Romanesti (nesortate, 29.03.2016)

Pelin Alb de Urlati. Domeniile Urlati. Fara an de recolta, avand la baza un demisec destul de proaspat si de calitate. Am gustat trei sticle in total. Doua bune, cu aromatica asteptata a pelinului, baubil, fara a fi prea dulce sau amar. Una rea, in sensul ca balansul dulce amarui era stricat. N-am remarcat sa fie alt lot, ma indoiesc. Oricum, lumea ar trebui sa bea mai mult pelin. Pare conceput pentru sprit, dand o senzatie asemanatoare cu un gin-tonic. 12%, 12-13 lei (mai peste tot). Exista si versiunea de 1,5l, ca de magnum nu putem vorbi.

Sauvignon Blanc Signum 2013 Aurelia Visinescu. Hm, un SB care nu miroase a soc. In schimb aduce a iarba, sparanghel (cum bine ne influenteaza eticheta) si lamai. In afara de asta nu impresioneaza, dar e un vin baubil, prietenos, altfel. 13,5%. 19,99 lei Lidl. 81

Naiada Cuvee Rose 2015, Domeniile Ostrov. Culoare roze pal, indicand ceva mai light pe papile, smells funny, usor imbacsit. gust destul de fresh, acid (fructe rosii, cirese de mai) dar are ceva prafos in gust. Curge mai greu la vale, ca sa zic asa. Ok-ish, dar se poate mai bine. Sa persevereze. Nivelul de alcool e 12%, bine integrat. 19,99, Lidl. 79-80

Babeasca Neagra 2013 Cuza Voda, Senator Wine, de la Insuratei, Am aflat cu aceasta ocazie ca s-a dat DOC pentru podgoriile din jurul orasului brailean. Pana acum se jucau in divizia Terasele Dunarii. Precum vinul din gama Monser si acesta are o culoare ceva mai matura decat ne-am asteptat, si tot ca la precedentul, indiciile date de culoare nu se confirma in gust, care e destul de fresh, mediu-usor, cu fructe rosii, condimente uscate, miez de nuca, putina ciocolata, semn ca a poposit ceva timp in baric. Destul de bun, insa la oarece distanta de detinatoarea recordului la puncte- babeasca de la M1. 12,5%. 25 lei Carrefour. 81.   

Busuioaca de Bohotin 2011, Crama Basilescu, sticla de 0,5. Am tras ultimul cartus. Si cred ca am facut bine, deoarece, desi insa se poate bea cu placere, in balansul reusit dulce-amarui, dominat de grepfrut si petale de trandafiri, cu o latura vegetala, dar spre final se cam intrevede prapastia. Chiar si asa tot e cea mai reusita busuioaca cu rest de zahar de pe piata, mai buna decat intruparile recente ale strugurelui de la producatorul din Dealu Mare. 35-40 lei (pe cand se mai gasea in magazine specializate. Editiile mai noi se pot cumpara si din unele hypermaketuri. Auchan, de exemplu). 83

Ps: un cititor anonim cam ireverentios (cel puțin)  mi-a atras atenția ca am punctat cu 84 pct Busuioaca de la Averesti 2013. Deci mai mult decât actualul 83. Răspunsul meu la aceasta monstruoasa problema fără de care lumea lui nu mai are sens este: așa este! 

Aurelia Visinescu Signum. Rosu 2011 si Alb 2013

Am gustat doua vinuri de la Aurelia Visinescu (aka Domeniile Sahateni). Ele fac parte din gama Signum inventata in 2013 ca sa inlocuiasca Nomad-ul in retail. Nomad care a luat calea Horeca, adica asa se presupunea. Eu unul nu l-am vazut in niciun meniul de restaurant, dar locuiesc in Galati iar in cele cateva restaurante in care ma duc de obicei nu este. 

Daca nomadul era monovarietal, Signum e bazat de blenduri.

Pe cel rosu l-am achizitionat din Lidl unde ajunsese la un moment dat sa coste 6 lei. Pretul "normal" fiind vreo 25. E editia 2011, syrah si merlot, IG Dealurile Munteniei, 13% alcool. Un vin ok, cu fructe rosii si negre (cirese negre, carnoase, visine, afine), rom si o fateta condimentata, picanta, mai ales pe final. Denota putina fragilitate, ma gandesc ca via de destul de tanara. Dar la 6 lei ce sa mai vorbim. Am fi vorbit mai mult la 25-27, dar cum nu i-am platit, o las pe data viitoare. 80 pct.

Cel alb, sauvignon blanc si feteasca regala, 2013, la fel IG Dealurile Munteniei, 13% alcool mi s-a parut mai agreabil.  Un vin alb inca plin de prostetime, ușor vanilat, cu tuse de piersica, lămâiță și grapefruit alb. Gustul e fructat, dominat de grapefruit si lamaie. Are un pic de "muschi", o usoara astringenta, care la nivel de descriptori aminteste de pulpa de grapefruit, insa cel mai probabil se datoreaza fetestii regale. 83 pct. 11 lei in Auchan Galati.

O discutie interesanta si care depaseste cadrul review-ului de produs ar fi daca ca ne aflam intr-un moment hai sa-i spunem istoric. E prima oara cand avem parte de asemenea reduceri. Si cred ca asta se intampla deoarece piata interna a ajuns la saturatie. In anii trecuti am atras atentia ca aceasta avalansa de vinuri de peste 20 de lei nu raspunde cererii pietei (dupa parerea mea). Ce vrea piata e simplu si evident: mai ieftin dar la fel de bun. Si uite ca incet-incet, cu un inevitabil care tine de legile economicului, situatia pare a se normaliza. N-am glob de cristal, dar cred ca se vor intensifica reducerile si vom asista la promotii in cazul unor vinuri care nu faceau parte pana acum din partea de jos a rafturilor. 

Syrah Anima 2011 Aurelia Visinescu

Iata un syrah romanesc foarte bun, dar care mi-a facut dor de un Crozes-Hermitage de la Guigal. De ce?

Pentru ca printre faldurile de lume noua, cu aromatica concentrata de condimente si fructe confiate se ascunde suculenta de cirese negre, mure si un praf de cacao care mi-a ramas in amintire de la pomenitul vin de Rhone.

Pe langa faptul ca este foarte bine lucrat, are totusi mici carente. Exista o oarecare subtirime, ca un sandwich care nu are mijlocul prea consistent si parca inca nu poseda nici concentratia unui Nachbil 2009, dar nici eleganta lui 2008, ca sa ma raportez la niste repere nationale. Desigur, din alt punct de vedere, se poate spune ca are cate putin din amandoua. 

Pana la urma daca ne gandim la denumire, vinul are unele profunzimi si voluptati. Fie ca inseamna suflet, ca la Aristotel, fie ca e o reprezentare a arhetipului feminin din inconstientul masculin a la Jung, Anima de la Aurelia Visinescu are un oarece uz meditativ.  

Costa in jur de 75 de lei in magazinele specializate, pret la care mi se face dor si mai tare de syrahul domnului Guigal. 84-85 pct

PS: materialul didactic a fost oferit de Ethic Wine

Takeshi Shimoda, importator de vin romanesc (interviu)

Japonia este o tara cu peste 125 milioane locuitori. Poate o sa va surprinda, dar dupa Wineintelligence jumatate din populatia tarii este consumatoare ocazionala de vin, iar aproximativ 22,5 milioane consuma vin saptamanal sau mai des!  In crestere constanta, Japonia are o piata pentru vinul imbuteliat estimata la 750-800 milioane USD, deci ca valoare- mai mare decat a noastra.

Am tot observat, mai ales pe facebook, ca exista unele eforturi romanesti pe acea piata. Asa ca prin intermediul Gramma (Marian Olteanu) am identificat pagina RiJT JAPAN- iar domnul care mi-a raspuns la cateva intrebari (si ii multumesc frumos pentru asta) se numeste Takeshi Shimoda (foto). 

Asadar, sa vedem ce zice un importator strain despre licorile noastre:

Cum ati ajuns implicat in importul de vinuri romanesti?

Am venit in Romania in interes de afaceri, de vreo 40 de ori si intr-una din aceste dati am fost invitat sa particip la o degustare unde mi-au fost prezentate mai multe tipuri de vin romanesc. Am fost placut surprins de gustul lor si mi-am dat seama ca vreau sa impartasesc aceasta experienta oamenii din Japonia.

Cat de mare este piata japoneza?

Piata japoneza a bauturilor alcoolice este preocupata in special de bauturile traditionale cum ar fi sake, umeshu si shochu dar si de bauturile coreene si chinezesti traditionale. Vinul este printre ultimele intrate pe piata Japoniei si a devenit o bautura foarte la moda, dar care e consumata de un numar relativ mic de oameni care traiesc in special in zone urbane. Oricum piata vinului din Japonia trece printr-un proces de expansiune, cu din ce in ce mai multi consumatori care incep sa aprecieze vinuri de buna calitate. 

Care sunt tendintele? Ce tip de vin consumatorul japonez prefera?

Deoarece mancarea japoneza e foarte „sensibila” si este bazata in principal pe ingrediente crude sau proaspete, felurile de vin cele mai apreciate de japonezi sunt cele albe si mai usoare. Oricum si carnea de vita e printre preferintele japonezilor asa incat vinul rosu e si el apreciat.

Este vinul compatibil cu bucataria japoneza?

Depinde de gust, unele feluri sunt compatibile, altele nu. Cum spuneam- cele albe, cu un gust mai delicat fac parte din prima categorie.

Importati numai vinuri romanesti sau aveti si altele tari in portofoliu?

Nu, doar vinuri romanesti.

Ce vinuri romanesti importati?

Gramma, DaVino, Basilescu, Visinescu, Oenoterra, Oprisor

Cum sunt vazute?

Sunt vazute ca vinuri scumpe, dar de o calitate si un gust superior.

Se vand?

Da, se vand. Piata creste usor in functie de nivelul de promovare.

Ne puteti spune un vin sau doua care s-au facut remarcate?

Japonezilor le plac brandurile DAVINO si Oprisor si le plac Davino Flamboyant si pinot noir de Oprisor. Le plac vinurile rosii romanesti.

Ce canale de distributie folositi?

Acum folosim Horeca si online.

Exista si alti importatori de vinuri romanesti in Japonia?

Din cate stiu sunt alte 2 sau 3 persoane cre incearca sa vanda vinuri romanesti si o fac promovand Romania si cultura romana.

Este Statul Roman implicat cumva in promovare?

Din pacate, nu.

Vedeti un viitor pe piata japoneza pentru vinurile romanesti si ce ar prebui facut ca acest lucru sa se intample?

Avem nevoie de un suport financiar puternic pentru promovarea României, a vinurilor românești si a produselor de mare calitate. Japonia are o populatie numeroasa si pentru a ajunge la cat mai multe persoane este nevoie de mai multi bani pentru proiecte si evenimente de promovare.

Red Artisan 2009, Aurelia Visinescu

Acest cupaj de Dealu Mare, deja clasic prin compozitie- feteasca neagra, cabernet si merlot, cu indicatie doc-ct, are arome clare de tabac, bomboane de ciocolata cu lichior de visine, boia, condimente pudra, gustul e juicy, cu o amprenta vegetala, dar si cu tuse de ciocolata, coacaze, prune, usoare note de vanilie si piper, visine si porumbe pe finalul usor astringent. 14% alcool, din soiul "nu te vad, nu te cunosc" la 16-17 grade C, sau "uau, mama, o sa doara maine dimineata" la 22. Daca-l raciti un pic, o sa fie mai bine pentru toata lumea.  Si timpul petrecut in baric, deloc mic- 24 de luni, a fost bine folosit, fara a genera tuse prea stridente. 

As zice la  42 de lei cat face (la Evino.ro) sta binisor, cel putin pentru standardele romanesti. 83

PS: eu stiam ca Aurelia Visinescu e o personalitate mare a oenologiei romanesti, dar chiar atat de mare incat sa aiba o amprenta de 15 cm, nu credeam sa fie!

Feteasca Alba Nomad 2012

Acest vin produs de Aurelia Visinescu, la Sahateni, are 13,5% si costa 19 lei in marele retail (in cazul meu Carrefour). 

Avem de-a face cu o feteasca alba cu buna tipicitate (deci altfel decat editia inaugurala), nu da pe afara aromatic, ci aduce a flori albe, fan si mere varatice.
Gustul e initial suplu, dar devine vinos in evolutie, oarecum monoton dar cambrat de o aciditate foarte buna care se metamorfozeaza gustativ in tuse de mere, pepene galben si piper. 

Un vin alb sec sanatos, cu o usoara rusticitate, chestiune destul de rara in vremurile acestea pline de fard.

78

Castel Starmina Rose demisec 2011 si o intrebare despre alt rose

E un DOC CMD Mehedinti-Starmina, roze somon, cu intensitate aromatica din zona destul de previzibila a fructelor rosii- capsune, fragi, cirese, merisoare. Pe masura ce ia aer, si se incalzeste putin devine mai greu, in gura cu atat mai mult, pe fondul zaharului rezidual. E bine construit, popular, dar nu e campion la capitolul baubilitate. 78 pct. 20 lei, 12,5% alc. Are la baza un cupaj de pinot noir, merlot, cabernet si feteasca neagra. Nu prea inteleg de ce e etichetat "sortiment de vin rosu", dar nu e un capat de tara. In fond HG 769/2010 asimileaza ici-colo vinul rose cu vinul rosu. Nu la etichetare, dar nu e important oricum.

Dar...daca tot veni vorba de normele metodologice ale Legii Viei si Vinului, am o curiozitate: Domeniile Sahateni au in linia "Aurelia Visinescu" un rose, Karakter pe numele sau, care e obtinut din Merlot si Pinot Gris. Ultima oara cand am verificat pinot gris era considerat un strugure alb (de catre legislatie, ca aspectul pielitei este spre roze, cum stiti), iar HG-ul amintit zice la art. 39 3 (ii) ca nu este permisa cupajarea vinurilor albe cu cele rosii. Dar cum vinul rose este si nu este vin rosu, iar interdictia nu pare sa se intinda si asupra musturilor, ce legea nu interzice este permis, right? 

Nu ca ar avea vreo importanta, repet, inteleg  ca vinul este interesant si deosebit, si chiar nu prea inteleg de unde vine aceasta interdictie, daca are vreun fundament legat de sanatate sau alte asemenea minuni, dar as vrea sa stiu pentru cultura mea generala cum sta treaba...

Vintest 2011. Marcat!

Prima editie importata in Bucuresti a deja traditionalului Vinvest de la Timisoara. Romaero Baneasa. Hangar. Aerisit. Spatiu mare. No’ amu, au fost clientii cunoscuti ca Basilescu, Budureasca, Winero, Senator, Crama Girboiu, Oprisor, Sahateni, probabil si Serve (desi eu n-am nimerit standul, marturisesc).  Timpul fiind scurt,  ajuns in Bucuresti cu alte treburi, pe care culmea, din cauza traficului si a unei vinovate lipse de precautie si ceva comoditate prost gestionata (am ales sa merg cu un taxi in loc sa iau un proletar metrou), era sa le ratez J, am gustat selectiv. Pe majoritatea nici nu le-am gustat propriu zis, ci doar le-am amusinat, un experiment interesant, as zice.

A fost o buna ocazie sa iau contact cu cativa producatori inediti. Domeniile Anastasia (Dealu Mare) au prezentat doua variante de merlot 2009, una cipsuita si una baricata. Cea baricata era mult mai echilibrata, cu structura buna si continut aromatic exuberant. La un pret de raft proiectat de 25 de lei, sta bine, dupa mine.

La standul Domeniilor Saha din Silagiu, jud. Timis, mi-a placut un popular burgund, light si fructat, cu atat mai bun cu cat costa doar 10 lei!

O alta noutate a fost o feteasca neagra 2009 “Nomibo” din Dealu Mare, un vin produs de pe un “domeniu” de doar 2 hectare, in mod absolut traditional, fara adaos “de nimic”. Mi s-a parut extrem de tipica, pruna uscata simtindu-se exemplar. Vinul e exportat in totalitate in Israel de catre proprietar (care e de acolo). Doar pretul de 40 de lei m-a surprins un pic, dar fanii “naturalului” s-ar putea declara incantati.

La standul Goodpoint, pe langa trufe si alte nebunii- noile importuri din Alsacia, de la  Cave Vinicole Les Faitieres. O aciditate fantastica, capabila sa ascunda un continut nebanuit de zahar rezidual! Am gustat un pinot gris ce mi s-a parut gustativ la limita dintre sec si demi, ca sa aflu ca de fapt e la granite dintre demi sec si demidulce! Un Gewurtzraminer foarte aromat si bun, atat in varianta single si demisec (la vreo 40 de lei), cat si intr-un dulce “reserve” bine temperat de aceeasi neobisnuita aciditate, la 80. Preturi bune, avand in vedere media zonei. Apropos, sunt de gasit in noul joint-venture Goodpoint si Asociatia Cautatorilor de Trufe, adica Magazinul Boieresc, Bucureşti, str. Badea Cârţan 42.

Domeniile Nicoresti. Ei, draga judetule natal, in sfarsit ai nascut si tu ceva demn de o masa cu staif. Adica in sfarsit o  sa poti fi reprezentat si de altcineva decat de ilustri Vinton. Si reprezentat bine. Am gustat doua babesti seci, 2008 si 2009. Foarte interesanta evolutia lui 2008, care parea mult mai elegant si asezat decat 2009, vinuri serioase, apropiate de un pinot, dar fara a le lipsi fructul abundant si aciditatea buna (am zis buna, nu ca la rara neagra basarabeana unde e deranjant de ridicata). Asa da! Sigur, unii ar putea zice ca 40 de lei este mult pentru o babeasca, fie ea si de calitate superioara. Dar decat sa dau 40 pe o feteasca merlotizata si ultra-baricata, mai degraba i-as da pe cel mai bun exemplar de babeasca gasibil la aceasta ora in Romania. Asteptam varianta finala Glia de la Senator ca sa ne luminam asupra intaietatii. Si oricum, draga Nicoresti, daca ati mai taia un 10-15 lei din pret, v-as lauda neconditionat, din patriotism local. Asa ne vedem la Iasi peste cateva zile, unde o sa va reviewesc cu tot tacamul, cu nas, gust si postgust, etc.

Domeniile Boieru, Cimbrud. Nu fac vinuri rele. Dar nici nu m-a impresionat ceva extrem de tare. Am citit cate ceva despre ei, prin vecini. Un sauvignon blanc demisec 2010 a iesit in fata. Bun mi s-a parut, aromatic cel putin, si un pinot gris 2009, cules tarziu (“Cardinal” pe denumirea comerciala). Vin de dulce, oricum. Si ieftin- 20 de lei…Si tot oricum mi se par pe drumul cel bun, al calitatii.

La Pietroasa veche (statiunea de cercetari) am gustat o tamaioasa dulce care mi s-a parut buna. Si ieftina. 9-10 lei. Am carat una pana acasa unde n-a mai parut la fel de proaspata, poate o fi fost alt an, cine stie. 2008 a fost nimerit de mine. Ma gandesc ca vinurile lor fac banii orisicum, ca sunt facute de pasionati, specialisti, etc. Merita incurajati si sprijiniti. O sa trec odata si-odata pe la ei, pentru niste vechituri din anii ’90, la preturi decente.

Am profitat de ocazie ca sa gust pinotul si cabul Anima din seria Aurelia Visinescu a Domeniilor Sahateni. Ambele sunt vinuri foarte bune. Pinotul 2007 are un nas tipic, elegant, burgundian. Dar tipicitatea se cam opreste aici. Atat culoarea intensa, cat si gustul, cu note puternic vegetale, minerale si de baric. Finalul este extrem de persistent in zona dulcelui usor crocant, gen dulceata de nuca. Cabul 2007 a parut un strop mai bun, mult mai tipic contruit, carnos si puternic.

Spatiu mare, cum spuneam. Showuri gastro, etc. Imi inchipui ca minunile pregatite se puteau si manca. N-am probat aceasta teorie. Organizarea mi s-a parut buna. Se vede experienta in treburi din acestea. Bravos!

PS: Alti remarcati in limita stocului de memorie disponibil: DUO 2009 de la Enira, un merlot/syrah gemos. Shiraz si Smerenie 2009 de la Oprisor. Doua vinuri foarte bune.

Anima Merlot 2008 si doua vorbe despre pret

E bun, doamnelor si domnilor. Diferenta de calitate fata de gama Artisan a aceluiasi producator este mare. Am scris despre trei dintre ele. Ei bine, merlotul din Anima a parut din cu totul alta parte.

Azi n-am chef de arome si postgusturi, o fi vremea sau cafeaua prea amara, cine stie.

Oricum: visina destul de divers ilustrata, expresii ale baricarii de 20 de luni (ciocolata, vanilie, cafea, condimente), un vin greu, dar paradoxal usor de baut, corpolent, balsamic, e un CIB adevarat, sec dar dulce, extrem de tare 14,8%- fapt destul de greu de ascuns pe final, aduce intr-adevar de un vermuth sau un vin fortifiat. Temperatura de servire e dificil de intuit. Daca il racesti prea energic (16C), apar note cerneloase- amarui si strica oarecum edificiul de dulceturi si prajituri delicate. Daca il lasi si urca la 20 de grade impresia de smochina uscata si nitel fermentata este pregnanta. Acesta ar fi singurul cusur.

Vinul este delicios, oricum. A fost minunat alaturi de o pulca de cocos in vin. Ma gandesc la alte merloturi romanesti de top, la Prince Matei si panoplia Rotenberg, iar creatia Aureliei Visinescu este cu siguranta tot pe acolo. 87 pct. Argint la CM Bruxelles anul trecut.

Trecand peste vin as vrea sa spun cate ceva, nu cuiva anume ci eterului, care are intotdeauna urechi de auzit (radioamatorii din vremea comunistilor stiu asta destul de bine).

Una: eu nu as exagera cu personalizarea acestui produs. E o serie de autor, am inteles, dar "colectie particulara" a autorului, semnaturi pe dop, etc. Don't overdo it!

A doua: de ce as plati 75 de lei pe acest vin, daca nu 80, 90 in magazinele din Bucuresti, cum umbla vorba prin targ, cand pot sa-l comand din Belgia cu 12,5 euro (adica putin peste 50 lei). Bine, n-o sa-l comand din Belgia, evident, dar acuma ca stiu cat face, n-o sa dau 75 de lei pe el, neam! Nu cred ca producatorul este vinovat in acest caz, dar asupra lui se rasfrange problema oricum.

E unul dintre momentele care ma scot din minti. Sunteti voi lacomi sau suntem noi prosti? Mai opriti-va odata! Nu inteleg cum poti sa-l vinzi in strainatate aproape de pretul de lista (in acest caz suspect- chiar sub el!), in vreme ce bogatul roman il ia din tara lui cu aproape dublu, sau oricum cu +50%?

White Artisan 2009

Acesta este cupajul alb din linia "Aurelia Visinescu" a Domeniilor Sahateni. Este compus din feteasca alba, riesling si tamaioasa romaneasca, 13%, vin sec.

Culoarea este aurie cu iluzii verzui.

Nas: daca te straduiesti se pot simti toate trei soiurile. Floral (tei, musetel, trandafir), putin eteric, uleios, fum, boaba coapta de strugure, mar verde, citrice.

Gust: grapefruit roz, note dulci de mar golden, elegante impresii minerale, caisa si o aroma tamaioasa data de baric.

Finish: persistent, suc de grapefruit, condimente (piper si cuisoare)

Aciditatea este delicata, vin corpolent, cu gust plin si trebuie spus ca baricul putea fi mai discret. Un preparat culinar cu textura delicata ar merge bine. Poate un file de peste cu carne alba sau pui la cuptor cu legume.

82 pct.

Artisan Feteasca Neagra 2007

N-o sa fac jocuri de cuvinte cu "doamna" si "feteasca neagra", prea usor de intuit, dar ma asteptam la ceva mai expresiv, mai special. Feteasca alba, degustata anterior, mi-a creat si ea alte asteptari.

Acest vin din 2007, desi decent, n-a reusit sa-si atraga de partea sa, in propria-mi geologie afectiva, suficiente zacaminte pentru a solicita o excavare ulterioara mai amanuntita.

E un vin ok, o feteasca neagra cu baricul destul de bine integrat avand in vedere durata maturarii (18 luni), cu nas extractiv, indicii de marmelada si melasa, pudra de cacao. Fructe rosii.

Gustul, de o corpolenta medie, conforma canonului, si o aciditate buna, lasa pe palatin o impresie vinoasa, usor amaruie. Pruna, mai degraba natur decat uscata, si datorita aciditatii mari mai degraba inca neparguita decat coapta. Cafea.Visine.

Finalul, mediu, poarta aceleasi coordonate acid-fructate, dar aduce si impresii puternic condimentate, de cuisoare si vanilie.

Nu-i deloc rau, daca ma intrebati.

80 pct. 35 lei, HoReCa. Mostra primita de la producator.

foto: vinuri-vinuri.ro

Artisan Feteasca Alba 2008

Nu am putut onora invitatia de a lua parte la evenimentul descris aici si aici. Sesizand durerea si regretul din raspunsul meu, Alex Achim (director de vanzari in echipa Aureliei Visinescu) mi-a trimis spre degustare mostre din gamele Artisan si Anima!

Bun, stiti deja, am luat in vizor, nu cu multa vreme in urma, gama de retail numita Nomad, din care am gustat o feteasca alba ok si un cabernet ok+ (cel putin), dar si o feteasca neagra si un pinot mai putin remarcabile. Asa ca urcam o clasa, si ajungem la gama destinata horeca- numita Artisan. Orice s-ar spune despre originalitatea conceptului, mie imi place cum se prezinta. Acuma, nu poti judeca oamenii pentru ca poarta aceeasi marca de costum sau pentru ca detin aceeasi marca de autovehicul, nu-i asa? In orice caz, o serie de vinuri asumate, care poarta (in premiera nationala), nu numai semnatura oenologului, dar si numele pe eticheta- ca o marca, ca o pecete a mestesugului personal.

Artisan Feteasca alba 2008 barrique, vin sec, 13,1%.

Culoare: galben auriu cu "irizatii" verzui.

Miros: lemn parfumat, fum, compot de gutui, citrice, o usoara aroma de fermentatie si miere

Gust: cremos, afumat, cu nuante de gutuie, grapefruit, fructe exotice, pastise puternic ierboase si piperate.

Final: persistent, citric, mar, migdala, condimente, si note dulci specifice baricului.

Vinul este realizat intr-un registru fin, cu impresii usor oxidative. Baricarea ii confera inedite nuante condimentate si dulcegarii de bragerie, aciditatea este potrivita sustinandu-i roba delicata. As zice, totusi, ca temperatura de servire trebuie sa fie scazuta(6C), baricul si aromele puternice "parjolind" papilele la temperaturi mai mari. Una peste alta, este o feteasca alba intensa, senzuala, eleganta si unica deocamdata.

De la 35 de lei, in magazine specializate si restaurante.

85 pct.