Se afișează postările cu eticheta 100-200 lei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 100-200 lei. Afișați toate postările

Ceva bun din Argentina: Pelleriti Priore Hostage Single Vineyard Altamira 2021

Daca am gustat la viata noastra cateva Malbec-uri argentiniene, stim profilul de negru intens, cu arome de mure, poate usor floral si adesea acompaniat de note de maturare gen vanilie, cocos, poate ciocolata uneori, taninuri moi, gust fructat.

Ei bine, in parte, unii din descriptorii de mai sus pot fi atribuiti si exemplarului de fata, insa desi Malbec cu siguranta, sunt cateva diferente notabile fata de majoritatea suratelor, mai ales din cele de buget. 

In primul rand culoarea nu este atat de intensa, exista niste irizatii luminoase placute care clipocesc in pahar, aromele, da, sunt cele asteptate, precise, fine, cu fateta de stejat prezenta, dar placuta si cu o amprenta minerala sesizabila. Gustul este suculent si proaspat, surprinde placut, taninurile sunt foarte amabile si lasa impresia de eleganta, de finete. Nu e de mirare cand aflam ca Pelleriti Priore sunt de fapt doi parteneri, unul oenolog vedeta internationala, celalalt pe partea de afaceri, dar nascut si crescut in Mendoza. 

Altamira e o subregiune vedeta, pe aici au vii si Catena Zapata sau Zuccardi, e considerat un climat rece, apoi viile sunt vechi si intelegi cumva de unde provine acel rafinament si delicatetea in plus, pe langa maiestria celor care il fac. 

O seara am fost tinut ostatec de acest vin, ceea ce, daca simtiti si voi nevoia sa fiti captivati cateva ore si de altceva decat de marasmul si vacarmul electoral, va doresc si voua!

Pelleriti Priore Hostage Single Vineyard Altamira 2021, 14%, de gasit pe Happywines.ro, momentan la 122 ron. De la mine: 94 pct


SERVE Cuvee Guy de Poix 2015

SERVE, prima investitie straina in viticultura romaneasca de dupa 1989, a fost si inca este un model de urmat pentru multe din cramele care au aparut ulterior. Crama din Ceptura a propus de la inceput vinificarea in sec. De altfel se zice ca feteasca neagra a fost febletea fondatorului Guy de Poix, astfel incat a fost firesc ca cea mai buna Feteasca neagra a cramei si indubitabil una din cele mai bune din Romania sa-I poarte omagial numele.

Vinul aduce o aromatica de fructe negre (ne duce cu gandul si la mure si la dude, dar nici pruna coapta nu lipseste) si picanterii- cafea, tutun, usoare adieri de vanilie si piper. Un corp mediu, suculent, cu o senzatie de catifelare si de eleganta. 

Intr-un fel seamana cu acele filme care isi bulverseaza specatorul prin rasturnari de situatie, care schimba tot ce ai crezut pana atunci, in grenul Memento, Shutter Island sau Vanilla Sky. Aici clickul apare cand citesti nivelul de alcool de pe contraeticheta. Si dintr-o data vezi cu alti ochi realizarea. Oenologul Aurel Rotarescu a dat dovada de maiestrie ca sa poata ascunde atat de bine printre pliurile calde ale licorii procentul de 15.5, care in realitate ar putea fi chiar mai mare. In ciuda acestui lucru, vinul are o curgere foarte rapida, daca intelegeti ce vreau sa zic, ceea ce este din nou remarcabil.

Domaine Ceptura Rouge 2015 DAVINO

Întreaga gamă DCR de la DAVINO este ca un autor clasic de literatură, pe care l-au iubit (sau temut) generații întregi. Oricum ar fi, este nelipsit din programa de bacalaureat, așa cum de aproape 15 ani și DAVINO este o apariție recurentă în orice meniu de vinuri care se respectă. Și niciun reprezentant al gamei nu spune povestea renașterii vinului românesc precum Domaine Ceptura Rouge. Multi ani a fost benchmark-ul, vinul metronom al industriei, oglindind prin reflexiile sale roșii-rubinii visul unor investitori pasionați despre cum ar trebui sa fie vinul superpremium din paharele romanilor cu gust.

2015 nu este diferit. Este același vin complex, cu arome suculente de fructe negre și roșii, dar și note date de maturarea atenta în baricuri, cum ar fi adieri de cacao, tutun, sol de pădure, abordabil după o recomandată aerare în vase de decantare, depliat, delicios, remanent pe papile, cu extract și densitate. Să-l bei an de an e ca și cum te-ai uita la Godfather. Chiar dacă îl știi pe de rost, tot iți va sari în ochi un amănunt pe care nu l-ai sesizat la precedentele vizionari.

Merlot, Cabernet Sauvignon si Feteasca Neagra; ~120 lei, in magazine specializate si horeca. 91 pct



Să bei cu trufie o Smerenie

Acestă etichetă s-a născut concept. Cu alte cuvinte înainte de a fi un vin a fost o idee. Ulterior s-a realizat și licoarea care să umple de sens conceptul.
Litania oficiala, excelent scrisă, zice astfel: "Smerenie este primul vin din România care a parcurs un drum invers: de la nume şi idee la licoarea închisă în sticlă. S-a vrut a fi un tribut adus sufletului nemuritor şi credinţei nesmintite, călugăriţei din chilie care se roagă pentru fiecare om întâlnit sau de care a auzit. Alchimia lui Liviu Grigorică şi puritatea soiurilor lucrate de Veronica Gheorghiu au fost exploatate la maximum pentru a obține un vin care „închide” această atmosferă. Asprimile tocite ale rasei călugăreşti – surprinse în taninii catifelați, cu astringențe plăcute. Răcoarea chiliei – descoperită în urme aproape imperceptibile de mentă şi eucalipt. Viaţa de zi cu zi – regăsită în parfumul de gutuie lăsată în fereastră şi de cireşe supracoapte. Nedezminţirea credinţei – revelată în puterea mare de învechire a vinului".
Asadar, traducând mai putin liric, vinurile monovarietale erau deja finalizate, însă abia după ce reputatul oenolog Liviu Grigorică și-a pus talentul la lucru, ele s-au îmbinat într-o formă care să transmită fondul deja creionat. După cum își amintește chiar el: "George Moisescu (omul cu ideea n.n.) m-a pus să fac un vin care să evoce o chilie curată de măicuţă. El amintea de parfumul discret de tămâie care vine din biserică, eu mi-am amintit de gutuile puse la păstrat în fereastră si a iesit un vin pe care cei care l-au gustat l-au considerat remarcabil. Eu îl consider ca fiind complet si „altfel“ decât ce oferă astăzi piaţa." 

Dar...s-o luam de la capăt. Istoria Cramei Oprișor începe din 1994, când un important producător din Germania (Reh Kendermann) decide să investească în România. Din 2001 apar și primele vinuri pentru piața internă, iar din 2008 Carl Reh Winery trece printr-un proces de rebranding care o transformă în ce este astăzi, cu accent pe tradițiile și istoria Olteniei. Astfel apar etichete precum Caloian, Drăgaica sau Rusalca. Firma are în exploatare aproximativ 250 de hectare în arealul comunei Oprișor, județul Mehedinți și îmbuteliază anual aproximativ 900.000 litri de vin.

Revenind la licoarea de astăzi, cupaj de  Shiraz (48%), Pinot Noir (29%) și Dornfelder (23%), Smerenie este unul dintre cele mai bune vinuri romanești recoltă de recoltă și cu siguranță unul dintre cele mai valoroase vinuri disponibile pe rafturile Selgros, atât din punct de vedere al calității, cât și al prețului. Care nu este mic (119 lei la ora scrierii acestor rânduri), însă este foarte competitiv față de alte surse de achiziție.


Ce primim de banii amintiți? O sticlă grea, premium, cu accesorii de calitate, lăsând o impresie sobră, bine anturată conceptului. Să nu uităm ca vinul este destul de tânăr (recolta 2016), așa încât după desfacere recomand decantarea (vinul este nefiltrat și pot apărea depuneri) dar mai ales aerarea până la câteva ore în vasul de decantare, pentru ca vinul este evolutiv aromatic și astfel îl vom ajuta să se deschidă. Cu greu am putea bate descrierea oficială, cu taninuri ei care amintesc de asprimea tocită a rasei călugărești etc, așa încât e mai eficient nici să nu ne propunem. În deplierea aromatică putem amușina note de cutie de lemn, sol de pădure, ciocolată neagră, marochin, vișine, coacăze și afine. Iar dacă nu le sesizați, să știți că nu e ceva groaznic, fiind nevoie de puțină experiența în aplecarea spre paharul de degustare. Însă cred că orice persoană poate recepta structura solidă a vinului, corpolența sa, dar și o amabilitate gustativă, un compozit catifelat în care structura tanică și aciditatea se susțin și se completează. Pe final apare o notă tonică, ușor amăruie. Cine știe, aici vor fi gutuile uscate pe fereastra chiliei...
Și da, când lași jos paharul, pe când vinul și-a lăsat deja marca pe palatin, iar aromele și-au împlinit odiseea prin celulele olfactive, papilele și viscerele noastre, vom avea sentimentul că licoarea experimentată este de mare calitate. Iar în opinia mea, vinul e departe de potențialul maxim. Ar trebui păstrat cu grijă și reîncercat peste 4-5 ani. În ce privește asocierile culinare, din rețetele mai recente urcate pe Selgros cauta pasiunea, aș vedea vinul alături de treburi cărnoase, cum ar fi cotlete de berbecuț la grătar sau o smerită și clasică tocăniță de vită.

Nu știu dacă veți simți adierea aripilor de înger pe umeri când vă veți întâlni cu acest vin, însă așa cum smerenia este o atitudine omenească dar înrădăcinată în cele sfinte, să reținem și că dragostea adevărată pentru vin trece dincolo de mundanul amețitor și plăcut simțurilor. Iar dacă licoarea ne ajută și ea, fiind meșteșugit lucrată precum cea de astăzi, și experiența noastră se va întregi printr-un sentiment cald, liniștitor și introspectiv. Singurul neajuns, peste care putem trece cu puțină penitență la o dată care se va stabili ulterior, este că prea multă Smerenie ne poate da dureri de cap! E mai bine în reprize mici și bine dozate, dar...dacă bicisnicul trup nu ne-a ajutat în fața ispitei, iar concupiscența ne-a învăluit de-a dreptul, să știți că pe lângă rugăciune ajută și o aspirină luata de dimineață.


articol aparut in cadrul proiectului Selgros cauta pasiunea

Corina Leoaica Tanara 2016


Un vin excepțional, private label, dintr-un AOC care stă în umbra mai cunoscutului Jurançon. Este un Petit Manseng in sec, chestie rară, întrucât, de regulă, din acest strugure se face un dulce cules târziu. 
Aromatica este neobișnuită, un melanj mineral, floral, fructe seci și exotice, iar gustul te aruncă într-un umami rar întâlnit în vinuri. Prețul nu e mic, dar cumperi o experiență. 
Unde mai pui prezentarea cu aportul lui Tudor Banuș și Serban Foarță...ah, și nu îl poți cumpăra pur și simplu. După comandă (care e de fapt o precomandă) o sa primești un telefon de la George Chendi (patronul și selecționerul vinurilor) care îți va povesti ce și cum despre licoare.


AOC Pacherenc Du Vic-Bilh, 14%, 143 lei pe smartdrinks.ro

BESSA VALLEY - Enira Grande Cuvee (2015)


Nu stiu daca de vina au fost ocazia, alinierea planetelor sau ceafa de porc, insa vinul de azi mi s-a parut exceptional. Nu culoarea vie, bordo intens, nici aromele de fructe de padure, prune si secondare de cutie de lemn, vanilie, tutun si marochin mi-au dat aceasta senzatie. Nici finetea gustativa, cu taninuri polisate si note galgaitoare de fruct. Ci echilibrul dintre componente pe care-l transmite. Echilibru care se manifesta firesc prin lejeritatea cu care se ofera norocosului bautor. Recomand! 


Merlot, Syrah, Cabernet Sauvignon si Petit Verdot, Bessa Valley, Bulgaria, 14%, ~140 ron, 92 pct




Grecia intr-o nuca: un vin, un poet de Nobel si o lautareasca de-a noastra cantata de unii de-ai lor

Biblinos este produs de crama elena Biblia Chora, un nume recunoscut pentru calitate, in Macedonia greceasca, la aproximativ 40 km de Kavala.

Dionysus, Alexander the Great, you name it, they got it
Ceea ce face aceasta eticheta deosebita e amanuntul deloc nesemnificativ ca vinul este produs dintr-o varietate fara nume, descoperita in 2001 pe coastele muntelui Pangeon
La noi nici n-ar putea fi legal produs asa ceva cu Indicatie Geografica, dar sa-l mai si vinzi cu succes la 25-30 euro deja ar fi vrajitorie. Asta daca nu aplicam dictonul "pe greci sa nu-i crezi nici cand..."

Licoarea, produsa din recolta 2011 (an deloc rau, pare-se) mi s-a parut foarte interesanta, aducand un sentiment de "naturel" a la Ferdi sau Dagon, ca sa arunc niste nume romanesti in ecuatie, pentru asimilare usoara. Culoare intensa, inca departe de maturitate, cu o aromatica complexa, evolutiva in timp, cu note preponderent herbale si de fructe rosii, cum ar fi rodii si zmeura, dar si tuse de ciocolata. In gust are o "muscatura" ca de espresso, cremos, cu intensitate pe palat. Se simt si taninurile din stejar, dar tot intr-un registru traditional, autentic, credibil. Acest atac se prelungeste in post, armonizandu-se cu note dulci-fructate, remanente ale stejarului in care a stat 12 luni. 

Alcoolul (14,5%) este excelent integrat iar asta impreuna cu aciditatea medie a strugurelui fac ansamblul foarte lin curgator.  


PGI Mt. Pangeon, 14,5%, 128 lei, 91 pct.

Si acum sa revenim la Lucruri bune. 

Exista un poet grec numit Giorgios Seferis. 1963 a primit un premiu mare, insa la poezie este ca la vinuri, de ca si cum vinul mare n-a fost vin mare inainte sa-i dea cineva important 95 pct. 
E un ciclu continand 24 de poeme, intitulat Mythistorema. Cateva din ele au aparut intr-o traducere a lui Aurel Rau, din 1965. Pasajul de mai jos se gaseste la inceputul numarului 4, "Argonautii":

"Şi sufletul
cînd vrei să-l cunoşti
trebuie să priveşti
în alt suflet.
Străinul şi duşmanul l-am văzut în oglindă."

Doar ca daca sapi dupa intreaga colectie, o vei gasi doar in engleza. Iar in traducerea lui Edmund Keeley pasajul suna asa:

"And a soul
if it is to know itself
must look
into its own soul:
the stranger and enemy, we’ve seen him in the mirror."

E usor diferit, nu-i asa? Traduttore, traditore. Sa incercam:

"Și un suflet
dacă este să se cunoască pe sine
trebuie să se uite
în propriul său suflet:
străinul și inamicul, [noi] l-am văzut în oglindă." 

La capitolul "scoateti o foaie de hartie si scrieti: ce a vrut sa spuna poetul?" as zice ca micile interpretari ale cvintetului de mai sus difera dupa varianta pe care o adordam. 
In cea romana ma duce cu gandul la cartografia relatiilor sufletesti, ca un enorm sistem de vase comunicante. Asa incat atunci vand vrei sa-ti cunosti viscerele spirituale n-o poti face decat in relatie cu un altul, de ca si cum sufletul este o harta a albiilor, paraielor, raurilor si tot asa pana la mari. Cand cineva drag dispare de pe harta ta, ramane o albie secata, un gol evident si presant, care se astepta umplut. Partea buna e ca in timp albiile vechi devin foarte propice culturii vitei de vie :) Ah, si nici nu incep cu teoria strainului inamic, ca se intorc Derrida et co in morminte.

Varianta engleza este la fel de fecunda, desi altfel in interpretare, dupa mine (Manolescu, Simion, faceti loc!). Aici ni se incumba ideea unui suflet care are la randul sau un suflet pe care-l cauta. Ca un soi de splirala, de regresie infinita inauntru. Arta, frate!

In aceeasi ordine de idei (exista o ordine in ce am spus pana acum, nu? :)), iata o (sic!) interpretare a binecunoscutei piese lautaresti Cine iubeste si lasa. Insa asta e versiunea din 2013 a formatiei elene de black metal Rotting Christ (da, puteti spune repede un Tatal nostru, inainte). Ea se gaseste pe albumul lor din 2013 "Κατά τον δαίμονα εαυτού", care inseamna mai mult sau mai putin "Fa ceea ce vrei". Ca fapt divers, acest dicton vechi este inscriptionat (in greaca) pe piatra funerara a lui Jim Morrison. Vocea a la Maria Tanase e a doamnei Souzana Vougioukli, tot respectul si consideratia, sarut-mana. Pe la mijlocul piesei parca simti, dupa vinurile maiastre precum cel de azi, eventual uzo, si atacul pe palat al cocktailurilor molotov din Atena, nu-i asa? Inainte de criza economica a fost aia spirituala, make no mistake!


Ok, pana la urma sunt aceleasi versuri. Deci care sa fie varianta "corecta"? Care traducator sau interpret are dreptate? Cine scrijeleste slove de aur pe pamantul sacru ("biblia chora", a!) al sufletului omenesc? Vinul, poezia, muzica, branza feta? (n-am putut sa ma abtin, scuze!)

PS: Ba' baeti care va ocupati de metale grele, vedeti ca are si tanti Romica Puceanu ceva pentru voi

THE FEDERALIST - The Federalist Chardonnay (2016)

Prima data mi s-a parut ca statuia tine in mana ridicata un pahar sau o sticla. Ar fi fost o chestie, dar nu e asa, cei de la Terlato fiind oameni seriosi si patrioti. Oare au votat cu democratii sau...?
Oricum, vinul e un etalon pentru ce inseamna Chardonnay-ul californian: corpolent, usor afumat, cu note tostate. Totusi, aciditatea nu lipseste si astfel condimentelor de cofetarie li se alatura note de fruct bine copt chiar insiropat, cum ar fi ananas, pere sau mere golden.
Textura este densa, cremoasa, mult mai potrivita pentru un pui bine rotisat decat pentru peste sau alte vietati marine. Pretul e ok, oricum cam asta e nivelul pentru un vin cu atare indicatie. Din fericire, calitatea este si ea sus.
14,5%, Mendocino County (SUA), ~100 RON, 90 pct 
foto: unvinpezi.ro

Chateau Fourcas Dupre 2015

Listrac-Medoc este o apelatie mica din Bordeaux. Mica, daca ne gandim la Bordeaux. Adica are doar vreo 570 hectare. 
Acest vin din recolta 2015 s-a ridicat la nivelul prestigioasei publicatii Wine Advocate, ai carei review-eri s-au declarat surprinsi de calitatea vinului, inca de pe vremea cand era o mostra de baric, acordandu-i 91-93 pct. 
E un blend de regula egal de Cabernet sauvignon si Merlot (impreuna cam 90%), cu ceva Cabernet franc si Petit Verdot. Vinul marseaza inca puternic pe partea de fruct, cu arome foarte volatile, evidente, de fructe negre si rosii, sa punem in casoleta: mure, afine, prune apoi, din alt registru: tutun, stejar uscat, nuante minerale de gudron si (avem voie sa spunem asta referitor la un vin!?) smoala. Usoare, amabile note de smoala, da? 
In gust partea fructata domina, cu aciditate care face vinul usor curgator. Ceea ce eleveaza lucrarea este impresia de echilibru, semn al unei structuri solide, care (pun pariu!) va oferi potential de evolutie cel putin mediu acestui Listrac nu foarte scump (in media zonei, se intelege). 
E bine!
13,5% 88-90 pct, ~100 lei in magazine specializate si online

Davino Flamboyant 2014


Atunci cand se scrie nota de degustare a unui vin, enumerarea unei liste intregi de descriptori aromatici este o uzanta deloc exotica (si cu cat mai multe fructe, flori si bizarerii cu atat mai bine), apoi e musai sa se foloseasca cuvinte mari in cazul celor mai bune (cum ar fi complex, intens, amplu, profund etc). 

Eu unul zic din prima ca Flamboyant 2014 e unul dintre cele mai bune vinuri aparute sub aceasta eticheta si unul dintre cele mai bune vinuri romanesti pe care le-am gustat vreodata. Poate cel mai bun. Aminteste de 2009, dar il poate depasi. 
Sigur ca avem un profil organoleptic de clasa, pe care ar trebui sa-l talmaceasca fiecare in parte, insa elementul esential pe care il am in vedere in "analiza" mea este structura foarte solida, care pare un soi de exoschelet care va tine vinul in viata multa vreme. Apoi ar fi melanjul gustativ amintind de umami si (daca tot suntem la capitolul laude) remanenta excelenta. 

Unicom Production, DOC Dealu mare, Cabernet sauvignon, Merlot si Feteasca neagra, 14,5% alc, ~160 lei in magazinele specializate, 96 pct.    


MAZZEI - Ser Lapo 2014, Chianti Clasicco Riserva


Daca vi se pare scump acest Chianti, aflati ca de banii astia cumparati traditie de la 1435, un classico, adica cu procent mai mare de Sangiovese (min 80%, in acest caz 90% cu restul Merlot) si din zone mai bune, si un riserva, adica minim doi ani de maturare dintre care minim 3 luni la sticla. Avand in vedere ca 2014 este recolta cea mai recenta de Ser Lapo Mazzei, putem concluziona ca nu n-au numarat zilele pana la implinirea minimului legal, ci ca au dorit sa ofere cea mai buna experienta de care sunt capabili la acest nivel de clasificare.


Dupa gustul meu e un Chianti scoala, aducand atat prospetime, cat si o moliciune califelata deranjata de mici taninuri obraznice. Am gustat acum o saptamana recolta anterioara (2013) si credeti-ma ca zece ani de potential de pastrare nu e deloc exagerat. 
Dupa putin aer vom descoperi o aromatica de frunza de crizantema, o adiere de tei, fructe rosii si negre de padure. Corpolenta medie, profil clasic. Recomandat alaturi de paste cu sos rosu, tocanite si nu in ultimul rand, pentru sporirea culturii generale.

Mazzei, Chianti Clasicco Riserva 2014, 13%, ~100 lei, 89 pct


Davino Flamboyant 2013

Acest melanj de Cabernet sauvignon, Merlot si Feteasca neagra, livrat intr-o roba rosie-rubinie intensa, cu reflexii purpurii, propune dupa o politicoasa aerare de 30 de minute arome dense de lemn dulce, mix de fructe de padure, stejar uscat, stafide si piper plus un iz parfumat, floral, si gustativ se releva vivace, acid si usor agresiv. Dupa mai bine de 6 ore se stabilizeaza intr-o aromatica de marochin, tutun fin, cu gust robust, avand o structura tanica dezvoltata, dar amabila cu papilele, cu un post "eternel" inducand un unami compozit de boia dulce, rosie uscata si oregano, iesind dupa cum se vede din obisnuitul notelor de fruct. Alcoolul este excelent integrat. Aerarea prelungita este recomandata.  

DOC Dealu Mare, Cabernet sauvignon (~70%), Merlot si Feteasca neagra, 14,5% alc, ~160 lei, 93 pct 


Misty Cove Ella Maria Marlborough Sauvignon Blanc 2014


Vinul de azi este un Sauvignon blanc fermentat in lemn, dupa care a petrecut inca 9 luni in baric. Stati pe pace, nu mi s-a parut zeama de vanilie, poate si datorita amanuntului ca sunt baricuri la a treia utilizare. Vorbim de o culoare galben pai nu prea intensa, de o aromatica amintind de corcoduse, piersici, iarba si stejar uscat. Culmea, pare mai putin flagrant decat varianta fara lemn, mult mai rezervat si elegant! Gustul continua impresia, cu nuante citrice, invelite in impresii de lemn tostate. Are o corpolenta si o aciditate medie, cu un final mediu, dulce-acrisor. Acum e momentul lui, daca ma intrebati pe mine.


Marlborough, Rapaura, Noua Zeelanda, 13%, ~120 lei, 89 pct


Chateau Piney Saint-Emilion Grand Cru 2011

Chateau Piney este un Saint Emilion Grand Cru.
Grand Cru, Premier Cru, Grand Premier Cru etc toate vorbele astea dau asa un sentiment de exclusivism! Adica, bre, eu nu cu orice bordo, ca un paysan, eu cu Grand Cru!
Hai sa vorbim un pic despre ce inseamna.
Romania are 183.000 hectare plantate cu vita de vie pentru vin.
Bordeaux are 120.000, deci e cam doua treimi din Romania, ca sa zicem asa. 
Saint Emilion e o bucata mica din intreg (pana la urma una din cele vreo 50 de "apelatii" din Bordeaux), cu aprox. 5400 hectare. Mica intr-un fel. Daca adunam supratelele producatorilor din top 3 romanesc, nu cred ca au impreuna suma asta (n-am socotit si Murfatlar pentru ca...numai de bine!). 

La momentul de fata (in fine, la cate contestatii si procese sunt pe rol, momentul de fata e un termen relativ), sus in varful piramidei vinului de Saint-Emilion sunt patru Premiers grands crus classés A.   Chateau Piney nu este unul dintre ele:)
Nici unul dintre cele 14 Premiers grands crus classés B. 
E printre cele 64 de Grands crus classés? A, stati sa verific...Nu, nu este!
Ce mai urmeaza? Urmeaza vreo 200 de Saint Emilion Grand Cru AOC (fara "Classés"), care sunt in afara clasificarii din 2012(2006, 1955...), adica nu concureaza cu nimeni ca sa primeasca apelatia. Sunt acolo pe harta si asta e!
Ei, aici e Chateau Piney Saint Emilion Grand Cru! 
Este detinut de cooperativa (sau asociatie), anume Union de Producteurs de Saint Emilion, care mai detin vreo 15 "chateau"-ri in zona.

Dupa ce am spus cele mai mai sus, ati putea intelege ca e un vin oarecare, insa nu e deloc asa, pana la urma de asta Bordeaux e cea mai celebra podgorie din lume.

Vinul de azi, un Bordeaux right-bank destul de clasic in exprimare, este produs din Merlot si un procent insemnat de Cabernet franc (35%) si prezinta arome de tutun, capsuni, afine, cirese si ciocolata neagra, e destul de plin si cu structura tanica robusta. Va recomand o aerare usoara (30-60 minute), ceea ce ar trebui sa stabilizeze aromele si sa macine usor taninurile picante din final. ~100 lei, 13,5%, 86 pct, ceea ce nu-i rau avand in vedere de 2011 e doar o recolta ok dupa trei ani consecutivi foarte buni (cel putin dupa vintage chart-ul lui Robert Parker).

Clio 2014 Bodegas El Nido (Jumilla, Spania)


Uaa, ce bestie! Mix de 70 % Monastrell, 30% Cabernet sauvignon, cu 24 luni in baric, care da o licoare opaca, densa, cu 15.5% alcool! 
Emana un sentiment de lume noua, exprimat prin cremozitate si o curgere frumoasa de taninuri dulci, sentiment confirmat de numele oenologului: vestitul australian Chris Ringland (creatorul Rockford Three Rivers). De altfel, crama e un joint venture intre acesta si familia Gil (Bodegas Juan Gil).

Olfactiv este destul de complex: afine, mure, macese uscate, cafea si un iz forestier incadrat de dulcegarii: lemn dulce si vanilie. Insa marea calitate e ca in ciuda senzatiei de densitate (utile la strunirea nivelului mare de alcool, chestiune stapanita bine in lumea noua), vinul nu da senzatii toride, gemoase ci denota savoare si un "free-flow" periculos. Lichidul cade, aburii urca. Are o buna remanenta, dulceag-condimentata.
~150 lei, 92 pct. 144 lei pe Smartdrinks.ro 



Rosiile DAVINO la sfarsit de an (Iacob 2014, DCR 2013 si Rezerva 2011)

Iacob rosu 2014 
Cabernet Sauvignon&Feteasca Neagra; 14,5%,  45-50 lei
Arome de fructe de padure (coacaze, afine), visine in ciocolata, piper, cafea si vanilie, un gust mai robust decat asteptarile, cu o concentratie superioara editiilor anterioare si o integrare buna a nivelului de alcoolul. Cred ca un potential mediu de invechire este de asteptat. Spre deosebire de anii precedenti 2014 a fost baricat integral. 86-88 pct

Domaine Ceptura Rouge 2013
Feteasca neagra, Merlot, Cabernet sauvignon; 14,6%, ~100 lei
La inceput are un iz de lemn uscat foarte puternic. Dupa 30 minute izul se disipa, mai degraba se transforma in miez de nuca si pielarie, ciocolata cu sare, si un iz delicat de fructe negre de padure si cirese. Gustul denota o structura inchegata solida, cu o suculenta placuta, intr-o coliziune de fructe acrisoare, nuante calde si dulcege de baric, dar si o certa salinitate (care nu stiu de unde vine). Rezultatul e spectaculos, un umami lichid, cu remanenta condimentata, care urla dupa o bucata buna de vita maturata. Alcoolul puternic (14,6) e excelent integrat. Un vin inca foarte tanar, mai rezistent decat mine. Cand s-a terminat sticla, inca mai avea de povestit. 12 luni in stejar, un pic mai mult decat la editiile anterioare, cand vorbeam de 8-9 luni. Cred ca acest detaliu a facut vinul mai adordabil acum, aproape de lansare. 91 pct

Rezerva rosu 2011
Cabernet sauvignon, Merlot, Feteasca neagra;  14,7%, ~260 lei
Portdrapelul DAVINO este un vin concentrat si inca pliat, cu o vinozitate amintind de un Amarone, fara sa treaca prin appassimento sau alte metode asemanatoare. Aromatica e compacta, chiar dupa o aerare de 24 de ore, arome cernenoase, de pielarie si lemn, lasand sa se intrevada un mix de fructe de padure, din care nu lipsesc afinele si coacazele. Gustativ apar un miez de nuca neprajit, fructe uscate si vinozitatea de care aminteam. Desi vinul are inca de pe acum depuneri, e dificil de decantat, avand si particule foarte fine, care inca nu pot fi separate. 
Are toate ingredientele sa se transforme in timp in ceva minunat, insa nu e vinul pe care sa-l cumperi pentru consum imediat. In mod cert are multi ani in fata, asa ca nu e niciun motiv de suparare. 91-93 pct.

Apogeum Feteasca Neagra 2012 Domeniile Tohani si doua vorbe despre caftul de pe Facebook

Domeniile Tohani fac o afirmatie foarte ambitioasa odata cu aceasta Feteasca neagra. Nu putina lume a crezut ca distanta de la Sange de Taur la medalii de aur si vinuri de 90+ este prea mare, insa, vorba reclamei din pauzele CM 1990, "daca vrei, poti"!
De la bascalie la buzele lui François Hollande au trecut cativa ani de investitii si incercari, insa iata ca Apogeum 2012 se prezinta astazi cat se poate de respectabil. 
O culoare rosie rubinie cu reflexii purpurii, tuse elegante de lemn, condimente, prune uscate, dulceturi, tutun fin, rotunjime gustativa, o buna suculenta, cu tuse de ciocolata neagra si final usor vegetal. 
Pe scurt, vinul mi-a lasat o impresie foarte buna, de eleganta mai degraba new-world.  13,8% alc, bine integrat, 140 de lei. Bate cu putere la usa celor 90 de pct si inclusiv din acest motiv, este fara indoiala una din cele mai bune fetesti negre disponibile in acest moment

Probabil stiati ca la cina dintre Klaus Iohannis si François Hollande, in urma vizitei acestuia din urma in Romania, s-au servit albul Solo Quinta (Recas), Feteasca neagra pomenita si un dulce de la Liliac. 
Tohani s-au umflat in pene pe Facebook, postand o fotografie a sticlei cu mesajul "Consumat şi foarte apreciat de elitele europene, precum Francois Hollande, Preşedintele Franţei, Apogeum-Fetească Neagră, confirmă că este cel mai bun vin roşu din România". La scurta vreme, oamenii de PR de la Recas reactioneaza similar, printr-o poza cu Solo Quinta cu mesajul "Felicitări Apogeum Fetească Neagră pentru obţinerea autoproclamatului titlu de “cel mai bun vin din România”. Din partea Solo Quinta 2010, deţinătorul Marii Medalii de Aur la Vinalies Internationales de Paris 2011 şi primul vin degustat de Francois Hollande în România". Dupa care si Cuvee Uberland, rosul cel mai cel de la Recas, i-a soptit ceva de bine Fetestii din Dealu Mare. 
Adevarul e ca daca l-a baut Hollande e de la sine inteles ca-i cel mai bun din Romania. De ca si cum Hollande insusi l-a cerut special. Iti si inchipui cum i-a zis lui Iohannis "draga Klaus, am auzit ca aveti un vin extraordinar aici la voi. Nu se intampla sa ai pe aici o sticla din Feteasca Neagra Apogeum?" Zis si facut!
Si Cramele Recas au sarit țuț, ca, vezi Doamne!, calarim si noi valul Hollande si, in acelasi timp, dam un bobarnac concurentei. Very funny. Astept sa fiu invitat la majorat! Insa aici pot sa inteleg ca a fost un moment in care mingea era deasupra fileului si au avut de ales daca sa sara sau nu. Grea alegere!
Serios, eu credeam ca in domeniul vinului comunicarea e mai eleganta, ca vinul nu e bere si nici punga de chipsuri, insa se pare ca m-am inselat. 
De acum incolo ma astept la cel putin 20 de "cele mai bune vinuri din Romania", care, ca sa evite imbrancelile celorlalti aspiranti, vor avea un asterisc la sfarsitul sloganului, cu trimitere la textul ilizibil din josul fotografiei: "conform punctajelor la concursul inter judetean Strugurele de argint Faurei 2015" sau  "conform unui studiu realizat de Asociatia lustrangiilor profesionisti din Romania". 




Domaine Ceptura Rouge 2012 DAVINO (Unicom Production)

Un vintage foarte reusit este acest 2012. Cupajul de Cabernet, Merlot si Feteasca neagra a iesit impunator. Complexitatea aromatica marcheaza un nou etalon din seria Domaine Ceptura, dupa un 2010 aproape la fel de reusit. Avem o avalansa de descriptori posibili, de la diverse tipuri de ciocolata, la dulceturi, fructe confiate, fructe mai degraba negre, pana la arome mai deosebite amintind de ierburi, tutun, carne uscata. Gust robust, dar fara a-i lipsi suculenta. Final lung, cu usoare accente de lemn dulce si picanterii. 14%, excelent anturat extractului. Dar peste toate sta impresia de soliditate si de anvergura. 
Pana la urma, in alti termeni, e genul de vin care nu se da in laturi de la preluarea ostila a atentiei degustatorului. 
~100lei, 92 pct

Vinurile rosii de top de la SERVE Ceptura

Mi s-a spus ca vinurile mele ocupa prea mult spatiu din luxuriantul apartament. Asa ca am inceput un proces de  marire a spatiului locativ printr-o metoda aparent simpla, dar destul de anevoioasa:) Si anume, bautul. O treaba grea, dar cineva trebuie s-o faca si pe asta. 
Am facut o revizie printre vinurile din dotare si mi s-a pus pata pe cele de la SERVE, pe care le-am baut incet si pe rand. Iata cateva impresii:

Cuvee Guy de Poix 2012. Feteasca neagra. Un vin cu o aromatica ciudata, cu fatete minerale si afumate, visina din visinata. Tot ce a fost fantastic la 2011, complexitatea, eleganta, felul maiastru in care se ascundea nivelul mare de alcool. nu am regasit in 2012. Mi-ar place sa cred ca poate sticla n-a fost reprezentativa, ca e neasezat bine in sticla, desi...Pentru ca nu face cinste numelui de pe eticheta. Plus ca a iesit iar de 15,5%. Deja pare ca procentul mare de alcool da individualitate acestei etichete si nu alte considerente.

Cuvee Charlotte 2010. Feteasca negra si Merlot. Ce vin placut si cat de cameleonic! De fapt e prost spus cameleonic, pentru ca un cameleon consuma o gramada de energie sa se faca una cu mediul, pe cand 2010-le de la Charlotte face exact invers. E ca un David Bowie. Mi-e lene sa si caut de cate ori am scris de el in trecut. Cred ca acum ar fi a patra sau a cincea oara. E un soi de record. De data asta a fost un vin cald, sensibil, fata urme de imbatranire, cu o aromatica condimentata, ierburi aromatice, prune si mure. 87

Cuvee Alexandru 2007. Cabernet sauvignon (cu 14% Feteasca Neagra). Culoare matura, aromatica frumoasa, depliata de ceai Earl Grey, forrest floor, caseta de lemn, afine, cirese negre. In gust taninurile nisipoase se aglomereaza pe final dand o impresie usor amaruie si iodata. Final "sec", ca un amarone, daca vreti. E un moment bun de consum, notele de maturitate dau eleganta si complexitate. 90










Smart Drinks of Bucharest

Smart Drinks of Bucharest s-a nascut din nemultumirea lui George Chendi fata de targurile traditionale din domeniul vinului. Goodwine si celelalte asemanatoare nu ii ofereau tipul de client pe care si-l dorea, asa incat a hotarat sa-si organizeze propriul "targ". Dupa cum stiti, Alma Tim (firma) si Smartdrinks (magazinul online) au un portofoliu luxuriant, astfel ca realizarea unui targ populat integral din propria "ograda" nu e deloc imposibila.

Vinuri alese, vreo suta, numarate ochiometric, s-au integrat minunat cu locanta aleasa, cladirea casei de licitatii Artmark, de langa Ateneu, pe care va recomand s-o vizitati chiar daca nu aveti zeci de mii de euro de cheltuit pe opere de arta, intrucat este o bijuterie arhitectonica.
In curte, o replica mai "robusta" a ilustrei Venus din Milo te facea sa-ti para rau pentru ea. E mai greu de degustat fara maini.
Si a fost destul de lucru!
De la burgundiile de la Aegeter si Chablisienne, Ronul de sud al celor de la Brotte, pana la californienele de la Terlato, de la Ksara exoticului Liban si pana in indepartatul Chile cu ale lor Bisquertt. Au fost doi producatori de Champagne, vinuri de Porto- Calem, toscanele de la Cafaggio, asociatia de producatori italiani La Vis, grecii de la Alpha Estate. Si peste toate romul Diplomatico din Venezuela (salut, Jose!), ginurile Monkey 47 si Brooker's, niste beri dintre importurile Ursus (e drept ca prezentarea lui Virgil Dumitrascu a fost mai buna decat berile) si un free bar cu tigarile Sobranie, pentru viciosii care inca nu s-au lasat, o selectie de bitter-uri americane de la Fee Brothers, care mai de care mai exotice, de la cele cu coaja de portocala si pana la unul cu telina si usturoi!
Si apa a fost "altfel", imbogatita cu vitamine si diverse extracte din plante si fructe, produsa de Merlin's, in Piatra Neamt.
Au fost workshopuri, prezentari facute chiar de reprezentantii producatorilor, chestiuni interesante care cam lipsesc din "repertoriul" targurilor mari de noi, ba chiar si preturi promotionale. Astfel, toate licorile au putut fi achizitionate la aprox 20% mai putin decat pe site.

Iata, punctual, cateva "highlights", desigur trecute prin filtrul personal, asadar perfectibil:
Veuve Devaux "D" Millesime 2000 brut, varianta magnum. O afacere de familie, cooperatista, produce doar cu struguri din productia proprie, aprox 700.000 sticle anual. Coloare, aurie, stralucitoare cu efervescenta foarte placuta. Nas elegant de briose, flori albe si coaja de portocala. Gust fresh, cu aciditate vivanta, lung, final usor tostat. Foarte, foarte elegant. 50/50 Pinot noir si Chardonnay. 92 pct. aprox. 600 lei, magnum (toate preturile sunt cele de pe site-ul SmartDrinks).
Besserat de Bellefon Cuvee des Moines Millesime 2002 brut.Vinul propune pe langa vizualul galbui, cu perlare ireprosabila, un profil aromatic intens, cu alune de padure, dulceata de pere, mandarine nu foarte coapte. Gustul e foarte robust, cu aciditate taioasa, face pofta de mancare instantaneu.Pe fondul acesta acid, finalul e foarte persistent, usor tonic, facandu-ma sa ma gandesc la o gutuie. 50% Chardonnay, 30 Pinot meunier, 20 Pinot noir. 91 pct aprox 200 lei.
Brotte Vacqueyras Vieilles Vignes 2010. Un nas foarte elegant, cu cirese negre, mure, coacaze, coriandru, lemn uscat. Taninuri fine si matasoase. 91 pct. 130 lei, va ziceam de el si aici.
Chimney Rock Stags Leap Cabernet Sauvignon 2010, Terlato Family. O bomba! Pe langa profilul asteptat, intens fructat (afine, cirese, coacaze), cu note de ciocolata si impresii pamantoase, impresioneaza prin structura: taninuri fine, bine integrate cu aciditatea fructata si nivelul serios de alcool (14,5%). Cabernet american 100%. 90 pct, aprox 300 lei.

Jean-Luc&Paul Aegerter. Toate vinurile mi s-au parut excelente. 
Meursault 2011. O, dragii mosului, aceste specimene ne arata de ce sunt ridicoli cei din Romania, Chile sau de aiurea, care pretind ca chardonnay-urile lor au alura burgunda. Vin elegant, dar gustos, cu lemnul bine integrat prin pliurile sale cremoase, opulente, amintind de o tarta cu lamaie. 92 pct, 150 lei
Pouilly-Fuisse 2013. La fel, o densitate remarcabila, firesc cu fruct mai viu, acaparant, cu arome de alune de padure si migdale combinate cu o dulceata vanilata, care ramane minute bune. 91 pct. 130 lei
Volnay 2009. Un pinot mai delicat, din regnul fructelor rosii, suculente, galgaitoare, cu impresii ierboase si picante. 89, 140 lei.
Pommard 2010. O forma de Pinot impunatoare, cu structura ceva mai musculoasa (pentru specia sa), rezultat dintr-un an foarte bun pentru apelatie. Aromatica tipica, dar ce iese in fata e structura solida, care promite multi ani de viata. 91, 180 lei.
De la Chablisienne mi-a placut foarte mult Chablis 1er Cru Vaulorent 2012, o combinatie reusita de floral, mineral, aciditate si finete. Usor salin si intens floral, citronat in gust. 90 pct. 100 lei.

Au mai fost vinuri foarte reusite, cum ar fi un Calem Colheita Tawny Vintage 2000 sau Triannia Botella 2010, insa concentratia de bunatati face impractica o trecerea in revista completa. Sunt convins ca ceilalti bloggeri prezenti la eveniment vor contribui la intregirea tabloului.
In concluzie, a fost un eveniment de prezentare a portofoliului foarte reusit, bine gandit si care ar trebui sa dea de gandit atat organizatorilor de targuri cat si celorlalti importatori mari. Eu unul m-am bucurat ca am fost acolo, ca am avut ocazia sa degust cateva vinuri foarte valoroase (la propriu si la figurat), sa stau la taclale cu prieteni vechi si noi, totul intr-un ambient foarte elegant. 
Ba chiar, miercuri seara, am onorat piata Universitatii cu ilustra-mi prezenta, avand oarece mustrari de constiinta, mai ales dupa ce am beneficiat si de ospitalitatea lui Catalin Mahu, in La Mama din apropierea Ateneului.
Deci, cum ar veni: Sus paharul, jos coruptia!

PS: am "imprumutat" cateva fotografii. Pentru o imagine mai clara, va invit la un tur foto, aflat chiar pe pagina de facebook a evenimentului.