Despre legi, aporiile negative ale lui Platon si un pahar de Lafite

In meseria mea te intalnesti cu cele mai ciudate spete. Clientul te plateste si iti cere o parere bazata pe lege, indiferent de cat de ciudata este problema. E un domeniul de activitate unde bunul simt nu este de ajuns. Intr-o zi, mi se cere sa raspund la intrebarea: poate o firma sa ceara daune morale altei firme? Era un caz de concurenta neloiala, pe Legea 11/1991.

Bunul simt ti-ar putea raspunde repede: da, de ce nu. Dar nu e suficient. Trebuie sa-ti aduni resursele, putinul invatat in scoala, experienta, google si tratatele de specialitate si sa formulezi un raspuns motivat in drept.

Cautarea raspunsului m-a purtat inapoi in cealalta studentie, de filosof junior, care a avut loc pe Gabroveni, si uneori la facultateJ

Am gasit o decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie deosebit de…pilduitoare. Sper sa mi-o amintesc corect. Google nu m-a ajutat s-o regasesc si astfel sa v-o ofer spre delectare. O fundatie cerea, printre altele, daune morale parlamentului intr-un litigiu avand o miza aparent stupida, dar interesanta, daca stai sa te gandesti putin: publicarea ingredientelor si a pretului lor de achizitie ale felurilor din meniul cantinei parlamentului. Fundatia respectiva banuia, pe buna dreptate as zice, ca pretul mancarii la parlament este mai mic decat ar trebui, facilitatea de a manca la preturi modice nefiind un drept castigat prin lege de catre parlamentarul roman. Evident, daca o ciorba costa 6 lei, iar senatorul X o cumpara cu 2 lei, rezulta ca restul de 4 lei este platit de catre…ati ghicit…contribuabilul roman.

Fond, apel, recurs. Inalta Curte respinge intr-un final cererea, la ambele capete. Lista de ingrediente si preturile nu se pot face publice deoarece…sunteti gata? E tare asta!...reprezinta un secret profesional al bucatarului, iar celalalt capat (cel care ma interesa pe mine) a fost respins deoarece…Ei, Platon, Kant, Freud, Heidegger, filosofie fina, moncher! Persoanele juridice nu au sistem nervos central, sinapse, neuroni, etc. asadar nu au constiinta. Daca nu ai constiinta, nu ai demnitate. Daca nu ai demnitate, nu poti suferi de pe urma incalcarii ei, si daca nu poti suferii, nu poti cere daune morale. Asa ca “se respinge recursul formulat de fundatia X ca fiind nefondat”.

Aici am ramas pe ganduri. Ma gandeam la judecatorii care s-au chinuit sa formuleze aceasta decizie. Ce polemica filosofica, cu argumente psihologice, teologice si morale trebuie sa fi fost! Nici mai mult, nici mai putin, Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei a hotarat, prin acesta decizie, ca sentimentele unei fiinte umane sunt datorate existentei sistemului nervos central! Dumnezeu, Fiinta, Daimonul, toate cele! Nimicuri! Ai neuroni- ai demnitate! Sf. Anselm din Canterbury se intoarce in mormant! Burta lui Toma D’Aquino zvacneste datorita hototelor de plans! Milenii de contorsiuni dogmatice, de stradanii filosofice, de investigatii ale sufletului omenesc, rezolvate de o decizie privind pretul mustarului si al cotletului de porc in Parlamentul Romaniei!

E clar! Persoanele juridice nu au suflet! S-a hotarat! Dupa ce mi-am revenit din dezamagirea ca mi-am petrecut inutil jumatate din viata studiind meandrele inexorabile ale spiritului, o idee s-a infiripat! Cum ar putea, m-am intrebat! Asociatiile, fundatiile, societatile comerciale, pe scurt persoanele juridice- sunt niste fictiuni! Ele nu exista decat in mintile si datorita vointei celor care le-au fondat! Fictiunea juridica numita societate comerciala nu are suflet, nu este fiinta morala, si are un corp firav, format dintr-un teant de hartie aflat in sertarul unui jurist! Asta este! Firmele nu ajung in rai. Firmele sunt realitati juridice, nu fizice! Exista la fel cum exista si o ecuatie sau o formula chimica!

Cu toate acestea, firmele exista si ne influenteaza viata. Sunt ca fortele naturii. Scumpeste Petrom benzina? Sare si pretul cartofului. Economia functioneaza dupa un ciudat “butterfly effect”, cred ca sunteti de acord.

Abia ma impacasem cu Solutia, cand ce sa vezi? Guvernul in intelepciunea sa, modifica legea cazierului judiciar (290/2004), ca urmare a modificarii codului penal prin legea 278/2006. Si ce sa vezi? Se hotareste instituirea unui registru de evidenta pentru persoanele juridice. Poftim? Ca sa poate avea mentiuni in registru privind incalcarea legii penale, deci sa aiba cazier, cum se spune in limbaj obisnuit, rezulta ca societatea comerciala poate avea, pe cale de consecinta, capacitate de exercitiu, consimtamant, deci na, Suflet! Intrucat construirea de noi penitenciare, special dotate pentru societati comerciale, este exclusa din lipsa de fonduri, pedepsele aplicate firmelor infractoare sunt doar pecuniare, adica amenzi.

Sper ca ati inteles de ce mi s-a parut interesanta introducerea in codul penal a raspunderii penale pentru persoanele juridice. Pana de curand, infractiunile puteau fi comise doar de persoanele naturale. Ei, prin extinderea raspunderii si asupra persoanelor juridice, ne aflam in fata unei revolutii filosofice, avand in vedere ca firmele au aceeasi realitate precum Donald Ratoiul sau Ivan Karamazov. In lumina aceluiasi principiu, cred ca raspunderea penala ar trebui extinsa si asupra personajelor de desene animate, eroilor literari, si asupra ideilor, in general, ca sa nu ne jucam cu nuante.

Ah, chiar imi doream sa vad in zeghe a doua aporie negativa din Parmenidele lui Platon! Mi-a ranit demnitatea! O s-o denunt si ma voi constitui parte civila in proces! Voi cere daune de 1 milion de euro si munca in folosul comunitatii!

Ah, cat Lafite voi bea, asezat comod la o masuta in vreme ce ea, ignobila idee, va bate covoarele, de Pasti, in locul meu!

credit foto: iJayn