Negru de Dragasani Reserve 2017 Prince Stirbey

La un moment dat, in viata trista de adult, trebuie sa va fi intalnit, macar o data, cu o fosta/fost prieten din vechimea mare. Si nu ma refer la foste (ok, pentru restul textului, luati “/fost” by defaut, nu de alta dar corectitudinea politica e obositoare si repetitiva) care inca sunt in cercul de prieteni, ci la cele pe care nu le-ati mai vazut de 10, 20 de ani. La coada de la supermarket, in locul de joaca pentru copii, la o cumetrie de corporatie! Sa zicem ca sunteti abordat cu “salut, ce mai faci” Si tu te uiti cu ochi mari, caci timpul nu e amabil decat cu zeitele, incercand sa-ti amintesti cine, ce, si dupa ce izolezi cat de cat perioada si intamplarile posibile, cam cat de magar ai fost, din moment ce e o fosta. Dupa ce ai un scurt dialog generic, gen “am doi copii, unul de 20 si unul de 15” sau “n-am, m-am insurat cu cariera”, te desparti si ramai usor marcat de intalnire. Poate nu mai stii cum o cheama, nu-ti amintesti exact cum v-ati despartit, sau poate va amintiti prea exact. Efuziuni, nostalgii, furii, regrete etc. Pe scurt, sentimente. Dar filtrate, deja trecute prin terapia memoriei, imblanzite, putin periculoase.

Ei, acest vin este acompaniamentul perfect (dar si alinarea, daca anamneza a fost prea revelatoare) pentru asemenea clipe. Totodata :) merge foarte bine alaturi de fripturi, pastrame, paste cu sos, dar daca totusi amintirile va bantuiesc si taie pofta de mancare, poate doar un mic platouas cu branzeturi? Doar unul mic? Are acea suculenta, eleganta, catifelare si curgere lina pe gat potrivita intemperiilor sufletesti.

Glumesc, pana la urma, va recomand vinul alaturi de orice. Chiar si pe marginea unei piscine dintr-un chalet montan, pur si simplu ca sa savurati clipa. In fond daca ati ajuns aici, nu poate fi prea rau, nu-i asa?

Dan Balaban si familia Bauer. Oameni, vinuri și pahare (ep. 5)

Bine v-am găsit la un nou episod din Oameni, vinuri și pahare, serie în care ne dorim să aflăm ce tipuri de pahare folosesc în degustare, acasă, în ocazii speciale etc cele mai cunoscute figuri ale lumii vinului din România.

În episodul de astăzi vom discuta cu Dan Balaban și cu familia Bauer (Oliver și Raluca), persoane responsabile de succesul brandurilor DAVINO, respectiv Prince Stirbey (și mai nou Crama Bauer).

Paharul all-seasons

Dacă nu ați auzit până acum de Flamboyant sau de Domaine Ceptura Rouge, dorim sa vă urăm bun venit în lumea vinului românesc! Lăsând gluma la o parte, pus în fața setului nostru de întrebări Dan Balaban ne-a spus că nu este fan al unui brand anume, ci mai degrabă al unui pahar bun, indiferent cine îl face. De asemenea, a adăugat că nu este fanul paharelor universale, dar că le înțelege utilitatea.

Când alege un pahar Dan Balaban se uită la următoarele detalii:

1)      Să aibă forma în acord cu vinul pe care-l beau (bordeaux, burgundy etc)

2)      Să aibă buza cât mai subțire

3)      Să nu aibă în niciun caz buza răsfrântă în exterior sau interior

Trecând peste aceste principii, omul din spatele DAVINO, ne-a mai mărturisit că preferă oricând paharul de Bordeaux celui de Burgundy, “adică prefer să beau un Pinot noir mai degrabă dintr-un pahar tip Bordeaux, decât invers”.

“Beau șampanie din pahar de vin alb, în niciun caz din flută. Nu înteleg la ce folosește fluta. E o opinie absolut personală.

Nu sunt adeptul paharelor supradimensionate și nici al celor universale (vezi 01 sau 001 de la Riedel). Se pierd multe lucruri într-un asemenea pahar. Cred ca paharul universal este la fel de bun pentru vin ca anvelopele all-seasons pentru mașina, adică nu-s bune nici vara nici iarna, dar îți faci treaba cu ele.

Acasă am tot felul de pahare, cu precădere Zalto, dar le folosesc foarte rar, pentru că nu beau acasă și culmea, nimeni din familia mea nu bea.

La cramă folosim pahare Riedel Degustation White (foto sus) pentru degustările pe care le facem în scop profesional, pentru toate vinurile. Dar ca să ma bucur de un vin, oricare ar fi el, cel mai echilibrat de folosit (albe/roșii/rose) aș propune Riedel Degustation Red (foto stanga).

Totuși un brand de pahare peste Riedel este cu siguranță Zalto. N-aș vrea să rămâneți cu impresia ca sunt fan Riedel, dar până la urmă acest brand ne dă lucruri bune cu un preț acceptabil. Zalto nu prea ne oferă așa ceva din păcate”.

The Bauers

Precum Davino și numele Bauer are fanii săi dedicați, convinși de constanța și evoluția în timp a produselor Stirbey sau de personalitatea distinctă, geeky, a vinurilor produse sub eticheta cramei de familie.

Raluca Bauer ne-a spus că pentru clienții Cramei Bauer se folosesc 4 tipuri de pahare Stoelzle Quatrophil (foto). 

și unul de blind (pahar negru). “Mai nou încercăm (dar suntem doar la faza de probe) și Riedel 001[…] E un pahar de efect pentru evenimentele de afară, în aer liber” (foto), a adăugat ea.

Acasă soții Bauer folosesc diferite pahare de la Riedel și Zalto, alese în funcție de vinul de pe masă.

La Stirbey paharele folosite sunt tot Stolzle, însă din gama Exquisit (alb și roșu) (foto). 

Raluca ne-a spus că “Stolzle Exquisite sunt mai solide, nu se sparg atât de repede. Zalto sunt cele mai fragile dar și oferă o experiență total diferită față de toate celelalte. Eu am spart primul pahar în prima zi după livrare”. 

PS: fotografiile provin de pe site-urile producatorilor de pahare, respectiv Facebook (Bauer) si Ziarul Financiar (Balaban)

Citatul cultural și spumantul "românesc"

Pierdusem răbojul timpului. Aș fi dormit înainte, dus, fără zgomotoasa sosire a unei misive scurte. Clinc Clinc! Pornirea mă-mpingea să întind brațul dupa marcofon, însă trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Mormăii numai să fiu lăsat în pace. Nici în pat nu mă puteam mișca. Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. În mintea mea aburită miji frica să nu mă fi lovit damblaua.

Daca as avea talentul sau dedicatia sa scriu lucruri care sa ma propuna candva la Premiul Nobel, ar fi util sa precizez ca cele de mai sus sunt o pastisa dupa primele paragrafe din "Craii de Curtea Veche" de Mateiu Caragiale. Dar cum premisa nu se va indeplini, nici nu ma obosesc sa va previn. he, he.

Sigur, in stilul steampunk al Conului Basil, postasul cu scrisoarea originala e inlocuit de "notificarea" misivei, care vine prin marcofon, un soi de telefon fara fir de la 1900 (e SF, da?). SMS, whatsapp, you get the picture.

Mircea Cartarescu a fost acuzat de plagiat pentru una din primele poezii publicate, ceea ce da apa la moara unor ofuscati, chiar si in ziua de azi. Cand, de fapt, ceea ce a facut a fost tot un soi de pastisa, un experiment literar, un citat cultural, prin care a preluat un text dintr-un roman de Laurence Sterne, impartindu-l in versuri, fragmentatie care ofera o alta muzicalitate si un alt intelesul textului. Mai sunt si alte exemple de versuri, hai sa le zicem "interpretate". Cu timpul, pana si autorul si-a dat seama ca a fost prea indraznet, ca sa nu spunem "nesabuit". In antologia "Poezia", publicata anul trecut, Cartarescu a decis sa plasese intre citate "interpretarile", ca sa incheie din punctul sau de vedere o controversa veche de 35 de ani (puteti citi un articol scris de Ion Spanu, in Cotidianul, insa luati-va manusile de protectie intai. E foarte murdar...).

Dar altceva doresc sa va spun de fapt. 

Daca niste coacaze romanesti culese cu truda din padurile patriei, ajung intr-o hala de sortare din Suceava, unde sunt congelate rapid, apoi sunt trimise in Germania, unde o firma face dulceata din ele, cum e dulceata de fapt? Este romaneasca? Sau mai degraba nemteasca?

Daca o firma romaneasca (vorba vine, firma cu sediul in Romania, intelegeti) importa lapte din Polonia sau Ungaria si face iaurt din inima Ardealului, cum e iaurtul? Romanesc? Unguresc? Sau nu are nicio importanta?

Daca o crama din Romania trimite vin in Italia sau in Ungaria la o alta crama specializata in productia de vin spumant, care ii va aplica magia din care ies bulele, cum va fi etichetat produsul final? Va fi spumant romanesc? Sau italienesc? Sau unguresc? 

Am observat ca in degustarile organizate de un grup de pasionati din industrie si nu numai, la capitolul spumante romanesti au fost incluse si vinuri produse prin metoda numita mai sus, adica cu fermentatia secundara realizata in alta tara. Nu doresc sa spun ca au gresit, in fond la cat de anemica e oferta de spumante de la noi, asemenea degustari comparative nici n-ar prea fi posibile fara includerea celor etichetate Cramele Recas, Petrovaselo, Balla Geza sau, mai nou, Crama Girboiu. Ai ramane cu Angelli, Zarea, Jidvei, Halewood si cei mai mici, Casa Panciu si Stirbey. 

Materia prima e romaneasca, nimic de zis, insa ceea ce face un spumant spumant se intampla in alta tara, sub coordonarea altei crame, de unde si inscrierea pe contra-eticheta ca e produs acolo. Cum ar veni, avem mare pe eticheta "Romania" si mic de tot pe contraeticheta "made in Italy".

Desigur, departe de mine intentia de a incrimina pe cineva intr-un fel. In fond toate sunt vinuri reusite, unele chiar foarte reusite. Franta e plina de vinuri de negociant, vinuri produse de o crama din strugurii altcuiva, exista atatea branduri private, uneori multinationale, ingloband vinuri din continente diferite, incat sa te legi de caracterul romanesc al unui vin, poate parea chiar desuet. Atrag doar atentia atat asupra unui adevarat curent, nascut nu numai din capriciul producatorilor, cat din legislatia fiscala discriminatorie cu vinul spumant (e nevoie de antrepozit fiscal, accize, loc special si separat de producere etc), dar si asupra unui adevar incontestabil: aceste spumante nu sunt tehnic si legal romanesti! 

Pana la urma, sunt si ele un soi de citat cultural. Pentru Cartarescu- un moment cam jenant, pentru vinarii romani...un business.

Sauvignon blanc Vitis Vetus 2010 Prince Stribey

Exista vinuri la care granita dintre "neobisnuit, nu-mi place" si "diferit, mai da-mi" e foarte subtire. Poate aceasta sensibila dihotomie este una pur personala, ori poate mai multi dintre voi, cei care cititi aceste randuri, au dileme asemanatoare. Cand ai in fata un Sauvignon blanc problemele sunt si mai apasate, deoarece avem un strugure semiaromatic, din care se obtin in genere vinuri cu aromatica impetioasa, usor de receptat.

Ce faci cand ai in fata un vin de 5 ani, cu o culoare galbuie neatinsa de oxidare, cu o aromatica discreta? E bun? E mai putin bun? In orb presupun ca ar fi desconsiderat, mai ales daca ar fi in serie cu un Recas sau cu un Buduresca. Asadar ce calitati ii gasim?

Miroase vag a agrise sau cu ruda mai accesibila de peste mari si tari- physallis. Apropos, trista realitate ca agrisa a ajuns o trufanda, in vreme ce physallis-ul e de gasit in orice supermarket. Nuante vegetale si minerale. In gust e destul de robust, cu aciditate taioasa, cu grepfrut si lamaie, pastrand o amprenta salina, minerala. Dar fara intensitate. Trebuie sa-l lasi sa se incalzeasca ca sa sesizezi aceste lucruri. Proaspat scos din frigider pare neutru. Macar nivelul de alcool (13%)  este bine integrat, chiar si la temperaturi mari. 

Asa incat ramai nitel debusolat. O fi bun, n-o fi bun? Practic ai de ales intre structuri: aromatica bombastica, cuceritoare dar obositoare vs aromatica sfisoasa, dar cu aciditate si mineralitate. 

Pe de alta parte, am baut un pahar incercand plin de dubii sa-l inteleg, iar celalalt dorind sa fie mai mult. Avand in vedere cum se prezinta dupa 5 ani, as zice ca s-a preferat o structura de rezistenta solida, dar fara decoratiuni elaborate, in defavoarea unei constructii provizorii, dar viu colorate. 

Nu cred ca place oricui, insa cred ca e o experienta interesanta pentru oricine.

As mai aminti ca a beneficiat de fermentatie spontana si maturare 12 luni pe strat de drojdie. 

85 pct. 53 lei. Vindor.ro

Raportul Recoltei 2011: Oltenia

Din acesta parte de tara avem trei marturii despre anul 2011.  Acestea sunt diverse, atat in continut cat si forma, si arata interesanta diversitate a acestei regiuni vinicole, dar si a producatorilor din regiune. Asa cum au venit, tot asa vi le dau si voua.

Crama Oprisor (aka Carl Reh Winery). (Oprisor, Plaiurile Drancei, Dealurile Olteniei). Informatiile ne-au parvenit de la d-l Gabriel Roceanu, Director General. Sunt destul de detaliate. Puteti sa le folositi la lucrarea de licenta, nicio problema:)

" 1. Consideratii Generale

a)Pozitive

a. In Oprisor, Sezonul 2011 poate fi considerat favorabil productiei de struguri de calitate pentru vin

b. Ninsori abundente in 14 Ianuarie si 3 Martie, cu acumulare de zapada, care a generat, implicit, rezerva suficienta de apa in sol pentru perioada de inmuguririe si preflorala. 

c. Primavara racoroasa, cu temperaturi usor sub media perioadei, care a intarziat inmugurirea cu cca 7-10 zile, fara insa a influneta procesul fenologic al plantelor. Precipitatii constante si la intervale regulate, alternate cu zile insorite, fara vanturi puternice.

d. Inceput de vara calduros, cu inflorirea Chardonnay-ului in 4Iunie, cu 5 zile mai tarziu decat in 2010. 

e. Iunie si Iulie generoase in soare, cu precipitatii regulate, fara grindina sau ploi torentiale masive, care sa determine exces de umiditate sau eroziuni. Ploile au alternat cu zile uscate si vant domol, ajutand la aerisirea viei si eliberarea umditatii din zona fructifera.

f. In sezonul primavara-vara s-au monitorizat aprox 1250 ore de insolatie la nivelul masei foliare. 

g. Plantele s-au dezvoltat echilibrat, cu lastari verzi, sanatosi, vigurosi, si ciorchini constant distribuiti pe coardele roditoare. 

h. La 28Julie a fost ultima ploaie semnificativa a sezonului (26mm), urmata de o perioada de seceta totala pana pe 15Octombrie. 

i. Inceputul coacerii a fost in jurul datei de 6August, primele acumulari semnificative de zahar fiind dupa 10August (in fctie de fiecare soi in particular)

b) Negative

j. Datorita secetei prelungite, dupa 30zile, rezerva de apa din sol a inceput sa se epuizeze, astfel, plantele si-au adaptat metabolismul, intensificand ritmul de maturare si coacere al fructului.

k. Comparativ cu evaluarea productiei in 31 Julie, greutatea per ciorchine la momentul recoltarii a scazut in medie cu cca 20grame.

l. Campania 2011 a fost complet uscata, fara precipitatii. Favorabila calitatii strugurilor, dezavantajoasa la volumele de must obtinute, precum si la procesul tehnologic zilnic de recoltare. 

m. Comparativ cu 2010 :

i. 2010 recolta a inceput pe 01Sept si s-a finalizat pe 02Nov

ii. 2011 recolta a inceput pe 05Sept si s-a finalizat pe 08Oct 

iii. 2010 s-au recoltat in medie 20-25Tone /zi

iv. 2011 s-au recoltat in medie 60-85Tone/zi

v. 2010 a permis organizarea recoltarii si procesarii unui singur soi/zi

vi. 2011 a fost nevoie de organizare pentru recoltare si procesare a 2-3 soiuri/zi

Concluzie : 

Campania de vinificatie 2011 a fost mai buna din punct de vedere calitativ decat 2010, dar mai slaba cantitativ decat 2010, ceea ce poate genera anumite dezechilibre cu repercursiuni in costuri si in bugetul de volume alocate pentru fiecare categorie de vinuri (segmente/paliere)

2. Consideratii Individuale / Soi

- SAUVIGNON BLANC – 22ha 

o Cules intre 05Sept – 14Sept ; 

o productie medie/ha = 6250kg ; Estimare la 01Aug = 7500kg/ha ; 

o Recoltare manuala 100%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru vinurile Premium

o 9200kg/ha ptr entry-level ; 4100kg/ha pentru Premium

o Nivel zahar in must – intre 217 si 240 gr/Litru (potential alc : 12,76 – 14,11%)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 7,0 si 5,3

o Calitate buna a mustului, superioara celui obtinut in 2010, arome tipice, floral, citric, echilibrat. Rezultat datorat temperaturilor optime, insolatiei constante precum si managementului masei foliare dupa inceputul coacerii (desfruzit in zona fructului pe latura Estica si protectia lastarilor pe Vest)

- PINOT GRIGIO – 60ha

o Cules intre 06Sept – 06Oct ;

o Vin destinat in proportie de 95% pietelor west-Europene, unde PinotGrigio-dry este foarte apreciat, avand trendul crescator, comparativ cu alte soiuri albe de notorietate.

o productie medie/ha = 9100kg ; Estimare la 01Aug = 10500kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual  40% / 60%; numai 5ha selectionate pentru piata Rom = partener de cupaj ptr vinurile Premium (6200kg/ha)

o Nivel zahar in must – intre 215 si 250 gr/Litru (potential alc : 12,64 – 14,70%)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 7,2 si 4,8

o Calitate foarte buna in must, similara cu 2010, tipicitate deplina PinotGrigio, aciditate buna, fructozitate, corp, persistenta. 

- CHARDONNAY – 25ha

o Cules intre 09Sept-12Sept ;

o Productie medie/ha = 4750kg ; Estimare la 01Aug = 5500kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 10% destinatie partener cupaj vinuri entry ; 90% ptr Premium.

o Nivel zahar in must – intre 225 si 245 gr/Litru (potential alc : 13,2 – 14,4 %)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 5,3 si 6,3

o Calitate excelenta in must, tipic CH, onctuos, catifelat, banana, ananas, corp.

- TAMAIOASA ROMANEASCA – 2,5ha

o Cules intre 16Sept-17Sept ;

o Productie medie/ha = 6450kg ; Estimare la 01Aug = 5300kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; destinate ptr vinuri Premium.

o Nivel zahar in must – 231 gr/Litru (potential alc : 13,58 %)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 5,2

o Calitate buna in must, cu potential, se simte tineretea (plantatie 2007 si 2009); arome personale Tamaiosa, floral, fagure, miere, echilibrat, moale

- RHEIN RIESLING – 3,5ha

o Cules pe 26Sept ;

o Prima recolta (plantatie 2009)

o Productie /ha = 8100kg ; Estimare la 01Aug = 8500kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 

o Nivel zahar in must – 210 gr/Litru (potential alc : 12,35 %)

o Aciditate dobandita must in Ac.tartric 6,6

o Calitate buna in must, echilibrat in arome primare si secundare, citric, elegant, crispy. Inca foarte tinara plantatia, acomodare buna ptr podisul Oltenesc.

- ZINFANDEL – 1ha

o Cules pe 04Oct ; 

o Productie /ha = 6300kg ; Estimare la 01Aug = 6500kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 

o Nivel zahar in must – 223 gr/Litru (potential alc : 13,12 %)

o Aciditate dobandita must in Ac.tartric 7,0

o Calitate foarte buna in must, prospetime, echilibru, consistent, arome discrete de flori de camp, grapefruit.

- PINOT NOIR – 21ha

o Cules intre 12Sept - 22Sept ; 

o productie medie/ha = 7600kg ; Estimare la 01Aug = 8500kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual 13% / 87%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (8200kg/ha ptr entry-level si 4600kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 223 si 245 gr/Litru (potential alc : 13,11 – 14,41%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 7,2 si 5,4

o Calitate foarte buna a mustului, concetrare de antociani in pielita, intensitate in culoare, extract, fructos, catifelat, personalitate distincta a Pinot Noir, tanini copti, bine asezate toate componentele de arome, gust, structura. 

- MERLOT – 45ha

o Cules intre 13Sept – 30Sept ; 

o productie medie/ha = 8900kg ; Estimare la 01Aug = 9300kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual 50% / 50%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (9500kg/ha ptr entry-level si 5800kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 217 si 250 gr/Litru (potential alc : 12,76 – 14,70%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 6,2 si 5,1

o Calitate foarte buna a mustului, complex, elegant, floral, aromele primare si secundare bine integrate, samburii copti, tanini moi. Potential pentru maturare.

- DORNFELDER – 1ha

o Cules pe 17Sept ;

o Productie /ha = 8500kg ; Estimare la 01Aug = 8800kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 

o Nivel zahar in must – 223 gr/Litru (potential alc : 13,11 %)

o Aciditate dobandita must in Ac.tartric 4,3

o Calitate excelenta in must, puternic in culoare rosu-violaceu, tanini foarte discreti, intens floral + fructe rosii. Atipic fata de Dornfelderul din Germania si Austria. Terroir-ul Oprisor determina o concetrare f puternica in compusi de arome, altfel decat in plantatiile “mentinatorului”, avand in vedere ca productia uzuala a acestui soi in Germania este de 20-25To/ha. Partener excellent in cupaje Premium.

- FETEASCA NEAGRA – 30ha

o Cules intre 17Sept - 26Sept ; 

o productie medie/ha = 7100kg ; Estimare la 01Aug = 7300kg/ha ; 

o Recoltare manuala 100% din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (8300kg/ha ptr entry-level si 5600kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 216 si 242 gr/Litru (potential alc : 12,7 – 14,23%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 5,6 si 4,25

o Calitate buna a mustului, moale, bogat in arome, prietenos, tanini copti, pielita deplin maturata care a permis extractul de culoare in 6-8 zile de macerare-fermentare.

- CABERNET SAUVIGNON – 37ha

o Cules intre 26Sept – 08Oct ; 

o productie medie/ha = 7300kg ; Estimare la 01Aug = 7800kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual 43% / 57%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (8600kg/ha ptr entry-level si 5400kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 230 si 250 gr/Litru (potential alc : 13,5 – 14,70%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 6,4 si 4,00

o Calitate excelenta a mustului, puternic, tipic CabSauv, generos, plin, corpolent, tanini moi, floral, condimentat, culoare rosu sangeriu intens.

- SHIRAZ – 5,8ha

o Cules intre 17Sept – 30Sept ; 

o productie /ha = 7500kg ; Estimare la 01Aug = 8500kg/ha ; 

o Recoltare manual 100% (s-a facut o preselectie in Iunie, prin reducerea fructului la max 12ciorchini/planta)

o Nivel zahar in must – intre 212 si 240 gr/Litru (potential alc : 12,47 – 14,11%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 5,6 si 4,3

o Calitate excelenta a mustului, superioara fata de recolta 2010, datorita insolatiei constante si maturarii depline a simburilor si pielitei. Arome purernic condimentate, ciocolata,cafea ; culoare tipica Shiraz, armonios; promitator ptr maturare.

Struguri achizitonati de la producatori si procesati la Crama Oprisor :

- Muscat Otonel

- Feteasca regala

o Struguri sanatosi, curati, copti la maturitate, cu arome tipice ale soiului, dupa macerare la rece 5-10 ore, a rezultat un must elegant, floral, potrivit vinurilor tinere, lejere dar bine structurate, cu echilibru aciditate-zahar-alcool."

Putem observa  ca 2011 e considerat mai bun calitativ si mai slab cantitativ decat 2010. Apoi ca desi anul in sine a fost favorabil mai tuturor varietatilor par a se desprinde in castigatoare chardonnay-ul la albe,  cabernetul sauvignon si shiraz-ul la vinuri rosii. 

De la Agricola Stribey  (podgoria Dragasani) ne-a parvenit urmatorul raport, de la d-na Raluca Bauer:

"Un an normal, spre dificil [s.n.]. Seceta in stagii importante ale coacerii, 8 saptamani fara ploaie, care a condus la o coacere neuniforma. Selectia la recolta a fost absolut necesara. Seceta a condus si la un nivel ridicat de zahar = vinuri cu alcool mai ridicat. A fost un an mai dificil pentru soiurile care se coc mai tarziu.

Cantitativ, o recolta mai mica - aprox 2/3 dintr-o recolta normala".

Vinarte (plantatii in Samburesti si in SV, langa Dunare). De aici avem informatii de la d-l  Iustin Urucu, inginer oenolog.

"Referitor la recolta 2011, anul agricol a debutat bine pentru vita de vie prin temperaturile normale din timpul iernii dar si prin cantitatile de precipitatii din perioada iarna - primavara. pantele au avut cresteri echilibrate ale suprafetei foliare si au putut sustine productia de struguri din punct de vedere calitativ.

Vara a debutat cu precipitatii reduse si s-a incheiat pe un fond de seceta prelungita pana la sfarsitul toamnei, in acest interval de crestere si acumulare a strugurilor au aparut avantaje pentru unele soiuri dar si dezavantaje pentru altele de mentionat  ca pentru soiurile cu o maturitate preoce am fost nevoiti sa demaram recoltatul cu cca. 10 zile mai devreme decat in anii obisnuiti si de aici o serie de mici nesincronizari cu furnizorii de produse oenologice, etc.

Cu toate acestea campania de vinificatie a decurs in conditii bune si s-au obtinut vinuri bune si foarte bune, la soiurile albe avem nu plus de structura a vinurilor dar care este bine contrabalansata de aciditatea conservata prin demararea recoltei anticipat, lucruri bune pentru unii sau mai putin placulte pentru altii."

La vinurile obtinute din varietati albe ar trebui sa stam cu ochii pe Sauvignon Blanc, Riesling Italian si Rktiteli (o noutate, interesant!). 

La soiurile rosii se pare insa ca rezultatele sunt extraordinare, si ca vinurile din Cabernet Sauvignon, Merlot, Feteasca Neagra, Negru de Dragasani si Novac (alta noutate!) sunt in 2011 la un nivel superior anilor trecuti. 

"In concluzie", ne-a spus Iustin Urucu,  "nu a fost un an usor, dar se intrevad cateva vinuri de exceptie".

Ca sa rezumam ce am aflat, as zice ca aici, in Oltenia, vremea a fost la fel de capricioasa si schimbatoare precum locuitorii, dar se pare ca mari vinuri pot aparea in acest an.

Te-ar putea interesa si:
Raportul Recoltei 2011: Dobrogea
Raportul Recoltei 2011: Transilvania

PS: vrei sa ne impartasesti si tu din experienta anului 2011? Trimite un e-mail la agmitea@gmail.com sau publica direct un comentariu mai jos.

Cateva vinuri si panseuri din ultima vreme

Am cateva vinuri care stau la rand de multa vreme. De atat de multa vreme incat cate o aroma de pruna sau mar, un postgust si poate o culoare s-au disipat in meandrele memoriei. Asa ca le voi exorciza pe scurt in cele ce urmeaza:

Merlot 1990 "Vintage" Dealu Mare, produs de Bachus SA Buzau (firma disparuta, din cate stiu), si comercializat in zilele noastre de Prier Vinexpress. Se gaseste in mai multe locuri. In online, unde ar trebui sa fie mai ieftin, l-am vazut la peste 120 lei!

Ce sa va spun despre el, decat ca si-a trait traiul, iar malaiul il mananca dibacii vanzatori care vand astfel de mumii.

E un vin rosu-caramiziu, care miroase a dulceata de capsune, a miere de albine, a pruna afumata, si are un gust subtire si lipsit de fruct in care aciditatea a ramas singura sa-si faca de cap. Izul afumat, de vin trecut si oxidat, si vagi arome de pruna si visina e tot ce poate oferi. 59 pct. De baut s-a putut bea. Nu cu placere, dar nu poti sa le ai pe toate, nu?

Sincer si cu prietenie va spun: nu mai dati banii pe matusalemi din acestia, "vintage" de Dealu Mare ori Murfatlar. Iata, amicul Ciprian a investit 28 de euro, deci tot pe-acolo, intr-un un pinot de Burgundia din '88, care dupa spusele sale s-a prezentat admirabil.

Feteasca Alba 2008 Casa Panciu, Crama Natura, Panciu  si Feteasca regala/Muscat Ottonel 2009, acelasi brand, acelasi producator.

 Povestea spune asa: mi-a placut babeasca 2008 prezentata la Goodwine de toamna 2010. Am cumparat atunci doua sticle, si mi-a placut caracterul rustic, nepretentios, mustos, chiar daca un pic peste limita de dulceata agreata de papilele mele. Pretul? Extrem de modest: 8 lei. La un moment dat, in plina criza (aveti idee cat costa o cutie de cereale si in general toate celea pentru copii?), si atins de sentimente de patriotism regional, mi-am amintit gales de babeasca cu pricina si am comunicat sentimentele mele producatorului. Adica l-am intrebat de unde o pot cumpara din Galati. Raspunsul a venit promt si m-a indreptat spre un depozit din centrul orasului, detinut de o firma cu rezonanta petroliera. Nu prea e incurajator sa cumperi vin de la o firma cu "petrol" in denumire, dar asta e. Ajung la fata locului si aflu ca la sticla nu o au. Dar o au la bag-in-box. N-am intuit dimensiunea cutiei si abia la casa de marcat am constatat ca sunt fericitul posesor a 10 litri de babeasca neagra. Pretul? Fabulos! 4,8 lei/litru. Tot acolo, la sticla tronau si vinurile albe amintite. 8 lei.

Feteasca alba mi s-a parut ciudata. Adica nasul si atacul sunt frumoase, de flori si mar parfumat, cu aciditate vie, dar ce vine dupa aceea e mai putin fericit. Zarzare si un final acru si etilic. 66 pct

Feteasca regala/Muscat este si mai anosta. Nas de muscat si gust acru-amarui. Trivial, dar curat. 65 pct. 

Oricum sa nu uitam pretul din ecuatie. Sunt atatea nenorociri la acelasi pret, incat pentru unele gusturi si bugete pot fi o solutie.

 Vranec Kadarca 2009 Villa Vinum, Republica Macedonia. 9 lei (sticla de 1 litru)- doar in Kaufland. Oh, nu! Cumparati un sirop de fructe de padure si o sticla mica de alcool dublu-rafinat din banii acestia. Ajungeti tot acolo. Demidulce, cu gem de fructe de padure care ascunde sub zahar note reductive, bahlite. Nu ma asteptam la revelatii de la aceasta tara necunoscuta pentru mine in ce priveste vinul, mai ales in atare conditii de pret, dar vinul acesta face pinotul demidulce de la Murfatlar sa para glorios! 53 pct

Cramposie Selectionata 2010 Prince Stribey. Cumparata la crama, bauta in liniste acasa.

In 2010 fructul mi s-a parut mai rezervat decat in anii anteriori gustati de mine (2008, 2009), cu mar verde, limeta, final tonic, foarte usor amarui, cu tente de grapefruit, o aciditate si o mineralitate frumos exprimata. Nu este un vin complex, dar e un vin de vara prin excelenta, sincer, racoritor. As plasa cramposia 2010 pe la 82-83 pct. Dar timpul falsifica si mistifica amintirile, recunosc. 

In aceasta tenta de final, mai obtimista, cu iz de Dragasani, va doresc un sfarsit de saptamana placut!

Lucruri Bune la Crama Stirbey (II): Vinurile

In articolul trecut am pus in scena degustarea, acum a venit vremea notelor de degustare si a impresiilor generale. Stiu ca unii privesc cu suspiciune meticulozitatea de a-mi nota impresiile despre vinuri oriunde ma duc (si este posibil), dar patru sute si ceva de posturi in 2 ani si peste mia de vinuri degustate nu apar la aceasta adresa din spuma marii. In orice caz, sper sa va fie de folos.

Vinuri albe:

Cramposie Selectionata 2010- pere, mere, si un final etern de suc de grapefruit. Plin, racoros, proaspat, autentic. Este cea mai buna cramposie din lume! :)

Feteasca regala 2010- limeta, mar verde, citrice, caisa, piersica, aciditate foarte buna. Tot un vin racoros, de vara, cu care nu puteti da gres. Ati zice ca nu are sanse de invechire, ca e un vin de an, caruia prospetimea ii dispare dupa un an-doi, si ia cu ea tot ce e placut. Ei, la degustarea surpriza de la finalul vizitei, ni s-a dovedit contrariul. Un vin alb, de 30 de lei, cu potential de invechire? Am innebunit, nu?

Sauvignon Blanc 2010- citrica, ananas, pipi de pisica (sunteti in delir, asa-i?), mi s-a parut ca nitel mai trupes i-ar fi stat mai bine. Proaspat, tipic, bun, oricum. Razvan Avram a semnalat foarte corect asemanarea in nas cu SB-ul argentinian Michel Torino, gustat si apreciat la un Goodwine (noiembrie 2010).

Cuvee Ileana 2009- un vin mai accesibil, de gasit in hypermarketuri, un cupaj de sauvignonasse si cramposie, mar, pepene galben, limeta, destul de bogat si proapat. De baut acum.

Tamaioasa romaneasca 2010 sec- nas tipic, cu boaba de strugure coapta dar si iz citric. In gust apare zarzara, piersica necoapta, boaba de muscat. Ca si sauvignonul e parca nitel apoasa, sau poate prea obisnuit fiind cu dulcele tamaioasei, varianta sec imi sugereaza ca-i lipseste ceva. In orice caz, este in prima linei la start, la formula sec.

Feteasca Regala Genius Loci 2007- stiu ca lumea o lauda, dar mie unul mi se pare ca ceva lipseste aici. Gustativ e un melanj de mar, citrica si note puternice de baric (cu toate bunele sale), dar aciditatea pare redusa, iar vinul e usor dezechilibrat.

Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2009- imi pare rau ca m-a prins excursia aceasta intre facturi, adica fara bani, pentru ca altfel luam zeci de sticle:) Asa jumatatea de pahar mi-a spus ca e cel mai bun alb pe care l-am incercat la Stirbey, si la 48 de lei la crama este o afacere. Superb, seducator, complex. Soc, grapefruit, ierbos si plin, comparativ cu ruda sa "simpla". Aciditate excelent integrata. Aminteste oarecum de Solo Quinta, acelasi registru de prospetime si finete.

Tamaioasa romaneasca 2010 dulce- nasul e identic cu varianta sec, are aciditate ,poate ceva mai rezervata decat la 2009, sau poate zaharul e mai abundent. Acelasi finish tonic, surprinzator, cu impresii seci. Zaharul ii da corp si o voluptate specifica. Sta tot in primul rand pe grila de start.

Vinuri Rosii:

Novac 2009- culoare tinereasca, rosu-violet, aminteste de o prajitura de casa, pudra de cacao, visine, fructe rosii. In gust- afine, cireasa, fructe de padure dulci- oricand binevenit pe strada mea.

Negru de Dragasani 2009- rosu-purpuriu, condiment, piele, tabac, fructe rosii. In gura aduce note de lemn parfumat, fruct dulce, tuse interesante de nuca sau aluna de padure, corpolent si cu un final foarte condimentat.

Merlot 2007- nas de merlot proaspat, de boaba de strugure coapta, gust tipic, dar inca neasezat, cu note stridente de lemn.

Merlot Reserva 2007- acelasi nas, rustic, prospat, are un corp de fructe rosii, suculente, si pare o reala evolutie fata de varianta mai putin rezervata.

Cuvee Bratianu 2007- un blend pe baza de feteasca neagra(85%), in care pruna uscata face legea. Exista si o astringenta bine educata ce aminteste de gustul porumbelor, sau o pruna natur inca necoapta in totalitate. Valoare buna. De gasit in hypermarketuri.

Cabernet Sauvignon 2007 (in insemnarile mele- 2009, dar e posibil sa ma fi inselat, dupa cum spune Cosmin Grozea)- o prima impresie frumoasa, un vin stralucitor, mai moale si mai delicat decat ma asteptam, in coordonate oneste si tipice pentru acest strugure, dar binevenit oricand la masa mea.

Sa mai amintesc noul rose 2010, si in aceasta recolta la fel de crocant, sec si usor amarui, un rose pe baza de cabernet, cu o racoritoare prospetime. Mi-a facut pofta de o salata verde:). O optiune serioasa pentru orice iubitor de roze.

Poate asteptati o concluzie generala. Ei bine, iat-o: toate vinurile Stribey sunt diferite, cu personalitate, usor de deosebit, par ca-si doresc cu tot dinadinsul sa pastreze tipicitatea de soi. Toate sunt de calitate buna, peste medie, iar raportul pret calitate oscileaza de la corect la bun. Sigur, unii pot spune ca vinuri precum Negru sau Novac sunt nitel cam scumpe (pe lista- 58 lei), dar hei! sunt cele mai bune reprezentante ale soiurilor lor, nu numai din Romania, dar si din galaxie! Iar concluzia concluziei ar fi ca daca aveti de ales doar doua vinuri pe care sa le gustati, cate un alb si un rosu, as zice ca nu puteti gresi cu Cramposia si cu Novacul. Sunt de ale locului, nu alta.

Ca si cum frumoasa "biblioteca" de mai sus n-ar fi fost destul de plina, Oliver Bauer, vinificatorul sef al cramei, ne-a facut o frumoasa surpriza de a ne oferi o degustare pe orizontala a vinurilor din anul 2005. Miza a fost de a dovedi ca se pot produce vinuri bune, care pot castiga prin invechire, chiar si in ani dezastruosi (cum-fapt notoriu- a fost 2005). Daca faci vinuri de calitate, nu vei obtine aceeasi cantitate, si vei munci mai mult pentru ca putinul produs sa se ridice la cote acceptabile, dar asta nu inseamna ca ar trebui sa ne ferim de acesti ani sau sa ne alungam complet din minte ca vinurile in aceste conditii obtinute nu pot evolua.

Ordinea a fost urmatoarea:

Feteasca regala- n-as fi banuit ca o feteasca regala poate evolua astfel. Evoluata, ca un chardonnay de lume veche, cu bogatii de nuca, miere, condiment, nuante oxidative frumos integrate. Sigur aciditatea s-a moderat de mult, iar fanii vinului proaspat, de vara, n-o sa gaseasca aici vreo satisfactie. Totusi marturisesc ca transformarea acestui vin in cei aproape 6 ani de la producere m-a pus pe ganduri.

Sauvignon Blanc- inca are prospetime, cu note citrice, de mar verde, taninos pentru un alb. Se tine bine.

Vinurile rosii s-au subtiat destul de mult, culoarea, desi frumoasa, cu indicii de maturitate, dar nu de imbatranire, a devenit mai putin intensa.

Novacul m-ar putea pacali ca este un pinot noir. Culoare, corpolenta, delicatetea, toate indica in aceasta directie. Interesant.

Negru de Dragasani- un nas floral extraordinar, un adevarat buchet pe care nu l-ar refuza nici o femeie. Cam subtirel, apos. De altfel toate vinurile, cele rosii, in special, poarta acest "stigmat" al unui an deloc favorabil.

Cabernetul nu este deloc extraordinar, dupa spusele lui Oliver, dar nu toata lumea a fost de acord. Vinul poseda note vegetale si de ierburi aromatice bine evidentiate, de ardei verde, rozmarin, radacinoase usor amarui.

Merlotul s-a tinut cel mai bine. Miroase incantator (ca toate rosiile din serie), aduce note frumoase de vin matur, dar poarta si el o subtirimea nefericita a anului respectiv.

Oliver Bauer si-a demonstrat ipoteza, cel putin prin papilele mele. Daca anul nu a fost reusit, asta nu inseamna ca trebuie sa aruncam vinul sau sa nu-l bem, doamne fereste!, ba chiar, daca este facut cu simt de raspundere, are si un mic viitor!

Degustarea s-a inceiat cu o premiera, degustarea unui spumant din feteasca regala (alta premiera dupa cel lansat de curand si avand ca baza cramposia) aflat inca in gestatie. Si va mai sta asa cativa ani. Inca drojdios si naravas, a cucerit o parte a asistentei prin efervescenta si fructozitatea sa.

In rest, la un pahar inainte de plecare, Oliver mi-a suportat intrebarile dispuse la limita dintre naiv si incomod, ba chiar nu m-a injurat cand i-am sugerat sa produca si un spumant dulce. Dar de facut nu-l va face, in vecii vecilor:)

Intors in Dragasani, am luat la cunostinta cu dimensiunea "mamut" a unei pizza, dintr-o taverna recomandata de sofer. Probabil, judecand dupa marimea placintei italiene, daca au fost mamuti prin partile Dragasanilor, n-au indestulat prea multi neanderthalieni. Dar Taverna Karma (cum ii spune stabilimentului) este interesanta in categoria ruin-pub (intentionat si...mai putin intentionat), plina de vechituri, unele inutile si interesante. Hotelul Max, din centru, s-a dovedit un loc de odihna nou si curat, mi-a placut mobila masiva, cum rar mai gasesti si la case mai mari, dar si pretul decent de 100 lei pe camera dubla. A doua zi, o scurta plimbare prin centrul orasului, mi-a lasat impresia de targ plin de spatii verzi, curat, cu multe cladiri vechi, boieresti. Piata orasului are niste hale foarte asemanatoare cu halele vechi din Galati, ca si din alte parti presupun, de sfarsit de secol 19, cel putin asa pareau din departare. Am gasit si magazinul Casei Isarescu, da- acel Isarescu, si m-am pricopsit cu un box-set continand o cramposie si un negru de Dragasani, vinuri aflate acum in teste, si despre care va voi vorbi in viitorul apropiat.

A fost o excursie placuta, obositoare, care a intins lantul logistic al tihnitei mele existente, ca orice blitzkrieg enologic. Dar dupa ce oboseala se stinge, ramane o tusa melancolica care ma indeamna sa revin. In fond ce sunt 6-7 ore si cateva sute de lei? :)

credit foto: 6,8- avram.ro; 7- cazancuvin.ro; restul- Lucruri Bune via Sorin Pamint

Lucruri Bune la Crama Stirbey (I)

Pe 1 mai, cand tot romanul pangareste padurile si campiile patriei cu peturile de bere si tavile goale de mici uitate in iarba, sarbatorind Ziua internationala a muncii, la Dragasani, Crama Stirbey cel mai bun reprezentant la zi al ilustrei podgorii, organizeaza o sarbatoare diferita.

Evident, ar fi ironic ca urmasii unei familii care a dat Romaniei domnitori, boieri, printi si printese, familie care a luat calea exilului dupa 1947 si care si-a vazut toate posesiunile nationalizate, sa sarbatoreasca cu elan patriotic un eveniment proletar. Nu, de 1 mai, pe coama semeata a unui deal, de unde urbea Dragasanilor si Oltul se vad mai mici decat in realitate, dar la fel de pitoresti, se petrece in amintirea printesei Maria Stirbey, bunica Ileanei Kripp (actualul proprietar alaturi de sotul ei- Jakob, un jovial baron austriac), ultima proprietara a domeniului inainte de nationalizare, si a carei zi de nastere era, ati ghicit, 1 mai.

Plecati de dimineata, in formula testata si alta data- Sorin Pamint, Alina… si Ciprian Haret, profitand de o Romanie adormita sau plecata la munte si la mare, de aproape toti kilometri de autostrada din patria noastra, cei 500 si ceva de km ai distantei dintre Galati si Dragasani au fost parcursi in ceva mai mult de sase ore. In Dragasani, chiar daca nitel incurcati initial de stradutele cu sens unic si nume de revolutionari si scriitori, de un numar de semafoare platate cu mandrie inutila de edili, am nimerit in buricul targului la Hotel Max, cladire de sticla, grupand postmodern un restaurant, un hotel, un bazar de haine, un supermarket si un magazin chinezesc deopotriva. Dupa un check-in rapid, un microbuz ne-a purtat pe drumul ingust, dintre vii, printre crame mai mari sau mai mici, cu proprietari celebri sau mai putin, care s-a sfarsit la Stirbey. S-a mai mers pe jos cateva sute de metri, pe un drum cimentuit printre vii pana la muchia dealului, unde este construita crama, frumos gandita si profitand de o priveliste minunata.

Am ajuns fix la timp, baronul Kripp tocmai urand multimii de ziaristi, parteneri de afaceri si curiosi, un “bine ati venit si aveti grija unde stingeti tigarile”. De aici, dupa ciocnirea unui pahar din proaspatul spumant (despre care puteti citi aici), suflarea iubitoare a vinului s-a divizat intre sala baricurilor de unde se puteau gusta toate vinurile Stirbey si pivnita unde se organizase sala de mese. Bunatati de mancare au fost destule, neose si bune precum vinurile, de la cas proaspat la salata de icre, de la muchi afumat la babic, de la fripturi pana la mici. Am mancat un pic, deoarece rezervele calorice acumulate la petrecerea de botez din noaptea precedenta (ah, am uitat sa va spun ca n-am dormit in noaptea dinainte?J) se stingeau cu repeziciune.

Dupa masa, mi-am strans puterile si am socializat cu prietenii cunoscuti, veniti ca si mine de aiurea, din Bucuresti sau din Arad sau Timisoara, sau cu Raluca si Oliver Bauer, un cuplu potrivit, simpatic, pasionat si vesel. Apoi, dupa ce multimea s-a binedispus un pic, figura mea nedormita si obosita n-a mai iesit in evidenta, si m-am incumetat spre sala de degustare.

Si le-am degustat. Pe toate.

Stay tuned for part II

credit foto: 1,2,4, 9 - avram.ro; 6- punctulpevin.ro; 7, 10-cazancuvin.ro, 3,5,8- Lucruri bune via Sorin Pamint

O zi din an cu spumantul Prince Stirbey

Vinurile spumante sunt bauturi care insotesc un episod special. Nu suntem italieni sa bem prosecco la micul dejun. Nu bei sampanie in fiecare zi, nu-i asa? Sau daca bei, asta e o psihopatologie in sine* .

De regula, orice om scoate sticla de sampanie la ocazii deosebite. Asa am facut si eu, in masura in care simultaneitatea aniversarii, a onomasticii si a serii de Inviere poate fi considerata speciala, si atunci nu este de mirare ca mi-am intampinat invitatii cu un pahar de spumant Prince Stirbey, un vin pe cat de deosebit, pe atat de greu de gasit. A fost produs doar in 5000 de exemplare, si cine stie cate au mai ramas in lunile trecute de la lansare.

Este un extrabrut si un “brut nature”, ceea ce inseamna ca nu i s-a adaugat zahar in timpul fermentarii secundare in sticla. Am cateva nelamuriri in legatura cu terminologia si cu procesul de productie, dar o sa investighez problema mai indeaproape pe 1 mai, cand, cel mai probabil, ma voi reintalni cu acest spumant (dar si cu cei care l-au creat), chiar la el acasa.

Vinurile spumante au alte reguli de apreciere decat cele linistite, cum ar fi perlarea si efervescenta, sau dimensiunea si persistenta bulelor, dar per ansamblu principiul echilibrului si al bunului gust (si simt) se aplica si aici. Daca vinul iti sugereaza finete si echilibru, fiind in acelasi timp prospat si tonic, e de bine. Daca seamana cu o bautura carbogazoasa alcoolizata, atunci nu este atat de bine, si mai mult ca sigur de la un pahar in sus veti resimti “binefacerile” sale.

Din fericire, dar deloc surprinzator, spumantul celor de la Agricola Stirbey, din Dragasani, face parte din prima categorie. Ce m-a frapat (potrivit cuvant relativ spumantelor, nu-i asa?) a fost asemanarea greu de perceput la alte spumante, intre vinul de baza- obtinut in acest caz din cramposie selectionata si spumantul in sine. Aceleasi coordinate aromatice. Totusi printre notele fine de drojdie, carbonatia favorireaza una in special- cea de para. Atacul te surprinde. Nu este atat de energic si acid precum la alte spumante incercate. Este mai domol, mai usurel, fapt care ma face sa ma gandesc ca nu este destinat invechirii. Nuantele de mar si suc de grapefruit indulcit, sustinuta de senzatia revigoranta, fina, data de efervescenta, creaza un spumant foarte nimerit aperitivului, tonic si cu foarte putin zahar, cum sta bine spumantelor de clasa. Am remarcat, fara a fi vreun expert, ca spumantele extrabrute, care au sub 6 g zahar/litru, par mai fine si elegante decat rudele ceva mai dulci- brut sau sec.

Pret aproximativ: 80 lei. Punctaj: E bun:)

*Stati cu ochii pe Lucruri Bune in viitorul apropiat, pentru o trecere in revista a bulelor romanesti!

Manifest: Vinurile Romanesti- aproape de final

VINURI ROSII

Primul articol publicat pe blog, acum 4 luni, s-a numit Manifest: Vinurile Romanesti, referitor la varietatile traditionale romanesti de vin. Ei, a cam venit vremea concluziilor, fie ele si partiale.

Mi-am dat seama- brusc- ca am incercat cam toate varietatile romanesti care se pot gasi in supermarket: tamaioasa, cadarca, feteasca, etc. Sigur, ar mai fi tot felul de vinuri regionale, care ori au decedat si nu le-am citit necrologul ori stau pline de perfuzii prin curtea cuiva, de genul samoveanca sau negru de sarichioi, sau cate si mai cate.

O concluzie se desprinde clar si e aproape un truism in lumea vinurilor: soiul romanesc cel mai valoros este feteasca neagra. Stim caracterul fructos si finishul condimentat al soiului cand este tanar sau maturitatea fina, serioasa cu nuante de scortisoara si piper a vinului de 3-4 ani. Pe piata exista foarte multi producatori, mai bine spus aproape toti producatorii au undeva, in vreo gama, feteasca neagra. Ba chiar si conservatorii (gen Cotnari) care nu-l cultivau pana acum, au anuntat ca-l au in vedere in viitor.

Stapanul vinurilor pe piata mondiala este vinul rosu sec. Observam acest lucru cu usurinta pe rafturile supermarketurilor mai ales privind vinurile straine. Ei, din punctul asta de vedere stam cam rau. Oricum arealul viticol romanesc este dominat de vinurile albe. O data ca in tara nostra se cultiva intensiv vinul alb demidulce, gen Grasa de Cotnari (cam asta era Romania oenologica comunista), vinul rosu nefiind chiar preferatul nr. 1 al romanilor. Stim cu totii ca pana si la mesele grele de Craciun, aniversari, Paste vom gasi pe masa mai degraba un un dry muscat (care culmea-culmilor este demisec!) sau o grasa decat un vin rosu care s-ar potrivi mai bine, gastronomic vorbind. Apoi, nu avem prea multe varietati. Ma gandesc doar la feteasca neagra, cadarca, negru de dragasani, burgund (daca e sa-l consideram traditional romanesc), novac-ul (desi e recent, istoric vorbind), babeasca neagra si…cam atat. Avand in vedere ca negru de Dragasani, cadarca, si babeasca sunt vinuri regionale, care nu pot fi cultivate aiurea, ci evident in regiunea de origine, feteasca neagra pare singurul soi de intindere nationala. Nu ca asta ar fi o valoare in sine, dar macar iti da de ales.

In rest, Cadarca exista in doar trei variante (Wine Princess-Minis- Maderat, Cramele Pancota, si Senator Focsani- Dealurile Tirolului). Doar cea de la Wine Princess merita recomandata. Negru de Dragasani- produs de Vinarte este singurul care se poate cumpara de la supermarket (desigur, in rest, cel de la Agricola Stirbey este « probabil cel mai bun negru de Dragasani din lume ») . Burgund fac cei de la Wine Princess, Cramele Pancota si Tohani (nu-l incercati pe cel de Tohani, atat va spun) edit: de fapt, asa cum mi s-a adus la cunostinta sunt mai multi producatori din vest- ii vom studia cu atentie!. Babeasca Neagra s-a trezit un pic din adormire, dar banuiesc ca este ca trezitul pe la 4 dimineata- tine putin, si adormi din nou. Aici sunt mai multi producatori- toti concentrati in acelasi areal (la confluenta judetelor Vrancea, Galati si Vaslui). Oricum soiul are doar vocatie istorica, nu si europeana (cum se poarta acum), desi e interesant. Eu am creditat-o pe cea de la Vinia Iasi (nu, n-am actiuni, nu lucreaza tata acolo, etc).

Asa ca singura varietate de vin rosu romanesc care poate naste unele «topuri » -deci si controverse- este Feteasca Neagra.

Despre parerea mea asupra celei mai bune fetesti negre - in viitorul apropiat.

PS pentru enciclopedisti si pasionati de "stiati ca...": Copacul acela imens pe care il vedeti in prima fotografie este sequoia de la Maderat, judetul Arad, Romania.