4 vinuri de la Cramele Rotenberg (28.12.2015)

De-a lungul timpului, am ajuns ca imi formez impresia ca asa numitul "bottle variation", adica variatia de la o sticla la alta, este mai prezenta statistic la Cramele Rotenberg decat la alti producatori. O fi metoda de producere, mai rustica, o fi de la "nefiltrat"(mai mult sau mai putin), o fi de butoaiele home-made, sau de la loturile diferite? Nu stiu. Cert e ca de la acest producator din Dealu Mare am gustat si sticle dezamagitoare, dar si unele din cele mai sincere si frumoase vinuri romanesti.

Notorius 2009. O culoare matura nitel avansata pentru 2009. Aduce visina din visinata, un pic de aciditate volatila, baton cu rom, alaturi de ceva rustic, amintind de pruna afumata. Poate ma insel, dar pare din alt lot decat cel de care va povesteam aici. Are si o taninozitate si o abundenta de depuneri de care nu-mi amintesc.  Dar se poate bea, no problem. 77
Emeritus 2008. Aici totul e bine, serios in nas, cu arome de tabac, pielarie, mixate cu fruct, gustul intra voios, lin curgator, pana te trezesti cu o senzatie amara, persistenta. Oricat aer i-am dat, tot acolo am ajuns. Nu stiu ce sa zic. Eu nu ma consider institutie, ca sa vorbesc la persoana intai plural, dar prefer sa nu "îi acordam" puncte.
Emeritus 2009. Alta treaba, alta satisfactie. Intrucatva asemanator, dar mai solid, mai suculent, mai baubil. L-am descris bine aici. 87 
Primus 2008. Am gustat vinul in tandem cu Notorius 2009. Dupa  relativa dezamagire, Primus 2008 a parut nu numai vizual mai proaspat, cu o culoare mai sanatoasa, dar si gustativ a oferit o satisfactie superioara. Mult mai fin, cu pastise de visina (mix de prospata si din compot), cacao, vanilie, coacaze si afine, cu aciditate mare care impinge vinul pe gat si rezolva fripturi grele, la cuptor, de sezon. Un vin foarte bun. 89
*nu stiu daca toata lumea e constienta, dar toate aceste vinuri sunt produse din Merlot. 

Nu cred ca e un mare mister ca imi place Rotenberg, cu budanele sale intoarse, cu conacul vechi de nou, cu monopolul univarietal din vie, cu maniera sa de a vinifica "a la garagiste", ba chiar si relativul jemanfisism al etichetelor sale (are 3 vinuri cu aceeasi ilustratie, diferentiate doar prin nume). E drept ca am recomandat etichetele sale, de cateva ori, pentru cadouri corporatiste de sarbatori. La fel de drept e ca am cumparat mai putine vinuri decat am gustat. 
In noul an, asa cum imi doresc si eu sa fiu mai bun, tot asa il doresc micului producator din Ceptura sa asigure o mai mare constanta a produsului sau. 
Nu de alta, dar Isus se naste iar si iar in fiecare an. Cumparatorii...mai rar.