Davino Flamboyant 2013

Acest melanj de Cabernet sauvignon, Merlot si Feteasca neagra, livrat intr-o roba rosie-rubinie intensa, cu reflexii purpurii, propune dupa o politicoasa aerare de 30 de minute arome dense de lemn dulce, mix de fructe de padure, stejar uscat, stafide si piper plus un iz parfumat, floral, si gustativ se releva vivace, acid si usor agresiv. Dupa mai bine de 6 ore se stabilizeaza intr-o aromatica de marochin, tutun fin, cu gust robust, avand o structura tanica dezvoltata, dar amabila cu papilele, cu un post "eternel" inducand un unami compozit de boia dulce, rosie uscata si oregano, iesind dupa cum se vede din obisnuitul notelor de fruct. Alcoolul este excelent integrat. Aerarea prelungita este recomandata.  

DOC Dealu Mare, Cabernet sauvignon (~70%), Merlot si Feteasca neagra, 14,5% alc, ~160 lei, 93 pct 


Misty Cove Ella Maria Marlborough Sauvignon Blanc 2014


Vinul de azi este un Sauvignon blanc fermentat in lemn, dupa care a petrecut inca 9 luni in baric. Stati pe pace, nu mi s-a parut zeama de vanilie, poate si datorita amanuntului ca sunt baricuri la a treia utilizare. Vorbim de o culoare galben pai nu prea intensa, de o aromatica amintind de corcoduse, piersici, iarba si stejar uscat. Culmea, pare mai putin flagrant decat varianta fara lemn, mult mai rezervat si elegant! Gustul continua impresia, cu nuante citrice, invelite in impresii de lemn tostate. Are o corpolenta si o aciditate medie, cu un final mediu, dulce-acrisor. Acum e momentul lui, daca ma intrebati pe mine.


Marlborough, Rapaura, Noua Zeelanda, 13%, ~120 lei, 89 pct


Cum a fost la Ro-wine HoReCa (Selgros Constanța Nord, 5 mai 2017)

Pentru mine și, bănuiesc, pentru mulți dintre cei născuți cu mărul lui Adam la purtător (deși cunosc și niște distinse doamne care achiesează la opinia noastră), cumpărăturile sunt o necesitate care se face grabnic și fără o plăcere deosebită. E pur și simplu un lucru care trebuie făcut. Cele mai elaborate și detaliate cumpărături le fac în maximum o oră. Știți rutina: lista, plan mental al raioanelor magazinului, rapid, eficient! Singurul raion la care zăbovesc ceva mai mult este cel de vinuri, ca sa observ ce e nou și ce are un preț bun. În rest, a-mi cumpăra șosete e la fel cu a pune în coș detergent, pâine sau creioane colorate. Nu m-a prins microbul shopping-ului, asta e!

Vineri, 5 mai, a fost pentru prima oară în îndelungata mea existență când mi-am petrecut 5 ore într-un magazin. Probabil deja intuiți că singurul motiv pentru aceasta a fost că în interiorul său se desfășura un eveniment dedicat vinului, anume un spin-off al festivalului Ro-wine, numit Festivalul RO-Wine HoReCa
Eram curios cum s-a organizat topografic chestiunea. Ei bine, de cum intrai în magazin, standurile expozanților se întindeau în partea dreaptă, într-un mod similar cu Ro-wine-ul de la Fratelli București, de anul trecut, adică aceleași standuri din metal și lemn, luminate de spoturi și aproximativ cinci vinuri pe cap de producător.
Trebuie subliniat ca acțiunea a fost un Festival și nu un târg, mai pe înțelesul tuturor, vinurile nu se puteau achiziționa de la stand, ci doar direct din magazin, în măsura în care se găseau în portofoliul SELGROS. Apoi ca a fost un eveniment destinat HORECA, segment mult mai dezvoltat pe litoral decât în alte părți.

Într-o carte de Terry Pratchett este descris momentul când o broscuță, din cele minuscule care trăiesc toată viața lor în frunzele mari ale plantelor exotice numite bromeliade, din pădurea amazoniană, se ridică accidental peste marginea micului său univers și vede alte zeci și sute de frunze asemănătoare cu populația lor aferentă de broscuțe. Asa și cu bloggerii de vin care, robinsonați în lumea lor specifică, se ridică peste margine și descoperă o multitudine de alte lumi, a bloggerilor de bere, a cigar afficionados dar și, într-o frunză mai mare, pe cea a bloggerilor culinari.
Selgros cauta pasiunea este un proiect destinat în special celor pasionați de gătit, însă iată ca mi-am găsit și eu zona de confort, ca să zic așa. Pe cât s-a putut i-am împărtășit și colegei de campanie Carmen Paraschivescu aka Garda culinară, din geografia exotică a lumii îmbuteliate la 0,75.

Cramele și importatorii au oferit spre degustare o selecție destul de largă. Glumind, fiți încredințați că deși am gustat un număr semnificativ de vinuri, cămașa mea albă a rămas imaculată, deși undeva pe la Vadu Oii, pe drumul de întoarcere, un pahar de cafea fierbinte și amortizoarele defecte ale microbuzului mi-au dat mari emoții. 
Am reținut cu surpriză vinurile micii crame Dragași, din Drăgășani, exploatând doar 7 hectare de viță de vie. Întâmplarea a făcut să gust anul trecut câteva dintre vinurile din recolta precedentă și cred că prin cele din 2016 s-au realizat progrese. Dar toate vinurile (etichetate sub brandul Pelerin) au oferit un sentiment de plin și crocant, de la rosé-ul din Cabernet franc, la un Pinot grigio rosé, cu nuanțe de cupru, etichetat Ramato (după metoda italiana a fermentării pe pielițe). Sauvignon-ul blanc 2015 are încă o aciditate revigorantă.
Tot din zona Dragășanilor am apreciat Avincis Cuvée Grandiflora 2013, încă infant, un cupaj puternic de Cabernet sauvignon, Merlot si Negru de Drăgășani, precum si Cuvée Petit 2014, un sauvignon blanc cu aport de lemn care mi-a plăcut foarte mult. Tot din zonă, Domeniile Mennini au propus câteva vinuri frizzante, realizate în stil popular, direcționate evident spre sezonul estival, numindu-se Stelle di Mare. Pentru a nu lăsa loc la interpretări inutile, gama entry se numește "Cu bule".
La Casa de vinuri Cotnari (a nu se confunda prea tare cu mai bătrânii Cotnari SA) am apreciat, pe lângă Grasa de Cotnari Colocviu la Moscova 2015, și noul spumant brut natur obținut prin metoda tradițională din Frâncușă numit Colocviu la Viena. În ce privește spumantul din Busuioacă (Colocviu la Veneția) îmi permit să cred că alte metode de obținere a vinului spumant sunt mai adecvate caracterului profund aromatic al strugurelui decât metoda tradițională. Vincon m-a surprins cu Egregio Muscat Ottonel 2012, care în ciuda așteptărilor mele, s-a prezentat neașteptat de proaspăt și curat. Tot din zona Vrancei am apreciat spumantul româno-italian Cuartz Brut Alb de la Crama Gîrboiu. Nu departe, la Domeniile Panciu am degustat unul dintre cele mai bune spumante obținute prin metoda tradițională la noi în țară, anume Blanc de blanc brut, într-un lot nou, vintage, precum și probabil cel mai bun cidru romanesc, intitulat Ana are... cidru de mere, într-o varianta mai elegantă decât precedenta, în sensul ca aromatica e mult mai curata și prin urmare mai agreabilă.

Am trecut granița spre est către frații de peste Prut. Aici am trecut prin deja cunoscutele și apreciatele la noi vinuri de Purcari, unde rosé-ul, Pinot grigio și Sauvignonul blanc sunt an de an alegeri sigure, prin câteva vinuri de linie ale înrudiților de la Crama Ceptura, apoi prin câteva noutăți "exotice" din Transnistria, de la Kvint (pe filiera Produse Moldovenești), care pe lângă divinurile bune au propus și două vinuri liniștite: Electio 2015, un sauvignon blanc competent și un...o Viorica 2015, un strugure de-al lor, din familia muscatului. M-au surprins aceste denumiri, pentru ca nu cred ca au fost vreodată alegeri în Transnistria, iar Viorica e de fapt Natașa pe acolo. La Gitana Winery numai de bine, atât vinurile de linie cât și mai prețioasele Lupi 2012 și Petit Sophie 2015 prezentându-se foarte bine, iar Chateau Vartely stă bine cu spumantul lor brut și cu liniștitele Individo, toate proaspete și pline de fruct.
Hai să acceleram, că-mi pleacă microbuzul :) SERVE: cupajul Sauvignon Blanc/Fetească Albă 2016 foarte bun și repede curgător, ca de obicei; Crama Rătești: două vinuri excelente din 2016: un Sauvignon blanc și un Traminer, Basilescu: Feteasca Neagră Îngeri 2013, Golemul roșu; Sâmburești: Toate cele trei Chateau Valvis (Chardonnay 2014, Fetească neagră 2013, Cabernet sauvignon 2013); Tohani: Cuvee Nicolae 2016; 1000 de chipuri: mi-au plăcut noile Albe 2016: Tămâioasă și blendul de Tămâioasă și Sauvignon blanc. Mențiune speciala pentru Fetească Neagră 2015, un vin cu peste, Doamne iartă-mă, 17% alcool, însă foarte bine integrat. Viticola Sarica Niculițel: gama Caii de la Letea, vinuri moderne, foarte diferite de ce se făcea pe acolo acum 3-4 ani. Budureasca: Fumee sec ediția pentru Horeca, foarte reușit an de an; 
Clos des Colombes: nu poți să nu remarci Viognierul și Sauvignonul cramei, două vinuri foarte bune cu un profil distinct de ce există pe piața noastră; Vifrana: un pinot noir nou (2015, dacă nu ma înșel) etichetat Draculette (???), suculent, amabil.  Mențiune speciala pentru vinurile argentiniene de Mendoza (Mauricio Lorca) propuse de importatorul Wine Hunter: Gran Lorca Poetico Gran Malbec 2009 și Lorca Poetico Cabernet franc 2012, lucrări de toată isprava, poate cele mai bune vinuri prezente. Și așa îmi închei periplul cu un onest mea culpa pentru cele câteva standuri sărite. 

Aș remarca și sfertul de oră în care târgul a fost paralizat de prezența lui Gheorghe Hagi. Nu avea niciun rost să insiști, toți erau preocupați de obținerea unui suvenir foto cu fostul mare fotbalist, și nu îi poți condamna. În plus, se pare că i-a purtat noroc și lui, dacă ne gândim că în urmă cu doar câteva zile, echipa sa, Viitorul Constanța a câștigat campionatul național de fotbal.
  
Evenimentul a fost bine organizat. Nici nu mă îndoiam, având în vedere puterea de foc concentrată acolo. Eu unul am plecat de acolo cu "biblioteca" mărită, gustând lucruri noi și destul de promițătoare. E bine că și evenimentele dedicate vinului încep sa țină pasul cu această "industrie" în plină dezvoltare.


(credit foto Carmen Paraschivescu, George Mitea)

Sereole Soave 2016


Am scris despre eticheta aceasta si in cazul recoltei precedente. Multe lucruri nu s-au schimbat de atunci*. Pardon, ceva s-a schimbat: pretul e mai bun anul asta! 
In afara de asta, as zice ca Bertani Sereole Soave e ca un film pe care il prinzi pe un canal tv oarecare, si, fara sa fie cine stie ce profunditate cinematografica, nu tu Jertfa de Tarkovski, nu Rashomon de Kurosawa sau 8 1/2 al lui Fellini, tot stai cu ochii pe ecran pana tarziu in noapte, desi stii ca maine la serviciu va fi nevoie de o cafea mai tare. 
Poate fi un "clasic" de actiune cu JCVD, o parodie cu Mel Brooks sau (vai mie!) o comedie romantica cu Meg Ryan. Sau chiar filmul acela cu punctaj astronomic pe IMDB, Nu-stiu-cum Redemption, in care singurul lucru profund e vocea de povestitor al lui Morgan Freeman. Ei, exact asa e si vinul de azi.

Obtinut exclusiv din Garganega, sec, 13%, 40 lei, 82

*"Un vin din Garganega, care pe langa arome evidente florale, aduce olfactiv a fructe, cum ar fi perele si caisele. Are un gust "riguros", facand ordine pe palat, mai degraba in catalog citric-amarui, la temperaturi joase, motiv pentru care v-as sugera sa-l lasati un pic sa ia in temperatura, aratandu-se destul de plinut si satisfacator, cu moliciune de pepene galben si usor picant pe final."(noiembrie 2016)

Cuvee Petit 2014 Avincis


Desi provenit din recolta 2014, acest Sauvignon blanc partial fermentat si maturat in lemn e departe de a fi ajuns la maturitate. Culoare auriu putin intens, cu reflexii verzui, aromatica cu o fateta minerala bine pronuntata, apoi flori albe, agrise, grepfrut, iarba, gust robust, in care "fibra" vinului nebaricat se ingemaneaza cu nuantele de condimente dulci ale partii atinse de lemn: vanilie si usoare note de fructe exotice, cu o buna persistenta. Un vin reusit, livrat intr-o sticla grea, domnoasa, cu un potential de invechire mediu.

13,5%, DOC Dragasani, ~ 40 lei, 86 pct



Negru de Ceptura 2014 Crama Ceptura


Iata ca in baza de selectie a reprezentativei de cupaj tip bordolez neaos, adica Cab/Merlot cu ceva feteasca neagra, apare in peisaj si ilustratul Negru de Ceptura. Numele face destul de limpede trimitere la fratii mai mari de peste Prut, fiind cunoscut ca actionaritul este similar.

Vinul de azi se prezinta serios, rosu-rubiniu intens cu reflexii purpurii, aromatica de coacaze, afine, mure, visine, condimente pudra, indicii ale maturarii in baric (vanilie) care gustativ vor propune nuante de cafea si ciocolata, pe langa un iz lactat si gust remanent mediu, usor amarui, vinos.
Ochii pe termometru si pe ceas, pentru ca are nevoie de aer pentru a-si rasfira pliurile.
Pe ansamblu as zice ca Negru de Ceptura e alta lucrare decat Negru de Purcari, nu in sens calitativ, ci pur si simplu structural. Nici nu cred ca si-au propus o replica. A fost bun alaturi de traditionala pulpa de miel, desi cam dominant
Remarc si eticheta creata special pentru Paste si ma intreb de ce nu le-a dat si altora prin minte !? 

13%, Cabernet sauvignon, Merlot, Feteasca neagra,  DOC CMD Dealu Mare, ~50 lei, 84 (86) pct. Eu zic ca are nevoie de ceva timp.




Cuvee Visan 2015 Gramma

Nu stiu cati isi mai amintesc ca Visan s-a nascut ca urmare a unui an dezastruos, in care cantitatea redusa a facut nepractica lansarea vinurilor monovarietale. Azi   iata-l ajuns la a sasea editie, cu o eticheta vie, atragatoare, beneficiind de desenele lui Horatiu Malaele. 
E un "blend" de Feteasca Alba, Feteasca Regala, Aligote si Muscat Ottonel, cu o cromatica tinereasca, alb-auriu cu nuante verzui, cu un scazut nivel de alcool (11,5) dar in ciuda (sau in pofida, depinde cum vedeti problema) acestui detaliu, se prezinta la un an dupa lansare proaspat, robust si acaparant in acelasi timp, cu aromatica florala, usor exotica, citrica si minerala, cu gust inchegat, rotund, cu acea marca specifica, un iz usor citric-cretos, ca de grapefruit alb, care se continua in gustul remanent, deloc scurt, de altfel. 
Sigur ca din punct de vedere al asocierii gastronomice duce spre peste si derivate, insa eu unul ma gandesc cu ceva pofta la un pui cu lamaie si la o vorba lunga cu un prieten vechi.   

11,5%, DOC CMD Iasi Bucium, ~30 lei, 85 pct

Dupa generic, surpriza! Avem un easter egg:
Am avut ocazia sa-l gust in paralel cu "batranul" 2010. Creau sa va spun, ca desi culoarea aurie si aromele tertiare nu s-au lasat asteptate, trimitand spre musetel si tei, totusi aciditatea si acel trademark acid-mineral, de care aminteam, nu l-au lasat la batranete, dand un kick de aciditate amaruie, mai putin zemoasa ca un grapefruit, usor salcie, ca de zarzara, gutuie si pruna necoapta. Nu mai mult de asteptat, insa e un indiciu ca la Casa Olteanu se fac vinuri bine facute, cu potential mediu de invechire.


Cuvee Sissi 2016 SERVE

Probabil cei de la SERVE au considerat ca cele cateva cuvee-uri din portofoliu, care pana acum aveau un caracter sa zicem solitar, trebuie sa se reuneasca intr-o gama a lor, iar aceasta trebuie intregita cu un rose, mai ales ca roseul e la SERVE un soi de varf de lance. In fond, e primul rose sec comercial lansat dupa Revolutie. Zic comercial in sensul ca nu e vreun experiment realizat pe la o Statiune de cercetari, ci unul destinat meniurilor din restaurante si rafturilor de magazin specializat.
Spre deosebire de clasicul rose Terra Romana, care e produs din Merlot si Feteasca neagra, Sissi este un Pinot noir. 
Are o culoare rose somon, nu foarte pigmentata, o aromatica curata de fructe rosii (cirese, coacaze rosii), banana si usoare (adica deloc fragrante) note "tehnologice"(ca sa zic asa) de vata de zahar si o adiere de oja. Gust fin, dar rotund, cu aciditate bine exprimata si post mediu, citric.
Pe ansamblu este un vin competent realizat, insa ma simt nevoit sa adaug ca cel putin pentru recolta 2016 si cel putin pentru mine, roseul Terra Romana este superior, asta desi e putin mai ieftin. Sigur ca ambalajul cuvee-ului adauga cost, cu sticla eleganta si inchiderea cu dop de sticla, dar...hei, parerea mea! 

12,5%, IG Dealurile Munteniei, ~45 lei, 84 pct.


Începe concursul Chef pentru o zi (P)

Tu, tu, tu! (sunete de trâmbiță)
Drag popor, dau mai departe cuvântul publicitar despre acest mare concurs, în urma căruia, aceia dintre voi care vă veți dovedi vrednici în lupta cu tigaia, sucitorul și alți monștri mitologici vor fi înnobilați cu tichia de bucătar pentru o zi, într-un restaurant cu moț din cetățile străjuite la intrare de câte un magazin Selgros
Cum anume puteți izbândi, iaca de citiți aici. Iar când se va împlini sorocul, asupra a 16 dintre voi se va pogori premiul cel mare, adică onoarea de a învăța pentru o zi într-o bucătărie nobilă precum și o mașinărie vrăjită ușurătoare de corvoadă. care toacă, taie, stoarce și alte minuni, iar asupra următorilor 48 premiile mai mici, dar nu chiar atât de mici, căci însumează vreo 600 de lei de căciulă (boneta, fes sau coif. La o adică, merge și cu șapcă).
Și cu acestea fie zise, încurajându-vă să nu mă credeți pe cuvânt, ci să citiți la sursă treburile oficiale si detaliate ale concursului, am încălecat pe-o șa și vă zic poveste-așa:   

„Chef pentru o zi” este un concurs care oferă șansa de a fi, pentru o zi, mai marele bucătăriei unui restaurant într-unul dintre cele 16 orașe în care Selgros deține magazine (lista care poate fi consultată aici). Ești pasionat de gătit cu bunătățuri si vrei să vezi cum arată o bucătărie adevarată în interior și vrei să lucrezi alături de profesioniști? Ei, asta e șansa ta!
Înscrierile în turnir se fac pe site-ul chefpentruozi.ro, unde onorații participați vor trebui să încarce rețeta lor cea mai secretă și măiastră (documentată cu poze și/sau un videoclip). Retețele înscrise vor fi cântărite de un juriul format din înalte doamne, domnițe și un cavaler imbracat in alb, anume Laura Laurențiu (Rețete ca la mama), Oana Igrețiu (Savori Urbane), alături de chef Liviu Preda, câștigător și jurat al Arenei Bucătarilor. Concursul mai include premii în echipamente de bucătărie și vouchere de cumpărături la Selgros.
Luați aminte că pe durata înfruntării candidații vor fi sprijiniți de sfatul culinar format din 15 renumiți bloggeri de pe tot cuprinsul țării de mijloc și Westeros (ok, de fapt e vorba de România, ținut magic, cum știm cu toții). Rețetele și sfaturile lor pot fi urmărite la adresa miraculoasă selgroscautapasiunea.ro
De asemenea, subsemnatul, autointitulat paharnic al campaniei, voi conlucra cu ceilalți sfătuitori din regatul Dunării de jos, pentru a-l face pe câștigătorul nostru cunoscător în ale vinului potrivit mâncării minunate pe care o va găti, inițiindu-l în tainica și oculta arta a asocierii oeno-gastronomice. Asta desigur dacă nu e deja un mare maestru (sau maestră) deja și atunci poate învățam noi ceva de la el!

Luați aminte ca rețeta trebuie să îndeplinească anumite criterii, în funcție de care juriul va evalua rețetele (detalii în regulament)

Primii 16 câștigători vor primi, în urma evaluării, ca premiu, o ustensilă profesională Kenwood FPM800 (robot de bucătarie), precum și oportunitatea de a-și petrece o zi în bucătăria unui restaurant local din orașele unde există magazine Selgros.

Urmatorii 48 de concurenți vor fi recompensați cu un pachet format dintr-un set de vase de bucătărie (299,99 lei) precum și un voucher de cumpărături (300 lei), așadar merită efortul.

Înscrierile la competiția „Chef pentru o zi” au început deja pe 18 aprilie și se închid pe 15 mai, iar rezultatele concursului vor fi anunțate pe 1 iunie 2017. 

Așadar fuguța, căci timpul s-a scurtat de-acum!


Colocviu la Viena brut natur (Casa de vinuri Cotnari)

Surpriză! Frâncușă cu bule, la 40 lei, brut natur* prin metoda traditionala! 
Deși sunt lucruri de perfectat la viitoarele ediții, încă de acum vorbim de un spumant​ politic corect, cu perlatie constanta si bule mici, culoare aurie cu reflexii verzui. Eu as evita sa adulmec paharul cateva momente dupa prima turnare, intrucat "ataca" puternic, cel putin din pahar tip lalea, de capacitate 350 ml. In gust parca te-ai astepta la un efect carbogazos mai intens, insa se aseaza destul de usor pe papile, cu aciditate și "mouthfeel" mușcator, acaparant, in registru de lamaie, zarzara, mar verde. Are o persistenta citrica buna, foarte potrivita la preparate din peste.
Un grătar de pește, românesc, de râu, e sugestia mea probata pentru asociere gastronomica!

Am apreciat intotdeauna cerbicia celor de la Cotnari SA de a planta doar soiuri autohtone (si ca sa fiu sincer n-am apreciat multe alte lucruri), si ma bucur ca partea buna a lucrurilor s-a mostenit la CVC, care adauga principiului sanatos amintit mai sus o atitudine moderna aplicata vinificatiei si o exploatare creativa a soiurilor din portofoliu.

12,5%, DOC Cotnari, ~43 lei, 83 pct.

*Ce inseamna brut natur?
Dupa Normele metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015 deducem urmatoarele:
Art. 21
(1)Definiţia vinurilor spumante, vinurilor spumante de calitate, vinurilor spumante de calitate de tip aromat şi vinurilor spumoase este prevăzută în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.
(2)În funcţie de conţinutul în zahar, vinurile prevăzute la alin. (1) pot fi:
a)brut natur; conţinutul de zahăr exprimat în glucoză plus fructoză este de maximum 3 g/L; această menţiune poate fi utilizată numai pentru produsele la care nu s-a adăugat zahăr după cea de-a doua fermentaţie;

In limbaj natural: nu exista spumant cu mai putin zahar rezidual, insa (evident) asta nu inseamna ca vinul de baza nu a fost "hranit" in vederea fermentatiei secundare, din sticla, cu licoarea de tiraj (compusa din drojdii, sirop de zahar si adjuvanti) ca orice alt spumant (extrabrut, sec etc). Ceea ce nu are este lichidul de expeditie (sau licoarea de dozaj) care se adauga la sfarsit pentrui a aduce vinul la nivelul de zahar rezidual dorit de fabricant.


Eleganza 2014 Alira


Încă o noutate în prag de Înviere, un roșu după "metoda Recioto"*! Denumirea mustește de echivoc, însă la 1878 de sticle nu cred să nască mari dispute și oricum blogosfera a devenit un loc mai puțin contondent în ultimii ani. 

Nasul, desi intens, nu te pregătește pentru cantitatea mare de zahar rezidual care domina gustativ, imprimand impresii de miez de nucă, fructe confiate și prune centenar (din acelea mari si carnoase). 
Cu toate acestea, asa cum am gândit cu voce tare la un GoodWine, acum un an (sau doi), vinul pare mai proaspăt decât vinurile Alira seci, poate și pentru ca, în cazul de față, oenologul (Nicola Centonze) este altul decât cel creditat în mod obișnuit pentru licorile de la Aliman. 
Un vin de nișă, bine realizat!
13,5%, DOC Oltina, sticla de 0,5l, ~65 lei, 86 pct


*dupa cum bine s-a atras atentia in discutiile de pe facebook, Recioto e un vin, nu o metoda. Este fratele mai mare, dulce, al mai celebrului azi Amarone, care e varianta vinificata in sec. Metoda ar fi Appasimento, uscarea controlata a strugurilor, pentru deshidratare si concentrarea zaharurilor. Pentru alte distinctii puteti consulta glosarul Winespectator.

Signature Chardonnay 2013 Misty Cove (Noua Zeelanda)


Putina atentie la vinul acesta, e un Chardonnay (mda, iata ca mai nou fac si Chardonnay foarte bun in Noua Zeelanda) fermentat in lemn si maturat 9 luni in stejar francez. Un mix firesc de note de fruct, citrice, piersici albe, ananas si tuse de lemn, vanilie, unt, toast, ierburi. Gustul e fresh, plin de citrice, dar cu o fateta cremoasa, solida si liniara. Un vin foarte bine realizat!
13,5%, podgoria Marlborough, ~ 100 lei, 89 pct

Milenium Alb 2015 SERVE Ceptura


Principiul democratic al celor 50% nu functioneaza in amestecul de vinuri. Intotdeauna mi s-a parut ca vinurile traiesc mai degraba in ordine revolutionara decat democratica. Faci un mix de nemultumiti cu disidenti, adaugi doi stropi de ultrasi (sau de valutisti), asa de fason, si victoria e aproape garantata! Asa si la vin, zici ca ai o majoritate inamovibila, cu 60% Sauvignon blanc, dar n-ai fost suficient de vigilent sa-ti dai seama ca in culise, in lipsa vigilentului Chardonnay (care media pana acum politichia) Rieslingul de Rin si Feteasca alba s-au inteles si uneltesc sa rastoarne oranduirea de fructe exotice si flori. Suntem in climaxul inclestarii! Vor reusi revolutionarii? Deznodamantul va fi "live" in paharele dumneavoastra!

13,5%, DOC Dealu Mare, ~40 lei, 85 pct

foto: unvinpezi.ro

Cuvee IX 2014 Lacerta Winery


Port drapelul Lacerta vine intr-o noua recolta. Desigur, se pastreaza linia inceputa in 2009, insa fata de 2013 as zice ca exista mici deosebiri. Vinul pare ceva mai proaspat, cu o aciditate mai buna, exprimata prin note de coacaze. In rest ne intoarcem in registrul zaharisit, cu dulceturi de afine si capsune. In atare conditii si impactul lemnului pare mai redus, desi tuse de ciocolata si vanilie sunt in continuare detectabile. Un vin serios, care, din experienta personala, e conceput sa fie gata de consum aproape de lansare. Deci...pe el!


14,4%, Cabernet Sauvignon, Merlot, Feteasca Neagra si Shiraz, DOC Dealu Mare ~75 lei, 87 pct


Roseurile Unicom (DAVINO&Co) 2016


Ok, o sa fiu rapid, ca mi se ard cozonacii in cuptor. 

Anul trecut am scris intr-un mod ludic despre roseurile Davino si nu ma simt in stare, acum in post si rugaciune, sa depasesc valoarea incomensurabila a textului amintit :)
Remarc aceeasi stratificare bine facuta la aceste blenduri de cabernet si merlot, vinurile sunt in progresie, urcand in gama si (pana la urma) sunt ce trebuie la nivelul respectiv de pret. Parca sunt usor mai pigmentate, (Iacob spre portocaliu) dar stiti cum e cu barbatii si culorile! Nivelul de alcool e in 2016 pe la 13,5%, la toate cele trei. E un numar bun, daca ma intrebati pe mine. DOC Dealu Mare.
Sa dam si cotele apelor:
Faurar- 80
Iacob-84
Domaine Ceptura Rose- 87
Preturile sunt cum le stiti: ~25/40/65

Am fugit! Simt o discreta nota de fum!


Rose 2016 Alira


Noul Rose Alira vine in aceeasi culoare atragatoare (mai ales pentru fanii hello kitty, rose-somon ca sa fim precisi) si cu o aromatica de coaja de lamaie,, piersici, cirese, zmeura si soc. Gust mustind de prospetime, cu aciditatea sus, aducand a grapefruit pe final si cu un nivel al alcoolului foarte convivial, la 12,9%. Cupaj de Cabernet si Feteasca neagra, un "confort drink" dupa o sesiune de curatenie de Pasti. O adevarata alinare in saptamana patimilor!
Interesant ca nu e mentionat vreun DOC. Are holograma DOC, insa scanarea codului QR de pe capison nu duce (inca) nicaieri. Bine, duce pe site-ul ONVPV carora le pare rau ca nu si-au actualizat informatiile. Nici codul de pe contraeticheta nu e mai folositor.  Insa credeti-ma pe cuvant, e DOC Oltina.
~35 lei, 85 pct




Acolo unde sirenele au coadă de scrumbie

Printre îndatoririle de gălățean, pe lângă plata unor taxe și impozite, stă și obligația obștească de a mânca scrumbie de Florii. E momentul magic în care Isus intra în Ierusalim iar noi ieșim din pescărie cu 25-30 lei pe kilogram de scrumbie mai puțin. Iar dacă ieșim din restaurant…Doamne-ajută!
Am premeditat licoarea nimerită cu vreo săptămână mai devreme, invitat la Selgros Galati, de unde am plecat cu o mândrețe de captură, una bucată de 0,75 l de Rusalca 2015, vin produs de Crama Oprișor. Am folosit o montură compusă din farmecul meu natural și campania Selgros caută pasiunea. A tras din prima!

După cum și numele sugerează, e un vin cu "bătaie" acvatică, rusalca fiind versiunea slavă a nimfelor apei, la noi știma apei sau vâlva apei, la alții sub denumirea binecunoscută de sirenă. Acum să nu ne gândim la asocierea cu o coadă prăjită de personaj mitologic, dar orișicât e clar că ar fi nimerit să avem în plan pește și lighioane acvatice mai accesibile.

Vinul în sine este adus pe lume de doi oenologi, Veronica Gheorghiu pe partea de vinificare și de Liviu Grigorică, responsabil de proporțiile cupajul. În amestecul de vinuri pot fi folosiți doi termeni: asamblaj, respectiv cupaj. Distincția e iluzorie. Unii zic că asamblajul e amestecul elevat, ca un parfum, construit după arta "parfumierului" pe straturi aromatice, care se deschid pe rând, pe când cupajul e ruda ignobilă, menită a face băubile vinuri nu tocmai de primă clasă. Dacă mă întrebați pe mine, așa o fi fost acum 100 de ani. Azi cu progresele tehnologice nu mai trebuie să fii așa mare artist ca să obții vinuri băubile. Oricum, Crama Oprișor preferă termenul "cupaj", chiar dacă e cel mai bun vin alb al lor. Poate și pentru că, spre deosebire de "asamblaj", cupajul apare în DEX în sens oenologic.
Apropos, Liviu este gălățean de-al meu, deci vedeți că se leagă. Iar soiurile folosite sunt Sauvignon blanc (dominant, cu aprox. 40-45%), Chardonnay, Pinot gris (fiecare undeva între 20 si 25%) și Riesling de Rin (10%). 

Când cei din tagma mea descriu un vin, rezultatul se numește "notă de degustare". Aceasta poate fi (și ar fi bine să fie) succintă. De regulă, ar trebui să parcurgă toate etapele examinării. Nu e obligatoriu, dar așa e considerat profesionist. Chiar dacă nu ești:) Iată un exemplu:

Rusalca 2015, cupaj alb, sec, elaborat, galben auriu deschis, cu o aromatică elegantă, cu nuanțe câmpenești, în registru floral-vegetal, de flori albe și iarbă, ușor citric. Gustul amintește de fructe proaspete, cum ar fi merele verzi, limeta, dar și o latură consistentă, rotundă, de pepene galben și banană. Gustul remanent este mediu, citric-dulceag și usor tonic, ca de cireșe albe. 13,5% alc, bine integrat. 88 pct.

Dacă veți citi o revistă de specialitate cam așa vor arăta notele de degustare din cuprins. Că veni vorba, 88 pct înseamnă foarte bine. Se utilizează diferite metode de punctaj (scara de 20 pct, 100 pct, 3 stele, 5 stele etc), însă cea mai răspândită e cea de 100 pct, ca sistemul de notare american. Pentru că a fost propusă (și impusă) de cel care avea să devină cel mai influent critic de vinuri: Robert Parker, un avocat american care a ajuns atât de influent, încât are (mai bine zis avea, fiind de câțiva ani în retragere) de unul singur, cu gustul și standardele sale, un impact asupra pieței mondiale de vin.

Dar sunt și alte moduri de a descrie un vin. Mai creative, dacă mă întrebați pe mine și chiar mai ușor de înțeles pentru publicul larg. Deși nota de degustare de mai sus spune destul de multe unui cunoscător, un neofit s-ar simti nițel stinger. De aceea, nu-i o ideea rea să scurtăm lista de descriptori și să adaugăm puțin afect:

Rusalca 2015 e un vin cu o curgere care începe molcom, ardelenește, urmând ca pe parcurs să capete energie, devenind bombastic și precipitat, precum Oltul coborând la vale, printre munți, spre Dunăre. Lucrare frumoasă și fină, dar extrem de băubilă, care poate fi precum premonitoriul nume, ademenioare și periculoasă, atrăgând în mrejele ei băutorul imberb și imprudent. Așadar, cumparați două, ca să nu rămâneți pe uscat precoce, sau folosiți metoda Ulise, adică dopuri de ceară. Eu vă recomand prima variantă, nu de alta, dar să nu vă înecați!  Cu el (vinul) sau cu osul de pește pentru care este predestinat.

Și cititul e după gust, precum vinul. Ca să mă întorc la scrumbiile noastre, desigur că vinul de azi merge cu ele. Merge și rândunica de maredorada, merge și crevetele, ba și stridia! Totuși, îmi place să cred că un vin cu indicație geografică Dealurile Olteniei, capătă prin simpla regionalitate o legătură cu pământul, apa și lighioanele locului. Așadar, scrumbie de Dunăre și în subsidiar: crap, caras, dar și răpitori, ca:  șalăul, poate un păstrăv mare, cum se găsesc în lacurile de acumulare, era să zic lostriță, dar mi-am dat seama că a rămas mai multă în manualul de literatură decât în râurile noastre, din păcate. Sigur că fiecare pește, în funcție de metoda de preparare, cunoștințele și inspirația somelierului (profesionist sau auto-intitulat), poate fi asociat cu un vin și mai specific, însă risc să spun că vinul de azi se poate descurca mulțumitor lângă majoritatea peștilor numiți.


Însă...e ceva cu scrumbia! Ce-i al ei e pus deoparte! E un pește cu oase, fără utilitate pentru un francez sau spaniol, însă la grătar, cu niște ulei de măsline stropit și zeama de lămâie stoarsă pe deasupra, ei, aici se dezvolta "deliciozitatea", acest umami românesc. Nu sunt mulți pești care fac asta la noi, bucătăria noastră fiind bazată, în principal, pe pești de apă dulce. Scrumbia aduce înăuntru gustul salin al Mării, e unul dintre puținii pești emigrați pe Dunăre care aduce ceva din greutatea uleioasă și puterea aromatică a rudelor din mări și oceane, ca sardina sau macroul. E ceva foarte românesc în acest pește, nu e cel mai ușor de mâncat, are oase și toate cele, însă are și o netăgăduită savoare.

La Galați (hai să zic si Brăila, din pură probitate profesională, deși știți cum e cu brăilenii și gălățenii) și desigur Tulcea, sunt oameni care cumpără zeci de kilograme de scrumbie în aprilie și mai, ca să le ajungă tot anul. Scrumbia e o religie, mai onestă și mai pacifistă decât multe altele, care cere și un vin pe măsură: sec, citric, preferabil elegant, fin și ușor de băut, cum e exemplarul de azi. Nu e ieftin, nu e nelimitat, se fac doar câteva mii de sticle anual, însă se fac bine! Nu e un vin destinat marelui retail, însă e bine poziționat în Selgros, hypermarket care vizează segmentul de profesioniști HoReCa. E și un raion de pește acolo care merită vizitat, cu tot felul de lighioane exotice (și nu numai).  Iar de vin...well, iată că are cine să vă povestească!


articol scris pentru campania SELGROS cauta pasiunea

Efectul muzicii asupra vinului

Avem o sticla de vin. Cum procedam? O putem debusona, turna in pahare si aplica o degustare organoleptica serioasa. acest lucru le face placere unora. Placerea vine mai degraba din a categorisi lucrul decat din calitatile sale inerente. Altii se pot deda unui abandon mai hedonist. Cu alte cuvinte imi va pasa mai putin cat de bun este, atata vreme cat ma va inveseli, ma va face sa vreau sa dansez, ma va face sa rad, sa socializez mai usor etc. 
Insa experienta vinului poate fi la randul ei "augmentata".  Daca il consideram o valoarea accesorie, adica un ingredient pentru o experienta placuta, atunci vom abandona purismul de "winegeek" si vom accepta ca vinul isi poate schimba impactul aplicand asupra lui alte matrici. Cum ar fi muzica. Asa sa fie?
O astfel de intrebare si-a pus-o Adrian C. North, profesor de psihologie la Universitatea Heriot Watt din Marea Britanie. Un cercetator englez pur sunge, cum ar veni. El a facut un experiment, publicat sub titlul The Effect of Background Music on the Taste of Wine

In prealabil cinci voluntari au fost folositi pentru a asocia cate doi descriptori pieselor muzicale. Deloc surprinzator, descrierea a capatat urmatoarele referinte:
Puternic si greu (Powerful and heavy) Carmina Burana – Orff
Subtil si rafinat (Subtle and refined) Waltz of the Flowers (from The Nutcracker) – Tchaikovsky
Vivace si racoritor (Zingy and refreshing) Just Can’t Get Enough – Nouvelle Vague
Moale si usor (Mellow and soft) Slow Breakdown – Michael Brook

Dupa care 250 de adulti au fost recrutati din campus. Imi inchipui ca recrutarea voluntarilor n-a fost foarte greu de facut, fiind vorba de strudenti, vin gratis si nu tocmai rau. Au fost impartiti in grupe de 25 si li s-a dat sa bea un pahar de vin (125 ml, de dragul preciziei: Montes Alpha Chardonnay si Cabernet Sauvignon) in vreme ce pe fundal se auzea una din cele patru piese muzicale. Li s-a cerut sa termine paharul in 5 minute. In mod random au fost dispusi in una dintre cele 4 sali in care se auzea in fundal cate una din piesele amintite, respectiv o sala fara fundal sonor. Dupa cinci minute li s-a cerut sa incadreze vinul in una dintre cele patru categorii (pe o scara de 0-10).

Ca sa n-o lungim inutil, sa zicem ca atat la alb, cat si la rosu s-a observat o variatie medie de aprox 35%, cu alte cuvinte in medie 35% mai multi decat cei din sala fara muzica au descris vinul ca fiind asemanator cu perceptia asupra muzicii! 
Au fost si variatii, de exemplu in sala Carmina Burana (Powerful and heavy) diferenta la Cabernet Sauvignon a fost de 60% mai mare decat in sala fara muzica! Chardonnay variatia cea mai mare a fost in sala "Zingy and refreshing", ceea ce nu e tocmai o surpriza. Insa diferenta n-a fost mare fata de powerfull&heavy (32%), ceea ce e inca o dovada ca ambientul a influentat foarte mult receptarea vinului. 

Intamplarea face ca am degustat de curand una din licorile folosite ca material didactic in studiul de mai sus si e clar: "cobaii" puteau nimeri mult, mult mai rau :)

MONTES ALPHA - Cabernet Sauvignon (2009)
Un cabernet chilian de buna calitate si destul de rasat. Gasim nuante pamantoase, arome picante de piper, menta, coacazele si afinele asigurand fundalul fructat, totul impachetat in (mai usoare decat ma asteptam) impresii dulci, de stejar. Gust robust, cu structura tanica solida, aciditate buna. Finalul are o remanenta medie, dulce-acrisoara. 14,5% alc, ~75 lei, 87 pct

Si in lumina celor de mai sus, poate ar fi cazul sa spun si ce ascultam cand am scris reviewul :) Well, judecand dupa registri de intrare, e vorba de Morcheeba- Big Calm. There you go

Chateau Piney Saint-Emilion Grand Cru 2011

Chateau Piney este un Saint Emilion Grand Cru.
Grand Cru, Premier Cru, Grand Premier Cru etc toate vorbele astea dau asa un sentiment de exclusivism! Adica, bre, eu nu cu orice bordo, ca un paysan, eu cu Grand Cru!
Hai sa vorbim un pic despre ce inseamna.
Romania are 183.000 hectare plantate cu vita de vie pentru vin.
Bordeaux are 120.000, deci e cam doua treimi din Romania, ca sa zicem asa. 
Saint Emilion e o bucata mica din intreg (pana la urma una din cele vreo 50 de "apelatii" din Bordeaux), cu aprox. 5400 hectare. Mica intr-un fel. Daca adunam supratelele producatorilor din top 3 romanesc, nu cred ca au impreuna suma asta (n-am socotit si Murfatlar pentru ca...numai de bine!). 

La momentul de fata (in fine, la cate contestatii si procese sunt pe rol, momentul de fata e un termen relativ), sus in varful piramidei vinului de Saint-Emilion sunt patru Premiers grands crus classés A.   Chateau Piney nu este unul dintre ele:)
Nici unul dintre cele 14 Premiers grands crus classés B. 
E printre cele 64 de Grands crus classés? A, stati sa verific...Nu, nu este!
Ce mai urmeaza? Urmeaza vreo 200 de Saint Emilion Grand Cru AOC (fara "Classés"), care sunt in afara clasificarii din 2012(2006, 1955...), adica nu concureaza cu nimeni ca sa primeasca apelatia. Sunt acolo pe harta si asta e!
Ei, aici e Chateau Piney Saint Emilion Grand Cru! 
Este detinut de cooperativa (sau asociatie), anume Union de Producteurs de Saint Emilion, care mai detin vreo 15 "chateau"-ri in zona.

Dupa ce am spus cele mai mai sus, ati putea intelege ca e un vin oarecare, insa nu e deloc asa, pana la urma de asta Bordeaux e cea mai celebra podgorie din lume.

Vinul de azi, un Bordeaux right-bank destul de clasic in exprimare, este produs din Merlot si un procent insemnat de Cabernet franc (35%) si prezinta arome de tutun, capsuni, afine, cirese si ciocolata neagra, e destul de plin si cu structura tanica robusta. Va recomand o aerare usoara (30-60 minute), ceea ce ar trebui sa stabilizeze aromele si sa macine usor taninurile picante din final. ~100 lei, 13,5%, 86 pct, ceea ce nu-i rau avand in vedere de 2011 e doar o recolta ok dupa trei ani consecutivi foarte buni (cel putin dupa vintage chart-ul lui Robert Parker).

Pască și vin. Dar care vin?


Articol apărut prima oară pe Selgros cauta pasiunea

Este ciudat cum tocmai de la cea mai celebră cină din istorie, o masă care a schimbat istoria lumii lapropriu, nu s-a păstrat nici meniul, nici nota de plată (cum, nu v-am zis-o pe aia cu nota de plată? “Vine Petru și zice: Iuda, avem o problemă, n-avem bani să achităm nota. La care Iuda: Lasă, Petre, că fac eu o combinație și se rezolvă!”  He, he…cam urât, nu? Doamne, iartă-mă!)

Ce știm sigur e că s-a mâncat pâine și s-a băut vin. “Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.”(Matei, 26).

Aceasta e motivul pentru care împărtășania creștinilor se încheie cu anafură și vin.

Biblia nu spune ce altceva s-a mâncat cu acea ocazie, dar putem presupune că fiind o masă de Pesah, adică sărbătoarea evreieasca a eliberării din robie, s-a mâncat carne, dupa cum se obișnuiește și astăzi. Cel mai probabil miel, care în tradiția iudaică e un simbol al sacrificului, iar pentru creștini acceptarea de către Isus a propriului sacrificiu (știm pasajul din Ioan, cu Isus ca Miel al lui Dumnezeu, nu?).

Mă rog, îmi închipui că pentru unii de altă religie, poate părea nițel ciudat acest ușor cannibalism ritualic, dar să nu intram în dispute teologice care ne-ar putea alunga setea și stăvili foamea.

În fond, după atâta post și rugăciune avem și noi dreptul la sărbătoare.

Pentru român, Paștele gastronomic tradițional înseamnă o serie de produse și preparate, cum ar fi: ouă, caș proaspăt, ceapă verde, ridichi, ciorbă de miel, drob, stufat, pulpă de miel cu usturoi la cuptor, pască, cozonaci. Isuse, că despre Tine e vorba, numai ce le-am enumerat și îmi vine să iau un colebil!

În ce privește vinul potrivit pentru toate acestea, ei, iată o întrebare grea, din seria cine și cum a construit piramidele sau cum va reuși guvernul să mențină deficitul bugetar sub 3%?  Dar să nu disperăm, și-a pus multă lume anterior această întrebare, așa că cel puțin avem multe răspunsuri, corecte, gresite, nu contează, dar avem.

Bunăoară, pe când colindam prin Selgros, unde intrasem ca să studiez comparativ prețurile bicicletelor (i-am cumpărat acum vreo doi ani fiică-mi una de acolo care s-a dovedit vrednică), am ajuns deloc surprinzător și la raionul de vinuri. După atâția ani în “industrie”, îmi place să-mi exersez privirea vânând chilipiruri (apropos, vedeți că e un Cabernet/Merlot de la Crama Atelier M1 acolo cu un preț extrem de avantajos), văd un domn care-și pune în coș două sticle de Pelin de Urlați și mi-am adus aminte că Radu Anton Roman recomanda la toate aceste “antreuri sauvage”, mai ales la drob, un Pelin de mai.

Având în vedere că anul acesta Paștele cade în aprilie, nu ne rămâne decât să apelăm la Pelinul pur și simplu. Oricum n-o să găsim pe piață vin cu artemisia absinthium proaspată. Vinul pelin e foarte intens aromatizat, amărui și poate face față acestor “barbarii” gustoase, mai ales la cele vegetale.

Problema mare este oul. Având o textură grea și cremoasă, poate face multe vinuri albe să pară apoase și multe vinuri roșii dezagreabile prin taninozitatea lor contrastantă, mai ales pe cele puternice și baricate.  Eu unul (care sunt doar un băutor onest, nu Moisele somelăriei) v-aș recomanda vinuri albe cu aciditate mare, ca să poată tăia sațietatea oului. O Zghihară de Huși, o Fetească regală, mai cosmopolit m-aș gândi la un Riesling de Rin trocken (sec) sau la un Sauvignon blanc de lume nouă, la un spumant Brut, deci cu rest de zahăr cât mai mic. Dar fiind vorba de un meniu tradițional, parcă nu merg chestiuni de peste mări și țări. La o adică, s-ar descurca cât de cât și un Rose, pe care îl preferați dvs., dar să fie proaspăt și cât mai înspre sec.

Ciorba de miel, ca orice “wet food”, nu merge cu vinul. Dacă am ciocnit prea multe ouă la începutul mesei, poate ar fi o idee bună să ciocnim și un “ciocănel” de aperitiv-digestiv neaos (țuică, palincă, ce are omul prin dulap) sau o grappa italienească (adică rachiu de tescovină). Desigur, totul în scop terapeutic!

Dacă cineva, vreo mamă, bunică, mătușă, etc, mai face stufat (bucățele de carne scufundate într-o mare de verdeață, toate pârpâlite în oală sau ceaun), atunci trebuie să virăm ușor spre roșu. Ca să facem economie, pentru că va urma și mielul la cuptor, propun o Fetească neagră. Eu aș merge spre Dealu Mare, dar fiecare are dreptul să-si aleagă proveniența splendidei „otrave”. Dar să fie vinificată în sec (hai, treacă de la mine, poate și demi, însă numai dacă posedă o aciditate suficientă). Pe lângă asta, n-ar zice nu nici o Rară de Purcari sau un Merlot, decent, dar nu din cale-afară de pretențios.

Friptura de miel: aici usturoiul e problema (dacă bucătarul ar putea fi mai moderat ar fi mai bine). Ne trebuie un vin „piatră ponce” ca să facă față. Aici intrăm în liga mare: fie mergem cu Feteasca Neagră înainte, fie schimbăm pe Cabernet (sauvignon sau franc), Merlot sau cupaje (asamblaje, “blenduri” etc.). De fapt…dacă e roșu și bun, ar trebui să fie suficient.  Acuma cât scriu, mi s-a facut poftă de un Syrah/Shiraz, mai ales că devine un strugure popular și la noi. Ne trebuie totuși un vin puternic, dar și suculent, care să facă față la izul specific mielului românesc. Dacă sunt cotlete de miel din Noua Zeelandă, atunci merge (dacă ne și permitem) un Pinot Noir serios, altfel eu unul aș evita roșiile prea diafane.

O, Doamne! Am dovedit-o și pe asta! Dar stați! Mai avem și deserturi, pască și cozonaci, vai nouă! Apropos, la evrei pasca e doar o lipie, pâine nedospită (în timpul fugii din Egipt era mai greu cu bucătaria, ce să faci?). La noi pasca a devenit o nebunie, cu brânză, stafide și condimente dulci. În mod normal ar trebui mâncată în loc de pâine la masă, dar întotdeauna am găsit ca e prea mult. Cu un ultim efort să întindem mâna spre paharul de Tămâioasă, Busuioacă sau Muscat, vinuri dulci (ori demi)! După care singura asociere care mai rămâne e o canapea bine ascunsă, într-un loc liniștit.

Înainte de a încheia această obositoare (și potențial dăunătoare pentru sănătate, deci aveți grijă, da?) masă tradițională, respectiv acest text, trebuie să vă spun, pe glas șoptit, să n-audă chiar toată lumea, că există și o scurtătură. Adică nu trebuie să bem șapte vinuri. Există un panaceu ale asocierilor oeno-gastronomice, însă e pentru oameni foarte prosperi, și acela e Champagne!

Pentru noi, ceilalți, cred că ajunge un Pelin (sau un alb sec vânjos) la “platoașele” de început, un roșu sec mai serios (și ceva mai scump, asta e!), iar la desert, fiind la o vârstă, putem să ne rezumăm la o singură îmbucătură politicoasă. Dacă am început cu ceva amărui, putem să și încheiem cu un digestiv asemănător, adică un bitter, care să ne amintească că mai sunt două zile și va trebui să ne întoarcem la muncă.

Muscadet Sèvre et Maine sur Lie 2015 (Vignoble Sourice Boussay)

Va prezint un prieten de-al meu de pe valea Loarei, gazduit de ceva vreme in Lidl la pretul de 15 lei. Asadar joaca in liga mica. 
Aceste vinuri sunt oarecum defazate de gustul prezentului, in care intensitatea aromatica bate de multe ori textura, gustul, densitatea. In plus, nu e doar un Muscadet, ci unul sur lie (adica maturat pe drojdie) ceea ce ii confera o densitate superioara vinului normal. Este o metoda care trebuie urmarita cu atentie, insa baietii astia de pe valea Loarei au experienta necesara. Practic drojdiile se descompun si din acest proces rezulta proteine, zaharuri si compusi aromatici. Proteinele interactioneaza cu taninurile, ceea ce e benefic pentru unele vinuri, cum e si Muscadetul, care are un continut de taninuri destul de ridicat pentru un alb.
Aromele sunt destul de subtile, jucand intre tuse de lamaie, piersica verde (usor amaruie) si un compozit care poate fi descris ca mineral (salin, magnezian). Nu e genul de aromatica care sa te dea pe spate, in care sa simti vreo 5 fructe exotice si alti descriptori usor de identificat. Insa superputerea Muscadetului sta in densitatea gustativa, in robustete, in aciditatea ridicata, care il face evident prietenos cu fructele de mare (asocierea cu stridiile e clasica) si pestele. 
Impresia e racoritoare, usor citric-amaruie, un vin pe care in simplitatea lui nu poti sa te superi, pentru ca e curat si rezervat sub aspectul nivelului de alcool (11,5%).
83 pct.



Fume Premium 2016 Budureasca

Iata un vin destept, bine facut, pentru neofiti si cunoscatori deopotriva. Primii vor ramane surprinsi ca le place un vin sec, iar ultimii vor aprecia jovialitatea impetuoasa chiar daca provine dintr-un blend de vinuri fiecare, in felul sau, dens.
Culoare galben pai stralucitoare, cu arome de piersica, fructul pasiunii, mosc, stejar uscat si gust intens, plin, in care piersica, vanilia si citricele conduc spre un final mediu, lung, citric-aromat. 
Chardonnay, Sauvignon Blanc și Pinot Gris, baricat usor, DOC-CMD Dealu Mare, 13% alc, ~35 lei.
In principiu este un vin pentru HORECA si magazine specializate, dar poate fi gasit si in unele hypermarketuri, in cazul de fata: Carrefour.
PS: Incercati-l la vreo 12 Celsius, proaspat scos din frigider isi arata niste margini cam "tăioase". 86 pct.



#România

Suntem un popor care rezista. Asta e superputerea românilor. Am rezistat in fata atator calamitati incat suntem si pentru istoricii occidentali un soi de enigma. Vorbim o limba inexplicabila in contextul nostru geopolitic si nu in sensul recent, ci in cel raportat retrospectiv la cel putin o mie de ani, de cand am aparut textual in istorie. Noi adica valahii, moldovenii, românii, minoritatile, de fapt toata lumea inca traitoare pe acest pamant. Suntem inca aici, nu-i asa? Chiar daca uneori am fi vrut ca celalalt sa nu fie.

Problema noastra e ca rezistam si uitam. Asta e un neajuns al subzistentei ca ascundere imunda in bordei, al ascunderii de tătar, de boier, de vătaf, al ascunderii de aproape orice. Pana cand rezistenta se privatizeaza atat de mult, incat face din comunitate un monstru, un strain invaziv. Stapanirea, Statul, Puterea sunt si ele expresii invadatoare, daunatoare. Nu poti rezista de unul singur, insa toate astea sunt o necesitate a supravietuirii, nu o alegere. Ca Dumnezeu. Dumnezeu da, Dumnezeu ia. Si pensia si subventia la medicamente si ajutorul social si toate lucrurile fara de care multi nu pot trai. Asa Statul ajunge Dumnezeu. Iar omul se raporteaza la partidul-stat, uns de Revolutie pe Pamant, ca la Inalt Prea Sfantul. Adica pacatos, dar smerit ritualic. 

Peste 90% din populatia României e crestin ortodoxa. In practica vreo 90% din cei 90% sunt credinciosi culturali, vorba scriitorului turc Orhan Pamuk, adica respecta ritualurile importante (inmormantari, botezuri, cumetrii etc), isi fac ocazional cruce cand trec pe langa o biserica, dar nu respecta Crezul in intensitatea sa cotidiana, ba din contra.

Am dezvoltat un soi de duplicitate, de perversitate atat de sincer asumata, incat nici nu ne mai pare ciudata. E unul din motivele pentru care PSD e inca cel mai mare partid din tara. Tocmai deoarece rezistam. Pentru ca ritualic, formal, ii dam credit o data la patru ani. Ii consideram la fel de rai si corupti ca pe oricare altii, pentru ca ei sunt intotdeauna altii, nu-i asa?, insa de voie, de nevoie, trebuie sa-i sustinem, deoarece fara ei suntem pierduti. Pentru ca noi stim ca ei intretin acesta rezistenta de bordei. Ne ofera firmituri, pe care, in adversitatea inconjuratoare, datorata tot lor in mare masura, le intrerpretam ca marinimie. Si e OK pentru noi, caci ne-am invatat sa traim din resturi. Din resturile descarnatului sistem de asigurari de sanatate, de pensii, de orice. Restul il punem noi, pentru ca fiecare, in saracia sa, mai are cate ceva pus deoparte, ca sa unga masinaria urat scartiitoare. Ar face bine sa aiba!

Aici apare in poveste hashtag-ul din fata. Il stiti toti, chiar daca nu stiti ce inseamna. El e: #. 
Pentru romanul rezistent din fire, e ciudat sa iasa unii in strada sub acest slogan familiar "rezist". Cu acest "#" alipit. Sigur, e o chestie a tineretului, o indeletnicire de retete sociale, o mica cabala pubertina. 
Hashtag e o metadata, adica un semn care transcende textului, care il plaseaza intr-o paradigma. Prin simplul fapt ca e o paradigma se desparte de poporul rezistent. Care nu stie ce inseamna "meta" sau "paradigma", dar nu asta e un pacat si nici macar ideea. Pentru ca #rezist e tocmai rezistenta in fata rezistentei multimilenare de bordei. Ea vine din degetele si sinapsele unor tineri educati in oarecum alta paradigma decat parintii si bunicii lor. # separa aspiratiile, ba chiar si realitatea, creeaza o Românie paralela, minoritara dar reala prin impartasirea celor din piata la fictivele ei valori.

#România e România lui Balcescu, a lui Bratianu, a lui Cuza, a lui Carol. Sau, daca preferati, a lui Eminescu, Cosbuc, Goga, chiar si a lui Cioran si Brancusi. O altfel de tara, o tara ca o idee, ca un proiect, ca o aspiratie. N-a fost sa fie nici pentru ei, insa rudimente din credinta lor s-au coagulat in România traditional rezistenta si ne-au transformat incet-incet. 
Nimic nu se va intampa maine. Nu in fibra poporului nostru. Se va abroga o ordonanta de guvern, se vor adopta altele. Dar incet, incet, atat de incet incat generatii la randul vor spune ca nimic nu se schimba, asa cum spunem si noi azi, faramele #-ului isi vor lasa genele in ADN-ul neamului. Si intr-o zi, dragii mei rezistenti, intr-o zi nebanuita si neanuntata, acea #Românie se va naste.

Nu vom fi aici ca s-o vedem, dar un lucru il face sigur metadata: poate sa se duca in sus si in jos prin motorul de cautare al istoriei. Asta e tot ce face. Dar e de ajuns.