Burnout-ul diversitatii. Acelasi vin, zece zile la rand

Burnout-ul diversitatii. Acelasi vin, zece zile la rand

Nu exista inca un cuvant romanesc pentru "burnout". Dupa literatura de specialitate este un sindrom care "reprezintă o stare de epuizare fizică, psihică și emoțională produsă de stresul prelungit, în general la locul de muncă, fiind o consecință a dezechilibrului dintre cerințe, resurse și gradul de satisfacție profesională". La nivel didactic este deja inregistrat si "diversity burnout", adica o stare de epuizare adusa de contactul direct, prelungit, de nevoia constanta de autocontrol in relationarea profesorilor cu elevi proveniti de toate natiile, culorile si culturile. Ca sa nu mai vorbim de orientarile sexuale.
Desigur, as putea fi acuzat ca abordez subiectul ridiculizandu-l. Nu asta vreau. Stiu ca e o afectiune serioasa si n-ar trebui luata in gluma. Dar nu glumesc. Folosesc conceptul ca o analogie. Pana la urma analogia nu e inca politic sau altcumva incorecta.
Asadar cred ca exista un soi de burnout al diversitatii si in lumea vinului. L-am experimentat de curand. Prea multe vinuri de degustat, prea multe texte de scris, ala e din Argentina, ala din Africa de sud, asta e din Dealu mare, ba nu, e din Italia. Stiu, e de ras, ma plang de ceea ce altii isi doresc. Cum ar fi abundenta de vin, mai mult vin decat e sanatos sa ai la dispozitie. Si presiunea. Malbecul acesta trebuie degustat azi si scris tot azi, Saint Emilion-ul pana joi, spatburgunderul rose tot joi si articolulul despre Feteasca neagra maxim sambata...
Asa incat la un moment dat am zis stop. Nu vinului, ci diversitatii. Urma sa plec intr-o vacanta si mi-am zis: la cina va fi un vin, un vin si doar atat, acelasi vin toata perioada. Am stat, m-am gandit la locul disponibil din portbagaj si a iesit castigator un bag-in-box. Stati, nu e tocmai acel tip de bag-in-box la care poate va gândiți: comun, demisec si ieftin. Ci un produs de o cooperativa din Cotes du Rhone, ale carei vinuri le-am testat si imbuteliate. Un producator terra vitis, cu filosofie "naturala", drojdii salbatice, sulf putin etc.
Ok, eu si acelasi vin vreo 10 zile. La prima vedere, e simplu. Degusti vinul prima oara, ala e, doar n-o sa se schimbe! Ca la un concurs, nu? A doua zi la fel, a zecea tot asa. Ei...ba bine ca nu!
As putea scrie un jurnal al degustarii aceluiasi vin 10 zile la rand. Unii ar zice "stiam ca habar n-ai, de aia ți-a ieșit diferit".  Ok, baieti, bine ca sunteti voi destepti, cum se zice!

Lucru ciudat, nu?, sa ti se para acelasi vin la punga diferit in functie de ziua degustarii. Altfel in prima zi, cand era cald, altfel dupa pârtia pe viscol, mai taninos, apoi mai plat in seara carnatilor de mistret, foarte pe fruct in alta zi, cam "fierbinte" dupa 2 ore de călărie la -10 grade, incredibil de baubil, aproape fara nevoie de analiza sau scrupul, dupa 5 ore de condus...
Acelasi vin, atatea experiente diferite. Sigur, acesta nu e tocmai etalonul vinului de consum curent, desi de aceea l-am cumparat: pentru ca l-am mai baut candva si mi s-a parut perfect pentru consum nepretentios. Doar ca in ziua 4 sau 5, vinul asta mi s-a parut chiar adanc, profund. N-am mai regasit sentimentul in celelalte zile, dar voi ati mai regasit prima iubire dupa prima? Socul frumusetii unei piese muzicale a o mia oara? Ati resimtit aceeasi maretie la a doua lectura a unei carti celebre? Eu nu si va invidiez daca voi puteti.

Cred ca daca e vreo concluzie de tras din acestea, pe langa filosofia evidenta, a teoriei ca nu exista obiect estetic de unul singur, ci doar ca parte dintr-un fenomen, din relationarea dintre observator si obiect, dintre mine si vin, ca sa simplificam, ar fi ca intalnirea cu un vin este unul dintre miracolele mici ale vietilor noastre si care ar trebui tratata cu respect. In fond, nu stiu cat de vie e fiinta numita vin, despre care vorbește clișeul, dar accidentul coliziunii dintre mine si ea, ar trebui sa fie asa tot timpul: viu, unic și, pe cât posibil, irepetabil. Ce să-ți dorești mai mult de la un vin? 

1 comentarii:

Cosmin spunea...

Am aceeasi experienta, a vinului-fiinta vie. La mine o sticla se bea in 5-6 zile, iar intre "pahare" vinul sta la vid, la frigider. Uneori sta o zi tot la frigider, dar cu dop, inainte se treaca iar la vid (daca mi se pare ca trebuie sa se deschida mai mult).
Si chiar asa e, vinul de "azi" nu e tot aia cu cel de "ieri", ceva e intotdeauna diferit... nici nu mai sintem azi cei de ieri :-).
E o experienta care mie unul imi place. Uneori e tare greu sa ma tin tare, si sa beau o sticla in 5 zile (ce sa faci, cind dai peste un vin care te unge la suflet?)