Muscadet Sèvre et Maine sur Lie 2015 (Vignoble Sourice Boussay)

Va prezint un prieten de-al meu de pe valea Loarei, gazduit de ceva vreme in Lidl la pretul de 15 lei. Asadar joaca in liga mica. 

Aceste vinuri sunt oarecum defazate de gustul prezentului, in care intensitatea aromatica bate de multe ori textura, gustul, densitatea. In plus, nu e doar un Muscadet, ci unul sur lie (adica maturat pe drojdie) ceea ce ii confera o densitate superioara vinului normal. Este o metoda care trebuie urmarita cu atentie, insa baietii astia de pe valea Loarei au experienta necesara. Practic drojdiile se descompun si din acest proces rezulta proteine, zaharuri si compusi aromatici. Proteinele interactioneaza cu taninurile, ceea ce e benefic pentru unele vinuri, cum e si Muscadetul, care are un continut de taninuri destul de ridicat pentru un alb.

Aromele sunt destul de subtile, jucand intre tuse de lamaie, piersica verde (usor amaruie) si un compozit care poate fi descris ca mineral (salin, magnezian). Nu e genul de aromatica care sa te dea pe spate, in care sa simti vreo 5 fructe exotice si alti descriptori usor de identificat. Insa superputerea Muscadetului sta in densitatea gustativa, in robustete, in aciditatea ridicata, care il face evident prietenos cu fructele de mare (asocierea cu stridiile e clasica) si pestele. 

Impresia e racoritoare, usor citric-amaruie, un vin pe care in simplitatea lui nu poti sa te superi, pentru ca e curat si rezervat sub aspectul nivelului de alcool (11,5%).

83 pct.

Romanesti (nesortate, 29.03.2016)

Pelin Alb de Urlati. Domeniile Urlati. Fara an de recolta, avand la baza un demisec destul de proaspat si de calitate. Am gustat trei sticle in total. Doua bune, cu aromatica asteptata a pelinului, baubil, fara a fi prea dulce sau amar. Una rea, in sensul ca balansul dulce amarui era stricat. N-am remarcat sa fie alt lot, ma indoiesc. Oricum, lumea ar trebui sa bea mai mult pelin. Pare conceput pentru sprit, dand o senzatie asemanatoare cu un gin-tonic. 12%, 12-13 lei (mai peste tot). Exista si versiunea de 1,5l, ca de magnum nu putem vorbi.

Sauvignon Blanc Signum 2013 Aurelia Visinescu. Hm, un SB care nu miroase a soc. In schimb aduce a iarba, sparanghel (cum bine ne influenteaza eticheta) si lamai. In afara de asta nu impresioneaza, dar e un vin baubil, prietenos, altfel. 13,5%. 19,99 lei Lidl. 81

Naiada Cuvee Rose 2015, Domeniile Ostrov. Culoare roze pal, indicand ceva mai light pe papile, smells funny, usor imbacsit. gust destul de fresh, acid (fructe rosii, cirese de mai) dar are ceva prafos in gust. Curge mai greu la vale, ca sa zic asa. Ok-ish, dar se poate mai bine. Sa persevereze. Nivelul de alcool e 12%, bine integrat. 19,99, Lidl. 79-80

Babeasca Neagra 2013 Cuza Voda, Senator Wine, de la Insuratei, Am aflat cu aceasta ocazie ca s-a dat DOC pentru podgoriile din jurul orasului brailean. Pana acum se jucau in divizia Terasele Dunarii. Precum vinul din gama Monser si acesta are o culoare ceva mai matura decat ne-am asteptat, si tot ca la precedentul, indiciile date de culoare nu se confirma in gust, care e destul de fresh, mediu-usor, cu fructe rosii, condimente uscate, miez de nuca, putina ciocolata, semn ca a poposit ceva timp in baric. Destul de bun, insa la oarece distanta de detinatoarea recordului la puncte- babeasca de la M1. 12,5%. 25 lei Carrefour. 81.   

Busuioaca de Bohotin 2011, Crama Basilescu, sticla de 0,5. Am tras ultimul cartus. Si cred ca am facut bine, deoarece, desi insa se poate bea cu placere, in balansul reusit dulce-amarui, dominat de grepfrut si petale de trandafiri, cu o latura vegetala, dar spre final se cam intrevede prapastia. Chiar si asa tot e cea mai reusita busuioaca cu rest de zahar de pe piata, mai buna decat intruparile recente ale strugurelui de la producatorul din Dealu Mare. 35-40 lei (pe cand se mai gasea in magazine specializate. Editiile mai noi se pot cumpara si din unele hypermaketuri. Auchan, de exemplu). 83

Ps: un cititor anonim cam ireverentios (cel puțin)  mi-a atras atenția ca am punctat cu 84 pct Busuioaca de la Averesti 2013. Deci mai mult decât actualul 83. Răspunsul meu la aceasta monstruoasa problema fără de care lumea lui nu mai are sens este: așa este! 

Vinuri de La Mușat

Am avut ocazia sa gust niste vinuri care se vand in vrac. De fapt, ar trebuie sa spunem "varsat", in sensul ca lichidul se gaseste intr-un recipient (BiB, butoi, tanc, etc) la "crama/vinarie" si pleaca acasa la cumparator intr-un alt recipient, de regula pet. 

Sigur, presupunand ca vinul era ok cand a plecat din locul unde a fost produs, in final depinde de modul in care este pastrat de carciumar/proprietarul de crama de cartier/magazin de vinuri. Insa nu exista niciun motiv pentru care vinul vandut astfel sa fie rau sau defect per se. 

In asemenea cazuri e foarte importanta sursa, plus ca se poate degusta inainte. 

Exista si mai multe feluri de vanzatori. Exista vinari care se joaca la limita evaziunii fiscale, ca sa nu mai vorbim de sanatatea consumatorului, propunand tot felul de bauturi cu aspect de vin. Apoi sunt cei care nu fac decat sa vanda varsat vinul primit la bag-in-box de la o crama, desi si aici e o plus-valoare, presupunand ca exista o selectie initiala. Si mai exista cei care se implica direct in producerea vinului, impunand producatorului anumite coordonate organoleptice, realizand cupaje chiar ei, etc. In aceasta ultima categorie intra La Musat, din Bucuresti, cu puncte de lucru pe Calea Mosilor nr. 260 si Ion Mihalache nr. 119. 

Cele trei vinuri degustate au fost:

La Musat cupaj alb 2015, 45% Traminer, 30% Chardonnay si 25% Feteasca alba, musturi fermentate impreuna, proiectat de Eugen Musat si realizat la Crama Beciu (Vrancea) de Vasilica Munteanu (cunoscut oenolog-consultant). Culoare aurie stralucitoare, nas foarte curat, placut, intens aromatic, cu arome de bazar oriental, de dulcegarii condimentate si usor vanilate. Gust plinut, usor gliceric, cu o nuanta usor cipsata, dar bine integrata in angrenajul gustativ. Lasa o impresie buna, de vin aromatic, dar foarte baubil si corect lucrat. Tehnic vinul este ultra sec, avand in jur de 0,5 grame zahar rezidual, insa s-a jucat bine din aciditatea moderata, ca sa rezulte un vin prietenos.  13,2% alcool, 82-83 pct (nu glumesc) la 11 lei/litru.

Aligote 2015, produs tot de Crama Beciu, este un exemplar tipic pentru soi, cu aromatica usor florala si citrica, curat, fara sulf sau alcool detectabil in nas, cu un gust lin curgator, dispus tot in registrul citric. Nu e un vin complicat, dar e un alb foarte bun pentru consum curent, la masa, cat si de cursa lunga, cum se zice. Nu e un solist, ci un acompaniator foarte bun. Daca e de stat la vorba lunga, l-as prefera cupajului. 11,5% alc, 10,5 lei/litru. 81

Red Cuvee 2014, sec, produs de Budureasca, tot in colaborare cu Crama Musat. Este un Merlot, Shiraz, Cabernet, nefiltrat. Are nevoie de aerare (30 min, o ora ca sa fiti siguri), pentru a se exprima cat mai dezirabil. Este o bestie rosie-rubinie intensa, cu aromatica puternica de fructe negre, afine, coacaze, cirese negre, usor afumat si discret vanilat, gust puternic, cu taninuri abundente, dar suportabile, amintind de porumbe, cu impresii de ciocolata neagra. 14,5% alc bine integrat in corpul masiv. Pe ansamblu este impresionant la pretul sau (12 lei), vin serios, greu, care te duce cu gandul la tochituri si carne rosie. 83-84

Vinurile dau impresie de naturalete, de interventie minima, chiar o oarecare rusticitate, ceea ce este placut, dupa mine. 

Tot pe filiera Budureasca vine si imbuteliatul La Musat 2012, un cuvee DOC-CT din 45% shiraz, 45% Feteasca neagra si 10% Cabernet sauvignon, maturat un an in baricuri de stejar american si romanesc. Nas laborios si complicat, cu arome de fructe negre (mure, cirese negre), tutun aromat si condimente. Gustul este elegant si suculent, bine incadrat de nuantele tostate si usor vanilate de baric. Post mediu-lung. 87 pct. 35 lei. Vinul a fost inscris la concursul Vinul.ro 2015 unde a primit o medalie de aur. De altfel si recolta 2011 a primit aceeasi distinctie in editia 2013 a concursului. Daca mai punem si ca La Musat importa respectabilele vinuri italiene Apollonio, deja ne dam seama ca nu e tocmai o obisnuita crama de cartier. 

Aviz amatorilor!

7 vinuri rosii din Bulgaria (12.02.2016)

Recent, din diverse surse, am gustat mai multe vinuri bulgaresti. Mai jos gasiti impresiile lasate. 

Terra Tangra Organic Mavrud 2013 14%. Sunt vinuri certificate bio, produse pe pantele muntelui Sakar, in sudul tarii, langa granita cu Turcia si Grecia. Nasul acestui vin e diferit de majoritate, fiind mai degraba condimentat-vegetal (chimen, marar) decat fructat. In gust nu e tocmai asezat, taninozitatea si restul de zahar(care tehnic nu e mare) iesind in fata aciditatii, care pare ca are un program separat. Impresia finala este de boyband din care cel cu voce tocmai a plecat spre o cariera solo. Mai sustin cateva  concerte sa le ramana ceva, pana la inevitabila desfiintare. 78

Terra Tangra Organic Cabernet Sauvignon, Merlot si Mavrud  2013, 14%. In ciuda aspectului, care te lasa usor nelamurit, initial facand o usoara spuma purpurie, apoi lasand mici bule in zona de contact cu peretele paharului, semn dupa mine ca nu totul a fost stas in proces, nu este un vin rau! Daca nimeresti temperatura optima, un clasic 16-18, va livra un melanj placut de fructe negre dulci, ciocolata si cuisoare, dar fara a-i lipsi aciditatea, avand suculenta si aducand o impresie de vin agreabil, nepretentios si usor de baut. 84

Inteleg ca sunt vinuri care costa in Bulgaria in jur de 20 de lei, deci cel putin cupajul are o valoare buna. Terra Tangra este pionierul vinurilor bio din tara vecina.

Edoardo Miroglio Rubin 2010, Elenovo, 14%. Rubin este un soi manufacturat in anii 50, intr-o statiune de cercetari, fiind o incrucisare de Nebbiolo si Syrah. Aduce o aromatica serioasa, de pielărie fina, scorțișoară, vanilie, jeleu de căpșune. Gustul nu e pe măsura nasului, aduce o componenta medie, de afine și coacăze, ușor amărui pe final. Un vin decent, insa nu tocmai entuziasmant sub raportul pret-calitate, avand in vedere ca face, in Romania, in jur de 90-100 lei. E interesant de pus in clasorul cu soiuri degustate, insa. In alta ordine de idei, pacatul meu, dar am degustat acest vin in paralel cu o Pesquera Crianza 2013 de-a lui Alejandro Fernandez. Cum a fost? Poate va amintiti al doilea gol al lui Messi din semifinala CL de anul trecut, cand l-a ridiculizat pe Jerome Boateng, de la Bayern Munchen. 83

Edoardo Miroglio Soli Invicto 2010. Blend de Merlot, Cabernet sauvignon, Cabernet Franc si Syrah. 14%.  Asa am dat nota pentru vinometru.ro, tot asa o dau si aici: "Hrr! Bip! Domnul Liviu Grigorica este invitat la biroul Relatii Clienti sa-si recupereze sticla de vin. Bip! Hrr!". Glumim, radem, dar au si bulgarii Oprisorul lor. Sigur, e usor nedrept fata de oenologii investitiei lui Eduardo Miroglio din Elenovo, dar doream sa spun ca au facut o treaba buna, care seamana oarecum cu ce se face la noi, in locul mentionat. Da, e vorba de stil. Fructe confiate, vanilie,  peste un gust suculent, de visine, cu taninuri de categorie semi-usoara. Un vin foarte bun, usor de baut, de lume noua, chiar daca utilizeaza denumiri si struguri de lume foarte veche. 70-80 lei. 88 

Zagreus Winery Syrah Kotkini Mogili 2013. Single vineyard. 14%. Zagreus are aprox 120 de hectare in zona Plovdiv-Assenovgrad. Si ei sunt cu bio/eco. Aduce a mure si cirese negre, cu un iz usor floral (violete?), si un gust de puree de tanini:) Are suculenta, curgere rapida, alcool bine integrat, un finish mediu, dulceg-amarui. Lasa o impresie foarte buna. 16 leva, deci vreo 35 de lei. 84

Zagreus Winery Cabernet Sauvignon Yaldjika 2013. Tot single vineyard, tot bio, tot 14%. Precum Syrah-ul, vinul s-a comportat admirabil sub aspectul conceptului extrem de complex numit baubilitate. Aroma este interesanta, nu tocmai ce te astepti de la un cab, dar placuta orisicum, avand ceva floral, parfumat. Suculent, firesc ceva mai vertical decat syrah-ul, avand si nuante de fructe rosii in mix, cu un final impaciuitor, dezirabil. Un vin reusit. 85 pct. 

Zagreus Vinica Mavrud 2013.  Iata o bestie mica, care inteleg ca e vinul lor etalon, un Mavrud 100%, de 14,5% alc, produs din struguri deshidratati natural vreme de 2-3 luni. 

Va dati seama ce iese, un vin masiv, dens, extractiv, inspirat din Valpolicella. Intens pigmentat, aromatic aducand un melanj de fructe negre, valuri de condimente, nuante serioase de pielarie si tabac, corpolent, cu un final lung si usor vanilat-tostat. 25 leva ~ 55-60 lei. 89

Cin cin si spor la ski!

Vinuri din Lidl (17.09.2015)

Un Sauvignon de Rueda, produs de o mare cooperativa. Are tipicitate si intensitate, dar parca ii lipseste un mic fizz care sa-i faca aromele puternice de soc si grapefruit mai vivace. Dar...la 12 lei sta foarte bine. O alternativa mai cosmopolita pentru un cinstit Maiastru de la Oprisor, de exemplu. E un companion mai bun pentru ocazii colocviale, decat de unul singur. 13% alc. 78 pct

Iata o premiera pentru marele retail romanesc: un Albarino, din exotica apelatie Rias Baixas! Exista legenda ca ar fi un Riesling de Rin aclimatizat de 200 de ani in podgoria din nord-estul Spaniei, dar studiile ADN nu au confirmat ipoteza. Din punctul meu de vedere misterul face bine vinului. Cel din Lidl, produs de Conde de Albarei nu e cel mai remarcabil exponat, nici nu ma asteptam  la 19,99 lei, insa pe langa o aciditate marcanta, ofera totusi acea plinatate, chiar nitel uleioasa, pe care o asteptam. Arome full-throttle, de zarzare, citrice si mar. De apreciat ca in final aciditatea (ajutata de ceva acid ascorbic, dupa cum ne avertizeaza contraeticheta, insa doar la mentiunea in spaniola, celelalte limbi si probabil legislatii necatalogand aspectul ca fiind obligatoriu), plinatatea si alcoolul (12%) se reunesc prietenos. 83 pct

Domaine de la Vieille Cure este un Muscadet sanatos, simplu, robust, de vara, pentru scoici si ligioane marine, cum si trebuie. Arome verzi (and not much else), acide, gust usor onctuos care transforma 2d-ul in 3d. Sa nu va asteptati la diafane arome exotice, ca n-are de unde. 19,99, 12%. 80 pct

Un spumant alsacian brut (zic ei) din pinot noir, pigmentat (un roz intens) cu mult fruct, dar fara eleganta. Perlarea e oarecum haotica. Are aromele plenare de fructe rosii, capsune si grepfrut apasa cam tare pe papile, lasand o senzatie usor pastoasa, tanica. Ma rog, dupa gusturi. 30 lei. Ma bucur ca l-am luat la o reducere masiva. 12,5%, 78 pct

Un Medoc dintr-un an bun, ceea ce se vede. Vin dominat de Cabernet sauvignon, cu tanin sanatos, fruct evident, cu arome de coacaze, afine, ierburi aromatice. Nu puncteaza prea mult la capitolul eleganta, dar e un multumitor, bine facut, cu tipicitate. 12,5% alc, 84 pct. Am platit in jur de 30 de lei, nu-mi aduc aminte daca la reducere sau la pret intreg.

Chateau Palene e un Bordeaux generic, produs de Maubrac Guerin, care la un pret mic (in jur de 10 lei) livreaza un vin baubil, cu arome de fructe rosii (visine si afine), fara briz-brizu-uri dar si fara dezamagiri. Decent. 12% alc, 78 pct

Un cru bourgeois din Haut-Medoc, un vin serios, blend in proportii relativ egale de Cabernet sauvignon si Merlot, mix de vin baricat si inox, care livreaza o textura fara asperitati, solida, densa, tanica, dar placuta. Aduce a prune, fructe de padure, praf de cacao. Aciditatea e sus. Pare ca mai are ani in viata si chiar ca acum nu e momentul cel mai propice de consum. E prea tinerel. Totusi se simte in mijloc o neliniste, o fragilitate. Poate e anul. Sau poate sunt eu.

13%, aprox 50 lei (sau 30...supus vremelnicelor promotii).  88 pct 

Frâncușă 2014 din gama Selectii (Cotnari SA)

Acesta este un caz unic. Sunt de acord cu fraza finala de pe contraeticheta vinului: "Iubitorii unui vin sec, fructuos si reconfortant prefera Francusa inaintea celorlalte vinuri din podgorie". Lasand gluma la o parte, ma indoiesc ca cea incercata de mine, achizitionata din Carrefour contra a 13 lei, este chiar acea Francusa pe care unii confrati au incercat-o la Cotnari, stiut fiind obiceiul nu tocmai cuser al renumitului producator moldav de produce si cantitati mici, de o calitate mai buna decat "titularul" etichetei cu cocarda tricolora.

Am avut ocazia sa constat pe viu acest fapt, la Premiile de excelenta Vinul.ro 2013, cand mi-a trecut prin paharul de degustare un Blanc de Cotnari 2009 care era altceva decat vinul din sticla de retail. Sigur, poate o fi fost un lot care a evoluat in mod maret, cine stie. 

Cat despre Frâncușă (probabil stiti) e un soi considerat autohton, chiar daca etimologic ar fi unele dubii. Este diferit de sinonimele din tarile din jur (exista si in Serbia o Francusa, dar nu sunt inrudite genetic), testele ADN relevand ca se trage din Gouais Blanc, un stramos al multor varietati europene actuale, dupa cum aflam de la Jancis Robinson, in lucrarea Wine Grapes.

Frâncușa 2014 din gama "Selectii" este un alb sec onorabil, curat, cu nas frumos, "sensibil", din clasa floral-vegetal, cu discrete fructe albe si un gust in care aciditatea stapaneste, intr-o oarecare monotonie, sub forma unei suc de lamaie (mere verzi sau carcei de vita, pentru cine prefera o mai mare diversitate descriptiva, precum si eufemismele). Dar...pe ansamblu, avem un vin onest, acid, crocant, cu buna baubilitate, desi nu e nimic complex sau elevat aici. 

Eu unul, la 13 lei, ma declar foarte multumit. 12,5% alc, 80 pct.

Chateau Cotnari 2014 si Blanc de Cotnari 2014

Fiind intr-un magazin Selgros, privind melancolic raftul de vinuri, in cautare de noutati, mi-a sarit in ochi "2014" de pe etichetele a doua vinuri din gama Selectie a celor de la Cotnari. Azi nu am chef de malitie, altfel as fi pus un titlu gen "Etienne Le Grand presente....", care ar fi produs comentarii "delicioase" precum cele de aici. Marturisesc ca atunci cand ma simt mai deprimat dau click pe "semnul de carte" special facut catre acel "post".

Dar...nefiind obisnuit fiind sa vad vinuri noi de la Cotnari, mi-am zis ca i-am ignorat prea multa vreme si 17,5 lei din buget se vor indrepta catre colosul moldav. In fine, 35 de lei cu totul. Ar trebui sa le ajunga cativa ani.

Vinurile...Sunt cam la fel ca cele de acum 6 ani, sa zicem. Aceeasi calitate, aproximativ acelasi pret. Ambele sunt "asamblaje" de Francusa, Tamaioasa si Feteasca alba, in proportii numai de ei stiute.

Chateau Cotnari 2014 este "sec"-ul gamei, are un nas care incepe curat, cu fructe albe, iarba si flori dar continua cu un iz de drojdie, nu tocmai fina. In gust se va dovedi rustic. Cade cam greu, fiind undeva la confluenta dintre acrisor si acru, probabil o aciditate nu prea bine pusa in context. Din acest punct de vedere pierde ceva la capitolul baubilitate, dar daca e musai se pot imagina asocieri gastro in care avantul "verde" sa tempereze niste peste neaos, prajit sau fript. Alcoolul (13%) este bine temperat. 74 pct.

Blanc de Cotnari 2014 este demisec si indubitabil contine ceva mai multa Tamaioasa decat rubedenia in sec. Nasul aduce adierile specifice, florale, parfumate iar gustul e mai bine echilibrat, in ciuda restului de zahar mai mare, decat termenul de comparatie. Citric, dulce acrisor, fara a se pretinde o "opera de arta oenologica", precum Chateau, dar se poate bea cu succes. E mai echilibrat, oricum. 12,5% alc. 79 pct.

Fief Guerin 2014 Domaine des Herbauges (Franta)

Care e un Muscadet Côtes de Grandlieu, produs Sur Lie. E un vin obtinut din strugurele normal pentru apelatie, adica Melon de Bourgogne, de pe o parcela de 17 hectare, din vii cu varsta cuprinsa intre 55 si 75 de ani.

Am mai spus si in alte ocazii ca Muscadet-ul nu-i pentru toata lumea. Nu ca ar fi vreo raritate sau vreo scumpete. Dimpotriva. Nu-i pentru toata lumea deoarece e un vin altfel decat gustul mondial. N-o sa gasim intensitate aromatica cu abundente exotice, nu-i un chenin din Africa de Sud sau vreun sauvignon din Noua Zeelanda. Cred ca sentimentul multor bautori prima data cand se intalnesc cu un astfel de vin este de dezamagire. Vin monosilabic, un vin fara nimic in afara de aciditate, s-ar putea zice. Intr-un fel, asa e. Daca-l degusti in orb, intr-o serie de albe seci diverse, acest tip de vin va fi aproape sigur disconsiderat.

Insa daca privim problema mai departati de asteptarile noastre si de prejudecati am putea observa si altceva. Are evidente arome minerale, pamantoase, de nisip, pietris, apa magneziana, chiar usor salin. Poate si adieri de flori albe, piersici, coaja de lamaie...Dar, in general, e un vin rezervat aromatic. Marele plus e in gust, si chiar daca nici aici n-o sa fie focuri de artificii, metoda fermentarii si maturarii pana la imbuteliere pe strat de drojdie produce un efect interesant: prin toata acididatea enorma, lemonata se intrevede o nota piersicata, iar din alt punct de vedere vinul pare mai gros, mai dens, mai robust decat te-ai astepta. Dupa cateva inghitituri  ti se face foame, asa ca nu-i o idee buna sa-l bei pentru sine. Pe farfurie? Pot fi stridii, scoici, creveti, peste gras, peste slab. Frantuzesc, romanesc, japonez...  Nu conteaza, dizolva orice. 

Apropos, eu cred cu tarie ca exista vinuri de gastronomie, ca a spune despre un vin ca este "de gastronomie" nu e un eufemism, un soi de asterisc amabil cu trimitere spre unele defecte. 

Cred ca dupa multi ani in care s-a pierdut contactul cu vinurile bune si chiar cu bucataria traditionala e oarecum firesc sa uitam asocierile minunate si autentice ale lui Radu Anton Roman, de tipul Zghihara de Husi (pe stil vechi) cu pui la ceaun (evident cu usturoi din belsug) sau tocmagei umpluti. 

In fine, mie imi plac aceste vinuri, chiar daca sunt de conditie umila. Daca nu-ti plac e ca si cum ai spune ca n-ai ce discuta cu un țăran bătrân. Bineinteles ca ai, dar trebuie sa-ti adaptezi discursul la universul lui. Ori asta nu mai e treaba interlocutorului, fie el vin sau om. E treaba ta.

Fief Guerin 2014 Domaine des Herbauges, certificare Terra Vitis, 19,99 Lidl. 

In ton cu cele spuse mai sus astazi nu voi puncta, insa daca as fi facut-o ar fi fost de peste 80 pct: )

Doua vinuri cu bule de la Allini (Italia)

Sunt vinuri din nordul Italiei aparute in Lidl odata cu "saptamana" dedicata acestei tari.

Allini Garganega Frizzante 2014 Veneto este un frizzante, recolta 2014. Garganega este strugurele responsabil pentru vinurile de Soave, unde este majoritar in blend. Apelatia de fata este Veneto. Nu avem indicatii asupra restului de zahar, dar as spune ca este demisec. La 9,99 ma asteptam la mult mai rau, dar avem un vinut piscacios, cu o aromatica destul de intensa, amintind de fructe (piersici, citrice), iar zaharul rezidual rotunjeste lucrarea, oferindu-i insa si o greutate, nu stiu cat de dorit. Oricum, impreganarea cu dioxid ofera un caracter jovial si foarte baubil lucrarii, subliniat si de procentul moderat de alcool- 10,5%. 

Cum spuneam, nimic special, insa curge repede, inteapa pe limba si costa putin. Are dop cu filet. Picnic, gratare, etc. 77pct@9,99- foarte bine.

Allini Pinot Grigio rose spumante este intr-o categorie superioara. Avem un spumant extrasec, fara apelatie speciala, rose, produs din...pinot grigio. O anumita clona de pinot gris poate da, uneori, prin maceratie indelungata, vinuri cu pigment roz. Insa am banuiala ca majoritatea acestor exemplare din Italia isi capata culoarea dintr-o enzima extrasa din pielite si adaugata la un moment convenabil, si nu direct din maceratie. Oricum, n-o sa gasim in acest spumant arome de fructe de padure, decat daca creierul ne e pus pe șotii. E extrasec, dar se va dovedi bine echilibrat. Culoarea e un rose pal, perlatia decenta si cu bule destul de fine, efervescenta scazand in timp. Nasul e de drojdii, aduce inflexiuni minerale, usoare tuse citrice si chiar florale (flori albe). Gustul e foarte temperat, desigur efervescent, dar rezervat aromatic, propunand, cum era si de asteptat, tuse citrice si usor dulcege ca de caisa. E destul de fin si amabil, dar e ca la oameni: unii l-ar putea vedea ca prea discret si timid. 11,5% alcool, dop de pluta&all.

La 81pct@19,99 nu ai foarte multe sa-i reprosezi, il consider bun de racorit, ba chiar de open-drink pentru bugete mici. 

Muscadet Sevre et Maine sur lie 2013 Château de la Thébaudière (Franta)

Apelatia geografica din apropierea orasului Nantes "Muscadet Sevre et Maine" implica strugurele Melon de Bourgogne (care in ciuda asemanarii fonetice nu are nicio legatura de rudenie cu Muscatul), iar mentiunea "sur lie" semnifica cateva lucruri: maturarea pe strat de drojdii cel putin peste iarna; ca este imbuteliat dupa de a treia saptamana din martie si ca vinul e nefiltrat, tras direct de pe drojdii. 

Denota o culoare alb-galbuie, nu prea intensa. Vine cu arome de rozmarin, indicii amarui, mere si o adiere exotica, de aer de mare. In rest: mere si lamaie, gust robust, plin, lemonat, usor picant pe final. Cei 12 % alcool plaseaza vinul intr-o zona colocviala, iar gustul iti spune foarte clar la ce e bun: pește si alte vietati marine sau fluviale. Aciditatea nativa taie prin orice. Nu are elevatia unui Domaine de la Follette, de exemplu, insa e un vin care nu face de rusine apelatia. 

81 pct. 

As mai vrea sa spun ca aceste vinuri trebuie judecate in contextul lor. Sunt licori a caror utilitate in asocierea gastronomica potrivita este clara si asumata. Pentru asta sunt facute. Daca vrem sa le consumam de unele singure, precum un chardonnay baricat sau sauvignon de lumea noua, atunci nu o sa le facem niciun favor. Insa cu o niste scoici, cu o bucata de ton sau cu o scrumbie fripta sau prajita- alta treaba!

As mai putea sa zic ca l-am luat de la celebrul magazin britanic Laithwaites, cu vreo 9 lire. Dar as minti, desi se gaseste acolo, pentru ca l-am luat din Lidl Romania cu 19,99 lei. 

Cri Cri Crisecco

foto:wine.md

Cam aduce a toamna gri aceasta prima zi de primavara astronomica. 

In ajun, cu niste fulgi de zapada pe umeri si cu Toparceanu in gand, trecand printr-un Kaufland, vad acest spumant basarabean la un pret mic, mititel- 18 lei. Cum imi plac brutele mici, l-am luat acasa.

Sa trecem peste Cricova+Prosecco=Crisecco, o denumire proaspata si subtila ca o adiere de parfum Chanell, cu doi de L.

Zicea un soi de confrate de-al meu ca se simte in el Feteasca Albă, Feteasca Regală și Chardonnay-ul. Cata putere de perceptie! Sper s-o pot egala candva. 

Oricum, acest spumant de la Cricova isi depaseste cu mult conditia si chiar as zice ca depaseste cam tot de are bule mic-romanesti la categoria sub 20 lei.  

Cum duci paharul inspre sine descoperi arome placute, ademenitoare. Licoarea nu propune in prim plan clasicele arome drojdioase sau de alune, ci mai degraba note direct fructate, de pere si piersici, limonada cu un pic de grepfrut. Parerea mea e ca toate astea nu vin atat din declarata feteasca (alba), cat din licoarea de expeditie.

Perlarea e energica si destul de persistenta, gustativ un pic cam prea, dar la pretul acesta conchid ca e un best-buy. 

Cel mai mult mi-a placut ca n-am regasit senzatia salcie si acru-amara a spumantului brut low-cost. E bine!

Aurelia Visinescu Signum. Rosu 2011 si Alb 2013

Am gustat doua vinuri de la Aurelia Visinescu (aka Domeniile Sahateni). Ele fac parte din gama Signum inventata in 2013 ca sa inlocuiasca Nomad-ul in retail. Nomad care a luat calea Horeca, adica asa se presupunea. Eu unul nu l-am vazut in niciun meniul de restaurant, dar locuiesc in Galati iar in cele cateva restaurante in care ma duc de obicei nu este. 

Daca nomadul era monovarietal, Signum e bazat de blenduri.

Pe cel rosu l-am achizitionat din Lidl unde ajunsese la un moment dat sa coste 6 lei. Pretul "normal" fiind vreo 25. E editia 2011, syrah si merlot, IG Dealurile Munteniei, 13% alcool. Un vin ok, cu fructe rosii si negre (cirese negre, carnoase, visine, afine), rom si o fateta condimentata, picanta, mai ales pe final. Denota putina fragilitate, ma gandesc ca via de destul de tanara. Dar la 6 lei ce sa mai vorbim. Am fi vorbit mai mult la 25-27, dar cum nu i-am platit, o las pe data viitoare. 80 pct.

Cel alb, sauvignon blanc si feteasca regala, 2013, la fel IG Dealurile Munteniei, 13% alcool mi s-a parut mai agreabil.  Un vin alb inca plin de prostetime, ușor vanilat, cu tuse de piersica, lămâiță și grapefruit alb. Gustul e fructat, dominat de grapefruit si lamaie. Are un pic de "muschi", o usoara astringenta, care la nivel de descriptori aminteste de pulpa de grapefruit, insa cel mai probabil se datoreaza fetestii regale. 83 pct. 11 lei in Auchan Galati.

O discutie interesanta si care depaseste cadrul review-ului de produs ar fi daca ca ne aflam intr-un moment hai sa-i spunem istoric. E prima oara cand avem parte de asemenea reduceri. Si cred ca asta se intampla deoarece piata interna a ajuns la saturatie. In anii trecuti am atras atentia ca aceasta avalansa de vinuri de peste 20 de lei nu raspunde cererii pietei (dupa parerea mea). Ce vrea piata e simplu si evident: mai ieftin dar la fel de bun. Si uite ca incet-incet, cu un inevitabil care tine de legile economicului, situatia pare a se normaliza. N-am glob de cristal, dar cred ca se vor intensifica reducerile si vom asista la promotii in cazul unor vinuri care nu faceau parte pana acum din partea de jos a rafturilor. 

Dubla doi: Suav Tamaioasa Romaneasca 2009 Senator Focsani

Am reincercat (dupa mai bine de 3 ani) acest vin si trebuie sa recunosc ca am fost deosebit de surprins de calitatile sale de supravietuitor. Pentru cineva atat de suav a dovedit o robustete si o rezistenta la intemperiile raftului greu de intuit initial. A ajuns chiar mai ieftin decat a fost la lansare, cand se gasea in plaja 20-25 lei. Azi poate fi cumparat din Auchan cu 18,5 lei. 

Suav tamaioasa romaneasca 2009, Senator Focsani, IG Dealurile Husilor (Senator are plantatii si in alte zone ale tarii decat Vrancea), 11,5% alcool.

Un vin cu aroma de trandafiri, polen, tei si fructe din compot. Gust uleios, dens si adânc, de miere, para williams și gutuie. Remarcabila aceasta virgula amaruie care salveaza din anonimat un dulce de retail. 

In ce priveste punctatul, am fost prea sever in 2011. N-am banuit evolutia si rezistenta in timp, recunosc. Acum 85 pct. O recomandare ferma!

Sfantul Nicolae prin magazinul al carui nume nici nu-l voi pomeni

De sf. Nicolae am tras o fuga la Iasi. Motivele erau multiple, insa fericite oricum. In drum, ma opresc la un magazin al carui nume nici nu-l voi mai pomeni, ca sa cumpar flori. Pe drum am auzit o reclama la radio cum ca un buchet asa si asa costa doar 19 lei. Cand intru in magazinul al carui nume nici nu-l voi mai pomeni de pe langa Moara de Foc- Vad pe raftul mare din capatul randului diverse, printre care Chateau Le Barrail 2010, un vin care a fost 35 de lei, acum redus la 10. Vreau sa intelegeti ca acest vin costa 9,90 pe vinatis.com, sau 7,5 euro/sticla daca iei 6. Deci si la 35 de lei tot e mai ieftin ca in ilustrul magazin online din Franta. La 10 lei pare deja pomana, cum ne-a obisnuit magazinul al carui nume nici nu-l voi mai pomeni, din ratiuni aparent inexplicabile, dar foarte multumitoare pentru client. Bine, acum nu dati navala, pomana s-a terminat.

Le Barrail este al doilea vin al Château Le Pey, un Cru Bourgeois din Medoc detinut de Pierre si Olivier Compagnet. Proportiile sunt dominate de cabernet sauvignon (55%) restul merlot, de pe plantatii de 15 hectare, vechi de mai bine de 20 de ani, recolta 2010- considerata foarte buna.

Vinul- premiat cu aur la concursul anual din Bordeaux, s-a prezentat cu arome interesante, vegetale si lemnoase, picante, cu fructe rosii si coacaze negre, un corp mediu cu taninuri bine crescute, prezente. Remanenta medie, dulce-acrisoara. Un vin solid, fara a fi absolut memorabil, dar intra in cupaj si parerea de rau ca n-am luat mai multe. La 10 lei s-avem rezon! 83

O alta aratare a fost si Embucado 2012, un rosu portughez cu medalie de argint la CM Bruxelles, cupaj alambicat de soiuri locale- aragonez, trincadeira (aka tinta amarela) si castelao, produs de ceea ce pare a fi o cooperativa din podgoria Alentejo. Are 13% alcool si un pret normal de 12,99 lei. Eu l-am luat din coltul infamiei, unde sunt ingramadite diverse produse- ultimele din soiul lor si unde se vede ca a suportat succesive reduceri, pana la [sic!] 4,19 lei, fiind cel mai ieftin vin imbuteliat pe care l-am cumparat vreodata. 

Dupa proba paharului, va spun ca e o afacere si la 12,99, dar la 4,19 e mana cereasca. E genul de vinutz obraznic, suculent, chewy, cu amalgam de fructe rosii si negre de padure, fara complexitate dar cu un duca-s-ar pe gat fantastic. Cand stii ca ai dat 4 lei pe el, parca si inghititurile sunt mai sanatoase. E vin de distractie, fara dubii. 81 pct. 

Am cautat o explicatie pentru aceste reduceri SF. Sigur ca vorbim de un destocaj, de presiunea noilor produse care trebuie sa ocupe raftul. Magazinul al carui nume nici nu-l voi mai pomeni este importatorul si pana la urma distribuitorul acestor produse. Nu vine nimeni sa le ia. Cine sa adune 2-3 sticle si sa le centralizeze undeva?  Si dupa aia ce sa faca cu ele? Asa ca mai bine le dai cu 4-6-9 lei. Tu ai scapat de produs, clientul e super-multumit, numai concurenta se face ca nu intelege. Si acum imi amintesc de death-row-ul din  Real care se intitula "ultima ocazie". Toate vinuri pocnite, oxidate, cu dopurile iesite in afara de cand stateau acolo, la acelasi pret ca cel initial, dar era ultima ocazie sa le cumperi, da? Ce diferenta enorma de intelegere a produsului, nu-i asa?

Cramposie 2013 Istros Domeniile Ostrov

Sa ne intoarcem la o mica descriere de lichide. Sa fie vreo doua saptamani de cand mi-am notat cateva lucruri despre ceva numit Istros. Este o gama de retail produsa de Domeniile Ostrov, companie care mi se pare ca este pe drumul cel bun dpdv al vinului. Adica cel putin se incadreaza in conceptul de "vin corect" si cu inclinatie spre rest de zahar mai mic. Un alt motiv pentru care am scos din portofel fabuloasa suma de 15 lei (sau asa ceva) este varietatea de vita de vie si anume: cramposie. Apropos, probabil stiti deja, cramposia e mama cramposiei selectionate. Practic cea selectionata a fost creata de cercetatori cu scopul de a ameliora soiul ancestral, care are unele neajunsuri in privinta fecundarii. Numai cine are experienta vinificarii celor doua soiuri ar putea sa ne spuna care sunt diferentele intre ele, daca exista- la nivel organoleptic. 

De-a lungul timpului am incercat diferite astfel de interpretari- de la antica Cramposie de Murfatlar- produsa de Vinarte, la panoplia de producatori din Dragasani unde se cultiva intensiv varianta selectionata, la cea de la Intervitt Zimnicea (de unde am incercat diferite variante de selectionata), la Arezan, de la M1 Crama Atelier si iata azi- Ostrov. Am o banuiala ca viile sunt relativ vechi, intrucat mai mult ca sigur la replantari s-ar utiliza varianta updatata a strugurelui.

Olfactiv gasim cârcei de viță,  flori albe, mar verde și un iz greu de tradus, miroase ba a ceva glicerinos (turkish delight, sugiuc, ca tot ne trimite imaginea de pe ilustratie la precupeti in salvari), ba aduce ceva mineral. Din acest punct de vedere seamănă cu cramposiile de la Intervitt Zimnicea (cu care împarte același IG Terasele Dunării). Gustul e destul de texturat, plin,cu tuse de para, mar și pe final zarzara. Nu e ceva iesit din comun, dar are ceva al sau, chestiune care impreuna cu pretul decent- ma face s-o plasez de partea buna a vietii, in jurul celor 80 de puncte. Procentul de alcool este si el extrem de prietenos (11,5%) si predispune licoarea la consum colocvial.

Cum a gasit Lidl un Rose d'Anjou sec?

Din catalogul Lidl:

Rose d'Anjou 2013 Domaine de Terrebrune (Franta) 

"SOIUL / SOIURILE: Grolleau

VIN ROSÉ SEC

DESCRIERE: Strălucitor, cu o viscozitate scăzută, de un roz pal în nuanţa piersicii coapte. Mirosul e de trandafiri de mai, căpşuni, fragi, iar gustul e proaspăt şi crocant, de căpşuni, lămâie şi lime, de o corpolenţă mică, o aciditate medie bine integrată şi cu un gust remanent, floral şi uşor dulceag.

ASOCIERE CULINARĂ: Paste, gnocchi sau salate uşoare, pe bază de somon, merlucius, vongole, midii, de pui de baltă, caracatiţă, asezonate cu sosuri uşoare pe bază de coajă de lămâie şi ierburi aromate. Lângă deserturi nu foarte dulci precum tartine cu fructe, mousse de căpşuni, salate de fructe de pădure.

RECOMANDAREA LIDL: Somon servit cu carpaccio de sfeclă şi sos de iaurt. Reţeta pe retete.lidl.ro"

Suna frumos, nu-i asa? Problema e ca rose-ul de Loara nu e precum cel de Provence in care se tinde spre minimul de zahar rezidual. Si in Loara clasificarea presupune un minim de zahar, insa acesta nu e zero. In acest caz, ca sa poti pune rose d'Anjou pe eticheta vinul tau rose trebuie ca acesta sa aiba minim 7 grame de zahar. La cabernet d'Anjou si rose de Loire e minim 10.

Am citit si contraeticheta. In romaneste e vin rose sec. Pe frantuzeste e rose demisec. Sigur, francezii nu se supun- ca noi- scalei 0-4/4-12/12-50(gr/l). La ei un vin sec poate avea 7 grame zahar, iar un demisec 13. E complicat si tine de reglementarile fiecarei apelatii in parte. In acest caz- avem 7+ conform apelatiei si mai putin de 20 conform site-ului producatorului. Deci ar putea fi si demisec sau chiar demidulce.

Oricum ar fi, acest vin, ca orice alt rose d'Anjou, cabernet d'Anjou sau rose de Loire, nu poate fi sec (in acceptiunea romaneasca; sursa informatiei vine chiar din legea franceza, vezi aici). Legea romana nu te obliga sa treci sec/demi/etc pe eticheta, dar daca o faci trebuie sa respecti scala de care aminteam.

Pe frantuzeste se recomanda servirea la 8-10 grade Celsius. Pe romaneste 12-13. Nu serios? Rose aromat, cu rest de zahar, la 12-13 grade? Come on...

Despre descrierea vinului nu am comentarii, cu exceptia faptului ca nuanta nu e rose-pal, piersica coapta, ci e un rose mai intens, de tip somon. Ar mai fi gamay in blend, nu e un grolleau 100%. Aditional sa spunem ca e un domeniu destul de mic, acest vin provenind de pe o parcela de 7,5 hectare. Interesant e ca eticheta e in romana si olandeza- o indicatie asupra tarilor in care se comercializeaza. Sticla tipica cu dop de pluta de buna calitate. 11% alcool (interesant e ca regulile prevad un minim de 9,5% dar si un maxim: 12%)

Desigur, toate acestea sunt detalii, pentru unii nesemnificative. Cu toate acestea, cine asteapta un rose bone-dry o sa fie cam dezamagit. Insa asta nu inseamna ca vom descoperi vreo busuioaca de bohotin. Nu! Vinul are o aciditate foarte ridicata, specifica strugurelui de baza, care -cel putin in atac- anihileaza restul de zahar. Pe final insa dulceata isi face simtita prezenta, chestiune care poate fi atragatoare pentru multi oameni. 

Nu stiu ce sa zic despre asocieri, traditional acestea fiind destul de variate. Eu unul am avut la indemana niste bruschete cu crema de telina si cubulete de bacon prajit si au mers fantastic impreuna. As incerca si o mancare de gutui, cu carne de porc, ca tot e in sezon. Vinul a mers mult mai bine in asociere decat de unul singur si a parut mai de calitate decat pretul de 17 lei in Lidl. 82 pct.

Aviz amatorilor si- mai ales- amatoarelor!

De la Arestel preventiv la Arestel rose

In aceste vremuri electorale tulburate de arestari pe banda rulanta numele acestei game de vinuri spumante din Spania are un substrat ironic evident.

Arestel Semi seco (demisec) este cel mai ieftin vin- 15,99 (Lidl). Din acest motiv propun sa devina Arestel preventiv, o forma incipienta a procesului penal. Este un spumant confuz, in care speranta de eliberare este contrazisa de statistica. In fond, pentru a fi arestat preventiv dovezile din dosar trebuie sa fie destul de elocvente. Totusi invinuitul traieste cu speranta, nefiind inca inculpat. Sa remarcam ca vinul nu ne ofera indicii fericite, efervescenta cu bule mari, neregulate, calmandu-se in 10 minute. Dupa 30 de minute aceasta scade semnificativ precum egoul arestatului in subsolul politiei. Exista un mix de sentimente- ba dulceag, ba salciu, ba salin, ba citric, nehotarare destul de justificata avand in vedere pretul. Descriptorii gustativi sunt obisnuiti: citrice, usoare tuse de pere si gutui, sirop de zahar. Insa sa nu credeti ca cele 39 grame de zahar sunt mascate prea bine. 39 grame zahar, da? Poate fi incercat la un talk show pe B1 daca e vorba de psd-isti sau unul de la Antena3 daca e vorba de Cocos&CO. 

Arestel Brut costa 16,99. E un macabeu, parellada si xarel-lo, clasic de Penedes, precum e si demisecul de mai sus. Aici lucrurile se ingroasa un pic, precum stenogramele in care esti surprins traficand influenta si vorbind tu- om la 60 de ani- cu "boss" catre un pusti amarat si enervant. Deja e clar si pentru tine ca indiferent daca vei fi eliberat din arest, achitat de instanta sau chiar gratiat (daca totul merge bine pe alte fronturi) din punct de vedere politic- esti terminat. Sau cel putin asa ar trebui sa se intample intr-o tara normala, dar slava-domnului ca Romania nu e asa ceva. Brut-ul e cel mai legat vin din gama, restul de zahar in plus fata de extrabrut facand vinul mai agreabil decat varianta extrabrut vintage, de care va spuneam in urma cu cateva saptamani.  Are 11 grame zahar, fiind usor sub maximul categoriei (care e de 12 grame zahar rezidual), insa e de bine, in acest caz, gustativ fiind ceva mai fin si echilibrat decat celelalte (inclusiv extrabrut-ul) si- cred eu- chiar mai potrivit pentru un open-drink decat respectivul. Reperele gustative sunt aceleasi: citrice, pere, gutui. Persistenta perlarii nu e nici aici respectabila, dar pret de un pahar doua- rezista eroic. Asta pana scoate procurorul interceptarea.

Arestel Brut Rose. Costa tot 16,99, are tot 11 grame zahar. Este produs din monastrel aka mouvedre (pe frantuzeste). Aromatic aduce desigur a fructe rosii, insa "nasul" e usor turbulent, drojdios, scazand mult din eleganta. E -daca vreti- precum imaginea arestatului cand e dus pentru un termen in fata instantei. Ah, fara gel in par, fara cravata Dior si fara ceasul de 15000 euro primit cadou nici costumul ala de 3000 de euro nu mai sta asa de bine. Cam astfel si acest rose. Dar...e o boare de libertate, vreo 20 de secunde vezi si tu lumea de afara, te simti om din nou. Rose-ul nu mi-a placut foarte tare, dar e potabil, mai ales daca e servit la limita inghetului. Apropos merge incalzirea acolo in arest? S-a cam lasat cu frig de cateva zile.

Eu unul mai astept de la Lidl si continuarea procesului judiciar: Un Arestel reserva- pentru pedepse pana-n 5 ani cu executare, un grand reserva- pentru 10+ si - de ce nu?- un brut zero- pentru pedepse modice bazate pe turnatoria celorlalti din dosar.

In concluzie, din aceasta serie de trei vinuri recent aparuta in rafturi doar brut-ul mi s-a parut a miji capul printre zabrelele de la Lidl, in categoria peste 80 pct, insa la pretul cerut bat oricum orice are bule si e autohton. Asta e!

Noul meu mic prieten: Chateau Pietro Sauvignon Blanc 2013 (Domeniile Franco-Române)

Printre atatea calatorii, am uitat sa va zic de chilipirul lunii, descoperit prin rafturile de la Auchan. Este vorba de o eticheta familiara, care a adapostit celebra tamaioasa romaneasca 2000, Sauternes style de la DFR.  Apropos, respectiva vechitura se tine inca foarte bine si chiar daca culoarea a inceput sa vireze spre chihlimbariu, este in continuare un vin dulce remarcabil. 

Aceste noi vinuri de la crama din Sahateni se plaseaza insa in segmentul entry-level, avand un pret sub 12 lei! Am gustat si o feteasca alba demisec, despre care pot spune ca e un vin corect si cu buna tipicitate de soi, insa nu mi-a lasat aceeasi impresie precum acest sauvignon, care aduce repere aromatice de ardei gras, piersica, para și gutuie, mai degrabă decât grapefruit. Insa cele ce m-au impresionat si m-au facut sa achizitionez mai multe sticle, pentru zile grele, sunt textura, plinatatea nebanuita si autentica, fara falsitati. Are fibra, are corp, are savoare! Si totul la un pret foarte mic! 

83 pct. Vi-l recomand!