Se afișează postările cu eticheta 70-80. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 70-80. Afișați toate postările

Trei vinuri albe 2015 de la DAVINO (Plai&Monogram)

Acum ceva vreme am primit de la Davino (Unicom Production) trei vinuri albe 2015. 
Dupa cercetarea CV-ului a rezultat ca sunt Feteasca alba Plai, Sauvignon blanc Plai si Sauvignon blanc Monogram. 
Dupa proba practica, comisia (formata din mine si multiplele mele personalitati) a tras urmatoarele concluzii:
Feteasca Alba Plai 2015. Se pare ca fie anul, fie selectia de struguri, fie alte lucruri pe care un biet blogger din Galati nu are cum sa le cunoasca, au facut ca rezultatul sa fie oarecum surprinzator. Un vin care pe langa vinozitate si o robustete gustativa, s-a prezentat destul de timid aromatic. Sunt sesizabile mai ales pastise vegetale, minerale si impresii de fructe albe, iar gustativ apare o nota neobisnuita, usor mentolata. Nu e cel mai remarcabil produs Unicom pe cvare l-am incercat, insa departe de a fi nereusit. 35-40 lei 78 pct (poza s-a desprins de CV, asta e, urmatorul!)

Sauvignon Plai 2015. Un veritabil soc-vignon, de linie, insa cu prospetime si cu puternice si asteptate note de soc/grepfrut, mere verzi, dar si treburi tropicale, e drept mai discrete. N-ai ce sa reprosezi, nu are adancimea vinului urmator, insa avand in vedere incadrarea de pret, nici nu trebuie. 35-40 lei, 83 pct


Sauvignon blanc Monogram 2015. Ei, aici se vede o lucrare maiastra, usor diferita de editiile trecute (sub aceasta eticheta sau Edition Limitee), in care aciditatea si mineralitatea se exprima mai plenar, cu un déjà connu de Loara, cu coacaze si agrise, vertical, taios, usor cretos si cu o remanenta fantastica. Face pofta de mancare, deci atentie la silueta (care are). 65-70 lei, 87 pct


  








Privind Vrancea printr-un Ochean

Langa Focsani, spre vest, incep niste dealuri sanatoase. IG Dealurile Vrancei sau DOC Obobesti, Panciu, Cotesti, dupa preferinta. Sunt si niste sate cu nume interesante, cum ar fi Faraoanele. O sa radeti, insa mi-am pierdut (sau castigat, depinde cum se vede problema) vreo doua ore din viata incercand sa-mi dau seama de ce se numeste asa, in afara de un raspuns nitel rasist, foarte facil de dat. Cu mare bucurie, am gasit prin marasmul online ca ar fi un etimon cuman. L-am intrebat si pe Dan Alexe, lingvist iscusit cum il stiti. M-a dezumflat, zicandu-mi ca in Codex Comanicus nu exista niciun termen care sa se apropie cat de cat.  
La fel, n-am gasit o explicatie pentru numele satului unde doream sa ajung sambata dupa pranz: Cirligele. Nu stiu daca baietii si fetele din sat sunt foarte buni la agatat sau poate exista hoarde de pescari care se duc la Milcov cu carligele in vant, dar din alte puncte de vedere satul mi s-a parut destul de dezvoltat pentru partile noastre de lume. Am ajuns la Casa Ochean, crama doamnei Mariana Ochean, care dupa ani de consultanta in domeniu, s-a hotarat sa faca lucrurile fix asa cum doreste. Crama nu e mare, dar nici de garaj nu este, plina de instalatii moderne custom made. Astfel ceea ce parea un tanc de 10000 de litri erau de fapt doua tancuri suprapuse, care vinifica independent unul de altul, ceea ce ne indica deja stilul de micro-vinificare, cantitati mici, artizanat, etc. 
Crama nu are plantatii proprii, insa asa cum aveam sa aflu la cina din sala de degustare a cramei, isi pretuieste viticultorii. O parte din vinurile cramei provin de pe plantatiile domnului Nicolae Petrescu, sosit impreuna cu sotia. Intr-un accent surprinzator, bucurestean,  mi-a impartasit cate ceva despre satisfactiile si greutatile acestei ocupatii, cat si gratie varstei, cateva anecdotice intamplari legate de vinul epocii de aur. 
Tot la cina a ajuns si doamna doctoralimente.ro, Dana Pop, prietena Marianei Ochean,  care de curand, paralel cu firma sa de consultanta in domeniul industriei alimentare, a inceput sa importe cateva vinuri frantuzesti. Masa a fost completata si de volubilul somelier italian Vasile Ghimpu, vrancean get-beget, de firea lui. S-a vorbit mult, s-a dezbatut, s-au gustat vinurile casei si inca cateva frantuzesti, s-au gustat cateva branzeturi sub indrumarea doctorului in chimie alimentara (la Galati), Dana Pop, care ne-a spus nu numai de unde sunt, dar si care e denumirea latineasca a bacteriilor si mucegaiurilor folosite. 
Dana Pop, Vasile Ghimpu, Mariana Ochean
Vinul...Ei bine, aici e miezul. Ceea ce face Mariana Ochean e altfel decat am fi obisnuiti in Vrancea. Incepand de la obligarea diversilor viticultori (unii din ei tarani de-a dreptul) sa recolteze la ladita, chestiune exotica si care a produs dileme amuzante (ce tip de ladita, de cat, de plastic sau de lemn, etc). Adevarul ca in tara strugurilor vanduti la sac de plastic, pe jumatate deja must, e cam fisticiu sa ceri astfel de fineturi. Se face si educatie in vie, se explica ce-i cu taiatul in verde, cu desfrunzitul etc, dim nou chestiuni nitel exotice pentru creierasul neaos. In final, vinificarea se face cat mai aproape de naturaletea strugurelui. Se utilizeaza drojdii selectionate neutrale si...cam atat! Un singur vin din cele degustate a suferit o corectie de aciditate, in rest fara enzime, fara, far, fara. 
Am discutat amuzati despre vinul care are acelasi gust, chiar daca cramele sunt despartite de mii de kilometri, iar raspunsul vine de la gigantii industriei de produse enologice. Poate ati auzit si voi pe la degustari, cand vreun oenolog se mandreste ca s-a respectat protocolul Dupont sau mai stiu eu care, de ca si cum asta si-ar dori un iubitor al vinului. 
Imi si inchipui o situatie in care la un restaurant vine ospatarul si intreaba clientul ce vin vrea la friptura lui, de Toscana, un Bordeaux poate, etc, iar clientul sa raspunda: hm, nu conteaza, dar sa fie facut dupa protocolul X de la firma Y! Ridicol! Dar e un ridicol foarte raspandit si care are sensul sau in lumea vinului de volum, industrial. 
La crama din Cirligele dezideratul e cu totul altul: vinuri cinstite, preponderent albe (zona, deh) cu respect pentru strugure si ceea ce are el de zis. 
Ce am gustat? Pe scurt si in limita memoriei mele, as mentiona cateva vinuri reusite (din 2013 si 2014, ultima recolta nefiind inca gata de scos pe piata si dupa ce am gustat o Tamaioasa din tanc, imi permit sa cred ca e o dovada de realism). De cateva o sa va zic mai pe larg in editiile viitoare. Asadar, Sauvignon Blanc (gros sauvignon): ierbos, fresh, verde, cu mere, zarzare, pe cand vinul din Petit Sauvignon s-a prezentat mult mai impetuos, cu arome de soc si condimente dulci. As mai aminti un Traminer roz demisec 2014 si o Feteasca neagra 2013 care e cam tot ce nu e feteasca neagra de la noi, culoare stralucitoare, de intensitate medie-minus,nas mustos si gust suculent. A semanat foarte tare cu feteasca mica de la Cotnari, cea din gama Domenii. 
Au fost si cateva vinuri frantuzesti, cum va spuneam, in special un proaspat Picpoul de Pinet de la Domaine de Bellemare, unul dintre vinurile ascunse ale Frantei, dar care precum Muscadetul, daca e facut cu simt de raspundere da vinuri rapid curgatoare, acide, dar prietenoase.
In concluzie, vorbim de o crama boutique cu vinuri cinstite, chestiune exotica pentru zona. Diferenta fata de Gheorgita PFA, de care e plina Vrancea, consta nu in volum, ci in nivelul de stiinta si intr-o asumata filosofie dupa care realizate vinurile. Deocamdata acestea nu sunt uimitoare, dupa gustul meu, desi membri juriului in cateva concursuri (inclusiv IWCB 2016) m-ar contrazice, poate nici nu vor fi vreodata in sensul de 95 puncte, sau poate va fi unul odata la cativa ani! Insa bucuria de a bea un vin onest, facut fara multi adjuvanti si adaosuri, nu se masoara in mari medalii de aur, ci in ce iti iese la analizele medicale periodice.
Cand Romania va fi impanzita de mici artizani, ca Ochean, Ferdi, fratii Mike si multi altii, vom fi mult mai in fata.
Si in vin, ca in orice produs, exista doua abordari: industrialul, produs in serie, caracteristici comune an de an, sau...artizanatul, cu riscurile sale: mici imperfectiuni, un pret ceva mai ridicat, cu o accesibilitate limitata, dar care, pe langa neajunsurile amintite, ofera o naturalete si o autenticitate pe care vinurile industriale nu le pot decat mima.

PS: A doua zi am dat mana urmasul lui Tanase Scatiu (aka boierul Ramniceanu-Simionescu), cel care stapaneste acum o parte din mosia sus-numitului. E un sentiment ciudat sa cunosti pe cineva a carui poveste de familie e jumatate reala, jumatate fictiune.








Casa lui Diuliu Zamfirescu. Cea mai ramas din ea.

Decrepitudine

Vedere de pe mosia lui Tanase Scatiu



Bormasina si cureaua lata: Menestrel Blanc de Merlot 2015 Rotenberg

Am avut intotdeauna un respect deosebit pentru oamenii carora le place sa faca lucrurile cu mana lor. Poate pentru ca nu sunt unul dintre ei. Mie imi plac mai mult telefoanele. Telefoanele date instalatorilor, zugravilor, tencuitorilor si altor categorii profesionale admirabile. E drept ca n-o sa am satisfactia lucrului facut de manutele mele. Nici dezamagirea ca nu iese prea bine. 

Rotenberg Blanc de Merlot. 13,2%, ~35 lei (Carrefour, Horeca). Culoare alb gălbuie, nas turbulent, ușor intepator, de borș. Gust de mere golden și pere chinezești, deci fără o aciditate prea mare. Însă (racit bine) curge ușor, e foarte baubil, fără asperitati. Rustic&funny. 76 (mai ales din pricina nasului) 

PS: presupun ca experientia docet. De fapt, in cazul Rotenberg, ma bazez pe asta.



Romanesti (nesortate, 29.03.2016)

Pelin Alb de Urlati. Domeniile Urlati. Fara an de recolta, avand la baza un demisec destul de proaspat si de calitate. Am gustat trei sticle in total. Doua bune, cu aromatica asteptata a pelinului, baubil, fara a fi prea dulce sau amar. Una rea, in sensul ca balansul dulce amarui era stricat. N-am remarcat sa fie alt lot, ma indoiesc. Oricum, lumea ar trebui sa bea mai mult pelin. Pare conceput pentru sprit, dand o senzatie asemanatoare cu un gin-tonic. 12%, 12-13 lei (mai peste tot). Exista si versiunea de 1,5l, ca de magnum nu putem vorbi.

Sauvignon Blanc Signum 2013 Aurelia Visinescu. Hm, un SB care nu miroase a soc. In schimb aduce a iarba, sparanghel (cum bine ne influenteaza eticheta) si lamai. In afara de asta nu impresioneaza, dar e un vin baubil, prietenos, altfel. 13,5%. 19,99 lei Lidl. 81

Naiada Cuvee Rose 2015, Domeniile Ostrov. Culoare roze pal, indicand ceva mai light pe papile, smells funny, usor imbacsit. gust destul de fresh, acid (fructe rosii, cirese de mai) dar are ceva prafos in gust. Curge mai greu la vale, ca sa zic asa. Ok-ish, dar se poate mai bine. Sa persevereze. Nivelul de alcool e 12%, bine integrat. 19,99, Lidl. 79-80

Babeasca Neagra 2013 Cuza Voda, Senator Wine, de la Insuratei, Am aflat cu aceasta ocazie ca s-a dat DOC pentru podgoriile din jurul orasului brailean. Pana acum se jucau in divizia Terasele Dunarii. Precum vinul din gama Monser si acesta are o culoare ceva mai matura decat ne-am asteptat, si tot ca la precedentul, indiciile date de culoare nu se confirma in gust, care e destul de fresh, mediu-usor, cu fructe rosii, condimente uscate, miez de nuca, putina ciocolata, semn ca a poposit ceva timp in baric. Destul de bun, insa la oarece distanta de detinatoarea recordului la puncte- babeasca de la M1. 12,5%. 25 lei Carrefour. 81.   

Busuioaca de Bohotin 2011, Crama Basilescu, sticla de 0,5. Am tras ultimul cartus. Si cred ca am facut bine, deoarece, desi insa se poate bea cu placere, in balansul reusit dulce-amarui, dominat de grepfrut si petale de trandafiri, cu o latura vegetala, dar spre final se cam intrevede prapastia. Chiar si asa tot e cea mai reusita busuioaca cu rest de zahar de pe piata, mai buna decat intruparile recente ale strugurelui de la producatorul din Dealu Mare. 35-40 lei (pe cand se mai gasea in magazine specializate. Editiile mai noi se pot cumpara si din unele hypermaketuri. Auchan, de exemplu). 83

Ps: un cititor anonim cam ireverentios (cel puțin)  mi-a atras atenția ca am punctat cu 84 pct Busuioaca de la Averesti 2013. Deci mai mult decât actualul 83. Răspunsul meu la aceasta monstruoasa problema fără de care lumea lui nu mai are sens este: așa este! 




7 vinuri rosii din Bulgaria (12.02.2016)

Recent, din diverse surse, am gustat mai multe vinuri bulgaresti. Mai jos gasiti impresiile lasate. 

Terra Tangra Organic Mavrud 2013 14%. Sunt vinuri certificate bio, produse pe pantele muntelui Sakar, in sudul tarii, langa granita cu Turcia si Grecia. Nasul acestui vin e diferit de majoritate, fiind mai degraba condimentat-vegetal (chimen, marar) decat fructat. In gust nu e tocmai asezat, taninozitatea si restul de zahar(care tehnic nu e mare) iesind in fata aciditatii, care pare ca are un program separat. Impresia finala este de boyband din care cel cu voce tocmai a plecat spre o cariera solo. Mai sustin cateva  concerte sa le ramana ceva, pana la inevitabila desfiintare. 78



Terra Tangra Organic Cabernet Sauvignon, Merlot si Mavrud  2013, 14%. In ciuda aspectului, care te lasa usor nelamurit, initial facand o usoara spuma purpurie, apoi lasand mici bule in zona de contact cu peretele paharului, semn dupa mine ca nu totul a fost stas in proces, nu este un vin rau! Daca nimeresti temperatura optima, un clasic 16-18, va livra un melanj placut de fructe negre dulci, ciocolata si cuisoare, dar fara a-i lipsi aciditatea, avand suculenta si aducand o impresie de vin agreabil, nepretentios si usor de baut. 84

Inteleg ca sunt vinuri care costa in Bulgaria in jur de 20 de lei, deci cel putin cupajul are o valoare buna. Terra Tangra este pionierul vinurilor bio din tara vecina.

Edoardo Miroglio Rubin 2010, Elenovo, 14%. Rubin este un soi manufacturat in anii 50, intr-o statiune de cercetari, fiind o incrucisare de Nebbiolo si Syrah. Aduce o aromatica serioasa, de pielărie fina, scorțișoară, vanilie, jeleu de căpșune. Gustul nu e pe măsura nasului, aduce o componenta medie, de afine și coacăze, ușor amărui pe final. Un vin decent, insa nu tocmai entuziasmant sub raportul pret-calitate, avand in vedere ca face, in Romania, in jur de 90-100 lei. E interesant de pus in clasorul cu soiuri degustate, insa. In alta ordine de idei, pacatul meu, dar am degustat acest vin in paralel cu o Pesquera Crianza 2013 de-a lui Alejandro Fernandez. Cum a fost? Poate va amintiti al doilea gol al lui Messi din semifinala CL de anul trecut, cand l-a ridiculizat pe Jerome Boateng, de la Bayern Munchen. 83

Edoardo Miroglio Soli Invicto 2010. Blend de Merlot, Cabernet sauvignon, Cabernet Franc si Syrah. 14%.  Asa am dat nota pentru vinometru.ro, tot asa o dau si aici: "Hrr! Bip! Domnul Liviu Grigorica este invitat la biroul Relatii Clienti sa-si recupereze sticla de vin. Bip! Hrr!". Glumim, radem, dar au si bulgarii Oprisorul lor. Sigur, e usor nedrept fata de oenologii investitiei lui Eduardo Miroglio din Elenovo, dar doream sa spun ca au facut o treaba buna, care seamana oarecum cu ce se face la noi, in locul mentionat. Da, e vorba de stil. Fructe confiate, vanilie,  peste un gust suculent, de visine, cu taninuri de categorie semi-usoara. Un vin foarte bun, usor de baut, de lume noua, chiar daca utilizeaza denumiri si struguri de lume foarte veche. 70-80 lei. 88 


Zagreus Winery Syrah Kotkini Mogili 2013. Single vineyard. 14%. Zagreus are aprox 120 de hectare in zona Plovdiv-Assenovgrad. Si ei sunt cu bio/eco. Aduce a mure si cirese negre, cu un iz usor floral (violete?), si un gust de puree de tanini:) Are suculenta, curgere rapida, alcool bine integrat, un finish mediu, dulceg-amarui. Lasa o impresie foarte buna. 16 leva, deci vreo 35 de lei. 84

Zagreus Winery Cabernet Sauvignon Yaldjika 2013. Tot single vineyard, tot bio, tot 14%. Precum Syrah-ul, vinul s-a comportat admirabil sub aspectul conceptului extrem de complex numit baubilitate. Aroma este interesanta, nu tocmai ce te astepti de la un cab, dar placuta orisicum, avand ceva floral, parfumat. Suculent, firesc ceva mai vertical decat syrah-ul, avand si nuante de fructe rosii in mix, cu un final impaciuitor, dezirabil. Un vin reusit. 85 pct. 

Zagreus Vinica Mavrud 2013.  Iata o bestie mica, care inteleg ca e vinul lor etalon, un Mavrud 100%, de 14,5% alc, produs din struguri deshidratati natural vreme de 2-3 luni. 
Va dati seama ce iese, un vin masiv, dens, extractiv, inspirat din Valpolicella. Intens pigmentat, aromatic aducand un melanj de fructe negre, valuri de condimente, nuante serioase de pielarie si tabac, corpolent, cu un final lung si usor vanilat-tostat. 25 leva ~ 55-60 lei. 89


Cin cin si spor la ski!







4 vinuri de la Cramele Rotenberg (28.12.2015)

De-a lungul timpului, am ajuns ca imi formez impresia ca asa numitul "bottle variation", adica variatia de la o sticla la alta, este mai prezenta statistic la Cramele Rotenberg decat la alti producatori. O fi metoda de producere, mai rustica, o fi de la "nefiltrat"(mai mult sau mai putin), o fi de butoaiele home-made, sau de la loturile diferite? Nu stiu. Cert e ca de la acest producator din Dealu Mare am gustat si sticle dezamagitoare, dar si unele din cele mai sincere si frumoase vinuri romanesti.

Notorius 2009. O culoare matura nitel avansata pentru 2009. Aduce visina din visinata, un pic de aciditate volatila, baton cu rom, alaturi de ceva rustic, amintind de pruna afumata. Poate ma insel, dar pare din alt lot decat cel de care va povesteam aici. Are si o taninozitate si o abundenta de depuneri de care nu-mi amintesc.  Dar se poate bea, no problem. 77
Emeritus 2008. Aici totul e bine, serios in nas, cu arome de tabac, pielarie, mixate cu fruct, gustul intra voios, lin curgator, pana te trezesti cu o senzatie amara, persistenta. Oricat aer i-am dat, tot acolo am ajuns. Nu stiu ce sa zic. Eu nu ma consider institutie, ca sa vorbesc la persoana intai plural, dar prefer sa nu "îi acordam" puncte.
Emeritus 2009. Alta treaba, alta satisfactie. Intrucatva asemanator, dar mai solid, mai suculent, mai baubil. L-am descris bine aici. 87 
Primus 2008. Am gustat vinul in tandem cu Notorius 2009. Dupa  relativa dezamagire, Primus 2008 a parut nu numai vizual mai proaspat, cu o culoare mai sanatoasa, dar si gustativ a oferit o satisfactie superioara. Mult mai fin, cu pastise de visina (mix de prospata si din compot), cacao, vanilie, coacaze si afine, cu aciditate mare care impinge vinul pe gat si rezolva fripturi grele, la cuptor, de sezon. Un vin foarte bun. 89
*nu stiu daca toata lumea e constienta, dar toate aceste vinuri sunt produse din Merlot. 

Nu cred ca e un mare mister ca imi place Rotenberg, cu budanele sale intoarse, cu conacul vechi de nou, cu monopolul univarietal din vie, cu maniera sa de a vinifica "a la garagiste", ba chiar si relativul jemanfisism al etichetelor sale (are 3 vinuri cu aceeasi ilustratie, diferentiate doar prin nume). E drept ca am recomandat etichetele sale, de cateva ori, pentru cadouri corporatiste de sarbatori. La fel de drept e ca am cumparat mai putine vinuri decat am gustat. 
In noul an, asa cum imi doresc si eu sa fiu mai bun, tot asa il doresc micului producator din Ceptura sa asigure o mai mare constanta a produsului sau. 
Nu de alta, dar Isus se naste iar si iar in fiecare an. Cumparatorii...mai rar.  




Vinuri noi din Carastelec. Vinca Wines.

Am degustat recent (le-am baut mai degraba, dar suna mai bine "le-am degustat". Dă, asa, o nuanta de profesionalism:) cateva vinuri de la Vinca Wines aka Carastelec Winery, din localitatea omonima, jud. Salaj, posesorii unei crame moderne si a 22,4 hectare  cu vita de vie plantate in 2011. Am incercat cateva si anul trecut si mi s-a parut un inceput promitator, asa ca am primit cu bucurie sarcina de a evalua vinurile noi.  

Pinot Noir alb 2014. Un vin ceva mai moderat aromatic, acid, cu arome delicate de melasa si cirese albe, amarui pe final. 35 lei, pe site-ul cramei. 79 pct
Chardonnay Sophia 2014 (de la Sophia Bathory, principesa Transilvaniei, care a donat in 1650 paduri si vii bisericii din Carastelec). Alb-auriu, maturat in baric, cu nas frumos, plin de arome calde, de patiserie, si florale. Putea fi ceva mai plin in gust. La 12C aduce in fata adieri, ce-i drept discrete, de alcool, iar la 8-10 pare usor apos. Lasa un iz interesant, afumat. 45 lei, 82 pct. Trebuie perseverat, potential exista!
Rhein Riesling 2014. Culoare aurie frumoasa, arome minerale si florale, usor picante, gust plin, cu nerv si lungime buna. Desi este vin demisec (undeva pe la 6 gr), se prezinta bine echilibrat de aciditate. Agreabil. 30 lei, 83 pct.
Rose 2014, din Pinot Noir. O Culoare rose pal, nas proaspăt, de cireșe, coacăze roșii, gust cu aciditate mare, cu final de grapefruit și cireșe albe. 35 lei, 83.
Friza Rose 2015 efervescent. Sec (11 gr). Un petiant obtinut din Pinot noir. Rose somon, cu arome (zmeură si căpșuni) bine scoase in fata de efervescenta, insa ce dioxidul scoate afara, zaharul pare a introduce inapoi. Dupa mine trebuie racit mai mult decat un spumant normal. 11,5%, cu alcool bine ascuns. 80, 35 lei. 
Inteleg ca, in fapt spumantele reprezinta viitorul programat al acestei crame, insa nu stiu daca directia semi-sparkling este foarte profitabila, in fond in aceasta raza de pret acesta exista multe "bule" mai spectaculoase (pentru mine), in mare parte din import, dar sunt si cateva romanesti la care ma gandesc. Pe de alta parte, petiantul e un soi de nisa in nisa. E doar o sugestie venita din propriile mele gusturi, care sunt departe de a fi universale sau infailibile.

Si asa ajungem la Pinot Noir Benedict 2014, un vin care arata comparativ cu celelalte precum Radu Rizea in pozele de grup. Dar cum pozele de grup se fac, de regula, in ocazii festive, tot asa a fost si cu experienta mea cu Benedict, astfel incat e posibil sa-l fi apreciat mai mult. Numele ii vine de la papa Benedict al XIV-lea, care în anul 1754 a dăruit bisericii din Carastelec dreptul de a ține hramul. Vine intr-o culoare de un rubiniu stralucitor, cu o aromatica interesanta si frumos depliata, de tutun si pamant reavan, cafea, fructe rosii proaspete (cirese, zmeura), un gust bun intens fructat, cu aciditate buna si o "coada" lunga, picanta, condimentata. Nivelul de alcool e mare (14,5) insa foarte bine integrat. 60 lei, 86 pct.

In special acest vin ma face sa cred ca lucruri foarte frumoase pot iesi, in viitor, din Carastelec. Eu sunt pe receptie, Vinca, ai legatura! 





Cramposie si Babeasca neagra Monșer


Intamplare intamplatoare in Carrefour! Cum stateam eu si admiram peisajul de la raftul de vinuri- imi sar in ochi aceste specimene usor diferite vizual de etichetele de pana acum. A disparut logo-ul Senator si palaria bowler de pe contraeticheta. Un motiv ar fi ca acest vin e produs de Cramele Odobesti si nu de Senator Prodimpex cum erau pana acum, desi adresa de web e aceeasi. 

Inteleg ca s-a facut un soi de "partaj" intre asociati...Probleme de familie. 
A aparut in schimb un text cam stufos, dar sa nu ne chinuim prea tare cu amanuntele acestea, in fond vorbim de vinuri de 13 lei.

Cramposia este un DOC CMD Husi, fara an, dar banuiesc, dupa impresia gustativa cat si dupa faptul ca e imbuteliat luna trecuta, ca e 2014. Nu stiam ca exista plantatii de Cramposie in patria Zghiharei, dar e foarte bine. Vinul livreaza ceva de buna calitate, avand in vedere pretul, vin de 12%, curgator, fara o aroma deosebita, insa cu un G in plus in gust, parand  mai greu, mai dens decat te-ai astepta.
Vin cu aroma discreta, floral-citrica, cu finish usor tonic. 80 pct.

Babeasca Neagra e tot NV, IG Terasele Dunarii, prin zona localitatii Insuratei, aduce vizual o culoare rubinie, cu nuante mature, fapt care nu se va repercuta aromatic sau gustativ, vinul livrand ce te astepti, un rosu nepretentios de corpolenta medie spre mica, cu taninozitate redusa si arome fructate, usor picant si cu o adiere vanilata. 13% . 78 pct.

Din punctul meu de vedere, vinificarea in sec adauga un plus de baubilitate, fiind vinuri accesibile, de sete.  Pana acum mai multe vinuri din aceasta gama jucau in divizia demisec, si e bine ca au facut pasul spre modernitate.
In rest, orice am zice despre acest producator cu vii in 4 regiuni distincte ale tarii (jud Caras-Severin, Vrancea, Vaslui si Braila), trebuie sa remarcam ca,  pana la urma, este singurul care propune o intreaga gama de vinuri produse exclusiv din struguri autohtoni. 
La mai multi si la mai mare!







Vinuri din Lidl (17.09.2015)

Un Sauvignon de Rueda, produs de o mare cooperativa. Are tipicitate si intensitate, dar parca ii lipseste un mic fizz care sa-i faca aromele puternice de soc si grapefruit mai vivace. Dar...la 12 lei sta foarte bine. O alternativa mai cosmopolita pentru un cinstit Maiastru de la Oprisor, de exemplu. E un companion mai bun pentru ocazii colocviale, decat de unul singur. 13% alc. 78 pct

Iata o premiera pentru marele retail romanesc: un Albarino, din exotica apelatie Rias Baixas! Exista legenda ca ar fi un Riesling de Rin aclimatizat de 200 de ani in podgoria din nord-estul Spaniei, dar studiile ADN nu au confirmat ipoteza. Din punctul meu de vedere misterul face bine vinului. Cel din Lidl, produs de Conde de Albarei nu e cel mai remarcabil exponat, nici nu ma asteptam  la 19,99 lei, insa pe langa o aciditate marcanta, ofera totusi acea plinatate, chiar nitel uleioasa, pe care o asteptam. Arome full-throttle, de zarzare, citrice si mar. De apreciat ca in final aciditatea (ajutata de ceva acid ascorbic, dupa cum ne avertizeaza contraeticheta, insa doar la mentiunea in spaniola, celelalte limbi si probabil legislatii necatalogand aspectul ca fiind obligatoriu), plinatatea si alcoolul (12%) se reunesc prietenos. 83 pct

Domaine de la Vieille Cure este un Muscadet sanatos, simplu, robust, de vara, pentru scoici si ligioane marine, cum si trebuie. Arome verzi (and not much else), acide, gust usor onctuos care transforma 2d-ul in 3d. Sa nu va asteptati la diafane arome exotice, ca n-are de unde. 19,99, 12%. 80 pct



Un spumant alsacian brut (zic ei) din pinot noir, pigmentat (un roz intens) cu mult fruct, dar fara eleganta. Perlarea e oarecum haotica. Are aromele plenare de fructe rosii, capsune si grepfrut apasa cam tare pe papile, lasand o senzatie usor pastoasa, tanica. Ma rog, dupa gusturi. 30 lei. Ma bucur ca l-am luat la o reducere masiva. 12,5%, 78 pct










Un Medoc dintr-un an bun, ceea ce se vede. Vin dominat de Cabernet sauvignon, cu tanin sanatos, fruct evident, cu arome de coacaze, afine, ierburi aromatice. Nu puncteaza prea mult la capitolul eleganta, dar e un multumitor, bine facut, cu tipicitate. 12,5% alc, 84 pct. Am platit in jur de 30 de lei, nu-mi aduc aminte daca la reducere sau la pret intreg.


Chateau Palene e un Bordeaux generic, produs de Maubrac Guerin, care la un pret mic (in jur de 10 lei) livreaza un vin baubil, cu arome de fructe rosii (visine si afine), fara briz-brizu-uri dar si fara dezamagiri. Decent. 12% alc, 78 pct



Un cru bourgeois din Haut-Medoc, un vin serios, blend in proportii relativ egale de Cabernet sauvignon si Merlot, mix de vin baricat si inox, care livreaza o textura fara asperitati, solida, densa, tanica, dar placuta. Aduce a prune, fructe de padure, praf de cacao. Aciditatea e sus. Pare ca mai are ani in viata si chiar ca acum nu e momentul cel mai propice de consum. E prea tinerel. Totusi se simte in mijloc o neliniste, o fragilitate. Poate e anul. Sau poate sunt eu.
13%, aprox 50 lei (sau 30...supus vremelnicelor promotii).  88 pct