AMARONE DELLA VALPOLICELLA DOCG 2010 Lorenzo Fidora


Am baut...ma scuzati, am citit o carte de curand (aroganta, stiu!) scrisa de un american. Ma asteptam la ceva de la un scriitor american contemporan. In schimb am obtinut o experienta old-school, de parca ar fi fost crisa de Faulkner. Si asta e un compliment, desi nu e. E o realitate. 
Cormac McCarthy e numele lui, iar cartea e Calutii mei, caluti frumosi. O traducere a titlului a la Irina Nistor, pentru ca in original e All the pretty horses. In fine, ideea ar fi ca in calitate si cantitate omul a livrat ceva neobisnuit pentru timpul sau. Si i-a iesit. V-o recomand in lista de lectura. Iar daca rpc-ul se aplica si la carti, cred ca la pretul cu care se vinde zilele astea e un best-buy

Vinul de azi de la fel. Te astepti la un Amarone contemporan, la ceva greu, dens, si cand colo vine clasicul peste tine, un vin de finete, cu un colorit nu tocmai intens, si aromatica desigur asteptata, de fructe confiate si maturare (marochin, tabac si lemn uscat), dar dupa aspect deja asteptarile s-au schimbat. Poate temperatura de servire sa fie mai rezervata, in fond vorbim de 16%, dar va rog, putina decenta (sau hold your horses)! 
E vorba de clasici!

0 comentarii: