AMARONE DELLA VALPOLICELLA DOCG 2010 Lorenzo Fidora


Am baut...ma scuzati, am citit o carte de curand (aroganta, stiu!) scrisa de un american. Ma asteptam la ceva de la un scriitor american contemporan. In schimb am obtinut o experienta old-school, de parca ar fi fost crisa de Faulkner. Si asta e un compliment, desi nu e. E o realitate. 
Cormac McCarthy e numele lui, iar cartea e Calutii mei, caluti frumosi. O traducere a titlului a la Irina Nistor, pentru ca in original e All the pretty horses. In fine, ideea ar fi ca in calitate si cantitate omul a livrat ceva neobisnuit pentru timpul sau. Si i-a iesit. V-o recomand in lista de lectura. Iar daca rpc-ul se aplica si la carti, cred ca la pretul cu care se vinde zilele astea e un best-buy

Vinul de azi de la fel. Te astepti la un Amarone contemporan, la ceva greu, dens, si cand colo vine clasicul peste tine, un vin de finete, cu un colorit nu tocmai intens, si aromatica desigur asteptata, de fructe confiate si maturare (marochin, tabac si lemn uscat), dar dupa aspect deja asteptarile s-au schimbat. Poate temperatura de servire sa fie mai rezervata, in fond vorbim de 16%, dar va rog, putina decenta (sau hold your horses)! 
E vorba de clasici!

Tezaur Jidvei Sauvignon blanc și fetească regală (2017)

Vinul de azi provine de la cel mai mare producător de vin din România. Jidvei are peste 2500 de hectare plantate cu viță de vie și patru centre de vinificație: Jidvei, Tăuni, Blaj și Bălcaciu.

Însă desigur, emblema companiei este castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă, localitate de care se leagă și numele unor personalități precum Ștefan cel Mare sau Matei Corvin. Castelul este astăzi proprietatea companiei, exista facilitați de cazare, deși edificiul nu se găsește stricto sensu în circuitul turistic.

Anul trecut Jidvei a vândut echivalentul a 14 milioane de sticle de vin, ceea ce ma face sa cred ca cel putin o parte dintre dumneavoastră au contribuit la acest număr enorm. Sigur ca podgoria Târnave are un specific clar, plantațiile fiind preponderent cu soiuri albe, însă în ultimii ani compania a plantat și varietăți roșii, pe care le valorifica în majoritate pentru producția de vin rose.

Gama Tezaur propune vinuri din plantații selecționate, culeși manual pentru o mai bună calitate, identitatea vizuală fiind compusă dintr-o ilustrație amintind de ornamentele de pe clopotul bisericii săsești din Bălcaciu care datează din secolul al XVI-lea, dragonul cu cap de femeie, struguri la urechi și coadă din vrejuri de viță, ceea ce depune mărturie despre tradiția vinului în Weinland, cum mai era cunoscută zona în Evul Mediu. Da, etimonul germanic nu minte, este vorba și aici de sași.

Tezaur Sauvignon blanc și Feteasca regala 2017 denota o culoare galben pai, putin intensă, aduce o aromatică de flori albe, fân și citrice, cu ridicarea temperaturii în pahar apărând și note fructate de mere golden, piersici și un iz dulceag, aducând spre trandafiri. Gustul este plin, robust, cu densitate și cu o buna aciditate pe final, care îi conferă o plăcută remanență citrică. Alcoolul este moderat, la 12%, din nou un aspect amabil, mai ales în vremuri călduroase.

Chiar dacă e un vin de linie, prețuit la 27 de lei (Selgros), mi-a plăcut pentru franchețea lui și pentru coloana vertebrală bazată pe aciditate. Iar de asociere culinară, ce să zic, deja aștept de 20 de minute păstrăvul acela…:)

articol aparut in cadrul campaniei SELGROS cauta pasiunea
PS: credit foto 1&2 Răzvan Avram

Grenache 2016 Marius M.Chapoutier

Iata alt vin de la divizia Pays d'Oc a lui Chapoutier care este o afacere buna. Licoarea de un rosu-rubiniu intens, cu arome puternice de zmeura, cirese, lemn dulce si condimente de cofetarie, joaca in liga de consum imediat, dar un an sau doi n-o sa-l strice, ci dimpotriva, pentru ca in 2016 vinul are o greutate tanica respectabila, e drept de granulatie fina, dulce-picanta, ceea ce ii confera baubilitate inca de pe acum. Interesant e ca nu s-a folosit lemnul in fermentatie sau maturare, asa ca putem pune taninurile si condimentele "dulci" pe seama maiestriei oenologilor. 

M1 CRAMA ATELIER - Leat 6500 Cabernet Sauvignon 2012

Acest cabernet dobrogean are nevoie de timp pentru a se deschide si pentru a scapa de un usor cache de sticla. Impactul lemnului este evident, aducand arome complicate de trufa, conservă de porumb, un iz dulceag, care este moderat oarecum in gust de o aciditate buna. De Pasti e loc pentru multe vinuri, iar acesta langa preparate din oaie sau miel ar merge bine. 

SAN SIMONE - Il Concerto Brut Prosecco

Prosecco devine o licoare obisnuita pentru iubitorii vinului, care nu mai asociaza vinul spumant doar cu aniversari sau alte momente festive, ci cu remediul dupa o zi lunga la birou sau dupa ore in sir in spatele volanului. Un argument al inflexiunii din ce in ce mai dese a vinului italian cu bule in vietile noastre e chiar numarul listarilor de pe unvinpezi sau vinometru. Nu aduce nici pretul, nici greutatea unei Champagne, nu propune arome bizare, ci descriptori accesibili (mere golden, pere, lime), este vivace, cu un usor rafinament, insa de consumat cat mai aproape de producere. Pe scurt e mai burghez decat aristocratic. Avantajul e ca poate fi baut si in pantaloni scurti, ba chiar in costum de baie! Ceea ce pentru o Champagne ar fi cam (prea) decadent!   


EXTRA DRY PROSECCO Fantinel

In 1969 unii il ascultau pe Hendrix la Woodstock, iar in Italia un restaurator din Friuli, Paron Mario pe numele sau, cauta o vie mica pentru productia de spumante. A gasit-o si trei generatii mai tarziu bem spumant Fantinel in Romania. Probabil am putea si la Woodstock, compania devenind destul de mare, insa ce Dumnezeu am cauta acum la Woodstock? Spumant curat, cu arome de florale, de caprifoi, dar si surprinzator de "fructate" (nu e in DEX, anuntati politia!) pentru un spumant, cu pepene galben si citrice, nu din cale afara de acide. E un extradry, deci are peste 12 gr/l zaharuri, putand ajunge pana la 17, dar cu toate bulele inerente senzatia nu e deloc dezechilibrata pentru un spumant de aperitiv sau chiar de toata masa.

ONE & ONLY ROSE Fantinel

Azi avem un spumant Millesimato, produs prin metoda Charmat, din Pinot noir (pardon, nero) si Chardonnay. Sigur, faptul ca are an de recolta nu are exact aceeasi semnificatie ca la Champagne, dar e placut sa stii cat de proaspat este, sau mai bine zis e util ca sa eviti un vin care a stat prea mult timp prin depozite. In pahar se prezinta placut ochiului, cu perlatie regulamentara si cu arome frumoase, delicate de cirese, grapefruit si capsuni, "mouthfeel" finut, cu aciditate potrivita, cu o eleganta surprinzatoare, daca ne gandim la origine si pret. Se bea repede. Nu are cine stie ce remanenta, avand in vedere profilul si utilitatea, e ca si cum ai cere rezistenta la socuri de la un iphone X.

Burnout-ul diversitatii. Acelasi vin, zece zile la rand

Burnout-ul diversitatii. Acelasi vin, zece zile la rand

Nu exista inca un cuvant romanesc pentru "burnout". Dupa literatura de specialitate este un sindrom care "reprezintă o stare de epuizare fizică, psihică și emoțională produsă de stresul prelungit, în general la locul de muncă, fiind o consecință a dezechilibrului dintre cerințe, resurse și gradul de satisfacție profesională". La nivel didactic este deja inregistrat si "diversity burnout", adica o stare de epuizare adusa de contactul direct, prelungit, de nevoia constanta de autocontrol in relationarea profesorilor cu elevi proveniti de toate natiile, culorile si culturile. Ca sa nu mai vorbim de orientarile sexuale.
Desigur, as putea fi acuzat ca abordez subiectul ridiculizandu-l. Nu asta vreau. Stiu ca e o afectiune serioasa si n-ar trebui luata in gluma. Dar nu glumesc. Folosesc conceptul ca o analogie. Pana la urma analogia nu e inca politic sau altcumva incorecta.
Asadar cred ca exista un soi de burnout al diversitatii si in lumea vinului. L-am experimentat de curand. Prea multe vinuri de degustat, prea multe texte de scris, ala e din Argentina, ala din Africa de sud, asta e din Dealu mare, ba nu, e din Italia. Stiu, e de ras, ma plang de ceea ce altii isi doresc. Cum ar fi abundenta de vin, mai mult vin decat e sanatos sa ai la dispozitie. Si presiunea. Malbecul acesta trebuie degustat azi si scris tot azi, Saint Emilion-ul pana joi, spatburgunderul rose tot joi si articolulul despre Feteasca neagra maxim sambata...
Asa incat la un moment dat am zis stop. Nu vinului, ci diversitatii. Urma sa plec intr-o vacanta si mi-am zis: la cina va fi un vin, un vin si doar atat, acelasi vin toata perioada. Am stat, m-am gandit la locul disponibil din portbagaj si a iesit castigator un bag-in-box. Stati, nu e tocmai acel tip de bag-in-box la care poate va gândiți: comun, demisec si ieftin. Ci un produs de o cooperativa din Cotes du Rhone, ale carei vinuri le-am testat si imbuteliate. Un producator terra vitis, cu filosofie "naturala", drojdii salbatice, sulf putin etc.
Ok, eu si acelasi vin vreo 10 zile. La prima vedere, e simplu. Degusti vinul prima oara, ala e, doar n-o sa se schimbe! Ca la un concurs, nu? A doua zi la fel, a zecea tot asa. Ei...ba bine ca nu!
As putea scrie un jurnal al degustarii aceluiasi vin 10 zile la rand. Unii ar zice "stiam ca habar n-ai, de aia ți-a ieșit diferit".  Ok, baieti, bine ca sunteti voi destepti, cum se zice!

Lucru ciudat, nu?, sa ti se para acelasi vin la punga diferit in functie de ziua degustarii. Altfel in prima zi, cand era cald, altfel dupa pârtia pe viscol, mai taninos, apoi mai plat in seara carnatilor de mistret, foarte pe fruct in alta zi, cam "fierbinte" dupa 2 ore de călărie la -10 grade, incredibil de baubil, aproape fara nevoie de analiza sau scrupul, dupa 5 ore de condus...
Acelasi vin, atatea experiente diferite. Sigur, acesta nu e tocmai etalonul vinului de consum curent, desi de aceea l-am cumparat: pentru ca l-am mai baut candva si mi s-a parut perfect pentru consum nepretentios. Doar ca in ziua 4 sau 5, vinul asta mi s-a parut chiar adanc, profund. N-am mai regasit sentimentul in celelalte zile, dar voi ati mai regasit prima iubire dupa prima? Socul frumusetii unei piese muzicale a o mia oara? Ati resimtit aceeasi maretie la a doua lectura a unei carti celebre? Eu nu si va invidiez daca voi puteti.

Cred ca daca e vreo concluzie de tras din acestea, pe langa filosofia evidenta, a teoriei ca nu exista obiect estetic de unul singur, ci doar ca parte dintr-un fenomen, din relationarea dintre observator si obiect, dintre mine si vin, ca sa simplificam, ar fi ca intalnirea cu un vin este unul dintre miracolele mici ale vietilor noastre si care ar trebui tratata cu respect. In fond, nu stiu cat de vie e fiinta numita vin, despre care vorbește clișeul, dar accidentul coliziunii dintre mine si ea, ar trebui sa fie asa tot timpul: viu, unic și, pe cât posibil, irepetabil. Ce să-ți dorești mai mult de la un vin? 

C'EST SOIR - BUSUIOACA DE BOHOTIN 2017 Crama Hermeziu

Iata un vin care, in ciuda denumirii, se poate bea si la pranz, ba chiar si dupa amiaza! Sticla este deosebita, inchisa cu dop de sticla, iar eticheta e semitransparenta, ca se se vada cat mai plenar rozul foaie de ceapa. Ma rog, gasiti voi un sinonim, pentru ca foaia de ceapa nu merge prea bine cu intentia romantica. Aromatica este cea asteptata, tipica soiului, cu trandafiri, strugure tamaios, exotisme discrete, profil curat. Surpriza vine in gust unde "demidulcele" este aproape anihilat de o aciditate puternica, care imprima un caracter suplu vinului. In concluzie, iata o busuioaca reusita!

FARINA - Bianco del Veneto (2016)

Appassilento este un cuvant jucaus de marketing, care nu trebuie confundat cu Appassimento, tehnica specifica vinurilor Amarone. Farina face si Amarone si probabil de aici a venit ideea. In practica e vorba doar de o fermentatie mai tihnita, cu mai mult timp pe drojdii. Rezultatul e un vin galben pai cu aromatica florala si de fructe exotice(mango si ananas) si un gust in care aromatica si o moliciune corpolenta, dulceaga, aminteste de mere golden si banane. Poate sunt alte detalii responsabile, dar pare usor mai amabil decat un sec luat dupa gramele de zahar rezidual. Pe ansamblu este un vin agreabil. PS zice-se ca e un mix de Garganega si Sauvignon blanc. 

FINCA LAS MORAS - Pinot Grigio (2015)

Un vin argentinian cu aromatica mai degraba fructata decat florala, cu pere si portocale, continuata intr-un gust din fericire mai robust decat asteptarile, bine inchegat in jurul aciditatatii. Potrivit consumului convivial, pentru ca hei! durerea de cap de a doua zi e preferabila durerii de cap snoabe dinainte: oare e mai bun cu zargan sau cu scoici? Sau cu salata caesar? Eu pariez pe-o vorba lunga si o noapte de vara.   

FINCA LAS MORAS - Malbec (2015)


Iata un Malbec de consum, dar foarte competent realizat, cu aromatica de magiun de prune, fructe negre, condimente din belsug si rosii confiate. Are o oarece suculenta, curgere rapida,  mai ales racit mai energic, si isi incheie recitalul pop cu un slow naiv-amarui. Argentinieni si-au construit o marca inregistrata si iata ca stiu s-o exploateze satisfacator la orice nivel.

Hoya de Cardenas Reserva Privada 2013 Vicente Gandia

Vincente Gandia e firma mare, cu mai multe crame. A plecat initial din regiunea Valencia-Alicante pentru a se extinde in 8 alte apelatii, cum ar fi Rioja, Penedes etc semn ca le merge bine. Si le merge bine pentru ca n-au facut vinuri deloc rele din zonele lor toride. Cel de azi e iubitor de carne rosie, pe care sa o inmoaie cu taninurile sale abundente, dar rotunde, cu aromatica puternica, de fructe negre de padure, prune si note lemnoase, vanilate. Gustul e robust, plin, cele 15% Cabernet sauvignon isi fac treaba, adaugand "fier" structurii. E surprinzator cum e atat de moderat nivelul de alcool, vinul arata in pahar mai musculos.

DO Utiel-Requena, Tempranillo-Cabernet sauvignon, 12,5%, ~55 lei, 85 pct

Un rosé surprinzător de la Balla Geza *

Pentru un iubitor al vinului aflat la un anumit nivel al “nebuniei”, vinul rose e doar ruda fashion a vinului alb. Un soi de alb cu arome de căpșune și frăguțe, privit condescendent când vezi paharul pe masa cuiva, în Centrul Vechi sau…oriunde. Chiar o risipă de struguri roșii, pentru că metoda cea mai comună de producere a rose-ului este presarea rapidă și contactul foarte limitat cu pielițele (de unde își ia culoarea), astfel încât un vin roșu care urmează din același material va fi mai dificil de făcut, întrucât ceea ce rămâne este “deshidratat” (LE: nu e un termen de specialitate. Cert este ca prin aceasta metodă vinul roșu va fi mai intens, mai “concentrat” decât dacă nu s-ar fi reținut partea pentru rose).

Crama Balla Geza se găsește în localitatea Păuliș, județul Arad. Din punct de vedere vinicol, vorbim de podgoria Miniș-Măderat. Balla Geza este numele proprietarului și oenologului. E un tip dintr-o bucată, dur ca vinurile roșii care ies din dealurile din spatele cramei. Cel putin așa pare la prima vedere, în intimitate, cine știe? – poate e un poet laureat. Nu prea cred, oricum – ca să administrezi 100 de hectare trebuie sa fii un tip mai practic. Deși are un simț al umorului sănătos, pe cuvânt!

Crama e fondată în 1999, primele vinuri pe care le-am încercat eu au fost din 2003. Poate cunoscătorii o recunosc și sub numele anterior: Wine Princess. Deși s-a făcut remarcat inițial cu o tăioasă Mustoasă de Măderat, un soi alb specific zonei, a surprins definitiv cu o Cadarcă, un soi cultivat mai ales în Ungaria, deși la Miniș are partea sa de istorie multiseculară. Însă confirmarea totală a venit prin Cabernet Sauvignon, Merlot (of, Doamne, oare câte sticle de 2007 am băut?) și mai recent și mai ales Cabernet Franc și Furmint (soiul alb titular pe postul de mijlocaș de creație în Tokaj). Există și o pensiune în aceeași incintă, unde seara se rotesc berbeci la proțap, nebunie ce să mai… e un loc bun de relaxare mai ales pentru cei aplecați spre plăcerile oeno-gastronomice de proporții pantagruelice:)


Oh, să mă întorc la rose, pentru că avem în față un astfel de vin. Sau nu? Ei bine, Balla Geza a produs sub această etichetă, nu un rose obișnuit, văratec, de terasă etc, ci mai degrabă un soi de verigă lipsă dintre rose și vinul roșu. Pe vremuri, exista în comerț ceva numit vin rubiniu, acum căzut în desuetudine. Păcat!

Ei, deși mai degrabă oranj, vinul de azi e cam pe acolo, adică un rose înspre roșu. Este produs din Fetească neagră și Cadarcă, două soiuri care la Miniș au condiții specifice. Solul și clima favorizează roșiile tenace, abundente în taninuri, care necesită ani și ani de maturare până să fie gata de consum. Din fericire, avem o scurtătură: acest pseudo-rose!

Iubitori ai roseului de Provence, nu disperați, se poate bea cu succes, deși aduce rotunjimi de cireșe și corcodușe în locul obișnuitelor înțepături de zmeură și căpșune!
Partea interesantă e că am gustat această etichetă anul acesta, dar din productia 2013 (în vechiul packaging, cu “pijama” protectoare de hârtie) și asta nu din rezerva cramei, ci din rafturile esoterice ale magazinelor și…minune! Deși nu era o soluție pentru cei căutători de prospețime intensă, vinul era viu, încă oferind plăcere unui anumit tip de băutor. Iar asta spune ceva despre licoare, în fond știți multe roseuri românești cu potențial de învechire?

Așadar, data viitoare când conspectați raftul pentru ceva deosebit, nu treceți cu vederea Rose Cuvee 2017 de la Balla Geza! Să facă vreo 30 de lei (29,99 sau așa ceva), 12,5% alcool, așadar prietenos. Mai face și plăcere, dacă suntem deschiși la diferit! Și dacă tot sunteți la raionul de vinuri din Selgros, vedeți că găsiți si Cabernet franc și Cadarcă, ba chiar și numita Mustoasă de Măderat!

*Articol aparut in cadrul campaniei Selgros cauta pasiunea 

KAIKEN - Terroir Series Malbec 2015 (Argentina)


Acest Malbec (ajutat de Bonarda si Petit verdot) se prezinta tumultos, rosu-rubiniu intens, cu reflexii violet, cu arome puternice de afine si mure si prune, cu o fateta de ierburi aromatice, cum ar fi cimbrul, dar si de lemn dulce. In gust se releva prietenos, catifelat, cu taninuri dulci.
Vinul are structura, dar deocamdata, din pricina tineretii, notele de fruct sunt cele care marcheaza vinul.
Foarte bun acum, insa are si timp sa se rafineze.

DO Mendoza, 14,5%, ~65 lei(magazine specializate si online), 88 pct

Syrah 2015 M1 Crama Atelier

Acesta e un Syrah romanesc bun. Ne este livrat intr-o culoare rosie-rubiniu cu reflexii purpurii, cu arome de cirese negre, mure si lemn uscat de stejar. In gust denota o corpolenta medie, cu taninuri amabile, integrate intr-o suculenta placuta. Un vin rotunjor, usor de baut. Sincer va spun, dupa ce am gustat recent mai multe vinuri de la M1, tare mi-as dori ca mica crama din interiorul cramei mari sa reziste intemperiilor legale. Vita de vie nu are nicio vina.

VICENTE GANDIA - Raiza Reserva (2013)

Chiar daca Vincente Gandia e mai degraba legat de Comunitatea Valenciana si podgoriile sale, iata ca in ultimii ani s-a extins si in alte podgorii renumite ale Spaniei. Si nu e una mai renumita ca Rioja. E un Tempranillo pur, cu 24 luni in baric si inca 18 de maturare in sticla, asadar nu a trecut prea mult de la lansare. Se prezinta intr-o culoare rosie rubinie, cu aromatica de fructe rosii confiate, vanilie, pielarie, frunze de rosie si un gust undeva intre finetea unei Rioja de moda veche si greutatea specifica zonelor litorale, mai toride. Nu e un vin rau deloc. Gandul la niste frigarui de miel si cartofi cu rozmarin ma cam chinuie sorbind si scriind aceasta recenzie. Nu faceti ca mine. E mai bine sa le aveti pe amandoua simultan 

Villa Wolf Pinot Noir Rose 2017


Primul lucru pe care trebuie sa-l luati in considerare este ca acesta este un rose din Germania. Al doilea ca este din Pfalz, care e o regiune particulara, mai calda, supranumita si "Toscana Germaniei".  Fiind un vin de volum si de larga circulatie, cei de la Loosen au evitat sa utilizeze denumirea germana a strugurelui, care ar fi injumatatit cumparatorii: Spätburgunder. Asa, de Pinot noir a auzit toata lumea. Totul la pachet e un rose care mizeaza pe prospetime, cu aromatica simpla, de fructe rosii, piersici si pepene galben, mai ales in atac si gust. Are un echilibru nu tocmai de balerina intre zahar si aciditate, dar sentimentul de prospetime salveaza multe. Un vin usor, fara stridente aromatice, de baut bine racit.

TORMARESCA - Neprica (2014)

Desi vorbim de un vin din Puglia, trebuie sa retinem ca Tormaresca este o investitie a respectatului ptoducator toscan Marchesi Antinori. E un cupaj de sud, cu Negroamaro si Primitiv ranforsat de coloana solida a unui Cabernet sauvignon. Daca luam prima silaba de la fiecare strugure, descoperim si e unde vine denumirea comerciala. Un rosu rubiniu intens, mustos, cu arome calde de patiserie, pe langa fructele negre si rosii (prune, capsune). Gustul releva taninuri moi, dulci-picante si o aciditate buna care echilibreaza edificiul. Nu stiu daca e standardul Antinori sau procentul de Cabernet, insa are un caracter aparte, nu tocmai comun vinurilor de zi cu zi. Eu l-am incercat la un burger si n-a fost rau deloc, insa va face fata la majoritatea pastelor cu sos tomat sau frigarui (de-ale noastre sau mai degraba turcesti).
  

Herb, extraterestri si Busuioaca de Bohotin


Cei de la Averesti au treaba! Cand ai aproape 600 de hectare, dintre care 100 cu Busuioaca de Bohotin, nu esti tocmai o crama boutique, asta e sigur!

Si uite ca se facu vremea pentru o noua gama pentru retail, care se va numi Herb. Etichetele aduc cu un blazon mai futurist, nu stiu daca asta si-au dorit, dar parca e un extraterestru in mijlocul lui. Ma rog, e posibil sa fi vazut prea multe filme SF in ultima vreme si sa mi se para...

Ii spun blazon ilustratiei pentru ca m-a influentat contraeticheta, pe care apar doua definitii pentru "herb". Una e din DEX si inseamna "blazon, stema, in limbaj arhaic", a doua trimite spre limba engleza, unde "herb" e denumirea generica pentru "ierburi". Ma rog, "plante aromatice" suna mai in ton cu vinul. Extraterestri, plante, alien herb, mai bine ma opresc :)

Asadar, am avut in teste trei busuioace de Bohotin 2017, vinificate in sec, demisec, respectiv demidulce. Vreau sa va spun ca m-a surprins placut descrierea de pe contraeticheta fiecarei sticle, fiind destul de fidela continutului din punct de vedere al descriptorilor aromatici. Intensitatea este destul de ridicata in toate versiunile, cu un plus pentru demidulce (cum era de asteptat). In ce priveste culoarea, vedeti si dvs., este cea asteptata si regulamentara.

Insa trecand prin toate aromele de trandafiri, busuioc, nectarine, muscat, grapefruit, ceea ce mi-a placut este aciditatea respectabila, specifica zonei, care face chiar si varianta demidulce sa fie bauta cu placere, fara sa simti impulsul de a cauta paharul cu apa. 
Primele doua au 13% alc, dd-ul 12,5, dar este bine integrat, nimic de obiectat aici.

Sigur, vorbim de vinuri de retail, la care aromatica impetuoasa e mai importanta decat stiu eu ce inflexiuni subtile, corpolenta monolitica, potential de evolutie etc. 

Insa toate sunt vinuri curate, bine lucrate, si pe care, la pretul comunicat de 20 lei, nu te poti supara. In puncte: 84, 82, 84

Poti sa contempli corespunzator universul, vara, la umbra, cu un pahar de Busuioaca rece. Eu as trage inspre sec, care oricum nu e foarte sec, sau spre demidulce, daca e si un desert implicat, dar fiecare cu naravurile lui. 

In concluzie, e de bine! Pe de o parte, este o idee noua sa oferi consumatorului atatea pliuri ale aceluiasi strugure in aceeasi gama, pe de alta este un exercitiu interesant sa degusti vinurile unul dupa altul. Nu ca e musai, ziceam si eu asa! 

    

Solo Quinta 2017 Cramele Recas


Recolta 2017 marcheaza 10 etichete de Solo Quinta, albul etalon de la Cramele Recas. Ca in fiecare an, vinul este un cupaj din 5 soiuri, din care unul rosu vinificat in alb. La aceasta editie aniversara, pe langa Chardonnay, Sauvignon blanc, Feteasca regala si Muscat Ottonel, soiul rosu este Cabernetul sauvignon. Si tot ca in fiecare an, aparitia soiului rosu in amestec n-are mare importanta :)

Lemnul are un impact destul de mare asupra melanjului aromatic, cu impresii de pastaie de vanilie care se integreaza in peisajul deja existent cu flori albe, de salcam si de soc, ananas, gutuie, para si banana. Cateva luni il vor ajuta sa se aseze mai bine.   
Gustativ remarcam corpolenta medie, usoara onctuozitate, precum si aciditatea reconfortanta. Remanenta e usor dulce-amaruie. Nivelul de alcool (13) e bine integrat.
E un vin pe care nu poti sa te superi, este amabil, cu arome calde, placute, usor de inteles, dar cu un usor potential de evolutie si unul mediu de pastrare.   
DOC Recas, ~75 lei, 88 pct



Varvaglione Salice Salentino 2015


Am citit undeva ca acest vin are peste 9 grame zahararuri. Asta ar insemna ca este demisec, la 2-3grame de demidulce, adica un soi de Sange de taur. Respingator, asa-i?

Nu suntem niciodata multumiti de viata nostra. Romania nu e ca afara, Bucurestiul nu e ca Amsterdam sau Londra. Desigur. Insa nu e nici Minsk sau Tunis. Sau Lagos.
La fel, nici acest vin nu e dupa prejudecatile noastre. Este extraordinar de gustos, si la 10 grade si la 20, cu arome dulci de dulceturi de fructe negre (mure, prune, cirese negre), condimente de cofetarie(cacao, vanilie), un gust cremos, dens, amiabil ca un avocat cand cazi la invoiala, si o remanenta durabila, de politician care face si nu confunda prenumele cu pronumele.

Cupaj de Negroamaro si Malvasia (nera), 14%, ~80 lei, 90 pct

Chateau Fourcas Dupre 2015

Listrac-Medoc este o apelatie mica din Bordeaux. Mica, daca ne gandim la Bordeaux. Adica are doar vreo 570 hectare. 
Acest vin din recolta 2015 s-a ridicat la nivelul prestigioasei publicatii Wine Advocate, ai carei review-eri s-au declarat surprinsi de calitatea vinului, inca de pe vremea cand era o mostra de baric, acordandu-i 91-93 pct. 
E un blend de regula egal de Cabernet sauvignon si Merlot (impreuna cam 90%), cu ceva Cabernet franc si Petit Verdot. Vinul marseaza inca puternic pe partea de fruct, cu arome foarte volatile, evidente, de fructe negre si rosii, sa punem in casoleta: mure, afine, prune apoi, din alt registru: tutun, stejar uscat, nuante minerale de gudron si (avem voie sa spunem asta referitor la un vin!?) smoala. Usoare, amabile note de smoala, da? 
In gust partea fructata domina, cu aciditate care face vinul usor curgator. Ceea ce eleveaza lucrarea este impresia de echilibru, semn al unei structuri solide, care (pun pariu!) va oferi potential de evolutie cel putin mediu acestui Listrac nu foarte scump (in media zonei, se intelege). 
E bine!
13,5% 88-90 pct, ~100 lei in magazine specializate si online

Punctele sunt bune, dar nu înlocuiesc papilele. Și nici nu mută dulapuri

Sauvignon blanc cu aromatică rezervată, discretă, de coacăze, flori albe, iarbă, cireșe albe, limonadă. Gustul e plin, robust, rotund, fresh, însă foarte echilibrat. 90 pct.

Scurt, frumos, ați înțeles tot, nu? Să vedem și alte scurte “recenzii”:

Melodie simplă, cu partea de chitara subțire, voce monodimensională, răstită, cu versuri puerile, despre un tip căruia o ghicitoare i-a prezis înainte să se nască că va și mare și tare. 87 pct

Film cu un robot întors din viitor ca să o omoare pe mama viitorului lider al rezistenței umane. Binele învinge. Vizual spectaculos, coloană sonoră bună. 88 pct.

Roman care prezintă povestea un personaj dezechilibrat, oscilând între dragoste și avariție. Nevasta personajului principal se sinucide și nici el nu o sfârșește mai bine. Stil modern, realist. Poate fi ușor monoton. Atenție la bac. 85 pct.

Prieten, necăsătorit, ajută ocazional la mutat mobila prin casă, bea multă bere, mai ales dacă i se face cinste, vorbește mult și face glume nesărate despre femei. Îi place ceafa de porc cu cartofi prăjiți. Potențial mediu. Una peste alta: 84 pct

Cred că trăim vremuri în care lumea nu mai are timp de citit. De fapt nu mai are timp în general. Cum să citești un review de 20000 de caractere la un film, când poți intra frumos pe imdb și vedea ratingul congregat de la 100 de oameni. Reprezentat vizual simplu prin steluțe sau o notă.

E atât de simplu și de încurajator! Iată, văd un film sau ascult o piesa de 9.1! Am vrut înainte să încerc altceva, dar avea doar 7.2…

Sau, wow, poezia asta de pe Instagram, da, cea cu fotografia atașată a unei tinere frumoase are 20000 de inimioare. Trebuie să fie ceva de capul ei, nu?

Uu, uite-l pe ăsta, cu freza lui, are 400000 followeri pe youtube. Tutorialul lui de învârtit spinerul are 95k vizualizări, mama, ce chestie!

Tu, Andreea, ce vrei să te faci când o sa fii mare? Andreea (cu glasul simpatic și pițigăiat al unei fetițe de 8 ani) Eu când o să fiu mare o să fiu influencer fashion și personalitate pe instagram. Nu și facebook? Nah, asta-i pentru oameni bătrâni, cum sunt mama și tata…

Aceasta reducție numerică a esentei nu este nici bună, nici rea. Însă ea trebuie (precum vinul) consumată cu moderație. De câte ori nu se întâmplă ca un vin onest dar fără pretenții să meargă ca uns în anumite circumstanțe, pe când unul complex și amplu să pară obositor?

Și acum, la final, așa cum erau odată rezolvările, scrise mic și invers pe ultima pagină să dăm și noi subiectele:

Anno 2014 Sauvignon blanc Licorna;  Hoochie coochie man, Muddy Waters; Terminator, James Cameron; Ion, Liviu Rebreanu; doar n-oi fi nebun să zic cine este, că poate voi mai muta dulapurile și în viitor.

*articol aparut prima data pe Supervinuri.ro

Nu tocmai o recenzie a...Saint Cosme Les Deux Albion 2017

Cel mai bun lucru atunci cand bei un vin nu e calitatea lichidului in sine, desi cel de azi e demn de toata lauda, pe care nu ma indoiesc ca ceilalti colegi care vor acoperi subiectul o vor reliefa admirabil. 
Cel mai bun lucru sunt povestile, detaliile, parcursul de cunoastere uneori maniacal pe care il anima. In cazul meu, nici n-am ajuns la istoria multiseculara a cramei, proprietatea aceleași familii din 1490. Eu m-am oprit la dop si la inscriptia latineasca de pe el. "Volat fama per orbem". 
Un google mic ne arata ca este atribuită lui Vergiliu (sau Virgil, cum preferati), aparent din Eneida, iar dupa unul mai lung putem nota cartea din care face parte si numarul versului. Marturisesc ca n-am Eneida in casa, desi e in biblioteca parintilor. Groaznic, ce ne facem!? 
Asa ca cer din nou ajutorul marelui web. Insa sa gasim o varianta in limba romana umbland libera pe net e prea mult, astfel ca m-am plans pe facebook si minune! O cunostinta din liceu (Raluca, merci!) detine editura Ratio et Revelatio din Oradea care in 2014 a scos pe piata taman Eneida (in meritoria traducere a lui Dan Slușanschi). Coincidente lichide, nu? 
Ei, vorba lunga nu-i intotdeauna saracia omului, desi face sete, iar dictonul amintit se regaseste oarecum in doua versuri: "Faima, zburind imprejur, peste tot, prin cetatile toate", respectiv "Faima-si ia zborul, vestind toata obstea lor mica, indata". 
Cam ca vinurile de Ron ale celor de la Saint Cosme, nu-i asa, zburatacind creanga prin lume? Si avand in vedere ca sub si in jurul capelei (care e si logo-ul cramei) stau ruinele unei vile romane datate 109 e.n., e de presupus ca versurile amintite vor fi fost rostite rostite vreodata "in situ".  Cel mai probabil, dupa cateva cupe de vin.
Dixit!
Edit: la capitolul detalii "nesemnificative" sunt de acord cu punctajul WS.

Fotbal și vin

(Articol apărut în cadrul campaniei Selgros cauta pasiunea)

Scriu aceste rânduri cu doar câteva ore înainte de fluierul de start al Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia.
sursă photo: FIFA.com, autor Mike Hewitt
Acest eveniment are indiscutabil un impact global. Adică doamnă pasionată de patinaj artistic să fiți și tot veți simți o inflexiune în viața dvs., în perioada următoare. Tot o să remarcați etichetele din magazine pline de fotbaliști, mingi și alte simboluri, dacă nu cumva lipsa soțului din peisaj.
Sunteți profesor universitar doctor docent pentru care sportul e doar ceva în legătură cu Grecia antică? Tot o să auziți chiotele și acel ahhh specific ratărilor, de la terasa din apropiere.

Iar dacă ești microbist…ce să mai vorbim, deja ai favorita clar fixată în minte, probabil una din obișnuitele cu trofeul, sau poate ești din aceia care își vor alege ca favorită o echipă mai mică, dar care va practica un fotbal frumos. Întotdeauna sunt din acestea, câte un Camerun, Costa Rica sau România (ups!). Da, marele Of, atât de des pronunțat încât ne-am obișnuit cu el! Romania nu s-a mai calificat la un campionat mondial din 1998… Vă dați seama? Cineva născut atunci are acum 20 de ani ! O generație practic.

sursa foto: FIFA.com. BRONNITSY, RUSSIA - JUNE 12: Street graffiti of Lionel Messi made by Sergey and Mikhail Erofeev nearby Argentina team Training Camp on June 12, 2018 in Bronnitsy, Russia. (Photo by Gabriel Rossi/Getty Images)

Ei, din fericire acel tânăr sau acea tânără poate ciocni azi, la o aniversară sau o serată, un pahar de vin indiscutabil mai bun decât în 1998. Mai ales dacă paharul acela ar fi o medie statistică. Lucrurile stau mult mai bine cu vinul românesc decât cu fotbalul. Fix în acești 20 de ani s-au întreprins modernizări, replantări, retehnologizări, import de know-how și multe altele.
Iar dacă respectivul stă la o terasă și vrea să bea un vin ușor, de vară (eventual făcând chestia aceea despre care nu putem vorbi noi, maniacii vinului, da, cea cu apă carbogazoasă turnată de sus ca să se spargă molecula) urmărind unul dintre meciurile campionatului de fotbal, azi are de ales!
Raion de vinuri, sursa foto SELGROS.ro 

Dacă ne gândim la vinurile din gamele populare de la Recaș, Gîrboiu, Jidvei, Crama Ceptura sau chiar Cotnari, indiscutabil acestea s-au îmbunătățit. Vor fi multe demiseci, însă am banuiala că așa e și poporul român (pardon, poporule!), nu tocmai aspirând spre puritate și fermitate, ci mai degrabă spre confortul molicel al unui ușor rest de zahăr. Or fi și secolele de mâncat baclavale dulci, însiropate, la mijloc, peșcheșul pentru Marea Poartă și alte cutume geo-politice, poate și din anii comunismului.

Dar, chiar și în demisec, lucrurile stau mult mai bine. Nu mai e o loterie să găsești un vin băubil. Sigur, nu vor fi revelații oenologice, vinuri de ținut minte ani și ani, însă nici nu trebuie. Există utilitate și chiar oarece noblețe în a fi un bun acompaniator și nu un solist. Merită și taraful credit, nu numai vocea Mariei Tănase.

Pe când vinurile mari, exclusiviste (pentru a folosi un politicos eufemism pentru scumpe și speram! bune), joacă arareori în echipă. Sunt mai degrabă asemănătoare lui Cristiano Ronaldo. Adică toată echipa- consumatorul și atenția sa, preparatul culinar (căci da, nu prea merge cu alune), ambientul, paharele, temperatura de servire, toți componenții echipei trebuie să se străduie să pună în valoare vedeta. Care va dobori recorduri după recorduri. Mă rog, după mine, adevărata vedetă de la proaspăta (și vechea) câștigătoare a Champions League, nu e băiatul gelat ci unul mic și care nu prea are șanse să facă reclame la șampon, dar care aleargă ca nebunul la mijlocul terenului, recuperând mingi în serie și pasând repede și precis. Adică e și el premium, ca toți galacticii, desigur, dar mai de buget, apreciat însă fără a avea vreodată șansa să câștige Balonul de aur. Cam ca un Pinot grigio de Purcari sau un Fume blanc de la Budureasca. Ah, da, de Luka Modric vorbeam. Și să știți că povestea aia conform căreia la un meci de fotbal e obligatoriu să bei bere este fake-news!

În final, vă invit pe terasa la un vin de vară, prietenos, și vă urez tradiționalul Hai, Argentina!

PS: Dragă Messi, te rog eu frumos, nu mai sta pe canapea și lasă chipsurile, fă și tu ce așteaptă toată lumea, asta dacă vrei să ajungi în panteonul fotbalului lângă Pele și Diego! Ăsta e motivul pentru care o să țin cu naționala ta, nu că mi-ar placea foarte tare stilul vostru de fotbal…

Oradea si al ei Salon Millesime 2018

Dragii mosului, intre 8 si 10 iunie am fost la Oradea. Orasul arata foarte bine, treaba care e rodul preocuparii administratiei locale. Sper sa fie contagios.
Alt lucru care mi-a dat de gandit e ca in acel sfarsit de saptamana se intamplau (cel putin) vreo trei evenimente distincte in paralel: ceva legat de istorie, sub obladiurea primariei, un Color run si desigur - Salonul vinurilor Millesime. Eu unul am facut un 3 in 1, pentru ca ma stiti, mai gresesc scriind de istorie asa ca am alergat la pas domol spre salon, la turul itinerant prin centrul urbei sub indrumarea Getei Bocse, iar slava Domnului, odata ajuns in cetatea Oradea, vinuri bune au fost!
S-au organizat si evenimente conexe, o serie de masterclasuri pentru publicul doritor. Interesul a fost mare, sala fiind plina. Eu unul am bifat doua astfel de excursii, o comparatie intre Romania si Ungaria, teoretica si mai ales practica, condusa de Kormos Zoltan, respectiv soiul Sangiovese dupa Marchesi Antinori, condusa de Alfred Binder.
Daca la prima am pus steluta la Furmintul sec 2015 al lui Demeter Zoltan, vin texturat, adanc, o buna reclama facuta soiului,  la Antinori e intotdeauna o placere sa te intalnesti cu Tignanello (2014) sau cu Brunello Pian delle Vigne (2013). In rest au mai fost evenimente tinute de fondatorul Millesime, Dorin Popa (limbajul nonverbal - elemente de identitate şi diversitate a vinului), Oliver Bauer (degustare verticala Cabernet Sauvignon Prince Stirbey), Adrian Butuc (vinuri din Portugalia, o tara a contrastelor) si Alin Ursu (Masterclass Lheraud, legenda si traditie in Cognac).
Ca o paranteza, desi poate e redundant acum, e interesant de inteles cum s-a ajuns aici. Asociatia Millesime s-a fondat in 2010 sub obladuirea lui Dorin Popa si Cristian Drimba. Astazi au 110 membri cotizanti. Practic s-a transformat intr-un club al iubitorilor vinului, care iubitori in schimbul unei cotizatii anuale pot participa gratis la toate degustarile bilunare ale asociatiei. De remarcat ca desi Millesime este prima si cea mai mare, astazi in Oradea mai sunt inca cel putin doua, deloc concurente, mai degraba organizate ca cercuri concentrice. Iata ca putina pasiune (si un pic de bani) pot in timp "civiliza" un oras pe calea vinului. Intre timp a aparut si revista Millesime, unde am fost invitat si eu sa scriu in cateva randuri. Desi revista apare sporadic, oricine care a tinut in mana un numar poate depune marturie asupra nivelului (ridicat) al continutului.

Salonul in sine a fost intre boltele arcuite ale zidurilor cetatii, ceea ce a asigurat o temperatura buna in prima parte a zilei, dar dupa ora 16, din pricina vremii caniculare, expozantii au avut mici dificultati in a asigura o temperatura acceptabila pentru vinurile rosii. Dar asta se intampla peste tot. Pana la urma nu poti sa climatizezi ambientul la 18 grade.

Au fost prezenti 26 de producatori si importatori. Lista completa poate fi consultata aici. Au fost nume grele ale industriei de profil din Romania, cum ar fi Davino sau Stirbey/Bauer, apoi Oprisor, Balla Geza, Licorna, Corcova, Gramma, Liliac, Vitis Metamorfosis, Avincis, ca sa amintesc alti "corifei". Am privit cu interes cateva din cramele aparute mai recent, in special cele din denumirea generica de Transilvania (Lechburg, Jelna, Aramic, Thesausur, Fort Silvan), dar si din alte parti de tara (Amfiteatru Vitis, Casa de Vinuri Cotnari, Vladoi). Ma tem ca mi-au scapat cateva standuri, dar nu cred ca am o obligatie fata de tara sa degust 200 de vinuri in 6 ore. 

Hai sa amintesc niste vinuri care mi-au atras atentia (cu aceasta ocazie si nu numai): Davino Flamboyant 2014, Licorna Bon Viveur rosu 2014, ineditul vin de desert de la Fort Silvan 2017 (Traminer orange), Corcova Cuvee Racoveanu 2011 (magnum), Spumantul rose Prince Stirbey 2013 (din Novac), SVS 2015 Bauer, Dealul Negru Pinot  Noir 2017 de la Jelna, Smerenie 2015 Oprisor, Ammos Rosu 2017 Crama Histria, Alira Rose 2017, Aristocrat Tamaioasa 2015 Amfitreatru, Balla Geza Stonewine Furmint 2016, CdV Cotnari Castel Vladoianu Feteasca neagra 2015,  Syrah&Cabernet sauvignon rose Anca Maria 2017 Vladoi, Gramma Cuvee Visan 2017,  Lechburg Gewurztraminer 2016,  Liliac Nectar 2016,  Amadoc Pinot noir Thesaurus 2016, Via Marchizului Negru de Dragasani 2016 Vitis Metamorfosis, Aramic Sauvignon Blanc Piatra soarelui 2017, Avincis Cuvee Grandiflora 2014. 

Pe langa acestea, cu greu puteai sa nu remarci importurile cosmopolite de la Winepoint (Muga, Ferghenttina Franciacorta, Chateau de Saint Cosme) si portughezele de la Premium Drinks (Boina, Luis Duarte, Ribero Santo). Daca n-aveai urma de patriotism sau de curiozitate privind nivelul actual al industriei autohtone puteai sa te opresti la aceste doua standuri vecine, amplasate chiar langa intrare, si tot ai fi zis ca a meritat distractia.

Mi-a placut si snackul oficial de la Meatic-ul lui Adi Hadean, disponibil la o toneta din preajma intrarii: pork'n pita. De fapt, mi s-a parut atat de delicios, incat imi vine sa dau o fuga pana la Oradea doar ca sa mai incerc combinatia geniala intre chifla crocanta si pieptul ala de porc maruntit si zemos, cu un sos verde, aromat. Se apropie ora pranzului, cand scriu acestea, scuze!
La capitolul organizare, Bogdan Bocse a excelat, mai ales ca vorbim de ineditul firesc al unei prime editii. Totul a fost bine pus la punct, chiar si pentru umilii muncitori pe frontul verbului online.

Am stat la hotelul Ramada din Oradea, care pare si el cuprins de febra vinului. Exista un restaurant numit Syrah, sali de conferinte cu nume de podgorii celebre, un winespa (yap!), decoratiuni in camere care duc spre vin si destule altele, mici. Desigur, surpriza! patronii sunt membri asociatiei.

Una peste alta, n-a fost tocmai ca la alte targuri la care am fost. M-am simtit intr-adevar onorat si pe langa asta a fost si sentimentul pe care ti-l transmite acest oras, o frumoasa surpriza si un loc de vizitat pe care nu pot decat sa-l recomand. Sunt si cateva restaurante de clasa, unele aparute in proaspatul apărut ghid Gault Millau Romania. Cred ca ideea unui city break intern nu e deloc deplasata. Oradea are aeroport iar pretul biletului nu mai e astazi asa cum era odata.

În final despre Salonul Millesime, ce sa spun...Organizarea a fost la fel de buna ca la orice eveniment de vinuri din tara, fie el anuntat national, mondial sau mai stiu eu cum. Asa ca la anul in perioada aceasta, stati cu ochii pe Oradea, pentru ca, sunt sigur, asa cum a fost in 2018, vor fi multe vinuri bune de degustat si la anul.