este un 2013, IG Colinele Dodrogei, 14%, Cabernet-Merlot. Culoare frumoasa, rosie-rubinie intensa, vin de corpolenta medie, cu nas de vin proaspat, nabadaioas, usor verde, cu arome de prune, proapete si uscate, afine,coacaze, ciocolata. putina vanilie, taninuri bine crescute, amabile, dar multe. 83 pct. E genul de vin care ar face fata la carnea de oaie, de exemplu.

Sunt vinuri listate in magazinele specializate pe la vreo 28 lei, cu un pret de Horeca recomandat la 55 lei, fiind o subgama Vinul Cavalerului, pozitionata usor mai sus. Si ambalajul trimite inspre acolo. In fond, numele intreg e Vinul Cavalerului Rezerva Contelui, deci nu e o gama total distincta. 

Toate sunt cupaje si asta e diferit, fata de gama de baza, cel putin. Se pare ca proportiile si soiurile nu sunt batute in cuie, in fiecare an oenologul Aurel Rotarescu hotarand ce blenduri vor umple aceste sticle.

In concluzie, as zice ca nu am rezerve fata de Rezervele Contelui. Sunt vinuri corect facute, iar la 55 lei reprezinta o alegere de buget buna, din meniul de bauturi al locantelor patriei.

O trecere prin Pitesti cu oameni tineri si vinuri batrane

Si asa am ajuns pe Valea Oltului si intr-un final inserat la Pitesti. Aici ospitalitate, copii jucandu-se, pastravi si pastrame rumenindu-se si vinuri bune peste tot. Serios, la Ionut Popescu e casa vinului, o concentratie mare fiind la poarta, unde exista un magazin foarte bine dotat, cu mai toate bunatatile neoase, plus vechituri din lumea larga. Cateva ne-au trecut pe la nas in acea seara. Dan Micuda a fost partas la adunare si puteti gasi notele de degustare pe blogul lui. 

Imi permit, la randul meu, sa fac unele mici selectiuni:

ameteala, ceva?

A servit drept aperitiv un Berlucchi Cuvee Imperiale Brut, spumant italian fermentat prin metoda clasica din chardonnay si pinot noir, de o calitate foarte, foarte buna! Nu sunt de acord cu Dan in ce priveste comparatia nefavorabila cu champagne, eu unul incercand cel putin doua nume mari din celebra apelatie franceza mai putin bune decat acesta. Deci aviz amatorilor!

Tondonia tinto 1984, de la Lopez de Heredia,  s-a prezentat bine, cu aromatica previzibila pentru varsta sa, de padure toamna si usoare tuse de foaie uscata de tutun si marochin. In gust baubil, agreabil, plin de dulceturi si acadele, destul de lung pe final, cu note glicerinoase, persistente. Nu mai trebuie asteptat prea mult cu aceasta Rioja de linie. Daca imi amintesc bine e o crianza, deci nici macar reserva! Oricum pedigree-ul producatorului s-a vazut si iata- chiar daca nu e cel mai bun produs al cramei l-am putut bea cu succes dupa aproape 30 de ani! 

Vegaval Plata Grand Reserva 1993 un DO Valdepenas (de la Bodega Miguel Calatayud) serios, cu nas de piele, tabac, si un gust de fructe rosii suculente, cu taninuri fine, dar prezente, cu tuse picante, de condimente si o parte vegetala aromatica. Finalul e dominat de impresii de fruct dulce-acrisor, semn ca vinul e inca in viata si mai are satisfactii de oferit. O surpriza neasteptat de placuta prin amplitudine si echilibru si un semn ca nu numai Rioja si Ribera del Duero pot oferi vinuri mari.

Fac mentiunea importanta ca aceste doua vinuri spaniole se pot cumpara de pe Vinescu.ro, alaturi de multe altele.

Geiben Thornicher Ritsch Auslese 1976 s-a prezentat destul de bine, e in continuare un vin bun (iata o impresie din martie 2012), dar mi se pare ca incet-incet se apropie recomandarea "a se bea acum". Parca a mai pierdut ceva din persistenta citrica, aromata si mieroasa de pe final, dar e in continuare un riesling stas si o afacere buna. 

O hai sa-i zicem "batranica in devenire" a fost Cuvee Charlotte 2002, cunoscutul vin al celor de la SERVE Ceptura. Desi nu a fost bine plasat in coada degustarii, din vina noastra evident, parand mai greoi decat indurau papilele la acea ora si in respectiva filiatie, cu notele sale confiate, pline, corpolente si dulcege- nu prea surprinzatoare avand in vedere ca e un blend de feteasca neagra si cabernet sauvignon, totusi ceva surprinzator a oferit: vivacitatea. Exista inca taninuri sanatoase si un pic de zvac datator de sperante si pentru cativa ani de acum incolo. Doar ca intuiesc o aromatica din ce in ce mai glicerinoasa, dulceaga, cu gemuri si dulceturi. 

E drept ca in memoria mea afectiva nu vinurile vor ramane. Cel putin nu pe termen lung. Finisul cu cea mai mare remanenta il va avea intalnirea in sine, cu doua fetite jucandu-se cu papusile lor si parintii vorbind nerozii de oameni mari la masa. Si credeti-ma cand va spun ca nu a existat un  loc mai potrivit si mai natural pentru o sticla de vin decat pe acea masa, in acea seara.

O vizita de lucru la SERVE Ceptura (21.09.2013)

SERVE e genul de crama la care ma duc cu placere deoarece stiu ca o sa fie distractiv. E simplu, nu tine de parti-pris-uri, e ca un restaurant favorit unde cunosti lumea, patronul si lautarii, unde te simti bine si-ti face placere sa revii. Nici vinul casei nu-i rau, ce sa mai...

Si asa am facut regulamentara vizita prin vie, la confluenta cabernetului cu pinot-ul, unde se gaseste un "amfiteatru" natural, frumos de privit si de pozat (daca ai cu ce). Cei care au mai fost- au bazait un pic, dar usile autocarului au ramas ferecate, la fel ca urechile tovarasului Savulescu, directorul de vanzari si organizatorul escapadei.

Intorsi la cabana de degustare de la crama am fost intampinati de Mihaela Tyrel de Poix si enologul Aurel Rotărescu si dupa cateva cuvinte de intimpinare am fost pusi la treaba (adica degustare).

Licorile, care au fost analizate si ulterior la bufetul maiastru pregatit de cei de la Terra Carpatica, s-au prezentat destul de bine, nu ca as fi avut dubii. Sa mentionez ca dintre albe- Milenium 2012 (sauvignon blanc si riesling), chardonnay-ul Terra Romana 2012 si desigur Cuvee Amaury 2011- au fost sub reflectoare. Iar la rosii mi-a placut jovialitatea feteastii negre Terra Romana 2011, si desigur cele doua cuvee-uri, Charlotte 2010 si Cuvee Alexandru 2007, un vin pe cale de disparitie si care poate fi achizitionat doar de aici, adica de la sursa. Bonus a venit un magnum de Charlotte 2007, care nu a dezamagit, parand foarte tanar si de viitor, ca sa zic asa. 

S-a desfasurat si un concurs de cupaje si toate au iesit fantastice, cu mentiunea ca cel propus de Ionut Popescu, Razvan Jurca si Darius Tulbure a fost mai pe placul juriului. Oricum, o ancheta a DNA va face lumina in acest caz. Noi (Horia Hasnas, Alexandru Farca si subsemnatul) n-am putut decat sa-i felicitam printre dinti si sa le uram succes in continuare celor de pe locul trei adica echipa lui Dan Micuda si Darius Pripon. 

In afara de asta, va dati seama, daca pui laolalta atatia oameni de spirit si de cuvant, iar apoi le mai dai si sa bea, nu e de mirare ca hohotele de ras se vor auzi din strada.

Iata, in final, cateva impresii de la degustare, ca sa nu ziceti ca n-am muncit si noi:

Sauvignon Blanc/Feteasca Alba 2012 Terra Romana, un vin proaspat, floral si aducand a fructe verzi. Seamana cu o feteasca alba 100% si e foarte baubil. 82-83

Milenium Alb 2012- un cupaj de sauvignon blanc si riesling de Rin, care aduce in nas ceva tuse uleioase si de baric. Para si ananasul fac legea si pare ceva mai polisat si elegant decat jovialul precedent. 84

Chardonnay 2012 Terra Romana. Marturisesc ca imi place acest vin, deoarece consider ca utilizarea baricului (in acest caz, in stadiul de fermentare) s-a facut cu discernamant. Aduce a ananas, vanilie, paine prajita, iar in gust a gutuie si paducel. 85

Cuvee Amaury 2011, un vin alb de top, cu un nas delicat, de flori de lamaita si levantica, cu tuse herbale, dar si fructate, de caisa si mar copt. Am zabovit un pic asupra lui deoarece s-a dezvoltat destul de interesant de la ultima degustare. Nu mai aduce a sauvignon blanc bun de Chile, ci s-a desfasurat in ceva mai fin, mai delicat.

Rose Terra Romana 2012, confirma ca e un roze romanesc foarte cautat. Are un nas floral dar si cu fructe rosii de padure, fragi si capsune, cu tuse de caisa si grepfruit in gust. 83

Milenium Rosu 2011, ramane acelasi vin juicy si lin curgator, cu taninuri moi si dulci si arome placute de mure, zmeura si vanilie.

Feteasca Neagra Terra Romana 2011 s-a desfasurat herbal, dar si cu arome tipice de prune, porumbe, trufe de ciocolata. Gust mustos, cu prune coapte la intrare care se usuca pe final, contrastand interesant cu impresiile picante si usor amarui de pe final.  84. E vinul pe care l-am preferat la masa, mai ales la cele cateva "uscaturi" traditionale.

Cabernet Sauvignon 2011 Terra Romana vine acum de pe plaiurile dobrogene. E usor morocanos, ierbos si brusturos, si trebuie aerat nitel pentru a-si defasura notele de fructe negre si cele carnoase, condimentate. 83.

Cuvee Charlotte 2010 aduce o aromatica de boia dulce, musetel(!) chiar si putina menta (nu prea stiu de unde ar putea veni, avand in vedere ca, de aceasta data, pe eticheta nu apare cabernetul), carne afumata, iar ca fruct- prune si dulceata de afine. Bun. Absenta cabernetului il face usor diferit ca stil fata de editiile din trecut. 86

Cuvee Charlotte Magnum 2007. Un vin destul de inchis, cu arome tenebroase, de condimente pudra intr-un bazar arab, carnos si solid.  stafide, cafea, afine, visine, vanilie. Nu da semne de oboseala. 88 pct.

Cuvee Alexandru 2007- am scris in mai multe randuri despre acest vin si de data aceasta nu pot sa nu remarc lentoarea cu care evolueaza. A trecut mai bine de un an de la ultima degustare si cu exceptia unei bulvervante impresii aromatice de infuzie de tei care se adauga evantaiului aromatic si asa destul de amplu n-am sesizat urme de evolutie accelerata. 90 pct.

Parcela de merlot e bine pazita de animale cu doua sau patru picioare 

poza clasica cu struguri (cabernet sauvignon)

Asta e o inovatie, pe acelasi butuc
 aveam sus struguri verzi, la mijloc rose si jos negri :)

Prezentati arrrm!

Unii se distreaza, altii muncesc. Viata e grea si nedreapta!

aici ne-a altoit Aurel Rotarescu:)

La Rotenberg (15 septembrie 2013)

Ziua Portilor Deschise la Crama Rotenberg. Mihail Rotenberg in salopeta sa de blugi. Chestie de imagine.

Conacul vechi de nou, gratare. Un tractor cu remorca si ladite cu struguri. 17 hectare. Un singur strugure: merlot. Nu mai putin de 10 vinuri.

Singura noutate, fata de vizita anterioara, este ca celebrele tomberoane au disparut. Fermentatia va avea loc in budane de 1500 litri. E ceva exotic, intr-un fel, sa revezi lemnul in lumea inoxului. 

Si mai e ceva. Mi s-a intarit ideea ca se poate face vin bun si fara marketing agresiv, fara 20 de degustari prin restaurantele patriei, fara reclame in 10.000 de reviste. Stiu ca suna idiot, dar stiti cum e, daca nu mai bei o bere cu un amic vreo doi ani, cand il revezi la un botez ai impresia ca nu s-a schimbat nimic in viata lui, asta pana nu-ti povesteste una-alta si iti dovedeste contrariul. 

Abordarea lui Rotenberg e diferita si ramane de vazut daca va da roade, dar in mod cert are o directie. De exemplu, Menestrel a fost vinul oficial al Festivalului Enescu. Nu s-au batut tobele in Carrefour si nici nu ne-am trezit cu un afis cat teatrul national intr-o intersectie. Dar am vazut clipuri de prezentare pe Money Channel. Tot de exemplu, oarecum bizar fata de directia generala, accentul e pus pe retail si nu pe horeca. Chiar daca crama nu produce vinuri foarte ieftine, ci dimpotriva. 

A fost o zi frumoasa, norii amenintatori de dimineata s-au risipit, iar chestiunea s-a transformat intr-o voioasa petrecere campeneasca. S-au facut vizite in crama, in vie, degustari. Lumea s-a simtit bine. Oricum, la el acasa si vinul pare mai hatru, mai rustic, mai autentic. 

Daca ar fi prin Romania vreo 20 de rotenbergi, fiecare cu damblaua lui (poate ca m-as imprieteni foarte tare cu rotenbergul-babeasca neagra, fara sa uit sa le dau mesaje de la multi ani celor cu grasa sau cu busuioaca), cred sincer ca lumea vinului ar fi mai interesanta.

Ce s-a degustat:

Roze Ceptura 2012. Miros turbulent, de ceapa, gust oarecum plat, cu nuante de căpșune. Exista o finete a lucrarii si un stil spre rose-ul light, mai putin extractiv. Partea rea este alcool pregnant, noroc ca-i productie mica si nu va apuca sa nasca. Una peste alta- 78.

Rapsod 2011 o culoare stralucitoare, rosie-rubinie, cu ceva purpuriu. Un nas de dulcețuri, fructe de padure, patlagina, carne afumată. Gust destul de suculent, cu tușe de vișine, acid, baubil. Taninuri prezente, dar nimic deranjant. 83. Chiar mi-a placut, are un pret decent si e jovial. 

Menestrel 2009 culoare mai intensa decat rapsod, tuse olfactive de caramel si magiun. In gust e dulce acrisor, catifelat, ciocolatiu. 83-84 

Emeritus 2008 Un nas baton cu rom, usoare tuse de sirop de patlagina, carne afumata, In gust visina face legea, dar am sesizat si note de cafea, nuca verde si coaja de para. Pe ansamblu e viguros, dar suplu, apar si taninuri uscate, care provoaca salivatie, mai ales pe final. Bun si cu posibilitati de viitor. 87.

Bine, puteti s-o luati ca o gluma, dar mai ales notele de carnuri afumate s-ar putea sa nu fi venit din pahar, ci de la gratarul de afara. Voi relua problema la o data ulterioara, ca sa ma lamuresc:)

Toate bune, pe data viitoare!

Exista viata si dupa supermarket: Lidl

Stiati ca...decat sa dati 100 de lei pe vinuri din hypermarket mai bine dati 50 pe vin dintr-un magazin specializat? Satisfactia va fi la fel. Cate vinuri coapte, oxidate, cu arome bizare date de pastrarea necorespunzatoare n-am platit pana acum, incat poate ma intelegeti de ce ma feresc de acest canal de comercializare. Hypermaketul (romanesc) merge doar pentru vinuri de consum, testate, proaspat aduse in raft, asta primesc, merci!

Em incercat doua vinuri din noul lot de la Lidl. Vreau sa remarc in prealabil ca asa se face! Iti aduci un lot consistent de vinuri noi, faci o lansare cu presa de specialitate, pliante, afise stradale, reclama la tv. Asa se face daca esti lant de hypermaketuri, se intelege. Prin contrast, la Metro, exista zeci de vinuri inedite, in general italienesti, de peste 35-40 de lei fiecare, probabil bune, de care nu scrie nimeni, si poate pentru ca viata are obiceiul sa imite arta, nici nu le cumpara nimeni.

Apoi faci lobby cu Vinul.ro. In numarul curent (54) degustarea principala consista din noile vinurile frantuzesti de la Lidl, iar punctajele primite te lasa cu gura cascata. Un  cru bourgeois bordolez de 92 pct la 80 de lei, un Rhone Village de 90 pct la 30 lei (!) deci veritabil campion la rpc, alte cateva sub 40 lei la 86-87 pct, inflatie de puncte, nu alta.

Eu, cititor fidel si om cu frica lui Dumnezeu si a incapacitatii de plata, mi-am zis sa incerc treburile laudate la bani putini. Uite una, uite doua:

Cote de Provence 2011 Rose. 30 lei. Ca in cazul de mai jos n-am retinut cine e producatorul, pentru ca de regula e o succesiune rapida de initiale, semn ca vorbim de cooperative capitaliste de productie, dar nu-i bai, oricum e un Lidl exclusive, nu-i ca si cand il puteti bea si la Marriot. 

Vinul e provensal, nimic de zis, cu nas initial mineral si de cirese, dar trebuie racit bine, pentru ca altfel se dezechilibreaza si ies note neplacute, acetice si spirtoase(desi e moderat alcoolizat la 12,5%). In gust e robust, condimentat, cu arome previzibile de zmeura, capsuni si cirese (nici unele prea coapte). Spicy on the finish. 82 pct, pentru ca imi place stilul, dar cred ca a fost mai vivant in primavara. Sticla e smechera, chestiune la care oamenii astia din Provence se pricep, dar fata de cru classe-ul de care va ziceam acum cateva zile e mare diferenta. A mers bine impreuna cu o aventura, cum e orice rezervare online la Blue Air la pachet cu cateva telefoane cand lamuritoare, cand panicarde. Daca mai avea Tarom zboruri pe acea ruta probabil ca ar fi fost chiar de 84 sau 85 pct!

Valreas Cote du Rhone Villages 2011. 30 lei. Amu' trebuie spus pentru cei mai lenesi cu utilizarea google ca Valreas e un cru de Rhone (pe numele intreg Cote du Rhone Villages Valreas). Ma indoiesc ca in Franta merge ca la noi, sa pui denumirea comerciala ca o denumire de origine, adica vinul sa fie de fapt Dealurile Moldovei cu denumire comerciala "Panciu". Deci ramane asa, da? Nu-i doar Villages, e Valreas. Apropos, au si un Plan de Dieu in oferta, care e tot un cru, nu doar o denumire cuvioasa.

E bun, va zic, are coloana vertebrala a GSM-ului, dar e catifelat, molatic, ca o ligioana care pare adormita pana iti sare fulgerator la gat cu cei 14,5% alcool, ceea ce nu-i o surpriza pentru Rhone. Apoi sa mai zic ca toate accesoriile, de la sticla, la capison, dop (nomacorcul e lux fata de asta), eticheta, tot, tot iti sugereaza o ieftinaciune suspecta si care ma face sa cred ca nu va rezista prea bine, acolo "langa banane sunt, domnu'!", unde l-am gasit. Oricum vinul e bun, cu tuse pamantoase, chiar accentuat minerale, pielarie, treburi din astea pentru maniaci, dar si fructe negre, visine si picanterii, cu morala delicioasa de "ei, na, s-a si terminat?". Temperatura de servire e sensibila, prea rece pare apos, prea cald- te omoara! Deci 84-86 pct. Sunt vag pentru ca l-am incercat cu o exceptionala pastrama de capra si acum nu stiu daca delicioasa si condimentata mancare sau lin curgatorul vin frantuzesc a fost de vina pentru starea de lobotomie feerica resimtita vreo 30 de minute dupa, dar cred ca si merg gura in gura impreuna.

Later edit: in afara consursului va atrag atentia asupra cidrului de Normandia Duc de Coer (4,5% alc, tot Lidl, tot nou, 10 lei/sticla, tot laudat ici-colo) care e neasemuit de...rau! M-am dus ca la pomul laudat si am cumparat trei sticle. Vai de mine, ce gust reductiv, de fructa in putrefactie, sulf la la nebuni, ceva oribil! Au gustat si cativa alti bloggeri, in relas, la hotelul din Urlati, sa le cada plombele, nu alta! Deci...atentie, da? 

Un chef la SERVE Ceptura (2012)

Part I
Cand m-am urcat in masina sambata dimineata stiam ca la destinatie- crama SERVE din Ceptura, dar si dupa, la hotelul din Urlati, exista o probabilitate destul de mare sa nu ascult 4 ore muzica de camera si sa discut despre problemele filosofice ale fictiunilor juridice sau despre post-structuralismul francez in cultura romana. Trebuie sa va raportez ca in final treaba a fost surprinzator de aproape de asteptarile mele.

Am ajuns la fata locului, ne-am urcat intr-un autocar plin cu oameni care beau vin si dupa asta mai se si lauda cu asta, am facut o plimbarica prin vie, pana in varful unui deal, un loc interesant la confluenta plantatiilor de cabernet si pinot, loc plin de privelistea ordonata a randurilor de vie din vale. Apoi intampinati cordial de gazda Mihaela de Poix, am tras o degustare cu exponate din tot portofoliul cramei, cu capat de linie la Ajaccio, unde raposatul conte de Poix avea un domeniu. A urmat un bufet pus la dispozitia stomacurilor incercate de aciditatea vinurilor de catre o firma din Buzau, producatoare de treburi neaose, gen zacusti, babicuri si alte daravele gustoase. Dupa care a urmat o vizita in crama propriu-zisa, "udata" cu mostre de baric. Dupa cafele si discutii cu alti bloagari si ziaristi ne-am imbarcat unii spre casa altii spre Casa Colinelor din Urlati unde zarurile au fost aruncate destul de rapid, la propriu pe cutia de table si la figurat cu Millenium alb si rosu, dupa gust si disponibilitate. Vorba multa sub supravegherea atenta a tovarasului Savulescu, mai mare peste vanzarile de la SERVE, controverse (pluta vs screwcap). Mai trec in revista o pastrama foarte buna si metalele grele emise de telefoanele a celorlalti supravietuitori, de la ora 5 dimineata. Altceva, in afara de ospitalitate si lucruri bune, nu mai retin, poate doar puterea curativa a unei ciorbe la un popas de langa Buzau.

Part II. Sa bem!
In noua cabana ridicata la intrarea in crama, stateau randuri randuri de sticle. Dupa trecerea lor in revista, pot sa-mi copii notele de degustare, poate intereseaza pe cineva, poate ca nu. Ele zic asa:

"Vinul Cavalerului Sauvignon Blanc 2011- soc, grapefruit, gust citric moderat si racoritor din pespectiva socatei, a grapefruitului si sucului de lamaie, aciditate mare, si in context pare apos, diluat, dar de vorba lunga. 78

Vinul Cavalerului Roze 2011- uitati aici, mai pe larg. 80

Terra Romana Sauvignon Blanc 2011, un SB firesc mai serios decat ruda de mai sus, cu iz exotic, dar si vegetal si mineral, avand grapefruitul ca nota dominanta. 82.

Terra Romana Milenium Alb 2011, vin dobrogean, blend de SB si riesling- flori de tei, elegant varatec, piperat si acid, cu miez de caisa semicoapta. 82.

Terra Romana Chardonnay 2011. Un vin reusit si destul de expresiv. Note calde de baric, aducand a coaja de paine calda, pudra de cacao, apoi gutuie. In gust apare si vanilia, grapefruit alb, mar. 84.

Cuvee Amaury 2010. O treapa superioara de calitate. Apare painea prajita, dar si un frumos si diafan iz floral, in gust apare gutuia, treaba care imi place foarte mult, usor vanilat, dar pe ansamblu un vin fin si echilibrat, care are chiar si un mic potential de invechire. 85

Cuvee Amaury 2011. Inca neetichetat, pare usor mai vegetal, cu o aromatica amintind de pielita de strugure copt, levantica si lamaita, in rest mai vivace, din pricina prospetimii, deh, dar si ceva mai corpolent. Sper sa nu ma insel, dar are un potential mai bun decat 2010. 86.

Vinul Cavalerului Merlot 2010. Un merlot ok, foarte baubil, cu buna tipicitate si tuse clasice de fructe negre. Juicy. 79 pct.

Terra Romana Pinot Noir 2011- mostra de baric. Inca nu pot spune ceva remarcabil despre el, tribulatiile maturarii se simt prea vii, mai e pana la varianta finala, stabila, dar prezinta "simptome" de pinot serios.

Terra Romana Feteasca Neagra 2010- un nas agresiv de fructe rosii si ceva bourgonaisse, de grajd si pamant. Note tipice de prune coapte, afine si piper. Un corp mediu, l-as mai lasa poate se mai calmeaza  taninurile, ceva cam prezente. Deocamdata 80, cu potential de 83.

Terra Romana Cabernet Sauvignon 2010- un vin nadadaios, ierbos, cu tonuri de fructe negre, cu o aciditate usor iesita din corp, cu indicii elegante, minerale, dar si un strop de "verde". Exista sperante.  81.

Terra Romana Millenium Rosu 2011- mostra de baric- un blend reusit, zemos, si mai prietenos decat precedentele rosii, deborband de fructe dulci(dude, coacaze si afine), ciocolata neagra, cu un finish persiatent si interesant cu tuse de seminte prajite. Poate si pentru ca a fost mai gata de consum: 84 pct. 

Cuvee Charlotte 2008. A prezentat un nas usor afumat si tuse de visina, fructe negre, ierburi aromatice, dar are (mai ales prin comparatie cu frumusul vin din 2007) un gust inca agresiv, taninos, chiar daca indulcit de niste fructe confiate. Finalul e promitator, lung, cu cafea indulcita si picanterii elegante. Pe ansamblu, poate ca se va lumina in timp, poate ca nu. De precizat ca din variate motive e un blend de merlot si feteasca, cabernetul lipsind din blend la aceasta editie. Mi-l amintesc din 2010 si nu mi se pare ca a evoluat prea mult. Poate e de bine. 85-87 pct.

Cuvee Alexandru 2007- 90 pct. L-am revizitat in tihna de curand.

Domaine Peraldi 2009, unul dintre vinurile infratite, corsicane.  In primul rand ca aparitia e de pinot sau beaujolais, rubiniu, stralucitor, nu e un vin tipic mediteraneean gros, dens. E un vin fructat, light si baubil, cu fructe nitel cam coapte, delicios la degustare si putin obositor la consum. Nasul e interesant, divers, cu ierburi aromatice, ciocolata cu lapte, fructe rosii, iar in gust un melanj placut de afine rosii, cirese negre, coacaze si un  final condimentat, tonic. 85 pct."

Pe scurt, pentru grabiti: Millenium alb 2011- pentru ca e amabil; Cuvee Amaury 2010, 2011, pentru ca e elegant si complex; Chardonnay pentru ca e nevoie si de el, Millenium Rosu 2011 pentru ca e fructat si delicios, gata de a fi baut; Charlotte pentru ca imi place de ea, Alexandru pentru ca e pe cale de disparitie. 

Si babicul de Buzau, pentru ca a fost mult, rosu si gratis:)

Part III. Sa vedem! 
foto (courtesy of Sorin Pamint):

Peisaj

Aurel Rotarescu si Dan Savulescu

Vinuri bune

Portofoliu SERVE

Cabana de degustare

George Mitea si Sorin Pamint

Bloggerimea de Galati

Gazde mari

Radu Rizea si eu, doi filosofi care au dat teoria pe practica. Mai apar: Dan Micuda si Valentin Ceafalau, care nu mai stiu ce aveau de ras

Nu ma injurati! 2

Nu ma  injurati! 1

  

Ce sa bem de Paste?

@crestinortodox.ro

Oua, cas, ceapa verde, ridichi, drob, stufat, pulpa de miel la cuptor cu usturoi, pasca, cozonaci. Isuse, numai ce le-am enumerat si imi vine sa iau un colebil. 

Ce o sa mancam stim in mare, dar cu ce o sa bem e o problema. Ce vinuri ar merge in aceste combinatii brutale dar gustoase?

In 2010 Radu Rizea ne spunea ce ar merge. Anii trec si parca ar merge un update. Foarte personal, adica n-o sa va spun ca Moise a coborat de pe munte si mi-a spus ce sa beti, ci mai degraba la ce vinuri ma gandesc cu voiosie atunci cand am in fata o masa plina. Si dupa buget.

Antreuri. Marea problema e oul.  Ma gandesc la o Zghihara de Husi 2011 Averesti (20 lei). La prima vedere e atat de acida incat ar topi si invelisul unui reactor nuclear, apai un galbenus amarat de ou. In practica insa ar putea sa para apos. Eu zic ca are o aromatica suficient de intensa sa faca cat de cat fata. Sauvignon Blanc 2011 Varietal Misiones de Rengo (Chile, 20 lei). Proaspat si sprintar, va face ca ceapa verde si ridichile sa nu mai stea stingere in farfurii. Muscat Ottonel sec 2011 "Cocosul" Recas(25 lei)- macar ceva va mirosi bine:). 

Randul doi: Feteasca Regala 2011 Castel Huniade sau SB 2011 din aceeasi gama Recas(17 lei). Livia SB, de la Garboiu (dar o sticla din zilele noastre, 18 lei). Dry Muscat de la Alcovin Macin (25 lei). La mai scumpe nu as merge, nu ca n-as avea destule in camara, dar pur si simplu nu cred ca merita. S-ar pierde pe drum, si ne-ar parea rau dupa bani si placerea nesatisfacuta:). 

Problema Drobului se rezolva cu  rose proaspat sau rosu light. Rose: Vinul Cavalerului (19), Frunza(10), un rose de provence din Kaufland(17). Top Stuff: Rose Sole 2011 Recas(40), Eclipse Basilescu 2010 (35), Stirbey 2011(40). Rosii: babeasca neagra Glia 2008-2009, de la Senator(18), pinot noir Vinul Cavalerului de la Serve(22), burgund 2009 Wine Princess(25), Rara Neagra de Purcari 2009(26). Lucruri de buget mai mare: Babeasca Neagra sec 2009 Domeniile Nicoresti (50), un cru beaujolais (Saint Amour, Cote de Broully, Morgon- 50-70 lei). Eu zic sa nu urcam mai sus in Burgundia ca o sa ne doara tare portofelul si parca un drob traditional nu prea merita atatia kilometri. M-as gandi si la Feteasca neagra La Cetate 2010(45). 

Stufatul: miel si multa verdeata puternic aromata (ceapa si usturoi verde). Practic merg si rosiile de mai sus, dar parca ar trebui sa urcam in corpolenta. Syrah Cososul 2010(25), un vin de care nu am scris inca, dar care e foarte lichid:), si se duce pe gat cu o rapiditate de speriat. Foarte reusit. Merge si feteasca neagra. Special Reserve Halewood (oricare, le cam iese an de an; 22), Budureasca (e demi, dar bine mascat- 18), Livia de la Graboiu(18). Mai sus vine categoria grea: Ceptura 2009(45) de la Davino (sau Unicom Productions, cum se incapatateaza sa-si spuna), Negru de Dragasani 2008 Stirbey (70),  Syrah M1 2010 Murfatlar (75) dar si rosul 3 hectare Sable Noble. Aici varietatea e mare. 

Friptura de miel: aici usturoiul e problema(daca s-ar putea nitel mai moderat ar fi mai bine). Ne trebuie un vin piatra ponce ca sa faca fata. Mic: CS Castel Huniade 2011(17), sau Frunza 2009 (daca mai gasiti, 10). Corcova CS/Merlot 2008 (25). Mouviedro Reserva 2006, din Spania- la 21 lei. Grand Reserva Felix Solis 2004(25 lei). Se gasesc in Kaufland. Cu bugetul redus e greu la felul principal...La buget mai darnic, avem de ales: Merloturile Rotenberg (generic, eu as alege un Primus sau un Clasic- 80). Alira Merlot 2009(45). Prince Matei 2008(sau oricare alt an- variatia de calitate e mica-80). Merlot Prestige 2008 Domeniul Coroanei Segarcea (50). Merg si alti baieti mari: Syrah 2009 Nachbil, Golem 2008 Basilescu, Uberland 2008 Recas, Cuvee IX Lacerta, Dragaica rosie/Smerenie de la Oprisor (mai trecute nitel, intercati sa gasiti 2007,2008), DCR 2008 (sau de care gasiti, mai ales din cauza etichetei, foarte in ton cu ocaziunea) Davino, chiar si o Charlotte 2007 (my pick), dar numai daca ati lasat-o mai moale cu usturoiul- altfel o macelariti! Aici imaginatia poate adauga multe, mai ales importuri. Practic orice vin de tinuta ar trebui sa faca fata fripturii de miel. Desi cred ca ar trebui si noi sa mai gatim mielul in alte feluri...

Deserturi, daca mai poate cineva. Traditional vorbim de pasca si cozonaci. Deci vinuri dulci (ori demi). 

Mic-mic: Schwaben Wein Muscat/feteasca regala 2010-2011 (11). Mijlociu: eu unul o sa scot un auslese Geiben de la naftalina, dar nu le gasiti oriunde (de fapt, direct de la producator:). Daca n-ar fi acestea, as investi in clasicele Tamaioase Stirbey si Origini Budureasca. Merge si o Grasa buna, poate stiti voi una. Sau o busuioaca de Pietroasele, de la Basilescu. Sau Lacrima de 10 ani+, de la Murfatlar. 

Mi s-a facut si foame si sete, nah! Hai, toate bune, fericire, sanatate, Paste Fericit si linistit, ca nu mai pot! 

Ce s-a intamplat in 2002?

Cineva mi-a trimis pe mail un link catre un top muzical romanesc din 2002. Oh, that takes you back!

Vreau sa spun muzica gen Hi-Q, Animal X, 3 sud-est, BUG Mafia. Classic stuff! Na, dati un click aici , daca tineti mortis.

Pe langa amuzamentul initial a urmat o perioada de naucire: ce faceam eu in 2002? Greu, greu... Starea civila? Aaa...Nu. Griji, probleme, frici, rate, datorii? Poate doar amicului Viorel, si numai in Vama Veche. Planuri de viitor? Pai castigarea premiului Nobel pana la 21 de ani a cazut. Asa ca trec printr-o perioada de redefinire a obiectivelor. Pe la inceputul verii am terminat prima facultate, filosofia. Fire Club, bye-bye! 

Dar pana la urma ce s-a mai intamplat in 2002? Pai, ask google! Iata ce zice wiki: a fost un an linistit, nu prea s-au intamplat lucruri grave. Brazilia castiga campionatul mondial din Korea si Japonia, cu Ronaldo in forma maxima. Moment istoric:  Romania intra in Nato.

Filmele anului au fost in lumea mare LotR: The Two Towers, Harry Potter (unul din ele) si Spiderman. Eu unul imi amintesc de Minority Report si al nostru Filantropica. Imre Kertesz castiga Nobelul pentru literatura.

Va dati seama ca dupa toata anamneza asta ar fi trebuit sa incerc si un vin din romanesc din 2002. Dar ce vin? Pai vedeti aici e buba: de unde poti sa cumperi la noi un Domaine Ceptura Rouge din 2002, sau un Prince Matei sau Cuvee Charlotte din acelasi an? Noi nu aveam comercianti care sa exploateze fenomenul. Poate nici consumatori, cine stie. Aproape ma resemnasem cand kaboom! ideea! Exista un loc in care vinurile nu au varsta, in care poti gasi recolte antice si de demult, si nici macar nu costa mult!

Ce bine ca exista Billa!

Asadar intru intr-un astfel de magazin si pe raft ce vad? O adevarata verticala Rosso di Valachia! 2002, 2004, 2005, 2007...17 lei! Cum sa rezisti? 

Mai pe seara deschid pretiosul trofeu, un vin mai vechi pentru Romania decat un chateau bordolez din anii '80. Adica va dati seama ce inseamna pentru un producator existand din secolul 18 un vin din 1980? Dar pentru Romania, in schimb, un vin din 2002 este ca o excursie in preistoria vinul bun pe aceste meleaguri!

Stantat pe verso o data din 2005. A stat vinul 3 ani in crama? Foarte bine, imi zic. Bronz Decanter. Si asta e bine. Faptul ca a stat 1000 de ani intr-un raft de Billa: nu e bine. Dar n-am cumparat vinul asta pentru propria placere ci pentru a inchide cercul memoriei. Nu de alta dar 2002 n-a fost un an tocmai genial, pentru mine.

Nici pentru vinurile romanesti, aud. In umbra mai celebrului 2001, 2002 a fost mai degraba mediocru.

Culoarea este intensa, rosie-caramizie. Ok, asta stiam de la inceput. Miros: 2 lucruri. Pamant si miere de albine zaharisita. Gustul este...baubil, in mod cert a avut zile mult mai bune, dar nu e decazut. E pe duca, dar inca vorbeste, ca sa zic asa. Taninul, atat de abundent si in versiunele la zi ale cupajului de feteasca, pinot si merlot, inca exista, dar tot ansamblul s-a monolitizat. Adica gustul aminteste clar de scortisoara, prune uscate, iar pe finalul dulceag taninul isi pune carjele si ne arata ceva condiment si o tonica amareala amintind de pruna "natur". Si asta e tot. Oricat am mirosit, oricat l-am invartit, oricat am incercat sa-mi inchipui arome, n-am reusit. E ca un mos mizantrop care mai are 2-3 idei, dar fixe si repetate obsesiv.

Sigur, pentru a face dreptate producatorului in cauza- Cramele Halewood, trebuie subliniat ca e un vin din 2002 care sta probabil de 5-6 ani pe rafturi sau in depozite, cu siguranta nu in cele mai bune conditii. Dar spre deosebire de multi confrati de raft, acesta e inca vin. Nu in cea mai buna stare, desigur, dar vin, oricum. Nu pot decat sa ma intreb daca cineva are printr-o pivnita un astfel de specimen, pastrat corespunzator, si ce gust are. 

De fapt, contactul cu vinul acesta m-a dus cu gandul spre altceva. Combatem industria asta, ii acuzam de "demisec", de lipsa de strategie, de directie, de vointa, de stiinta, de preturi umflate, etc. Si daca sub acest vacarm exista totusi geme neglijate, nebagate in seama? N-avem de unde sa stim, desigur, pentru ca marketingul producatorilor nu e atat de destept incat sa faca verticale care sa scoata la iveala surprize. Adica dintre toti doar Vinarte e in stare sa ofere 10 ani de recolta (in fine, 9). Davino are alte planuri(ca intotdeauna), iar SERVE probabil nu are atatea sticle, din moment ce se ofera sa le rascumpere "cu orice pret", pe facebook.

Asa incat, daca traiesti tot timpul in prezent, e greu sa-ti amintesti trecutul si imposibil sa intuiesti viitorul. Iar in business asta e faliment curat!

Byzantium Rosso di Valachia 2007

Vinul este produs de Cramele Halewood. L-am gasit la Billa la aproximativ 17 lei. 

Vinul depaseste acest pret fara indoiala. In mare, notele de degustare sunt  asemanatoare cu cele de aici. Sa zic doar ca notele cerneloase si de ciocolata neagra sunt mai prezente, dominante, alaturi de afina, iar pe final, vinul este dintr-o bucata, greu, taninos. Nu e un defect in sine, dar mi s-a parut mai greu de baut. Un alt fapt de remarcat ar fi ca inca sta foarte bine pe pozitii, fructul si aciditatea ma fac sa cred chiar ca, desi vorbim de un vin destul de ieftin, daca il uitati intr-un colt inca vreo 3-5 ani, s-ar putea sa nu ii para prea rau. 

Puteti citi o alta parere despre el aici.