BBdV ep 22 Vulpea batrana prezinta Old Golden Hen English Ale

Nu pot sa prezint berea asta mai bine decat o vulpe batrana, ca altfel nu pot sa-i zic:

Pe scurt, cum a zis si antevorbitorul meu carnivor, iata o bere de caldura mare, 4,1% alc. Miroase incantator, ca mai toate berile englezesti incercate pana acum, floral si mieros, un gust placut, racoritor, usor caramelizat, cu ceva puternic fructat, tropical (fructul pasiunii, ananas, citrice), dar pe ansamblu cam light, easy-going. De caldura mare, nah!

N-o sa mai dau 10 lei pe ea vreodata, dar nu e rea deloc, pe langa faptul ca e deosebita gustativ. Produsa de Morland, UK.

3 din 5 capace (9-10 lei Carrefour, Real)

BBdV ep.17: Primator Lezak 11% si o pastisa din Kundera

Primator e beraria si brandul. E din Bohemia ceheasca. Lezak inseramna ca e lager, abv-ul (alcohol by volume) e 4,7%, iar 11% vine de la extract (procent care ere legatura cu densitatea si- intr-un final, inevitabil- cu nivelul de alcool). Am baut-o de sete, intr-o zi caniculara si mi-a lasat o impresie buna. Culoarea e galbena cu tuse portocalii. Usor neclara. Face spuma sanatoasa, alba, pori nu foarte fini. Miroase placut, a malt dulce, sirop, dropsuri cu caramel. Gustul e puternic, cu carbonatie bine armonizata. Gustul joaca intre note dulci-siropoase si serioase-amarui. E 1/3 dulce- 2/3 amarui, ca sa zic asa, si e ok, e genul de bere cu care ne stim de ani buni, fara prea multe adancimi si profunzimi. 

E  de tipul "inca una si ma duc", repede curgatoare, bine facuta, agreabila, racoritoare. Nu am vazut-o in hypermarketuri.  Eu unul am luat-o acasa de la o pravalie bio/ceainarie/bar, unde costa 8-9 lei(cred ca era pretul de bar). Prin magazinele online am vazut-o la 5,75. Nu e de dat navala, dar nici nu-ti pare rau de banii dati. Ah, e  bio, daca va intereseaza subiectul.

3 capace.

Iar asocierea culturala nu e foarte greu de intuit. Primul lucru care imi vine in minte e Milan Kundera. Va ofer mai jos primele randuri pe care le-am citit din acest ilustru scriitor, la unul din defunctele anticariate ambulante de la Universitate, si care m-a facut sa citest toata cartea si cateva altele dupa:

"În februarie 1948, conducătorul comunist Klement Gottwald apărea înbalconul unui palat baroc din Praga pentru a le ţine un discurs sutelor de mii de cetăţeni adunaţi în Piata Oraşului Vechi. Era momentul unei mari cotituri în istoria Cehiei. Un moment fatidic, cum nu întîlnim decît unul sau două într-un mileniu. Gottwald apărea flancat de tovarăşii săi, în imediata-i apropiere aflîndu-se Clementis. Ningea, se lăsase frigul şi Gottwald avea capul descoperit. Gri juliu, Clementis şi-a scos căciula de blană şi a pus-o pe capul lui Gottwald. Secţia de propagandă a reprodus în sute demii de exemplare fotografia balconului din care Gottwald, cu căciula de blană pe cap, încon jurat de tovarăşii săi, se adresează poporului.

Pe acest balcon a început istoria Cehiei comuniste. Orice copil cunoştea această fotografie pe care o vedea în manualele şcoalare, pe afişe sau în muzee. Patru ani mai tîrziu, Clementis a fost acuzat de trădare şi spînzurat. Secţia de propagandă l-a sters imediat din istorie şi, bineînţeles, din toate fotografiile. De atunci, Gottwald apare singur pe balcon. Acolo unde odinioară se afla Clementis, nu se mai vede decît zidul golaş al palatului baroc. Din Clementis n-a mai rămas decît căciula de blană pe capul lui Gottwald."

BBdV ep. 15: Paulaner Salvator

Deja- dupa 15 episoade din Berea Bautorului de Vin si alte chinuri intermediare care n-o sa vada niciodata lumina pixelata a ecranului- se poate spune ca am trecut de la amator la semidoct. E o bere doppelbock. Daca ati fost atenti in episoadele trecute- acest doppelbock se traduce prin "bere bruna, tare".  Sunt beri corpolente, intense gustativ, cremoase, tocmai ca sa faca fata nivelului ridicat de alcool. Aduc a caramel, ciocolata, ceva fructe confiate. 

Asa au fost toate pe care le-am gustat pana acum. Nici acest Salvator nu face exceptie. Apropos, de ce ii spune asa? O data pentru ca, bere manastireasca fiind, avea scop alimentar, fiind extrem de hranitoare, si  i-a salvat pe respectivii calugari de la infometare (nimic inedit- povestea se reia si aici) si  apoi pentru ca la sfarsit de secol 19 reteta a fost salvata prin inregistrare la oficiul de patente din Munchen.

Pe scurt, in ce priveste Paulaner, producator destul de cunoscut si prezent la noi- acesta bere este "originalul"- piatra de temelie a berariei, cum spun chiar ei. Ca sa termin cu inpresiile, berea are o culoare aramie inchisa cu tuse rosiatice, face spuma crem deschis, care trece fulgerator,  nas de malt, cu caramel si prune, gust plin, cu o carbonatie fina, dar insuficienta ca sa tina dulceata evidenta. Note puternice de hamei vin tare din urma, iar finalul e un amestec de dulce si amarui care salveaza ceva din dezamagirea initiala. Dezamagire pe care o pot defini pe scurt: prea mult caramel, prea putina carbonatie. Dezechilibrata. Oricum, de partea buna a lucrurilor trebuie amintit ca alcoolul (7.9) este ascuns bine de tot. 

Totusi am banuiala ca ceva nu a fost in regula cu acesta sticla, cumparata dintr-o benzinarie (stiu, stiu, dar in alta parte n-am gasit-o), unde statea frumos la rece, impopotonata cu un pret atat de mare incat prefer sa nu mi-l amintesc. Presupun ca in viata reala trebuie sa coste vreo 5 lei/0,33.  Daca insa acesta e gustul "final", nu pot pune aceasta bere pe acelasi plan cu  un doppelbock Schneider sau  Hutthurmer, licori care mi-au lasat o impresie mult mai vie.

3/5 capace

BBdV ep. 12: Augustijn Blond

Azi Berea Bautorului de Vin (BBdV) poposeste in Belgia. Inainte de a descrie nebunia trebuie sa va marturisesc ca unul din motivele pentru care aceasta serie din fiecare sambata se numeste astfel este si faptul ca gust aceste beri din paharul meu obisnuit de degustare a vinului. E un pahar in forma de lalea, de volum mare- 50 cl, stil Bordeaux, marca Stolzle.  Exista beneficii si defecte. Aromatica e mult mai evidenta decat dintr-un weizenglas obisnuit, sau pahar tip sonda. Neajunsul e ca perlarea si energia carbonatiei sunt mai putin evidente vizual.

In acest caz specific insa paharul de vin s-a potrivit mai bine. Dupa cum puteti observa din fotografie paharul propriu acest beri este de tipul pokal, deci cu deschidere mare. Daca aveti un pahat de Chianti sau Burgundia ar merge si mai bine. 

Trecand peste acest aspect sa mai spunem ca Augustijn Blond este un "belgian pale ale", o bere blonda-aramie, usor tulbure, de dubla fermentatie, cea secundara in sticla. E o bere de manastire, destul de vanjoasa (7,5%).

Primul lucru pe care-l remarci cand deschizi sticla este spuma sanatoasa care da pe afara. La turnare aceasta se prezinta groasa si persistenta, iar lichidul are o carbonatia puternica, cu bule mici, neobosite. Aromatic se pozitioneaza condimentat, cu tuse de coriandru, cu evidente note de drojdii fine si suc de mere, dar si usoare tuse de...sapun. In gust apar citricele dulci, banana si aceleasi impresii foarte fine de drojdie, care adauga ceva necesar dar nu suficient- un strop amarui. Are tendinta sa para usor apoasa, dar pe fondul continutului mai mare de alcool si a carbonatiei energice recupereaza sub forma unui gust final piperat, usor exotic, dulceag.

E o bere buna, nu extrem de buna, dar finetea cu care e lucrata te face sa nu-ti para rau dupa 6,75 lei/0,33. Asa, ca experienta, n-a fost rea, dar n-as putea deveni un consumator fidel. 

3(din 5) capace.

Berea bautorului de vin, ep.7: Bernard Cerny (Cehia)

De pe harta berii nu poate lipsi Cehia. Din cate stiu e si tara cu cel mai mare consum de bere pe cap de locuitor. Traditia acestei tari in producerea de bere este ilustrata si de faptul ca numele tipului de bere Pils/Pilsner provine de la localitatea Pilsen (Plzeň) din Boemia.

Beraria Bernard e o afacere de familie, o privatizare de succes a unei berarii infiintate din secolul 17. Am spus o data de traditie, nu mai insist:)

Acest sortiment e un pils/lager negru, nefiltrat, nepasteurizat. Face o spuma alba, fina, culoarea e bronz inchis. Carbonatia este energica. Miroase a cub knorr, afumatura si ciocolata.  In gura intra puternic, cu tuse de hamei si malt, cu impresii contradictorii, dar deloc deranjante de cafea bine prajita, dar si ceva dulce, distinct, ca de fructe confiate. Corpul se straduie sa ramana destul de rotund, in ciuda carbonatiei puternice. Finalul induce impresii tonice, seci si picante

E o bere bruna gustoasa, destul de usor de apreciat de cei obisnuiti cu o Silva neoasa, dar ceva mai corpolenta si mai complexa.

Are 5.1% alcool, si e o bere destul de scumpa (9 lei in Real, Carrefour, etc.), dar vine la sticla smechera, dupa cum puteti vedea in foto.

3-4 capace, dupa gust.  

Berea bautorului de vin, ep. 6: Bornem Tripel

Cum  nu e inca foarte cald, o berea ca aceasta merge. E o bere belgiana, de manastire, blonda nefiltrata, cu un continut mare de alcool, de 9%, de unde vine de fapt tripel. In evul mediu pe butoaiele de bere belgiana se putea gasi un X, doi de X, sau desigur XXX. Era vorba de berea usoara- 3%, berea comuna si berea tare- triplu X,  ergo tripel. 

"Colorul" e blond-tulbure, cum spuneam. Perlarea e fina, efervescenta buna, spuma alba, intensa si dezordonata. Olfactiv e deosebita de obisnuitul pils, aducand a mere verzi, mere varatice, limonada. Acest ultim aspect se transmite si in atac, unde se invart bucati de miere si lamaie, la care se mai adauga ceva miere, impresia fiind dulce, dar recupereaza pe final cu note amarui si picante. Unul dintre motivele pentru care va vorbesc despre ea este modul inteligent in care continutul de alcool este ascuns, printre notele complicate din final. 

E o bere de 3/5 capace, scumpa- 8,33 lei pentru 0,33l. 

Berea bautorului de vin, ep.3: Engel Aloisius

Si in cazul vinului se intampla sa nu dai tot timpul peste lucruri minunate. Bune, da. Minunate, mai rar.

Bere de azi nu e rea, dar are o natura feminina si delicata, care presupun ca atrage fiinte asemenea (am o dovada in acest sens). 

Engel Aloisius este o bere marzen, un tip de lager (adica din specia berii comune de pe la noi), dar e mai smechera nitel, folosindu-se la fabricarea ei ceva mai mult malt si capatand o nuanta mai inchisa decat o bere blonda obisnuita. Deci pastrand afinitatile, e o bere şatenă:)

Nu sunt atat de multe de spus despre ea, miroase a boabe de mazare si malt, are o perlare fina, atacul nu foarte viguros, are molicime si delicatete si o combinatie placuta de caramel si ceva difuz, citric. In acesta ordine de idei, pare usor apoasa., dar sfatul meu este s-o lasati sa se incalzeasca nitel, nu va fi deranjanta si chiar va castiga usor in corpolenta. Alcoolul (5,9%) e bine integrat, insa, si pare genul de bere potrivita pentru mai mult de un pahar. Costa 6 lei, si chiar daca prin comparatie cu alte beri nu e atat de ravistanta, n-o sa va para rau dupa banii. 3 capace (si unul e cam indoit). 

Mai interesanta decat berea este insa povestea ingerasului mustacios, burtos si mare bautor de bere, de pe eticheta. O reproduc in continuare, imprumutata de pe site-ul de unde am cumparat licoarea:

"Aloisius, creația scriitorului Ludwig Thoma, este o figură mai mult decât celebră în Bavaria. Istoria acestui personaj începe ca Alois Hingerl, angajat la gara din München, care în timp ce își exercită slujba cu prea multă grabă își dă duhul. După ce cu mare trudă doi îngeri îl târăsc în rai, Sf. Petru îl botează "Îngerul Aloisius", îi înmânează harpa și îi atribuie un nor de pe care, conform unei ordini cerești stricte, trebuie să cânte “Osana”. Întrebând cam când are să primească în sfârșit ceva de băut, Aloisius începe să se panicheze când Sf. Petru îi răspunde că o să-și primească mana cerească, bănuind că nu e nicidecum vorba despre prea iubita bere după care tânjește. După ce se ia la bătaie cu un înger, ceea ce îi pune capăt răbdării este o altă întamplare: îi cere altui înger, care trece pe lângă norul lui, niște tutun de prizat iar acesta îi raspunde fără pic de înțelegere și compasiune “Osana”. Roșu de mânie Aloisius începe să înjure, fapt care îi atrage atenția lui Dumnezeu. După o scurtă ședinta cu Sf. Petru se ajunge la concluzia că locul lui Aloisius nu este în rai și din acest motiv primește sarcina de a se duce în fiecare săptămână de câteva ori la München pentru a împărtăși guvernului bavarez din înțelepciunea cerească. Fericit de noua sarcină, Aloisius preia sfatul din rai dar face întâi un mic ocol pe la Hofbräuhaus unde își comandă o bere după alta și uită de sarcina care îi fusese dată. Dealtfel Aloisius încă mai șade în birt iar guvernul bavarez încă mai așteaptă să fie iluminat cu înțeleptele sfaturi cerești."

Una peste alta, cred ca avem si noi colectia noastra de Mitici innaripati, care in loc sa sopteasca in urechile guvernantilor intru propasirea neamului, au tras pe dreapta, intr-un birt de la Sosea, cu parfum de mititei si sunet de tanbal si acordeon.