"Marea" degustare de Babeasca Neagra (09.08.2019)

Vineri, 9 august 2019, niste pasionati s-au adunat la Constanta pentru a trece in revista toate exemplarele de Babeasca neagra disponibile in acest moment, inclusiv cele intalnite sub denumirea de Rara neagra in Republica Moldova.

Initiativa si mare parte din vinuri au fost ale lui Frank Gregor Schmidt, cu sprijinul lui Lucian Irimia.

Cum in vechimea mare am tinut si eu o astfel de degustare, am spus "partikip" cu entuziasm.

In genere, toate vinurile (care s-au putut bea) au prezentat urme de tipicitate. Fructe rosii, bujori, corpolenta de balerina, taninuri usoare.

Impresiile de mai jos sunt minimaliste si raw. Cateva concluzii puteti gasi dupa ele. Degustarea a avut loc "pe față".

Tata și fiul 2018 (Nicoresti) Chiar daca e îmbuteliat recent sta foarte bine. Fructe rosii, bujori, corpolenta medie, taninuri de espresso, aciditate buna si bine integrata. Foarte promițător! 89 pct
La Sapata 2018 (Sarica-Niculitei) vin bun, tânăr, ciocolata cu lapte, ușor lăptos, probabil a trecut prin malolactica, chestie cam ciudata... Fructe roșii. Diferit de celelalte ediții. 84
La Sapata 2015 (Sarica-Niculitei) Mort. De la culoare la aromatica.
La Sapata 2011 (Sarica-Niculitei). Foarte matur. Aproape mort. Sticla 2: Nu mort, dar maderizat, nerecomandat
Hereditas 2015 (Senator, Insuratei) nas serios, cu tabac și piele, fructe roșii, rest de zahar cam mare. Inca băubil 82
Glia 2011 (Senator, Husi). Nas frumos, cu lemn, evolutiv, însă alta dezamăgire in gust. Totuși la vârsta sa, avand in vedere asteptarile(de la producator, de la soi, etc) este okish. 83
Hereditas 2012 (Senator, Insuratei) nas evoluat, fata de 2015 e mai sec, mai expresiv, cu fruct dar si nuante de maturitate. Se poate bea cu placere. 85
Monșer 2013 (Senator, Terasele Dunarii). Mari dubii privind anul, însă e un vinuț ok, pentru 15 lei, aciditatea nu e foarte bine integrata. Merge la pahar, undeva la un popas pe DN1 80
Domeniile Panciu Riserva 2016 (Panciu). Not bad, dar prea greu. Aciditatea s-a ascuns, taninuri uscate, lasa o senzatie obositoare, nu prea racoritoare. Nu cred ca maniera de vinificare este cea mai fericita. 82
Omnia 2012 (Senator, Terasele Dunarii) se poate bea. Rom și ciocolată. mai putin fruct. Si aciditatea s-a domolit. 82
Secolul XIII 2013 (Senator, Husi). Incă in viața, dar atat. E prea târziu pentru satisfactii, asta daca a putut oferi asa ceva vreodata.
SCDVV Bujoru 2017 Frunze de muscata. Defecte. E ceva fruct acolo, insa rău...75
Arezan 2015 M1 Atelier (Colinele Dobrogei). Se duce in jos. Se simte prea mult lemn, aciditatea nu mai e atât de fericită sau bine integrata. 83

Republica Moldova (Rara neagra):
Purcari 2013 Varza murata
Purcari 2016 Rău. Dus. Cauciuc
Purcari 2017 Fara puls. Plat. Aproape incredibil pentru un vin atat de tanar, pana la urma.
Timbrus 2016 (Purcari). Nas frumos, fructat, expresiv dar...gust subțire, plat...82.
Pripa 2017 (Purcari) Nas frumos, curat, corp subțire, apar ceva taninuri ciocolatii, însă pentru a fi cu adevarat satisfacator ii lipsește extractul, forta. Inteleg ca face vreo 80-90 de lei! Prea mult lemn. Si scump. 85
Fautor Aurore 2017 (Valul lui Traian) Ciocolata, ierburi, fructe rosii confiate. Gust suplu, echilibrat, mieros, aciditate buna, post lung. 86
Au mai fost doua vinuri de la Vinvico Constanta, 1996 si 2001, insa ramasitele trupesti au fost prea degradate pentru a fi analizate.

Concluzii:

1. Fac precizarea ca nu am cunostinta de provenienta sticlelor. Daca cineva are intrebari in sensul acesta cred ca Frank Gregor Schmidt i le poate satisface. Personal am fost surprins de felul in care s-a prezentat Purcari, in special 2017. Dar si de involutia Arezanului 2015, pe care l-am apreciat anul trecut. E posibil sa fie doar sticla vinovata, altele sa se prezinte mai bine, desi nu mi s-a parut ca pastrarea ar fi fost samanta relei performante.

2. Avem un strugure vechi, probabil descendent direct din  vita de vie salbatica si ce facem cu el? Nu prea stim. Nici basarabenii nu prea au excelat la interpretare. Lemn mult, machiaj, esenta putina. Toate, cu exceptia exemplarului de la Fautor, au avut o liniaritate in gust foarte plictisitoare. Adica, intelegem, corpolenta usoara, insa sunt atatea vinuri pe planeta asta de corpolenta usoara si care nu-ti dau sentimentul ca le lipseste ceva. Corpolenta in sine nu este un semn de calitate, in ciuda a ceea ce cred multi vinificatori romani, este doar o expresie a strugurelui, a conditiilor pedo-climatice. Daca vrei sa obtii un soi de Cabernet din Babeasca nu e de mirare ca esecul va fi plenar.

3. Daca cel mai reusit vin (in unanimitate) a fost Tata si Fiul 2018 atunci putem interpreta acest lucru in mai multe feluri. Poate prospetimea, poate abordarea mai fericita sau poate...e pur si simplu vorba de Nicoresti. Pana la urma de acolo pare a proveni strugurele, acolo si-a castigat renumele si acestea nu pot fi toate vorbe goale. E pacat ca un DOC Nicoresti poate fi incercat doar sporadic de la acest producator vrancean care are doua hectare cu BN pe dealurile Nicorestiului. Oricum, atat de buna nu le-a iesit niciodata pana acum. Oricum, nu e inca pe piata, din ce inteleg. Sper sa fie aceeasi cand vom da banul pe ea.

4. E pacat si ca miile de hectare din statistica oficiala (reala sau mai degraba nu), adica nu mai putin de 2600, nu pot pune pe mesele noastre macar cateva vinuri bune an de an. Si la preturi decente. Daca adaugam si hectarele din Republica Moldova, deja nu mai intelegem nimic.

5. Am sentimentul ca Babeasca neagra e ca o batrana de la tara, care a trait si vremuri mai bune, insa cum e uitata, parasita, chiar si de urmasi. Care probabil si vor aminti de existenta ei abia dupa ce va muri. Sunt convins ca poate iesi un Cabernet foarte bun la Nicoresti, poate si Malbec si Petit Verdot. Insa in cazul asta, eu zic sa uitam de traditie si de istorie. Putem ridica in Nicoresti si un monument inchinat lui Steve Jobs, de ce nu?

6. Singura sansa ar fi sa ajunga pe mainile unor oameni providentiali. Cramposia sau Negrul de Dragasani au fost intr-o situatie similara candva, daca stam sa ne gandim bine. Pana atunci, putem sa o bagam in cupaje si sa ne bucuram ca putem bea una ok o data la cativa ani. Doar ca...atatea tari producatoare si-ar dori o varietate neaosa si nu o au, iar noi le uitam pe ale noastre si plantam internationale.   

Romanesti (nesortate, 29.03.2016)

Pelin Alb de Urlati. Domeniile Urlati. Fara an de recolta, avand la baza un demisec destul de proaspat si de calitate. Am gustat trei sticle in total. Doua bune, cu aromatica asteptata a pelinului, baubil, fara a fi prea dulce sau amar. Una rea, in sensul ca balansul dulce amarui era stricat. N-am remarcat sa fie alt lot, ma indoiesc. Oricum, lumea ar trebui sa bea mai mult pelin. Pare conceput pentru sprit, dand o senzatie asemanatoare cu un gin-tonic. 12%, 12-13 lei (mai peste tot). Exista si versiunea de 1,5l, ca de magnum nu putem vorbi.

Sauvignon Blanc Signum 2013 Aurelia Visinescu. Hm, un SB care nu miroase a soc. In schimb aduce a iarba, sparanghel (cum bine ne influenteaza eticheta) si lamai. In afara de asta nu impresioneaza, dar e un vin baubil, prietenos, altfel. 13,5%. 19,99 lei Lidl. 81

Naiada Cuvee Rose 2015, Domeniile Ostrov. Culoare roze pal, indicand ceva mai light pe papile, smells funny, usor imbacsit. gust destul de fresh, acid (fructe rosii, cirese de mai) dar are ceva prafos in gust. Curge mai greu la vale, ca sa zic asa. Ok-ish, dar se poate mai bine. Sa persevereze. Nivelul de alcool e 12%, bine integrat. 19,99, Lidl. 79-80

Babeasca Neagra 2013 Cuza Voda, Senator Wine, de la Insuratei, Am aflat cu aceasta ocazie ca s-a dat DOC pentru podgoriile din jurul orasului brailean. Pana acum se jucau in divizia Terasele Dunarii. Precum vinul din gama Monser si acesta are o culoare ceva mai matura decat ne-am asteptat, si tot ca la precedentul, indiciile date de culoare nu se confirma in gust, care e destul de fresh, mediu-usor, cu fructe rosii, condimente uscate, miez de nuca, putina ciocolata, semn ca a poposit ceva timp in baric. Destul de bun, insa la oarece distanta de detinatoarea recordului la puncte- babeasca de la M1. 12,5%. 25 lei Carrefour. 81.   

Busuioaca de Bohotin 2011, Crama Basilescu, sticla de 0,5. Am tras ultimul cartus. Si cred ca am facut bine, deoarece, desi insa se poate bea cu placere, in balansul reusit dulce-amarui, dominat de grepfrut si petale de trandafiri, cu o latura vegetala, dar spre final se cam intrevede prapastia. Chiar si asa tot e cea mai reusita busuioaca cu rest de zahar de pe piata, mai buna decat intruparile recente ale strugurelui de la producatorul din Dealu Mare. 35-40 lei (pe cand se mai gasea in magazine specializate. Editiile mai noi se pot cumpara si din unele hypermaketuri. Auchan, de exemplu). 83

Ps: un cititor anonim cam ireverentios (cel puțin)  mi-a atras atenția ca am punctat cu 84 pct Busuioaca de la Averesti 2013. Deci mai mult decât actualul 83. Răspunsul meu la aceasta monstruoasa problema fără de care lumea lui nu mai are sens este: așa este! 

Cramposie si Babeasca neagra Monșer

Intamplare intamplatoare in Carrefour! Cum stateam eu si admiram peisajul de la raftul de vinuri- imi sar in ochi aceste specimene usor diferite vizual de etichetele de pana acum. A disparut logo-ul Senator si palaria bowler de pe contraeticheta. Un motiv ar fi ca acest vin e produs de Cramele Odobesti si nu de Senator Prodimpex cum erau pana acum, desi adresa de web e aceeasi. 

Inteleg ca s-a facut un soi de "partaj" intre asociati...Probleme de familie. 

A aparut in schimb un text cam stufos, dar sa nu ne chinuim prea tare cu amanuntele acestea, in fond vorbim de vinuri de 13 lei.

Cramposia este un DOC CMD Husi, fara an, dar banuiesc, dupa impresia gustativa cat si dupa faptul ca e imbuteliat luna trecuta, ca e 2014. Nu stiam ca exista plantatii de Cramposie in patria Zghiharei, dar e foarte bine. Vinul livreaza ceva de buna calitate, avand in vedere pretul, vin de 12%, curgator, fara o aroma deosebita, insa cu un G in plus in gust, parand  mai greu, mai dens decat te-ai astepta.

Vin cu aroma discreta, floral-citrica, cu finish usor tonic. 80 pct.

Babeasca Neagra e tot NV, IG Terasele Dunarii, prin zona localitatii Insuratei, aduce vizual o culoare rubinie, cu nuante mature, fapt care nu se va repercuta aromatic sau gustativ, vinul livrand ce te astepti, un rosu nepretentios de corpolenta medie spre mica, cu taninozitate redusa si arome fructate, usor picant si cu o adiere vanilata. 13% . 78 pct.

Din punctul meu de vedere, vinificarea in sec adauga un plus de baubilitate, fiind vinuri accesibile, de sete.  Pana acum mai multe vinuri din aceasta gama jucau in divizia demisec, si e bine ca au facut pasul spre modernitate.

In rest, orice am zice despre acest producator cu vii in 4 regiuni distincte ale tarii (jud Caras-Severin, Vrancea, Vaslui si Braila), trebuie sa remarcam ca,  pana la urma, este singurul care propune o intreaga gama de vinuri produse exclusiv din struguri autohtoni. 

La mai multi si la mai mare!

Dubla doi: Suav Tamaioasa Romaneasca 2009 Senator Focsani

Am reincercat (dupa mai bine de 3 ani) acest vin si trebuie sa recunosc ca am fost deosebit de surprins de calitatile sale de supravietuitor. Pentru cineva atat de suav a dovedit o robustete si o rezistenta la intemperiile raftului greu de intuit initial. A ajuns chiar mai ieftin decat a fost la lansare, cand se gasea in plaja 20-25 lei. Azi poate fi cumparat din Auchan cu 18,5 lei. 

Suav tamaioasa romaneasca 2009, Senator Focsani, IG Dealurile Husilor (Senator are plantatii si in alte zone ale tarii decat Vrancea), 11,5% alcool.

Un vin cu aroma de trandafiri, polen, tei si fructe din compot. Gust uleios, dens si adânc, de miere, para williams și gutuie. Remarcabila aceasta virgula amaruie care salveaza din anonimat un dulce de retail. 

In ce priveste punctatul, am fost prea sever in 2011. N-am banuit evolutia si rezistenta in timp, recunosc. Acum 85 pct. O recomandare ferma!

Prima degustare comparativa de babeasca neagra din istorie!

Ieri seara, la restaurantul Caffino din Galati, am organizat o degustare amicala care- fara sa-si propuna in mod special- a fost de fapt prima degustare comparativa de babeasca neagra din univers (si spun asta cu zambetul pe buze). Degustari monovarietale de feteasca neagra, de feteasca regala, de cabernet si toate celea s-au facut si se vor mai face destul de des. Dar de babeasca nu se prea vorbeste, in parte datorita numarului mic de etichete, dar si pentru ca e considerat un strugure care nu poate da cine stie ce mari vinuri. Eu nu sunt de aceeasi parere. Lumea are nevoie si de comedie, de jovial, nu numai de tenebre si abisuri sufletesti.

Au fost sapte expresii ale acestui strugure pe aceeasi masa. Indubitabil a existat o unitate, un feeling comun, care lipseste la atatea alte varietati. Interesant e ca toate aceste vinuri provin din podgorii din estul tarii (si una din ele chiar de dincolo de frontierele actuale), ceea ce nu e de mirare daca ne gandim ca locul de origine este considerat Nicorestiul. 

Babeasca este un strugure cu randament mare- recolte de pana la 13 tone la hectar, si- in cazul clonei 94 Pt, obtinuta la Statiunea de Cercetare Pietroasele in 1975- urcand pana la (si depasind in anii favorabili) valoarea ametitoare de 20 de tone la hectar!

Dupa statisticile insusite de OIV si publicate in cartea lui Kym Anderson ("Which Winegrape Varieties are Grown Where?") ar fi plantata pe aproximativ 3100 de hectare (la nivelul anului 2010), suprafata in scadere fata de 2000, cand se gaseau pe rod aproximativ 3700 de hectare. Dupa ultima statistica disponibila, realizata de ONVV folosind datele raportate din 2012, tendinta de reducere a suprafetei cultivate continua- doar 2700 de hectare. Dupa aceeasi statistica insa suprafata de feteasca neagra, strugure mult mai popular in ce priveste replantarile, este usor mai mica decat a babestii, ceea ce ne ridica mari semne de intrebare deoarece la momentul degustarii doar cinci producatori de vinuri din Romania propun etichete pe care sa scrie "babeasca neagra", in vreme de feteasca neagra e o omniprezenta in portofoliul mai tuturor producatorilor de vin din tara noastra. O concluzie ar fi ca fie e statistica mult prea optimista in ce priveste suprafata de babeasca neagra plantata, fie strugurii astfel obtinuti sunt folositi in cupaje sau pentru obtinerea unor vinuri de calitate inferioara. 

Literatura de specialitate atesta ca numitor comun vinurilor din babeasca- o culoare rubinie sau rosie-rubinie stralucitoare, cu aromatica preponderenta de fructe rosii, aciditate mare si continut redus de taninuri. Continutul de alcool nu ar trebui sa fie din cale afara de mare si chiar asa a si fost- toate vinurile fiind in marja 12,5-13,5%.  Trebuie amintit ca daca ar fi sa ne luam cel putin dupa caietul de sarcini al DOC-ului Nicoresti, traditional considerat cel mai propice pentru acest soi, exista deosebiri mari intre locul de unde provin strugurii. Astfel, cantitatea de pigmenti antocianici este cu 60% la mare pe panta fata de amplasamentul de la baza. Asadar cel putin sub aspectul colorii- putem presupune o variatie, in functie de locul de provenienta al strugurilor. La zaharuri, 9% in plus pentru panta si 14% in plus pentru viile de pe terasa sau platou- fata de cele plate- de la baza pantei. 

Cat despre degustarea in sine, trebuie precizat ca ea s-a desfasurat "in orb". Mai jos puteti citi opiniile mele consemnate tot "in orb" si dupa acestea alte cateva consideratii generale. 

Casa Panciu 2011 (DOC-CMD Panciu, prod. Crama Natura)- culoare mai intensa decat ne-am astepta in mod normal, un nas mai expansiv- alcoolul fiind destul de evident. Suculent, cu pastise de fructe rosii, dar si impresii mai "coapte", mai putin tipice. 81 (16 lei)

La Sapata 2012 (DOC-CMD Sarica-Niculitel. prod. Crama Delta Dunarii)- un nas evolutiv de la cerneluri, branzeturi fermentate, rozmarin spre parfum de boaba de strugure copt si ceva picant. Un gust dominat de corcoduse, cirese, coacaze si curmale, dulce-amarui pe final, persistent. 83 (24 lei)

Arezan 2012 (IG Colinele Dobrogei, prod. M1 Crama Atelier). O culoare mai serioasa, mai intensa, un nas intens glicerinos, parfumat, o imbinare de fructe negre si rosii- mure, afine si cirese, cu ceva taninuri sesizabile, dar pe ansamblu domina impresia dulce-acrisoara pe fondul aciditatii. Are persistenta, dar si impresia ca-i nitel...cum sa spun...aranjata, machiata. 83-84 (48 lei)

Glia 2009 (DOC-CT Husi, prod. Senator Focsani). Pare si dupa aspect ceva mai light decat precedentele, iese in fata ceva alcool, muguri de pin, verdeturi, in gust aduce o senzatie nisipoasa, data probabil de lemnul utilizat, dar vinul e acid, suculent si usor de baut. Aduce a visine si afine rosii, iar pe final cireasa e cea care isi imprima gustul. 83 (36 lei)

Hereditas 2010 (IG Terasele Dunarii, prod. Senator Focsani). Un vin rubiniu, cu un nas mai serios, de vin cu diploma de bacalaureat. Apar nuante condimentate, de nucsoara si piper, iar ca fruct vinul e dominat de cirese si prune. Bun, juicy, cu aroma de mai vreau. 84 (29 lei)

Nicoresti 2009 (DOC CMD Nicoresti, Domeniile Nicoresti)- Are o culoare regulamentara, rosie rubinie, cu un nas mai bizar de morcov si telina rase, in gust mai degraba plat, cu o senzatie dulceaga nestinsa de ceva mai viu. Baubil, nu zic nu, dar...au fost altele mai bune in degustare. 78. A avut si zile mai bune. (30 lei)

Rara Neagra 2011 (Vinaria Purcari, Republica Moldova)- un vin suculent, cu nas fructat, jucaus, cu un iz vanilat si destul de catifelat in gust. 80-81 (32 lei)

La votul popular (realizat dupa un algoritm original pe care marturisesc ca nici eu nu l-am inteles pe de-a intregul:)) babeasca La Sapata 2012 a fost aleasa cel mai bun vin al serii. Urmata de Arezan si oarecum surprinzator- Casa Panciu. Sau invers, nu mai stiu exact.

Din punctul meu de vedere, nu au existat mari diferente de calitate, cu exceptia exemplarului de la Nicoresti care n-a fost in cea mai buna forma. Totusi patru etichete s-au desprins de pluton si aici as numi La Sapata, Arezan si cele doua vinuri produse de Senator- Hereditas si Glia. 

Punctul pe i si semnatura pe nota de plata au fost puse de singurul cupaj mai alambicat din care rara negra (adica babeasca cu accent basarabean) face parte- Negru de Purcari editia 2008. Inutil sa spun ca s-a prezentat foarte bine, serios, concentrat, catifelat.

Dintr-un punct de vedere poate am fost prea sever cu punctajul, recunosc. Pentru ca toate sunt vinuri foarte agreabile, usor de baut si de relationat cu ele. Nu necesita aerari prelungite, decantari si alte fente. Sunt directe, zemoase, unele chiar delicioase. Nu isi doresc si nu imprima degustatorului o falsa impresie de complexitate, ci mai degraba un caracter jucaus, vesel, rustic. Daca ne gandim bine nu sunt foarte multe vinuri in ziua de azi cu aceste calitati. 

Apoi nu sunt nici extrem de scumpe, chiar se poate observa o revenire la un realism mai sanatos- Glia de la 50 a ajuns la 36, Nicoresti de la 55 la 30 (si aud ca ar fi scazut chiar la 22, in Carrefour). 

Sub aspectul rezistentei in timp as zice ca  nu e dracul chiar asa de negru precum ne-ar sopti prejudecatile. Daca Glia sau chiar cea de Nicoresti (e drept, cu alte ocazii nu prea indepartate), vinuri din 2009, se pot bea cu succes in 2014- e un semn ca soiul are un potential de invechire cel putin mediu. Totusi cred ca ar trebui sa beneficiem mai mult de pe urma suculentei specifice babestii tinere. Si iata un oximoron foarte agreabil!

Despre cum am parcurs 336 de kilometri pe Dunare pana la Feteasca Alba 2010 Hereditas

Iata o feteasca de o culoare aurie intensa. Nas de riesling nemtesc vechi, imbacsit, cu tuse hidrocarburi si de gutuie romaneasca, mica si uscata, dar si condimente de medina.  Te cam astepti la dulce in continuare, dar ai citit deja eticheta si stii ca ai de-a face cu un vin sec. Gustul păstrează impresia de gutuie, imbucurator insa- alta gutuie, destul de zemoasa. Pe langa, la sfarsit, apar subtonuri de pruna necoapta. Gustul are greutate, amplitudine, nu si diversitate, dar nu poti sa le ai pe toate la 25-30 de lei. 12% alcool, vin organic/ecologic. 82 pct.

E un alb realizat printr-o oxidare controlata sau pur si simplu printr-un accident. L-am incercat prima data cu ocazia festivalului Provino Iasi din 2012. Ziceam atunci ca o feteasca alba de la Senator m-a intrigat. Un vin bizar, ma gandeam, pe care l-as mai incerca. Iata ca m-am tinut de cuvant. Din punctul meu de vedere aceasta feteasca are baubilitatea si excentricitatea necesara ca sa atraga atentia unui geek ca mine. 

Eticheta e curata, bordeaux-style, in acuarela. Logoul ilustreaza cea mai mare pasare din Europa- dropia (masculul poate ajunge la 18,5 kg! si am aflat cu aceasta ocazie ca se numeste bustard, pe engleza), care popula pana acum cateva decenii partea rasariteana a Baraganului, pentru ca da, acest vin provine din viile detinute de Senator la Insuratei (judetul Braila). Indicatia geografica este Terasele Dunarii (hai, da click!). 

Interesant este faptul ca intre articolul trecut, care a ilustrat tot un vin cu acelasi IG, si aceasta intriganta feteasca alba, am parcurs indicatia geografica de la un capat la celalalt, ea incepand la Zimnicea (Teleorman) si terminandu-se la Insuratei (Braila). Asadar am plutit in avale nu mai putin de 336 km pe Dunare, intre kilometrul 555 si 219 (localitatea Stancuta, de langa Insuratei). 

Prin urmare, daca am fi aruncat dopul cramposiei de Zimnicea in fluviu, luand in considerare o viteza mai marisoara a curentului de- sa zicem- 5 m/s, aritmetica ne invata ca pluta ar fi ajuns in dreptul viilor de feteasca alba in aproximativ 31 de ore. 

Asta daca n-ar fi inghitit-o un somn mustacios si as fi gasit-o in burta lui, curatandu-l in bucatarie, la Galati, consolandu-ma cu un pahar din aceasta aurie licoare.

Povestea unui vin: Babeasca Gri 2011 Monser Senator Focsani

Omul s-a apropiat de vin, si-a turnat o mica parte in paharul sau mare si n-a parut prea satisfacut de ce gasise. I-a pus dopul si l-a trimis la loc in frigider. Pe intuneric, dupa ce s-a linistit, vinul a inceput sa-si puna intrebari existentiale.

Pana a doua zi a stat ca pe ace, s-a tot gandit daca a fost vina lui si daca da unde a gresit, a avut stari de furie, de frustrare, a scris poezii cu rime gen "soare, mare, sange, plange", si-a facut singur psihanaliza, s-a cait si s-a rugat, iar la capatul acestor tribulatii specific oenologice, intr-un final, cand s-a deschis din nou usa frigiderului, a vazut lumina si s-a simtit un vin nou, renascut!

Omul, fara prea mare entuziasm, a mai turnat o parte in pahar, l-a dus la nas si vinul si-a dat seama dupa expresia lui ca tot tumultul interior de peste noapte a folosit. S-a vazut plimbat prin pahar, adulmecat ca o sticluta de parfum, dus la buze si sorbit. S-a simtit implinit, in fond orice vin stie ca pentru asta e facut, ca asta e scopul lui in viata si anume sa se sacrifice pentru placerea omului. Si pe masura ce se imputina trupeste cu atat mai implinit sufleteste se simtea si ca un flash i-au trecut prin fata amintirile neamului- ale intemeietorului, prima babeasca gri descalecata in 1975 la SCDVV Obobesti, albinosul mai marii familii de babeasca neagra, apoi ani de pribegie in care strugurii nici nu se mai faceau vin, in care vitele de vie erau scoase din pamant si inlocuite cu te miri ce, propasirea pe langa Husi si bucuria de a-si fi gasit o noua patrie si- in final- fericirea de a fi facut vin serios, imbuteliat si pus la expozitie in magazin, nu ca alte rude care nu vad decat petul de 5 litri si balconul unuia sau altuia. Si-a mai vazut chipul omului care l-a ales din raftul cel mare si asta a fost tot- s-a facut incet-incet intuneric si s-a dus, impacat cu sine. Amin!

Babeasca Gri Monser 2011 produs de Senator Focsani este un vin nepretentios cu o aromatica simpla, de păducel uscat si miere, un gust agreabil de cirese albe, caise si ceai alb. E repede curgator precum Siretul de unde s-a pescuit novacul pe care l-am fript la gratar si ulterior inecat in saramura. Cat despre vin-  l-am pescuit din Real si momeala m-a costat 14 lei. Si pentru banii acestia a fost o experienta interesanta. 79 pct.

For a few Penny more: un vin de 88 puncte Wine Enthusiast si 10,5 lei!

Trec in fiecare zi pe langa un magazin Penny. Cunosc o gramada de oameni care-si fac cumparaturile acolo si nu-i inteleg:) 

Intr-o zi, rutina a fost decalata cu zece minute. Ce sa fac in cele zece minute? Hai sa intru la Penny, ca-i mai cald decat afara. Ma indrept fara entuziasm spre raionul de vinuri, daca-i pot spune asa. Si vad niste vinuri de la Senator. Sincer sa fiu, in Real sunt aceleasi vinuri de cand a aparut producatorul vrancean pe piata. Asa ca mare mi-a fost mirarea sa vad o Sarba 2011 Monser IG Husi, care pe langa noutate mai e si sec (cea veche era demidulce). 10 lei si 49 de bani. Stiind de ratingurile stiintifico-fantastice date de revista americana Wine Enthusiast pentru niste vinuri romanesti din liga mica, si mai ales stiind ca in America costa 10 dolari, mi-a zis "tulai doamne, pe langa 88 puncte mai e si chilipir curat". Evident dramatizez un pic. Cum in ziua respectiva urma sa gatim niste midii, am zis ca ies si ieftin cu vinul de gatit. 

Ei, sa stiti ca se poate bea, imi inchipui chiar cu succes, are in nas aroma specifica de trandafiri si ceva amintind de o piersica necoapta. Mirosul nu are intensitatea pe care o asteptam, dar asta nu-i de rau. In gust paternitatea rieslingului e clara, e neutral, bine acidulat, usor amarui (sigur, pot sa zic precum recenzorul de la WE ca e vorba de mineralitate, pietre ude, alea alea). Nu mi-am dat seama daca are postgust, dar daca ar avea ar fi amarui:) 

E un vin de consum,ok, nimic de zis, cu atat mai recomandabil la pretul lui, dar de unde vin eu asemenea licori stau prin jurul a 75 cu bataie spre 80, in niciun caz 88, care e pentru treburi care au complexitate. In axiologia mea e de 75 pct.

Talkshow cu un beaujolais si o babeasca. De top.

Hai sa-i tratam ca pe doi politicieni, invitati intr-o emisiune la care probabil se uita cineva. Unul este din Franta, celalalt din Romania. Observam asta din subtitrare, oricum nu auzim ce vorbesc, fiind tarziu, copilul dormind, castile wireless descarcate, si chiar daca n-ar fi tot ne-ar fi lene sa le scoatem din sertar, pentru atata lucru. Nu conteaza ce vorbesc.

Ii scaneam cu ochiul nostru vigilent de Sherlock. Amandoi au cam acelasi gabarit si amandoi sunt usor plinuti. La o privire mai atenta, iti dai seama ca sunt diferente mari. Francezul are mainile destul de muncite, gatul puternic umfla la fiecare respiratie gulerul, iar cand gesticuleaza se observa muschii bratului bine intretinuti. Este mai degraba butucanos si vanjos, genul fermierului trecut in politica. Romanul, pe de alta parte, are usoara obezitate a statatorului in fotoliul directorial, a stresului de a da si a primi discret si departe de ochii lumii, grasimea meselor la ceasuri tarzii si cearcanele paharelor de cognac baute prea tarziu. Noroc cu machiajul de televiziune. Fara indoiala tot de origine rurala, dar un mandru si de succes aclimatizat la oras. 

Ok, nu continui povestea. Imi inchipui ca politicianul francez este o priveliste la fel de incantatoare pentru un francez, cum este alesul roman duminica seara in ochii mei. Ideea ar fi ca exista asemanari si deosebiri (de profundis:) intre cele doua vinuri. 

Unul este Cote de Brouilly 2010 Domaine des Terres Dorees, un cru beaujolais, al doilea este o Babeasca neagra "Glia" 2009, DOC Husi, produsa de Senator. In teorie si practica cei doi struguri (gamey si babeasca) pot da vinuri asemanatoare, un fel de pinot noir de categoria B, zic unii, un vinishor light, netaninos, usor de baut, zic altii. In comun au mai avut pretul platit- aproximativ 50 de lei (primul vin din Belgia, al doilea de la Goodwine). 

1. Cote de Brouilly 2010 Domaine des Terres Dorees. 12,5%, cu drojdii salbatice, cu sulfiti la minim. E al treilea vin al lui Jean Paul Brun pe care il incerc, si nu e cu nimic diferit in stil de celelalte. Culaore rosie-rubinie stralucitoare. Nas interesant, tipic bourgonaise, grajd, lut, si un pic de fum (ca sa fie imagistica completa- stiti cum miroase o seara tarzie de toamna tarzie la tara, cu gramada de frunze incendiate la sosea) si fruct cat cuprinde- zmeura, coacaze rosii, in general cam toate fructele rosii la care va puteti gandi. In gust, nimic decat fruct dulce, temperat de aciditatea foarte buna si impresii herbale si minerale. Zmeura face legea, cu un balans rustic intre dulce si acrisor. Exista si o subtila tusa de cacao, care ma indreptateste sa dau crezare informatiilor cum ca vinul e baricat o scurta perioada. Finalul e lung, intens,  in aceasi linie gustativa, doar ca, daca ar fi sa observ diferente fata de Morgon-ul incercat acum cateva saptamani, si care lasa un gust-de-pe-urma glicerinos, dulceg, Cote de Broully lasa gura curata, la timp pentru o noua inghititura de pastrame, carnati afumati si alte mezelicuri, care merg ca unse cu astfel de vinuri. Foarte echilibrat, de cea mai buna calitate, dar totusi mi s-a parut cu un prag mai jos decat Morgon-ul. 87-89 pct (cred ca inca cateva luni i-ar face bine). Mi-a placut si contra eticheta care ne spune ca vinul trebuie baut repede dupa deschidere. Marturisesc cu oarece rusine ca asa am facut:)

2. Babeasca Neagra Glia 2009, Senator Focsani. 13,5%. Stiu ca nu-i frumos, dar hai s-o luam comparativ. Culoarea este mai intensa, cu tuse purpurii. Nasul e la fel de rustic, "barnyard feel", dar cu variatii cerneloase, si de lemn parfumat. Fructele rosii sunt un pic mai inchise- visina, cireasa negre, putine coacaze rosii. Gustul este mai intens si taninos decat te astepti (a facut si stejarul ceva, francez ca sa vezi...), totusi doua aspecte fac sa te chinui un pic sa bagi dulapul pe usa: alcoolul si senzatia de lemn parfumat, care sunt inca din alt film.  Gustul aduce a compot de visine si cate putin din celelalte fructe din miros, si mica senzatie uleioasa, iodata de miez de nuca verde. Finalul nu este rau, cu tanin dulce-amarui. Presupun ca am mai gustat vinul acesta in primavara, atunci as fi pariat pe varianta maturata in stejar american, care parea mai stabila, inca din acel stadiu "in development". Si aici cred ca inca cateva luni ne pot spune mai clar daca atata este, sau daca sunt sperante de imbunatatire. Oricum ar fi este o babeasca destul de buna si cu mai multa atentie la detalii se va putea obtine ceva foarte bun pe viitor. Poate chiar cu o mai buna tipicitate. 77-79 pct.

Nu vreau sa trag concluzii prea amare privind raportul pret calitate, care sunt evidente in acest caz. Dar as avea un panseu de transmis. Cand ai struguri din acestia, de categoria "B", care dau vinuri foarte placute, dar fara mari asteptari sau potential de invechire, o ideea buna ar fi sa-i faci asa cum sunt, dar in cel mai bun mod posibil. Si nu sa incerci sa faci din strugurii aceia, cu ajutorul trucurilor, ceva ce nu poate da. Gamay-ul si Babeasca Neagra n-o sa fie niciodata un cabernet sauvignon. Desi merlotul poate da babesti destul de reusite, am auzit. Nu in acest caz insa, mai ales ca as dori sa-i incurajez pe cei de la Senator sa continue si sa perfectioneze babeasca neagra, pe care o cultiva in iata! trei ipostaze diferite (Monser, Omnia si Glia). Bravos, dar sper ca va dati seama ca se poate (si trebuie) mai mult, mai ales la acest pret. 

Haideti s-o lasam asa, deja incep sa vorbesc precum politicienii din intro. Sa inchei totusi observand ca un vin facut de un nea' frantuz este inca mai bun decat unul facut de domnii nostri.

O busuioaca de Bohotin pentru Daniela Crudu

Mie mi-au placut etichetele si prezentarea gamei Suav de la Senator. Mi-a placut si tamaioasa din serie.
Dar gustul acestei busuioace, fad, greoi, plin de zahar si arome grele nesustinute de nimic, m-au dus cu gandul la "suavitatea" murdara, de vis fierbinte de adolescent asaltat de hormoni a personajului sus-amintit, o noua "vedeta" propulsata in cariera de niste bani bine investiti in self-development, ca sa nu-i spun chirurgie plastica.

In acest vin nu e nimic decat aparenta, nici un echilibru, nici o eleganta. Nici apa nu ii face prea bine. Culoarea este palida, foaie de ceapa deschisa, nasul abunda in arome de sirop si petale uscate de trandafir, bine parfumate  si  gasibile la punga prin gift-shopuri, Gustul este plin, fara surprize in conditiile unui vin dulce, cu tuse de zeama de compot. Flasc, fara zvac, fara personalitate. Finalul e usor disparat de corp, cu tuse de ierburi salcii. Bine ca are doar 11,5% alc.
Sincer, nu se califica nici in categoria 70. Poate initial o fi avut ceva aciditate, acum sigur s-a dus si ce ramane poate fi cumparat din alta parte, daca tineti mortis sau sunteti fani irecuperabili, cu 10-12 lei. Plus ca atunci cand interiorul e prostutz, ambalajul interesant contrasteaza si mai tare.
La vin ma refer.

Cab-ul 2010 V de la Recas, Chardonnay 2010 Nyakas, Feteasca Neagra "Pasarea Maiastra" si un SB Varius de la Senator Focsani revizitat

2010 Cabernet Sauvignon "V-drinks" Recas- un cab tipic, musculos, cu obisnuitele fructe de padure, tanin in semi-salbaticie, dar si o ciudata moliciune catifelata, pe mijloc, provenita poate de la un adaos de merlot. Zic si eu. Finalul e puternic, condimentat si ierbos, puse in valoare de astringenta. E un cab mediu, fara pretentii, dar face treaba la masa, mai ales daca aveti furculita infipta intr-o friptura de vita. 17 lei- hypermarket sau, ca in acest caz- 6 lei- ministicla.  75 pct

2008 Feteasca Neagra "Pasarea Maiastra", DDM Urlati. E doar pentru Carrefour. Si dupa ce am gustat  poate sa-i ramana Carrefourului, eu n-o s-o mai cumpar. Nu stiu daca oxidarea, desi culoarea era ok, tipica, rosie-purpurie sau  alte variabile au facut ca acest vin sa arate asemanator cu un molan incercat in vara anului urmator recoltei, cu gustul unic de visina putreda, dar asta a fost in acea sticla. Nu e de nebaut, sau defecta in sensul toxic, costa putin si ofera la fel de putina placere. 10 lei, 64 pct.

2010 Chardonnay "Budai", Nyakas, Ungaria . Dezamagire! A fost un an atroce, se pare. Costa la fel ca 2009, dar face mai putin. Mult mai subtire, mult mai citric, pana la acru, te lipseste de placerea unctuoasa si mieroasa pe care o astepti de la acest soi. E un vin acid, dezechilibrat. Eu zic sa incercati 2009, cat se mai gaseste. 25 lei- Cramanoastra.ro, 72 pct.

2009 Sauvignon Blanc "Varius", Senator Focsani. Am mai baut acest vin din Caras Severin (stiu, e ciudat avand in vedere sediul producatorului, dar poate stiti, acesta are in portofoliu terenuri in diverse podgorii ale patriei noastre) si am ramas sincer placut impresionat. Totusi, o jumatate de an mai tarziu, a fost cu totul altceva! Nu stiu daca pierderea prospetimii a cauzat reactii ciudate, care au facut sa apara note bizare de petale de trandafiri, si sa para mult mai demisec decat secul de pe eticheta, dar ma gandesc serios ca este alt vin, eventual "fortifiat" cu alte vinuri din alte varietati, mai aromate. Sunt cam dezamagit- 25 lei vinurisenator.ro, 74 pct.

Babeasca Neagra 2008 "Glia" Senator Focsani

Ca sa inchei seria de babeasca neagra, cu rezultate satisfacatoare si promitatoare, o sa vorbesc si despre ultima babeasca neagra a celor de la Senator.


Culoare: rosie rubinie

Nas: "funky", pastarnac, note brusturoase, pamantoase, visina, nuca de cocos, prajituri de casa.

Gust: acid, cu note dominante de visina, apoi scortisoara. Tanini de "granulatie" fina, dar prezenti. Unidimensional, direct.

Postgust: visina acrisoara, mediu-lung, cu note contradictorii si persistente de dulceata (acadea). 76 pct. 

Vinul nu este inca disponibil. Mostra nu a fost etichetata. De aceea nu pot decat sa presupun ca informatiile ce se deduc din fotografia de pe site-ul producatorului sunt corecte: DOC Insuratei (Braila) (doar daca s-a ridicat de curand la stadiul de DOC, altfel va fi probabil IG Terasele Dunarii), an 2008. Nici pretul nu-mi este cunoscut, dar sper sa fie in jur de 20-30 de lei. E posibil sa sufere transformari imbucuratoare pana la lansarea in comert. 

Comparativ cu Omnia 2010:  Omnia il are pe vino-n-coa' mai abitir ca acesta. Glia este un vin mai serios, mai lucrat, cu vinozitate mai pronuntata. Doar ca este cam liniar in gust, nu are linkuri si note de subsol, ca sa ma exprim plastic.

Feteasca Neagra 2010 Omnia

E facuta de aceiasi, in acelasi fel si loc ca precedentul vin: eco, sec, 17 lei.

E tot light, rubiniu, miroase asemanator, doar ca o pruna nitel necoapta se impune ca o veritabila coloana vertebrala. E peste tot si este cam tot. Tot aciditate mare, dar daca babeasca are fructul acela specific, mustos, care salveaza stabilimentul, aici doar cu o pruna necoapta nu poti sa faci gem. 

Dar e destul de agreabil si acesta, in sensul ca in conditii si anturaj prielnice poate deveni foarte baubil. Fara pretentii, fara profunzime, neaos, simplu, prietenos. 12,5%

70 pct.

Babeasca Neagra 2010 "Omnia"

Avem in fata un vin produs de Senator Focsani, cu indicatie geografica Terasele Dunarii (Insuratei, jud. Braila). Lucian Neacsu, unul dintre actionari, spunea franc ca aceasta apetenta pentru babeasca (iata exista vreo 4 ipostaze diferite!), isi are miezul intr-o intamplare: asta crestea pe buna parte din pamantul cumparat.

Acest vin este eco, adica obtinut din struguri ecologici, ceea ce inseamna ca via a fost tratata mai cu blandete, fara chimicale sistemice. 

Primul lucru care m-a frapat a fost indicatia nivelului alcoolic: 14,5%, oameni buni! La o babeasca eco dintr-un an nu prea reusit...Mai, mai, minunile tehnologiei moderne!

Culoarea e cum te astepti: rubinie, corecta, light, stralucitoare. Nasul comunica mult fruct, mustos, galgaitor, o magma in pragul eruperii, impresii vegetale si ierboase (oregano, musetel) si un plus de lemn (indubitabil chips, poate si baric): cacao, nuca de cocos.

In gura voie buna, fructul se exprima extrem de direct si usor (e o caracteristica a soiului), cireasa, visina si fructele de padure super-coapte, alaturi de ierburile amintite, intalnindu-se din nou cu lemnul, de aceasta data sub forma lemnului parfumat si ud- probabil de la chipsuri (dar nu sunt mare specialist). De asta ma puteam lipsi. Mi-a amintit de rosiile din gama monser care emana in corpore acest iz. Finalul este surprinzator de persistent si tonic, cu fruct dulce si o farama de condiment amarui. 

Aciditatea este mare. Corpolenta de balerina. Mult fruct, mult alcool, destul de bine integrat, din fericire. Temperatura de servire trebuie sa fie musai mai scazuta decat la un rosu obisnuit. As sugera chiar sa-l tratati ca pe un alb:10 C. Vedeti si dumneavoastra. 

Am platit 17 lei, de la magazinul lor online (nu stiu daca e pretul de piata sau e doar o promotie), si nu-mi pare deloc rau. E un vinisor corect, viu, eco si modest la pret. Stiti ca favorizez vinuturile regionale. Ei bine nu doar ca le favorizez, dar chiar imi plac:)

77 pct

Si baietii gatesc cateodata...

In ciuda faptului ca sunt un avid cititor si cumparator de carti de bucate si nu scap un post al prietenilor bloggeri gastro, experienta mea in bucatarie este deosebit de redusa, ca sa ma exprim elegant. Nu am exercitiu, chestiune paralizanta cand vine vorba de pregatit ceva. Lucruri elementare, cum ar fi sa tai legumele pentru o salata, imi iau foarte mult timp...De aceea, ocazional, trebuie sa-mi maschez inabilitatea (si astfel sa-mi mai salvez din prestigiu) prin preparerea de treburi "savante".  Niste oua prajite arse il fac penibil pe bucatar, dar daca nu-i ies retete mai ciudate este salvat oarecum. 

Zilele trecute a fost momentul ficatului de gasca cu confit de ceapa. Ok, confitul de ceapa l-am cumparat de la magazinul lui Razvan Avram, cat am fost in Iasi. Costachel spunea ca oricine il poate face. Se prea poate, dar eu nu sunt oricine:).

Bun, sa incepem. Se scoate vinul, confitul si ficatul din frigider. Se lasa sticla sa se aclimatizeze. Inteleg ca nu-i bine sa pui lichide reci in cele fierbinti, se pot intampla dezastre. In prealabil o puteti deschide si gusta. Trebuie descoperit daca e potabil. Nu vrem sa stricam mancarea cu un vin prost, nu-i asa? Gata, lasati paharul din mana! E ok, alb, aromat si dulce. Bun! Se spala ficatul, se pune intr-un castron, se adauga lapte. Sigur, puteam sa pun vin, dar sa fim economi. Mai adaug, probabil lipsit de orice fundament gastronomic, cateva picaturi de esenta de rom, pe care am zarit-o intr-un raft, cand am deschis usa frigiderului. Se pune la rece doua ore, cat iesiti cu copilul la plimbare, scrieti un blog, sau omorati niste monstri la calculator. Nu va uitati la realitatea, antena 3 sau sport.ro- se va taia sosul!

Ashea...Se scoate o tigaie sau o oala cu diametrul mic. Se pune pe foc, se taie un cubulet de unt. Ne uitam la el, si in ciuda prudentei medicale, ni se pare prea mic si mai taiem o bucata din pachet. Le aruncam in tigaie sa se topeasca. La foc mare. Se scoate ficatul. Daca aveti fois gras, draga miliardarilor excentrici, veti fi uimiti de castigarea in volum, daca folositi un ficat de la o gasca/rata provinciala, veti fi mai putin uimiti. Se strecoara, se arunca in tigaie. Foc mare, cum am spus. Tineti asa pana se rumeneste bine, ba chiar capata nitica arsura. Se intoarce ficatul, se adauga vinul, aproximativ un pahar, daca mai aveti. Se pune repede vinul la frigider, sau chiar la congelator, ca nu mai e mult. Se da focul la mic. De aici incolo  ficatul se va fierbe in vin. Puteti adauga putina faina, amestecand pana se dizolva. O sa ingroase sosul. Se mai tine pe foc cam 10 minute. Sare, piper, alte condimente dupa gust (un praf de paprica iute imi vine in minte). 

Se asambleaza dupa inspiratia fiecaruia in farfurie. Un ficat. O lingura de sos. O lingura de confit. Scoateti vinul de la rece. Voila! Bon Appetit!

Extra: In loc de vin se poate folosi Amaretto. In loc de confit de ceapa se pot folosi felii de para inecate si inmuiate in sosul preparat (pe ambele le voi incerca data viitoare). Si in loc sa-l faceti chiar voi, il puteti manca la restaurant, etc.

A fost destul de bun, recunosc cu modestie.  Vinul folosit in excentrica mea calatorie in lumea luxurianta si necunoscuta a bucatariei a fost Tamaioasa Romaneasca "Suav" 2009, produs de Senator Focsani, IG Husi, 11,5%,  dulce.

Culoarea este aurie rezervata, culoarea verighetei, ca sa spun asa. Nasul este suav, nimic de zis, trandafiri, flori de tei, polen, fructe coapte (para- no.1, mere, caise, mango), miere.

Gustul continua impresia de fruct dulce, cu para din compot, pepene, mar ionatan. Mult zahar, dar contrabalansat de aciditate si prospetime. Finalul este extravagant, dulce tamaios, cu note usor amarui de coaja de para si o farama de condiment si ierburi aromatice. Lung, persistent.

Imi place ce fac cei de la Senator, in ultima vreme. Dupa gama Monser, in care se gasesc unele vinuri mai degraba corecte, noile game lansate sau in curs de lansare denota efervescenta creativa. Sigur ca unii pot spune ca rochia de pe eticheta e luata dintr-o baza de imagini free, dar nu scria pe site-ul acela ca trebuie s-o pui pe o eticheta de vin, sa lipesti eticheta respectiva pe o sticla cu o forma destul de stilish, si s-o umpli cu un vin bun, suav, deci conform cu conceptul. Sigur, e o gama destinata doamnelor, si indiferent cate contraexemple putem gasi, sa fim realisti si sa acceptam ca cel putin in Romania, statistic, doamnele prefera vinul alb, dulce. 

Din cauza bogatiei aromatice si a zaharului mi s-a parut genul de vin de "un pahar", ca doar doamnele nu beau cu ulcica. E bine lucrat, are un scop precis si nu e din cale afara de alcoolizat.

In rest, trebuie sa marturisesc ca am dificultati in a-l puncta. Ei bine, nu atat de mari incat sa nu scot din joben 82 pct, he he:). Nu este extraordinar de complex, dar nici nu are defecte evidente, unde mai pui ca aromele sunt directe si bine definite. Poate de aceea a primit 90,5 pct la IWCB 2011. Prospetimea face fata zaharului. Costa 21 de lei si deci are un raport pret calitate foarte bun.  

Babeasca Neagra Evolution!

Imi amintesc ca sedeam la o masa din restaurantul Pivnitelor Rhein, in toamna anului trecut. Eu si ceilalti participanti adunati la prima intalnire a bloggerimii iubitoare de vin. La un moment dat intra un grup de turisti straini. Ghidul, un domn bine, jovial, le tot explica cum e cu vinurile. Grupul purcede la degustatul unei fetesti neagre, prilej cu care ghidul se straduie sa le traduca celebra epigrama a lui Pastorel ("babeasca place mult la tineri, pe cand, feteasca la batrani"), precum si cum ar suna in engleza numele celor doua soiuri. Si noi am tot auzit povestea babestii, stim de Nicoresti, de Stefan cel Mare si batrana ospitaliera, etc. Fetesti avem, desigur. Babeasca? Ia-o de unde nu-i!

Sigur, exista cateva variante de supermarket, vinuri de vreo 10 lei. Care mai de care mai putin potabile. Printre ele o oarecare exceptie face babeasca neagra Monser de la Senator Focsani. A nu se intelege ca e vreo revelatie, dar intre cele cateva posirci sau vinuri imbatranite (cum a devenit intre timp si Vinia din 2006 ori '05), etichetate babeasca, aceasta macar se poate bea. Pana si maniacii vinurilor, evanghelisti sau entuziasti, pofticiosi din fire dupa orice curiozitate, nu s-au manifestat plenar in legatura cu acest soi. In afara de mine desigur, vesnic si pagubos explorator al lor.

Lipsa de interes (a producatorilor, dar si a consumatorilor) poate parea ciudata avand in vedere ca in afara de feteasca neagra nu exista prea multe varietati de soiuri rosii autohtone pe care sa le putem numi. Si pana la urma citind atat pe Pastorel, cat si alte "surse" de mai-an, observi ca babeasca exista! La Capsa, acum mai bine de o suta de ani, vinul de Nicoresti era in meniu, remarcam din ghidul de calatorii al lui Newnham-Davis! Un secol a trecut de atunci si azi am ajuns sa ne gandim la babeasca ca la locomotivele cu aburi sau ca la o statuie reprezentand vreun om de stat cum astazi nu mai sunt (decat in varianta "mini": micul X, micul Y, etc.).

Ei bine, dupa multe calatorii virtuale prin lumina clar-obscura a paharului de degustare am baut in sfarsit una demna de salon. Nu sunt inca entuziasmat, dar se dovedeste ca trebuie putina dedicatie, inclinatie si inspiratie ca sa poti face un vin adevarat. La Goodwine, unde am gustat deja luata in seama babeasca Glia (despre care vom mai vorbi, si care reprezinta la randul ei un prag de dezvoltare), Lucian Neacsu de la Senator Focsani, cu intermedierea lui George Moisescu (cel care a militat pentru acest experiment) m-a improprietarit cu doua sticle de babeasca "mai altfel", aflata in stadiul de "beta-testing", ca sa zic asa. Fara etichete, fara alte informatii, decat un mic abtibild verde pe care scria "bn. stejar francez", respectiv "bn. stejar american". Le-am desfacut, le-am "testat", si puteti citi mai jos concluziile.

Babeasca Neagra-stejar francez. Culoare rosu rubiniu putin intens, stralucitor. In nas preponderent lemn, cum e de asteptat la un vin intr-un asemenea stadiu al evolutiei, cu ciocolata, paine prajita, scortisoara si dedesubt cirese negre. Gustul prezinta o corpolenta usoara, aciditate mare, usor iesita din corp, cu cafea si- trademarkul babestii-mult fruct: cireasa, visina, fructe rosii de padure (va amintiti bomboanele "juicy fruit"?), condiment si apoi ceva usor iodat, cum ar fi miezul de nuca. Exista ceva "verde", nitel acru, poate fie de la ilustrele supraproductii pentru care e recunoscut acest soi (chestiune nu prea buna, care scade calitatea) fie de la tipul de baric si nivelul de prajire folosit. Finalul este acid, fructat si condimentat (piper), cu tuse de lemn parfumat. Pe ansamblu, si cu rezerva ca vorbim despre un vin "in progress", as spune ca lemnul este inca disociat in relatie cu fructul, cauzand un usor dezechilibru. Totusi, e un vin mustos, plin de prospetime, o babeasca evoluata, care trebuie savurata la temperaturi mai joase, pe la 14C.

Babeasca Neagra- stejar american. Aici se schimba calimera. Culoarea este rosie rubinie cu nuante ciresii, ceva mai intensa decat in cazul precedent. Olfactiv da marturie privind transformarile prin care trece, existand un iz de spirt cu apa, si acetona, care se disipa in timp, apoi note florale (trandafiri, violete), paine, cacao, must. Gustul este mai compact, mai vinos decat primul, cu lemn mai putin evident sau mai bine integrat, cel putin. Este mai plin, mai corpolent, tot cu amalgamul de cireasa, visina, fruste rosii de padure, un pic de gutuie, tanin sanatos, fin, si pe final apar note usor astringente de coacaze si afine. Aciditatea este tot super, si nu trebuie sa ne mire: asa-i soiul! Finishul este persistent, de cireasa, fragi, dulceata de visine, putina pruna, scortisoara. In mod cert, trece de 80 pct.

Am gasit aceasta ultima varianta delicioasa, agreabila si usor de baut, dar cu un "twist" sofisticat. Baricul i-a facut mult bine, fara a fi prea intrunziv, deci se poate si asa. E un soi de Beaujolais Village, si nu din cel de duzina! Dar mai mult, este dovada clara ca ar trebui sa celebram redescoperirea unui batran soi romanesc.

Sigur, mai este cale lunga pana la obtinerea unui vin care sa capete laude de peste tot, dar cu mai multa atentie privind limitarea cantitatii de struguri la hectar, privind microclimatul si selectia strugurilor destinati vinificarii, cu ceva maiestrie, cu ceva baric, se pot obtine pe viitor vinuri entuziasmante din aceasta venerabila varietate. Aceasta babeasca neagra "experimentala", caci nu ai unde sa vezi prea multe babesti, si nu vezi deloc vreuna baricata, este un prim pas! Doamne-ajuta!

Edit. Vinurile Monșer: Concluzii

Un mic adagiu la articolul despre gama de vinuri Monser

02.10.2009: cand am spus ca nici un vin nu este remarcabil- am gresit un pic. Unul singur eludeaza acesta "sentinta". Si asta nu pentru ca ar fi vreo opera de arta oenologica, ci pentru ca...nu exista altul pe piata. Este vorba despre Babeasca Gri, o raritate! Este un vinisor alb ok, sec, dar cu o aroma fructoasa placuta, de strugure copt si iz ciudat de biserica de tara pufaind fum de tamaie. Usor amarui in final, dar, din nou, la pretul asta ce sa le ceri?

Nota catre mine insumi: pune o sticla la colectie, ca maine-poimaine taie ultimul butuc si planteaza riesling in loc.

Manifest: Vinurile Romanesti- aproape de final

VINURI ROSII

Primul articol publicat pe blog, acum 4 luni, s-a numit Manifest: Vinurile Romanesti, referitor la varietatile traditionale romanesti de vin. Ei, a cam venit vremea concluziilor, fie ele si partiale.

Mi-am dat seama- brusc- ca am incercat cam toate varietatile romanesti care se pot gasi in supermarket: tamaioasa, cadarca, feteasca, etc. Sigur, ar mai fi tot felul de vinuri regionale, care ori au decedat si nu le-am citit necrologul ori stau pline de perfuzii prin curtea cuiva, de genul samoveanca sau negru de sarichioi, sau cate si mai cate.

O concluzie se desprinde clar si e aproape un truism in lumea vinurilor: soiul romanesc cel mai valoros este feteasca neagra. Stim caracterul fructos si finishul condimentat al soiului cand este tanar sau maturitatea fina, serioasa cu nuante de scortisoara si piper a vinului de 3-4 ani. Pe piata exista foarte multi producatori, mai bine spus aproape toti producatorii au undeva, in vreo gama, feteasca neagra. Ba chiar si conservatorii (gen Cotnari) care nu-l cultivau pana acum, au anuntat ca-l au in vedere in viitor.

Stapanul vinurilor pe piata mondiala este vinul rosu sec. Observam acest lucru cu usurinta pe rafturile supermarketurilor mai ales privind vinurile straine. Ei, din punctul asta de vedere stam cam rau. Oricum arealul viticol romanesc este dominat de vinurile albe. O data ca in tara nostra se cultiva intensiv vinul alb demidulce, gen Grasa de Cotnari (cam asta era Romania oenologica comunista), vinul rosu nefiind chiar preferatul nr. 1 al romanilor. Stim cu totii ca pana si la mesele grele de Craciun, aniversari, Paste vom gasi pe masa mai degraba un un dry muscat (care culmea-culmilor este demisec!) sau o grasa decat un vin rosu care s-ar potrivi mai bine, gastronomic vorbind. Apoi, nu avem prea multe varietati. Ma gandesc doar la feteasca neagra, cadarca, negru de dragasani, burgund (daca e sa-l consideram traditional romanesc), novac-ul (desi e recent, istoric vorbind), babeasca neagra si…cam atat. Avand in vedere ca negru de Dragasani, cadarca, si babeasca sunt vinuri regionale, care nu pot fi cultivate aiurea, ci evident in regiunea de origine, feteasca neagra pare singurul soi de intindere nationala. Nu ca asta ar fi o valoare in sine, dar macar iti da de ales.

In rest, Cadarca exista in doar trei variante (Wine Princess-Minis- Maderat, Cramele Pancota, si Senator Focsani- Dealurile Tirolului). Doar cea de la Wine Princess merita recomandata. Negru de Dragasani- produs de Vinarte este singurul care se poate cumpara de la supermarket (desigur, in rest, cel de la Agricola Stirbey este « probabil cel mai bun negru de Dragasani din lume ») . Burgund fac cei de la Wine Princess, Cramele Pancota si Tohani (nu-l incercati pe cel de Tohani, atat va spun) edit: de fapt, asa cum mi s-a adus la cunostinta sunt mai multi producatori din vest- ii vom studia cu atentie!. Babeasca Neagra s-a trezit un pic din adormire, dar banuiesc ca este ca trezitul pe la 4 dimineata- tine putin, si adormi din nou. Aici sunt mai multi producatori- toti concentrati in acelasi areal (la confluenta judetelor Vrancea, Galati si Vaslui). Oricum soiul are doar vocatie istorica, nu si europeana (cum se poarta acum), desi e interesant. Eu am creditat-o pe cea de la Vinia Iasi (nu, n-am actiuni, nu lucreaza tata acolo, etc).

Asa ca singura varietate de vin rosu romanesc care poate naste unele «topuri » -deci si controverse- este Feteasca Neagra.

Despre parerea mea asupra celei mai bune fetesti negre - in viitorul apropiat.

PS pentru enciclopedisti si pasionati de "stiati ca...": Copacul acela imens pe care il vedeti in prima fotografie este sequoia de la Maderat, judetul Arad, Romania.

Vinurile Monser: concluzii

Trebuie spus din capul locului ca nici un vin gazduit de eticheta Monser nu este remarcabil, a nu se intelege de aici ca nu pot fi agreabile sau- doamne fereste!- baubile (mai ales la 10-12 lei cat fac)

Monser- gama produsa de Senator Focsani

Cu o luna in urma aflam de aparitia unui nou producator (cel putin pentru mine) si a unei noi game compuse exclusiv din vinuri romanesti (a se citi: autohtone) de la Alibus si de la Radu Rizea. Aproape simultan din revista Wine Magazine am citit mai pe larg cine sunt ei si ce vor. Apoi le-am gasit proaspat inflorite pe raft la Metro. Am cumparat mai multe sticle din gama si, datorita unei prelungite vacante la tara, am avut ocazia sa le degust.

Sarba- varietate ciudata din start, care in ciuda numelui “batranesc” este de fapt manufacturata la SCVV Odobesti prin anii ‘80)- conceputa ca un vin aromat sec prin alaturarea Tamaioasei Romanesti cu Rieslingul Italian. Cei de la Senator Focsani au scos pe piata o sarba demidulce, rezultand astfel spre marea mea dezamagire un fel de tamaioasa “light”. Il consider dezagreabil, este greu de baut, nasul initial este chimizat(ca de altfel toate vinurile lor). O spun cu inima indoita dar chiar si Sarba de la Vincon Vrancea este mai de calitate. Mai exista o sarba- Livia- de la Cotesti, laudata de Cezar Ioan si Alin/Alibus, ii cred pe cuvant pentru ca n-am gustat-o.

Cadarca-sec- IG Dealurile Tirolului (din Timis, Romania). Nu este un vin rau, medium- body, dar confirma ca doar Cadarca de Minis de la Wine Princess merita luata in calcul la o eventuala recomandare. De altfel, si literatura de specialitate indica faptul ca intre cadarca de Minis si cea cultivata in alte zone din vestul tarii exista o mare diferenta in concentratia de zaharuri, care stim- au o mare importanta in calitatea unui vin. L-am incercat in cinstea meciului amical Ungaria-Romania, alaturi de un gulas de cartofi, si nu i-am facut nici un favor, caci nu i-a facut fata. Ce vreti, a parut o asociere fireasca Cadarca-Gulas… Concurenta este reprezentata de cadarca de la Cramele Pancota.

Zghihara de Husi- vin a carui origine se pierde in negura vremilor, bla bla bla and all that Dr. Pusca crap (inainte sa se supere cineva, sa stiti ca e o parafraza dintr-un roman celebru) Este un vin alb sec, cu o aciditate ridicata, usor de recunoscut datorita gustului amarui (am spune ca este un vin pelin, daca n-am sti mai bine). Vin de bautori “hardcore”, caci e dificil de asociat cu mancarea (cu exceptia celor care abunda in usturoi- deci Moldova all the way...). Vin regional, de pus in muzeu (vorba lui Mihnea Mironescu). Cu toate acestea, marturisesc ca am o oaresce feblete pentru el, expusa aici. Pare catapultat din alte vremuri, cand era baut de alti oameni cu mustati si hangere. Astazi, cand il bei, te cuprinde nostalgia dupa Fratii Jderi, si nu dupa un alt pahar. Aici sunt la acelasi nivel cu concurenta (Speed Husi, Vincon).

Babeasca Neagra- am mai scris despre ea (aici). Vinificata demisec. Este diferita de tot de se gaseste pe piata, fiind mai taninoasa si cu o culoare foarte intensa. Eu unul o prefer pe cea de la Vinia Iasi, but hey! That’s just me…

Pentru ca ce-i mult strica, ma opresc aici.

Concluzia: Eu scriu despre vinuri produse din varietati romanesti de vita de vie, asa ca o gama exclusiv dedicata acestora nu poate decat sa ma bucure. Dar publicul tinta si pretul ales predestineaza in buna masura asteptarile si calitatea vinului.

EDIT 02.10.2009: cand am spus ca nici un vin nu este remarcabil- am gresit un pic. Unul singur eludeaza acesta "sentinta". Si asta nu pentru ca ar fi vreo opera de arta oenologica, ci pentru ca...nu exista altul pe piata. Este vorba despre Babeasca Gri, o raritate! Este un vinisor alb ok, sec, dar cu o aroma fructoasa placuta, de strugure copt

si iz ciudat de biserica de tara pufaind fum de tamaie.

Usor amarui in final, dar, din nou, la pretul asta ce sa le ceri?

Nota catre mine insumi: pune o sticla la colectie, ca maine-poimaine taie ultimul butuc si planteaza riesling in loc.