Se afișează postările cu eticheta 20-40 lei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 20-40 lei. Afișați toate postările

VILLA VINEA - Kerner Premium (2016)

Un soi exotic in peisajul ampelografric autohton, creat in 1929 in Germania, incrucisare intre Trollinger (sau Schiava grossa in Sud-Tyrol) si Riesling. 
Desi vinul iese de obicei aromatic, acest exemplar este mai rezervat din acest punct de vedere sau mai bine zis aromele sunt intr-un regsitru mai putin exotic sau flamboaiant, propunand note de mere, piersici, o mineralitate usor salina, o aciditate revigoranta, intr-un gust robust, cu inflexiuni minerale, spre un final usor tonic. 
Un vin sanatos, repede curgator, potrivit la o vorba lunga cu un prieten vechi.

14%, DOC- Tarnave-Tarnaveni, ~35 lei, 85 pct (pe stil nou) :)
foto: unvinpezi.ro

Despre o Tămâioasă bună, supereroi și cornulețele cu nucă

Prin peregrinările mele dau uneori de câte un vin excelent, pe care aș fi putut să îl cumpăr de la magazinul din colț, dar l-am evitat cu obstinație, până când dau de el într-un concurs – unde, desigur, nu am de ales. Acolo îl degust “în orb”(vezi linkul de mai sus) și, dacă îi dau o notă mare, îmi voi nota pe carnețel numărul de intrare în concurs, ca să-l pot repera mai ușor după dezvăluirea probelor. Fix așa mi s-a întâmplat cu vinul acesta. Se dă jos “pijamaua” sticlei și vezi…



Vincon, Beciul Domnesc Reserve, Tămâioasă românească 2017, dulce, DOC-CMD Huși. Evident Hușiul nu este în Vrancea, dar Vincon este o companie mare, cu proprietăți în mai multe arealuri viticole. Se găsește în Selgros, pentru mai puțin de 30 de lei. Despre istoria acestui strugure binecunoscut am vorbit mai pe larg aici.
Însă într-un concurs sau la o degustare sunt condiții “specifice”, uneori experiența putând diferi față de o degustare într-un mediu mai familiar (și familial). Uneori diferă și produsul în sine, dar să nu intrăm în amănunte sordide. Oricum nu e cazul aici. Sticla pe care am cumpărat-o s-a prezentat foarte bine.

Avem o culoare galben-aurie strălucitoare, cu ușoare nuanțe verzui, fapt care ne vorbește despre tinerețea licorii. Aromatic stă pe partea intensă a lucrurilor, cu arome fragrante, încântătoare, de trandafiri și flori albe, pepene galben, ananas și miere de salcâm, dar și oarecum iluzoriu, o notă secundară sugerând ceva dulce-amărui (ca să rămânem în registrul apicol, să-i zicem de propolis).

Cumva, această notă devine un liant în atac (termenul “atac” în degustarea vinurilor semnifică prima impresie după contactul gustativ, fiind de fapt un melanj olfactiv-gustativ, în care toate componentele vinului – aromă, conținut de alcool, nivelurile de tanin, aciditatea și zahărul rezidual- concură pentru o primă impresie lăsată degustătorului), între tușele mieroase-dulcege și un caracter ușor tonic-acrișor și vag amărui, ca de gutuie sau nucă.
In faza de evoluție pe palat, impresiile acide, “verzi”, vor crea un frumos echilibru dulce-acrișor, citric-vegetal și mieros. În atare condiții, vinul are o bună (și lungă) remanență, fiind un vin dulce deloc greu sau obositor de băut.

Bravo oenologului care a reușit să câștige acest joc cu zahărul rezidual generos! În fond, vorbim de peste 45 grame zaharuri (cât e minimul pentru încadrarea în categoria “dulce”)! Cred că și zona din care provine, cunoscută mai ales pentru vinurile albe cu aciditate ridicată, are un impact asupra mulțumitorului rezultat. 

Nu m-ar deranja deloc să meditez la elevate probleme filosofice cu un pahar din acest reușit vin dulce. Cum ar fi întrebarea dacă nu cumva succesul filmelor cu supereroi nu reprezintă, pe lângă evidentul entertainment vizual, un simptom al infantilizării culturale și al inabilității generației actuale de a face față efectelor globalizării. În această investigație sper să-mi stea alături și câteva cornulețe cu nucă, nu multe, dar suficiente cât să îmi trag sufletul în jos, înapoi spre pământ, unde copiii au nevoie de un trăgător de sanie, iar noi de răbdare la casele de marcat și de o digestie bună. E și o perioadă propice confluenței dintre spirit și abundență gastronomică, ce să mai vorbim…!

*articol aparut in campania Selgros cauta pasiunea

Feteasca Regala 2017 Crama Jelna

Jelna, mai demult Jalna (in dialectul sasesc Sänderf, Zändref, Zändraf, in germana Senndorf, Sellendorf, in maghiara Kiszsolna, Zsolna) este un sat in comuna Budacu de Jos din judetul Bistrita-Nasaud, Transilvania, Romania. Asa zice intrarea din Wikipedia.
Am inteles, sasii au trecut pe aici, si in caz ca nu stiati contributia lor la viticultura spatiului transilvan (ba chiar si moldav, ca sa va spun un secret) nu poate fi negata, odata ce trecem prin istorie, si asta astazi se traduce prin traditia culturii vitei de vie, o remanenta daca vreti, chiar daca ei insisi, in mare parte, s-au cam dus.
Ca un subiect adicacent :), vinul este prietenos, destul de taios, cu o aciditate serioasa, insa tusele verzi, vegetale si de fructe albe, sunt bine rotunjite de un corp surprinzator pentru un vin din vii relativ tinere.

Un rosé surprinzător de la Balla Geza *

Pentru un iubitor al vinului aflat la un anumit nivel al “nebuniei”, vinul rose e doar ruda fashion a vinului alb. Un soi de alb cu arome de căpșune și frăguțe, privit condescendent când vezi paharul pe masa cuiva, în Centrul Vechi sau…oriunde. Chiar o risipă de struguri roșii, pentru că metoda cea mai comună de producere a rose-ului este presarea rapidă și contactul foarte limitat cu pielițele (de unde își ia culoarea), astfel încât un vin roșu care urmează din același material va fi mai dificil de făcut, întrucât ceea ce rămâne este “deshidratat” (LE: nu e un termen de specialitate. Cert este ca prin aceasta metodă vinul roșu va fi mai intens, mai “concentrat” decât dacă nu s-ar fi reținut partea pentru rose).

Crama Balla Geza se găsește în localitatea Păuliș, județul Arad. Din punct de vedere vinicol, vorbim de podgoria Miniș-Măderat. Balla Geza este numele proprietarului și oenologului. E un tip dintr-o bucată, dur ca vinurile roșii care ies din dealurile din spatele cramei. Cel putin așa pare la prima vedere, în intimitate, cine știe? – poate e un poet laureat. Nu prea cred, oricum – ca să administrezi 100 de hectare trebuie sa fii un tip mai practic. Deși are un simț al umorului sănătos, pe cuvânt!

Crama e fondată în 1999, primele vinuri pe care le-am încercat eu au fost din 2003. Poate cunoscătorii o recunosc și sub numele anterior: Wine Princess. Deși s-a făcut remarcat inițial cu o tăioasă Mustoasă de Măderat, un soi alb specific zonei, a surprins definitiv cu o Cadarcă, un soi cultivat mai ales în Ungaria, deși la Miniș are partea sa de istorie multiseculară. Însă confirmarea totală a venit prin Cabernet Sauvignon, Merlot (of, Doamne, oare câte sticle de 2007 am băut?) și mai recent și mai ales Cabernet Franc și Furmint (soiul alb titular pe postul de mijlocaș de creație în Tokaj). Există și o pensiune în aceeași incintă, unde seara se rotesc berbeci la proțap, nebunie ce să mai… e un loc bun de relaxare mai ales pentru cei aplecați spre plăcerile oeno-gastronomice de proporții pantagruelice:)


Oh, să mă întorc la rose, pentru că avem în față un astfel de vin. Sau nu? Ei bine, Balla Geza a produs sub această etichetă, nu un rose obișnuit, văratec, de terasă etc, ci mai degrabă un soi de verigă lipsă dintre rose și vinul roșu. Pe vremuri, exista în comerț ceva numit vin rubiniu, acum căzut în desuetudine. Păcat!

Ei, deși mai degrabă oranj, vinul de azi e cam pe acolo, adică un rose înspre roșu. Este produs din Fetească neagră și Cadarcă, două soiuri care la Miniș au condiții specifice. Solul și clima favorizează roșiile tenace, abundente în taninuri, care necesită ani și ani de maturare până să fie gata de consum. Din fericire, avem o scurtătură: acest pseudo-rose!

Iubitori ai roseului de Provence, nu disperați, se poate bea cu succes, deși aduce rotunjimi de cireșe și corcodușe în locul obișnuitelor înțepături de zmeură și căpșune!
Partea interesantă e că am gustat această etichetă anul acesta, dar din productia 2013 (în vechiul packaging, cu “pijama” protectoare de hârtie) și asta nu din rezerva cramei, ci din rafturile esoterice ale magazinelor și…minune! Deși nu era o soluție pentru cei căutători de prospețime intensă, vinul era viu, încă oferind plăcere unui anumit tip de băutor. Iar asta spune ceva despre licoare, în fond știți multe roseuri românești cu potențial de învechire?

Așadar, data viitoare când conspectați raftul pentru ceva deosebit, nu treceți cu vederea Rose Cuvee 2017 de la Balla Geza! Să facă vreo 30 de lei (29,99 sau așa ceva), 12,5% alcool, așadar prietenos. Mai face și plăcere, dacă suntem deschiși la diferit! Și dacă tot sunteți la raionul de vinuri din Selgros, vedeți că găsiți si Cabernet franc și Cadarcă, ba chiar și numita Mustoasă de Măderat!

*Articol aparut in cadrul campaniei Selgros cauta pasiunea 

Herb, extraterestri si Busuioaca de Bohotin


Cei de la Averesti au treaba! Cand ai aproape 600 de hectare, dintre care 100 cu Busuioaca de Bohotin, nu esti tocmai o crama boutique, asta e sigur!

Si uite ca se facu vremea pentru o noua gama pentru retail, care se va numi Herb. Etichetele aduc cu un blazon mai futurist, nu stiu daca asta si-au dorit, dar parca e un extraterestru in mijlocul lui. Ma rog, e posibil sa fi vazut prea multe filme SF in ultima vreme si sa mi se para...

Ii spun blazon ilustratiei pentru ca m-a influentat contraeticheta, pe care apar doua definitii pentru "herb". Una e din DEX si inseamna "blazon, stema, in limbaj arhaic", a doua trimite spre limba engleza, unde "herb" e denumirea generica pentru "ierburi". Ma rog, "plante aromatice" suna mai in ton cu vinul. Extraterestri, plante, alien herb, mai bine ma opresc :)

Asadar, am avut in teste trei busuioace de Bohotin 2017, vinificate in sec, demisec, respectiv demidulce. Vreau sa va spun ca m-a surprins placut descrierea de pe contraeticheta fiecarei sticle, fiind destul de fidela continutului din punct de vedere al descriptorilor aromatici. Intensitatea este destul de ridicata in toate versiunile, cu un plus pentru demidulce (cum era de asteptat). In ce priveste culoarea, vedeti si dvs., este cea asteptata si regulamentara.

Insa trecand prin toate aromele de trandafiri, busuioc, nectarine, muscat, grapefruit, ceea ce mi-a placut este aciditatea respectabila, specifica zonei, care face chiar si varianta demidulce sa fie bauta cu placere, fara sa simti impulsul de a cauta paharul cu apa. 
Primele doua au 13% alc, dd-ul 12,5, dar este bine integrat, nimic de obiectat aici.

Sigur, vorbim de vinuri de retail, la care aromatica impetuoasa e mai importanta decat stiu eu ce inflexiuni subtile, corpolenta monolitica, potential de evolutie etc. 

Insa toate sunt vinuri curate, bine lucrate, si pe care, la pretul comunicat de 20 lei, nu te poti supara. In puncte: 84, 82, 84

Poti sa contempli corespunzator universul, vara, la umbra, cu un pahar de Busuioaca rece. Eu as trage inspre sec, care oricum nu e foarte sec, sau spre demidulce, daca e si un desert implicat, dar fiecare cu naravurile lui. 

In concluzie, e de bine! Pe de o parte, este o idee noua sa oferi consumatorului atatea pliuri ale aceluiasi strugure in aceeasi gama, pe de alta este un exercitiu interesant sa degusti vinurile unul dupa altul. Nu ca e musai, ziceam si eu asa! 

    

Shakespeare si VARVAGLIONE - 12 e Mezzo - Malvasia del Salento (2016)

La sfasitul actului intai din piesa shakespeariana celebra, Richard al treilea, fratele mai mare al omonimului este redus la tacere de ucigasii tocmiti de maleficul sau fratele. Ucigasul spune, in traducerea romana: "Şi dacă nu-ţi ajunge, Am să te-nec în butea cea cu vin". Doar ca in varianta originala, lucrurile sunt mai detaliate in ce priveste vinul: "if all this will not do, I'll drown you in the malmsey-butt within". Malmsey! 
Aveti dreptul la o incercare sa gasiti legatura cu vinul de azi:) Da, e denumirea anglicizata a Malvasiei. Malvasia este un strugure raspandit, chiar daca nu ne vin in minte multe vinuri monovarietale. Se foloseste in amestecul de Porto, de Madeira, in Vin Santo, il gasim in Grecia (se banuieste ca provine din Creta) si in tarile adriatice. 
Expresia de azi este din registrul tropical, impetuos aromatic, cu adicitate bine integrata. Nu are un corp de gimnast, dar nici Richard nu este. Pe scurt: vin de voie buna.
IGP Malvasia del Salento, Varvaglione, ~40 lei, 84 pct



Terra Romana rose 2017 (SERVE)


SERVE a fost primul producator de dupa '89 care a propus pietei romanesti vinuri usor iesite din contextul national, dar mult mai apropiate de gustul frantuzesc si mondial. Unul din vinuri a fost un rose sec, rara avis pe atunci, urmat la inceputul anilor 2000 de o versiune premium in gama Terra Romana. 

Exponatul 2017 patreaza "reteta" anilor trecuti, fiind produs din Merlot si Feteasca neagra, propunand o aromatica usor florala, cu o fateta de fruct bine evidentiata, cu zmeura, capsune si piersici albe,  bine echilibrat in gust, cu o placuta onctuozitate care se interpoleaza intre papilele bautorului si o seara frumoasa. Remanenta este buna, dulce-acrisoara. Pe scurt, un gust clasic, greu de ignorat in sezonul cald.   

IG Dealurile Munteniei, 12,8% alc, ~40 lei, 85 pct


Roseurile DAVINO 2017

Zilele trecute am avut in teste vinurile rose 2017 proaspat scoase pe piata de apreciatul producator din Ceptura- Unicom Production, mai cunoscut sub denumirea brandului principal, anume DAVINO.
Toate sunt produse din Caberbet si Merlot, in proportii variabile.

Faurar rose 2017,  14%,  ~25 lei. Mi s-a parut un vin foarte curat, un etalon pentru categoria sa de pret. Capsune, fragi, grapefruit rosu, un gust robust, care integreaza bine nivelul de alcool. Mai reusit decat 2016. 84 pct.

Iacob rose 2017, 14,3%, ~40 lei. E un rose cu ceva vinozitate, usor potentata de nivelul de alcool, are o aromatica care aminteste de pielitele de strugure, care planeaza peste aromele de visine si piersica verde, mai evidente in gust. Un rose puternic, interesant, dar care pare inca neasezat pe deplin. 84 pct.

Domaine Ceptura Rose 2017,  13,5%, ~ 70lei. E unul dintre "flagship"-urile roseurilor romanesti, statut pe care il confirma si in aceasta recolta, desi aduce unele schimbari de "design" fata de anii trecuti. E un vin care propune o oarecare austeritate aromatica, cu pietre de rau si creta, cu adieri florale si de fructe rosii, dar care mizeaza puternic pe impresia gustativa, foarte rasata. Structura de vin alb cu potential de invechire, bine inchegat, cu spatele drept. 88 pct







VILA DOBRUSA - Sauvignon Blanc (2015) Avincis


Acest Sauvignon blanc de Dragasani vine intr-o culoare alb-galbuie cu reflexii verzui, aromatica de agrise, caise mici, usoare tuse exotice, dar nu in sensul bombastic, de lume noua. Gustul este structurat, robust si aderent, citronat, cu buna aciditate. Remanenta este medie, tot in registru citric. O surpriza placuta! Un vin care ofera destul de multe pentru pretul cerut!

DOC Dragasani, 13,5%, sub 30 lei (e sigur in Carrefour, probabil si-n alte magazine mari si mici). 84 pct




Babeasca Neagra Riserva 2016 Domeniile Panciu

Stiam de ceva vreme ca cei ce la Domeniile Panciu (aka Crama Natura) urmeza sa lanseze si o varianta mai elevata de Babeasca neagra. Varianta de linie, vinificata in demisec, exista de ceva ani, insa e pacat sa vinifici doar "popular" cand ai in colectie un strugure destul de rar pe la noi. Nu dupa statistici, unde sunt inca mii de hectare, insa observam cu totii ca in rafturi e o trufanda.
Si iata ca a aparut in Carrefour la 34 lei, gama Riserva. Sticla serioasa, dop de pluta, eticheta numerotata. Eu am fost fericitul cumparator al sticlei numarul 136/20000.

Pe scurt, profilul mi s-a infatisat astfel: Rosu-rubiniu, cu aromatica de dulceata de zmeura, cirese si mure, o fateta data de maturare in lemn, cu usoare note vanilate si de condimente dulci, de cofetarie. Gustativ sta bine, cu taninuri mai prezente decat asteptarile, insa din soiul copt, dulce, usor de asimilat. Voios, repede curgator, cu o nota dulceaga de caramel, se incheie multumitor, cu note vegetal-fructate. Alcool bine integrat. 
Dupa ce am degustat continutul, m-am aflat in fata unor intrebari. Cum e posibil ca acelasi strugure sa dea vinuri atat de diferite? Adica, cu nici o luna in urma am gustat Babeasca de la Crama Atelier, care a propus un vin rubiniu, de corpolenta mediu-usoara, cu taninuri plecate in vacanta. 
Acum avem de-a face cu un rosu-rubiniu destul de pigmentat, corpolenta mediu plus, as zice. Prima avea note clare de fructe rosii, aciditate ridicata, a doua vireaza usor spre fructe negre, avand mai multi "muschi".
Desigur literatura de specialitate si caietele de sarcini ale unor DOC-uri pentru Babeasca, ne spun destul de multe despre diferentele mari de taninuri si  antociani intre diferitele expuneri si tipuri de sol. Stim si ca e un soi capricios.

Asa incat ma gandesc ca ar trebui sa ne bucuram ca avem un strugure capabil de expresii atat de diferite. 

Babeasca neagra, 2016, DOC Panciu, 5 luni in baric, 13%, 34 lei, 84 pct 


Vinuri și porți deschise la Domeniile Anastasia (28 octombrie 2017)

Domeniile Anastasia sunt o afacere prahoveana. Crama e la Strejnic, la vest de Ploiesti, pe cand plantatiile sunt intr-un frumos amfiteatru natural, langa Urlati, respectiv o parcela de un hectar cu merlot de 60 de ani, la Valea Calugareasca. 
Am fost suficient de norocos sa beneficiez de un "private tour", Marin Constantin, proprietarul, vorbind cu nedisimilata insufletire despre vie si vin si cu o la fel de nedisimulata dezamagire cand venea vorba de autoritatile care par ca se pun mai mereu de-a curmezisul, in loc sa sprijine antreprenorii. 
De exemplu, pentru cei 6 kilometri dintre Strejnic si Ploiesti, nu s-a putut obtine DOC-ul in 2016, crama fiind in afara arealului. Dar regulile sunt reguli, ce sa-i faci! Pana la urma se vor muta niste instalatii de vinificatie primara in situ, unde exista deja un amplasament din containere, ca sa indeplineasca conditiile impuse de caietul de sarcini DOC Dealu Mare.

Am vazut plantatiile si pot spune ca sunt excelent ingrijite. "Potpuriul" e format din Merlot, Cabernet sauvignon, Feteasca neagra si Chardonnay, Sauvignon blanc, Feteasca alba si Riesling italian. Daca parcela de la Valea Calugareasca are varsta de partea sa, cea de la Urlati e mult mai pitoreasca prin amplasament.
La Sterjnic crama este amplasata intr-un spatiu generos. Cele destinate vinificarii sunt potrivite dimensiunilor plantatiilor, de aproximativ 7 hectare, insa beciul de sub vila centrala, destinata degustarilor, mi s-a parut mare. Asa mare cum mi s-a parut, e insa plin ochi de baricuri. Pentru ca un element distinctiv este tocmai utilizarea intensiva a baricurilor la fermentarea si maturarea vinurilor cramei.
Cand am ajuns la Strejnic deja lumea incepuse sa apara. Pana la urma era Ziua portilor deschise. Vinurile oferite spre degustare sunt impartite intr-o cam prea familiara scara "clasic", "special reserve", "private reserve" etc. 
In gama Clasic mi-a placut Sauvignonul blanc 2016, curat, proaspat, semiaromat, expresie mai degraba new-world. Pentru 15 lei e foarte bun. 
In gama Special Reserve, pe albe Chardonnay-ul 2016 are profilul asteptat de la un chardonnay fermentat in baric, tragandu-si acea fibra specifica, pe langa aromele de fructe insiropate si vanilie. 

Merlotul 2009 este inca foarte, foarte bun, un vin pe care l-as evalua aproape de 90 pct, produs din via veche de la Valea Calugareasca. Culoare bordeaux matur, nas frumos, inca cu fruct, insa se infiripeaza si note tertiare de invechire, gust rotund, cu suculenta si lungime. Pentru mine si Ciprian Haret a fost "the weapon of choice" pe parcursul zilei. La pretul obisnuit de 28 lei, face banii fara discutie. 
Cabernetul 2013 e si el ok, are o buna tipicitate, insa gustat langa Merlot pare ca sufera de complexul Neymar.
Exista si doua vinuri "private reserve", demiseci, mai scumpe decat Special Reserve (50 lei). E vorba de un cupaj de Feteasca, Merlot si Cabernet 2014, respectiv un Cabernet-Feteasca 2015. Vinurile sunt de buna calitate, usor de baut in ciuda seriozitatii unui nivel de alcool de 14-14,5% si cu un rest de zahar nu tocmai evident gustativ. Daca nu ai sti ca sunt demi, alarmele papilelor nu s-ar declansa. Vinurile sunt mai moderne decat etichetele, oricum. Sa privim cu intelegere problema, in fond vorbim de o intreprindere familiala cu doar 7 hectare in exploatare. Insa, de curand, s-a facut un salt din acest punct de vedere, dupa cum vom vedea imediat.

Ei, si ajungem la doua noutati, amplasate sub niste etichete mult mai frecventabile: Cuvee Ctin, un Cabernet 2013 si Cuvee Eva, un Merlot tot din 2013. Ambele sunt vinuri serioase. Cabernetul e imbuletiat in aprox 4500 de sticle, iar Merlotul in aproape 10000. Si aici a parut ca Merlotul are o alonja superioara, fiind un demn urmas al celui din 2009. De altfel acest lucru e asumat chiar de producator.Am ridicat usor din strancene cand am aflat pretul, de peste 60 de lei, dar sunt vinuri foarte bune, oricum, cu un plus, cum spuneam pentru Merlot. O evaluare separata va veni in curand.

In rest, sper ca in curand producatorul prahovean sa-si decanteze o viziune mai clara a portofoliului, a gamelor si a identitatii vizuale. Pasiune exista, potential la fel, chiar si o dorinta de a excela demna de toata lauda. 
Ca de obicei la crame mici, pot exista si mici diferente intre vinurile de sub aceeasi eticheta. 
Aceasta si pentru ca se experimenteaza cu diferite baricuri, cu grade de prajire, etc. Ba chiar si cu muzica din beci. Nu glumesc, in beci, in surdina si incontinuu se aud acorduri de muzica clasica. De exemplu, am aflat ca la Cuvee Ctin s-a folosit Enescu! E o chestie noua si asta. Nu pot sa-mi imaginez gustul unui vin maturat pe riff-urile celor de la Disturbed. Ar fi mai viu, mai furios, mai violent?  
Ar trebui puse butoaie in camere separate cu muzica diferita. La sfarsit sa se deguste comparativ muzicile. Oricum, fara a fi mare specialist, sugerez ca pe viitor la Merlot sa se merga pe mana lui Debussy. La mer et cetera :)



In fotografie: un Domeniu si doua Cuvee-uri 







Amplasamentul de la Urlati


 

Zghihara de Averesti 2016 Nativus (Vinicola Averesti)


Nativus 2016 vine cu un "nas" proaspat, de agrise, fructe verzi, flori albe si polen, dovedind gustativ un echilibru bun, cu structura robusta care nu se rupe nici la temperatura camerei. Ireproșabil lucrat, dand impresia de vin curat, usor de baut, care aduce tuse cretoase, usor saline pe final. Aciditatea pare mai bine integrata decat la editia 2014. Alcoolul e sub 13%, gustativ de ca si cum n-ar fi, contribuind si el la imaginea prietenoasa. 

In fond, cine da 10 euro pe un Verdicchio n-are niciun motiv sa nu dea 35 de lei pe aceasta Zghihară în forma maximă. Ma simt foarte mulțumit. Cred ca evolutia fireasca a acestui strugure este o fermentare in lemn sau macar o varianta baricata. Pana nu se incerca nu se poate sti ce minuni pot iesi. Si, de ce nu, o varianta sur lie.

Cred ca doar marketingul nu foarte energic al celor de la Vinicola Averesti face ca acest exemplar sa nu fie privit ca unul din albele remarcabile ale Romaniei. Atentie insa, Zghihara nu e un vin intens aromatic, cu explozie de arome. Trebuie doar inteles ca practica alt sport decat Revelatio, Amaury, Solo Quinta & co, si o sa fie bine :)

DOC Husi, 12,8%, Kaufland, 35 lei, 87 pct.
 

Mirachi Riesling 2016 Crama Histria


Rieslingul (de Rin) de la Crama Histria (Cogealac, jud. Constanta) provine din vițe mature, plantate in 2006. 
Culoarea este alb-verzuie, iar profilul aromatic e usor surprinzator, prin intensitatea aromelor de fructe exotice (citrice), florale (soc, vita de vie), vegetale (fân si iarba udă) si de levuri. Gustul releva prospetime si o corpolenta usoara, citrica, cu un usor iz migdalat, tonic, pe final. 

Un vin jovial, usor de inteles si de apreciat. 
12%, ~30 lei in magazinele specializate. 84 pct.  

Freamat Sauvignon blanc Catleya 2015


Culoare galben pai, grapefruit, cherimoya, limeta, iz mineral, aciditate bine integrata in notele de fruct, inchegat, robust, usor diferit de asteptarile de soi, cu buna remanenta gustativa. Nu e un vin industrial. 

Atentie la temperatura de servire, nu-l incercati "din voleu", direct din frigider. De asemenea, am remarcat ca beneficiazade o aerare scurta. Lasati-l cateva minute sa respire.

IG Dealurile Olteniei, 12,5%, ~30lei (magazine specializate si online), 85-86 pct. Recomandat!

Alira Concordia 2013

Iata o schimbare usoara si laudabila de directie, nu din pricina inlocuirii Cabernetului cu Merlot(in cupaj cu Feteasca neagra), ci mai degraba din cauza stilului abordat, mai proaspat si mai usor decat la precedentele recolte. Mai usor dupa standardele dense si gemoase ale producatorului dobrogean. Se arata intr-o culoare matura, rosie-rubinie, cu aromatica in care adieri de oloroso se imbina natural cu picanterii ierboase. Si in gust descriptorii de fruct sunt iluzorii, mult mai prezente fiind notele de cafea si condimente, finalul propunandu-se cu taninuri usor uscate, seci, dar care se pot rafina in timp. E un vin interesant. 83-84

Rapsod 2014 Cramele Rotenberg

foto: smartdrinks.ro
Culoare rosie rubinie, continuand cu un "nas" ardelenesc, de afumatura, fum de esenta tare, prune goldane supracoapte, stejar ud, gust jovial, suculent, de cirese dar si de porumbe astringente si acrisoare, pe final.
Am ramas surprins, mai ales de profilul diferit pe care il propune. Ati observat deja o serie de descriptori nu tocmai des intalniti.

DOC Dealu mare- Ceptura, 13,4%, nefiltrat, un vin jovial, 22 de lei (Billa). 85 pct

Sauvignonasse 2016 Crama Bauer


Printre vinurile albe romanesti, unde dezideratul pare a fi aromatica cat cuprinde, chiar si unde nu prea s-ar nimeri (recent am gustat un Riesling italian si un Aligote care n-aveau nicio treaba cu ce spune canonul ca ar iesi din strugureii respectivi), acest Sauvignonasse aka Friulano sau Sauvignon Vert sta foarte bine la capitolul autenticitate.


Iz mineral fragrant, ca de pietre de rau si compost, urmat de nuante de limeta, mare verzi, care domina si gustul "crocant", plin si robust, sec pana in maduva oaselor si seva radacinii, cu buna remanenta citrica. Desi are doar 1 gr zahar rezidual, e foarte bine echilibrat. 
Imi amintesc un 2012 incercat pe cand avea 3 ani vechime si parea ca nou, ca sa zic asa, asadar echilibrul gasit de Bauer are ca rezultat o nebanuita rezistenta la timp.

IG Dealurile Olteniei (in fapt Dragasani), 13,4%, ~40 lei,  87 pct

Sereole Soave 2016


Am scris despre eticheta aceasta si in cazul recoltei precedente. Multe lucruri nu s-au schimbat de atunci*. Pardon, ceva s-a schimbat: pretul e mai bun anul asta! 
In afara de asta, as zice ca Bertani Sereole Soave e ca un film pe care il prinzi pe un canal tv oarecare, si, fara sa fie cine stie ce profunditate cinematografica, nu tu Jertfa de Tarkovski, nu Rashomon de Kurosawa sau 8 1/2 al lui Fellini, tot stai cu ochii pe ecran pana tarziu in noapte, desi stii ca maine la serviciu va fi nevoie de o cafea mai tare. 
Poate fi un "clasic" de actiune cu JCVD, o parodie cu Mel Brooks sau (vai mie!) o comedie romantica cu Meg Ryan. Sau chiar filmul acela cu punctaj astronomic pe IMDB, Nu-stiu-cum Redemption, in care singurul lucru profund e vocea de povestitor al lui Morgan Freeman. Ei, exact asa e si vinul de azi.

Obtinut exclusiv din Garganega, sec, 13%, 40 lei, 82

*"Un vin din Garganega, care pe langa arome evidente florale, aduce olfactiv a fructe, cum ar fi perele si caisele. Are un gust "riguros", facand ordine pe palat, mai degraba in catalog citric-amarui, la temperaturi joase, motiv pentru care v-as sugera sa-l lasati un pic sa ia in temperatura, aratandu-se destul de plinut si satisfacator, cu moliciune de pepene galben si usor picant pe final."(noiembrie 2016)

Cuvee Visan 2015 Gramma

Nu stiu cati isi mai amintesc ca Visan s-a nascut ca urmare a unui an dezastruos, in care cantitatea redusa a facut nepractica lansarea vinurilor monovarietale. Azi   iata-l ajuns la a sasea editie, cu o eticheta vie, atragatoare, beneficiind de desenele lui Horatiu Malaele. 
E un "blend" de Feteasca Alba, Feteasca Regala, Aligote si Muscat Ottonel, cu o cromatica tinereasca, alb-auriu cu nuante verzui, cu un scazut nivel de alcool (11,5) dar in ciuda (sau in pofida, depinde cum vedeti problema) acestui detaliu, se prezinta la un an dupa lansare proaspat, robust si acaparant in acelasi timp, cu aromatica florala, usor exotica, citrica si minerala, cu gust inchegat, rotund, cu acea marca specifica, un iz usor citric-cretos, ca de grapefruit alb, care se continua in gustul remanent, deloc scurt, de altfel. 
Sigur ca din punct de vedere al asocierii gastronomice duce spre peste si derivate, insa eu unul ma gandesc cu ceva pofta la un pui cu lamaie si la o vorba lunga cu un prieten vechi.   

11,5%, DOC CMD Iasi Bucium, ~30 lei, 85 pct

Dupa generic, surpriza! Avem un easter egg:
Am avut ocazia sa-l gust in paralel cu "batranul" 2010. Creau sa va spun, ca desi culoarea aurie si aromele tertiare nu s-au lasat asteptate, trimitand spre musetel si tei, totusi aciditatea si acel trademark acid-mineral, de care aminteam, nu l-au lasat la batranete, dand un kick de aciditate amaruie, mai putin zemoasa ca un grapefruit, usor salcie, ca de zarzara, gutuie si pruna necoapta. Nu mai mult de asteptat, insa e un indiciu ca la Casa Olteanu se fac vinuri bine facute, cu potential mediu de invechire.


Milenium Alb 2015 SERVE Ceptura


Principiul democratic al celor 50% nu functioneaza in amestecul de vinuri. Intotdeauna mi s-a parut ca vinurile traiesc mai degraba in ordine revolutionara decat democratica. Faci un mix de nemultumiti cu disidenti, adaugi doi stropi de ultrasi (sau de valutisti), asa de fason, si victoria e aproape garantata! Asa si la vin, zici ca ai o majoritate inamovibila, cu 60% Sauvignon blanc, dar n-ai fost suficient de vigilent sa-ti dai seama ca in culise, in lipsa vigilentului Chardonnay (care media pana acum politichia) Rieslingul de Rin si Feteasca alba s-au inteles si uneltesc sa rastoarne oranduirea de fructe exotice si flori. Suntem in climaxul inclestarii! Vor reusi revolutionarii? Deznodamantul va fi "live" in paharele dumneavoastra!

13,5%, DOC Dealu Mare, ~40 lei, 85 pct

foto: unvinpezi.ro