Mic rococo lingvistic cu Sapient Rose 2019 de la Licorna Winehouse

"Sapient" este un adjectiv englezesc foarte asemănător, dacă nu identic în înțeles, cu neaoșul  "sapiențial", adică legat de înțelepciune. Presupun ca varianta engleza este mai frumos curgătoare auditiv ca brand. Cel puțin pentru Licorna Winehouse (sic!). Brand...in engleza termenul provine din germana veche unde însemna acțiunea  de a însemna ceva cu o făclie sau un lemn arzând. Ca fapt divers, egiptenii au fost pare-se primii care au "branduit" ceva. Sigur, în cazul lor erau vite, dar nu s-au oprit aici, trecând ulterior și la oameni. Pentru noi brandul ar fi un marcaj. O marcă. În fond, dacă ei au "registered brand" , noi avem "marca înregistrată". Ceea ce îmi închipui ca Sapient este. Marca este și o graniță, o linie între comun și străin, între ordinar și extraordinar, adesea apărată de marchizi, adică cei desemnați sa apere marca. Nu m-ar mira ca licornul(sau licorna, după caz) sa fi fost marcat pe unele din blazoanele lor. Vinul de azi mi-a invocat acest periplu lingvistic, prin caracterul de graniță între roseul de vară, șăgalnic, și roseul de iarnă, mai tare, structurat și serios

Sapient Rose 2019, Licorna Winehouse, Cabernet sauvignon si Syrah, 14,5%, DOC CMD Dealu Mare, 85 pct, ~45 ron

Ziua in care bunul nu mai este de ajuns

Orice iubitor al vinului ajunge la un moment dat acolo. E ziua în care vinul acela de 92 pct Parker sau cu orice altă terminație începe să fie mai puțin atrăgător decât era cu o zi în urma.

E ziua în care ajungi să apreciezi alte amănunte. Cum e făcut vinul? E industrial, din hale cu zeci de cisterne din inox, sau dintr-o dependință mică și veche, eventual, ca să fie imaginea burgundă completă, la limita salubrității? Este un cupaj roșu “clasic” cabernet-merlot și încă ceva, cât să zici că există specific local? Sau e un soi obscur sau puțin cultivat?  S-au folosit drojdii indigene sau selecționate? E cumva “orange“? E “natural”? Ce clonă de Sauvignon blanc este?  Etcetera. Ceea ce e interesant e că toate aceste scrupule de “winegeek” dau o șansă unor vinuri care, altfel, ar zbura sub radar.

Să vă dau exemple: Zghihara de Husi Nativus de la Averești. Unii ar putea crede că am intrat în zona plasării de produse, dar cei care mă cunosc mai bine știu că… exact asta fac  Diferența e că le plasez pentru că mi-au plăcut si aș vrea sa le recomand și altora.

Am scris, în finalul unui articol de pe blogul personal: “Cred ca doar marketingul nu foarte energic al celor de la Vinicola Averești face ca acest exemplar să nu fie privit ca unul din vinurile albe remarcabile ale României. Atenție însă, Zghihara nu e un vin intens aromatic, cu explozie de arome. Trebuie doar înțeles că practică alt sport decât Revelatio, Amaury, Solo Quinta & co, și o să fie bine “.

De ce oare am plătit 35-40 de lei pentru o sticlă din aceasta, când puteam să cumpăr un sauvignon din Noua Zeelandă, un private label din magazine cu rezonanță germană? Ați ghicit: pentru că am trecut de ziua în care bunul este de ajuns. Sau mai bine zis, de ziua în care bunul a încetat să mai fie doar unul, ci s-a depliat un evantai de “bunuri”, unele mai aproape sau mai departe de suflețelul și papilele mele.

Alt exemplu: Feteasca Albă Anno 2015 de la Licorna Winehouse. Aici e și altă rază de preț, pe la 60-65 de lei, ceea ce face exemplul și mai sensibil. De ce aș cumpăra acest vin, când am în aceeași gamă unul dintre cele mai bune sauvignon-uri blanc din România? La același preț!

Poate pentru că uneori o Fetească albă de 89 pct este mai bună decât un Sauvignon de 92? Poate că la un moment dat te saturi să tot privesti Mondrianul din sufragerie, și găsești mai relaxant peisajul impresionist din dormitor? Poate pentru că de la grătarul din curte miroase a scrumbie de Dunăre și nu a somon de Alaska?

Următorul: Băbească neagră Arezan 2015 Crama Atelier. Ce vin frumos! Un vin roșu, nu atât ușor, cât fin. Fără asperități, fără taninuri morocănoase, doar fruct proaspăt, zemos, cu o aciditate revigorantă și surprinzătoare pentru un vin roșu. 55 lei.

Câte vinuri roșii nu poți cumpăra la 55 de lei? Câte specimene de Carmenere sau Malbec n-ar dori să se sacrifice pentru plăcerea ta, în banii aceștia? Sau Merlot, alegeți numai originea, din Bulgaria până în adâncul Africii de Sud. Desigur, nu e același profil, dar poate te saturi de cremozitate și cafea și dude și toate celea de la intersecția baricului cu vinul.

Ok, o să vă întrebați de ce aceste exemple? De ce Zghihara și nu Muscadet sau Picpoul? De ce Feteasca albă și nu Verdicchio sau Gavi? De ce Babească și nu Beaujolais sau un Bourgogne generic?

Well, pentru că sunt mai aproape de Nicorești decât de Piemont și pentru că puiul pe care-l mănânc e dintr-o comună din Galați și nu din Bresse.

Într-un final vine și ziua în care vinul cel bun nu mai e cel cu 90 sau cate vreți de puncte sau stele sau cine știe de alta scară de valori folosiți. Nu e cel mai bun vin din nu știu ce concurs. Ci acel vin care ne vorbește la per tu, în intimitate, și care ne spune o poveste mică, dar autentică și credibilă, cu care să pot empatiza, despre locul, oamenii și tradițiile de unde provine.

PS: aparut prima data pe supervinuri.ro.

Feteasca alba 2015 ANNO Licorna Winehouse

Discutam cu un cunoscator si mi-a marturisit ca nu intelege de ce aceasta Feteasca alba are acelasi pret cu Sauvignonul blanc din aceeasi gama. Motivul fiind ca feteasca noastra pare mai timida, mai putin flamboianta, in vreme de sauvignonului iti vine sa-i dai buna ziua de la primul nas si "respectele mele" dupa prima inghititura. Probabil ca anii acestia in care facerea vinului a ajuns alegerea unei retete dintr-un catalog de produse oenologice, au produs o mutatie a gusturilor. Un vin excelent trebuie musai sa fie evident, intens, expansiv, sa fie, cum ar zice americanii, "in your face". 

Daca evaluarea unui vin s-ar opri la aromatica, probabil un Pouilly fume n-ar avea prea multe sanse in fata unui kiwi-sauvignon. 

Totusi sa nu ne împotmolim in false antinomii, de tip lume noua vs lume veche etc. Exista si albe de Loara proaste, dar si sauvignon-uri de Noua Zeelanda foarte respectabile.

  

Oricum, sa ne intoarcem la subiect. Aromatica vinului de azi se depliaza cu delicatete, amintind de mar si flori albe (lamaita, salcam), gustativ e dominat de impresii citrice, mediate de o nota vanilata care confera licorii o dimensiune in plus. In rest: vin fin, bine inchegat, cu structura solida care nu se rupe nici la temperaturi mai ridicate decat standardul de servire. Finalul este durabil, cu o remanenta usor citric-amaruie, din registrul vegetal.

Ca detaliu tehnic poate e util sa amintesc ca jumatate din vin a fost maturat in budane de stejar francez de 500 litri. Impactul lemnului e mai degraba subinteles, adaugand structura fara a se arata prea fragrant. Nivelul de alcool e si el amabil, fiind in tonul general de finete rezervata, neintruziva.

DOC Dealu mare, 12,5% alc., ~60 lei, 89 pct. 

Feteasca neagra Anno 2014 Licorna Winehouse

Feteasca neagra din gama Anno a celor de la Licorna Winehouse este una dintre cele mai bune exemplare de pe piata. Hm, desi s-ar putea sa nu mai fie pe piata. A fost imbuteliata in decembrie 2015, in doar 2651 sticle, disponibile cumparatorilor dupa o maturare in sticla, din toamna lui 2016. Asadar, cu ce s-a mai trimis ca promotional, mostre etc, rezerva de vinoteca proprie, probabil vorbim de doar 9 baricuri. Cu putin noroc s-ar putea sa-l mai gasiti prin online.

E un rosu rubiniu intens, serios, cu densitate, "gros", extractiv, cu aromatica ampla, plecand de la regulamentara pruna si continuand cu note la confluenta cu lemnul de stejar, cu vanilie, picanterii indiene, ciocolata, tabac si marochin. In gust continua impresia placuta, cu un corp mediu plus echilibrat, taninuri dulci, bine integrate cu notele condimentate, dand impresia de rotund si catifelat, cugere rapida, remanenta respectabila, in registru picant-vegetal. 

Este ceva felin in aceasta interpretare, de vietate dragalasa, pufoasa, dar in acelasi timp agila si feroce (daca nu ne purtam bine cu ea). Adica luati temperatura de servire de 16-18 celsius in serios. Mai sus, devine usor iritata si poate sa zgarie usor, in joaca.

DOC CMD Dealu Mare, 14,7%, ~80 lei. 90 pct

Bon Viveur 2014 Licorna Winehouse

Dragi bine-trăitori cilibii, iata azi un vin croit pentru dumneavoastra. Fara alte introduceri, sa trecem in cabina de proba.

Descoperim un vin rosu-rubiniu intens, care are nevoie de 30-45 de minute pentru a se desfasura. Daca deschideti sticla, turnati direct in pahare, iar continutul se consuma in 5 minute o sa va simtiti precum omul care intrebat daca a fost la Paris raspunde da, pentru ca mai apoi, luat la bani marunti, sa spuna ca de fapt a trecut cu masina pe autostrada si a vazut orasul din departare.

Oricum, nici 30-45 minute nu sunt destule pentru a aduce vinul la o exprimare constanta, degustatorul putand descoperi nuante noi chiar si la ultima sorbitura.

Profilul aromatic propune note de cirese negre, cu arome de cofetarie (vanilie, ciocolata, scortisoara), ierburi aromatice, cerneluri, marochin, tutun fin, iar gustativ continua linia suculenta, usor condimentata, cu densitate gustativa si incheie cu o remanenta de toata lauda, in registru dulce-acrisor, condimentat. Nivelul de alcool e destul de bine integrat in corpolenta vinului. Pare un vin cu extract sec respectabil.

Gandindu-ma la oenologul Gabi Lacureanu, vinul aminteste oarecum de primul Golem rosu. 

Proiectat ca cel mai bun vin al cramei din Vadu Sapat, Bon Viveur rosu confirma. Cred ca nu e nici pe departe momentul sau de maxim, este doar la inceput de drum. Oricum intra direct in galeria celor mai bune rosii romanesti la acest moment.

BV rosu 2014, 14,8%, Cabernet sauvignon (70%), Merlot (30). DOC Dealu Mare; ~100 lei in online si magazine specializate; 91 pct

Prin Prisma cu Chardonnay Anno 2014 Licorna Winehouse

Part I. Chardonnay Anno 2014.  Nas frumos, aducând a rubarba, cireșe albe si un iz cald, vanilat. Gustul e cremos, închegat, cu aciditate și un mix fructat din care pot face parte, după dispoziția degustatorului, piersici albe, mere golden, gutuie și o ușoară senzație cremoasa, dulceaga, de lunga remanenta, amintind de ciocolată alba. 

Sa remarcam si sticla cu baza valurita! 55 lei, 13,2%, 88 pct.

Part II. De-a lungul anilor am asociat vinul cu alte lucruri in moduri interesante (sper!) si ocazional nitel off-charts, ca sa nu zic elucubrant (my, my...). Dupa filme, muzica, carti, idei, review-uri foto sau audio, a venit azi timpul sa va recomand acest vin alaturi de o aplicatie pentru IOS sau Android! 

Ea se numeste Prisma si e un editor foto mai altfel. Functionarea sa e simpla si relativ comuna pana la un punct: se deschide, se alege fotografia pe care o dorim editata, se bifeaza filtrul care ne coafeaza mai bine si...magie!

Iata mai jos un exemplu elocvent. Fotografia de baza este foarte...proasta, realizata cu o camera de telefon care nu se descurca oricum in conditii de luminozitate slaba, facuta (ca sa fie patologia incompetentei dusa pana la capat) catre un corp de iluminat, dintr-o pivnita. Nu e o pivnita oarecare, ci chiar pivnita de la Licorna Winehouse, luminata de un spectaculos candelabru in forma de caracatita. Iata insa ce poate face mica aplicatie cu ignobila baza foto:

Pana la urma, luati-o ca o metafora. Prin prisma potrivita, bietul strugure poate deveni un vin ordinar, un chardonnay de 15 de lei cu viata scurta, maltratat de inabilitatea oenologului sau de "protocolul" cu enzime si sorbati, sau se poate eleva la un produs interesant, de artizanat, spectaculos, cum e vinul de azi. 

Pe partea celalata, vinul e unul singur. Noi, cu abilitatile noastre senzoriale, suntem filtrele prin care aplicatia instalata in mintile noastre produce "interpretari" mai aproape sau mai departe de original (presupunand ca exista unul). 

Anyways...Week-end placut si butonare fericita!

Sauvignon Blanc ANNO 2014 Licorna Winehouse

Spre deosebire de atatea alte rude, mult mai bombastice in exprimare, ANNO 2014 (DOC Dealu Mare) aduce o aromatica rezervata, discreta, de coacăze, flori albe, iarba (imi vine sa zic "tulpina de mohor" :), cireșe albe, limonada. Gustul e plin, robust, aproape de ceea ce limbajul de specialitate ar categorisi "rotund", fresh, insa foarte echilibrat. Nivelul de alcool nu e mic (13,9), insa e foarte bine integrat. 90 pct. Lasa o impresie de autentic, asta pe langa calitatile intrinseci, transmitand o impresie de fidel cu strugurele, de natural. 

Face vreo 60 de lei in magazinele specializate si este produs intr-o editie de 3953 sticle. 3953? Daca ar fi fost 4000, ar fi corespuns la 3000 litri, ceea ce are sens, dar asa? Hm, deci mister mare! Cine a baut 47 de sticle inainte de etichetare? Hai, marturisiti! 

Apropos de mistere, va recomand o miniserie BBC (2015, 3 episoade), dupa probabil cea mai buna carte scrisa de Agatha Christie: And Then There Were None aka Ten Little Niggars aka Ten Little Indians adica Zece negri mititei. In orice caz, este cea mai vanduta, depasind 100 milioane de exemplare.

Ecranizarea recenta este fidela cartii si asigura prin detaliile de productie (costume, decoruri, filtre de imagine si mai ales distributia din care fac parte Charles Dance, Toby Stephens si Sam Neill) o imersiune aproape completa in povestea intunecata a Agathei Christie. E nevoie de multa stiinta ca sa obtii ceva cu amprenta tipica, naturala. Cam ca vinul de astazi, nu-i asa?

PS: Va dezvalui ca si eu am contribuit la itele misterului. Doua din sticlele lipsa cad in culpa mea, ca urmare a vizitei la fata locului, de anul trecut :) Si uite asa, au mai ramas 45. Ah si de vazut, filmul se poate vedea in multe locuri online (un google search cu "online subtitrat" in coada ar trebui sa fie multumitor)

O vizita la Licorna Winehouse (26.09.2015)

Licorna Winehouse este o crama in apropiere de Mizil. De la drumul national se taie orasul inspre dealuri, se ajunge la Budureasca, dupa care se merge pret de vreun kilometru, pe un drum pietruit, prin via lor. 

Locul, foarte ingrijit de altfel, contine doua cladiri: o hala moderna in care se gaseste crama, bine proportionata celor 20 de hectare exploatate (plus cateva "inchiriate"), ticsita cu "aparatura" de ultima generatie, tancuri de fermentatie din inox dar si din lemn; si a doua, un conac renovat si extins, avand la subsol o pivnita boltita ca la carte, veche de la 1909, cand primul proprietar- Nicolae Stefan Nicolau- l-a visat pe Constantin Brancoveanu care-i cerea sa-i faca un vin precum cocosul negru din curte. Astfel prima denumire a cramei a fost Cocosul negru. In pivnita, alaturi de 80 de baricuri, sunt trei budane Seguin Moreau care poarta inca efigia mandrei pasari de curte.  

Cand am ajuns tocmai se desciochinau struguri de Merlot. Culesul nu era in plan in zilele de weekend, insa amenintarea ploilor a grabit un pic procesul. L-am urmat pe Gabriel Lacureanu (enologul si directorul general al societatii) intr-un mic tur. Sa zic doar ca standardele de igiena sunt foarte inalte. Pe seara, dupa ce toti strugurii au ajuns in fermentatoare, am avut ragaz de vorba in conac, unde Gabi si-a etalat talentele de bucatar, intr-o atmosfera familiala, la care s-a alaturat si Florin Preda, directorul de vanzari. 

Despre vinuri, ce sa va spun...Fata de vinurile deja accesibile din gama Serafim (vezi bunaoara opinii aici si aici) exista cateva noutati, insa majoritatea vinurilor degustate nu sunt inca gata de a fi aruncate pe piata, spune oenologul si e de apreciat, pentru ca momentul optim de consum n-a jenat pana acum pe atatia altii sa ne anestezieze papilele cu "rezervele" lor invechite doua zile, in drum spre magazin.

Am gustat doua monovarietale albe din recolta lui 2014, care vor fi lansate abia anul urmator, un Sauvignon blanc tinut in stejar 7 luni si un Chardonnay fermentat si pastrat in lemn o perioada chiar mai lunga. Vinurile se gasesc acum in stadiul maturarii in sticla. Atentie insa, nu e vorba de baric, ci de budana, asadar impactul lemnului e la alt nivel. 

Mi-au placut foarte tare si sunt sigur ca vor lasa pe multi cu gura cascata, ceea ce e productiv la vinuri, deoarece asa incape mai mult:) 

Sunt vinuri de calitate, cu aromatica rafinata, insa au o oarecare rusticitate gustativa, o plinatate si un usor "smirghel", care mi-a amintit de alte vinuri reusite realizate de Gabriel Lacureanu, fie la Crama Basilescu, cum ar fi Feteasca alba Ingeri din micul Paris 2011 sau Golem alb 2010, doua vinuri pe care le-am redegustat in acest an si sunt inca alive&kicking, fie la Intervitt, de unde cu greu putem trece peste acea fantastica Cramposie 2013. 

In momentul cand vor fi pe piata va recomand sa le incercati! Cred ca vor oferi surprize placute si la degustarile de peste 10 ani, eu asa pariez.

Mai aproape de noi se afla un "blend" din cei doi struguri, care va poposi intr-o gama noua. Un nas care imbina cele doua varietati, intr-un melanj floral si fructat, cu pastise minerale. In gust, vom regasi aceleasi senzatii "sauvage", "fibroase" care deosebesc destul de tare vinurile de altele din aceeasi categorie. Vinul isi va gasi momentul cel mai propice consumului cel mai probabil tot anul viitor, ceea de nu inseamna ca nu este foarte bun inca de pe acum. 

Vinurile rosii 2014 sunt inca foarte crude. De altfel sunt inca neimbuteliate. Atat cat ma pricep si pot anticipa ma gandesc la minim un an de maturare. De exemplu, asa cum arata acum, Cabernetul poate ingenunchea cel mai vrednic bautor. 

Ce sa va zic, m-am simtit excelent (mai putin cateva ore in dimineata urmatoare, dar nimic ce o pastila de ibuprofen n-a putut rezolva), desi cu greu m-am putut stapani de la pacatul lacomiei in fata acelor vinuri...Si o scurta plimbare prin plantatia de Tamaioasa a folosit! Aici strugurii nu sunt inca culesi, nici nu vor fi in viitorul apropiat, deoarece Gabriel doreste sa ajunga la stafidire, cu pretul a 40% din volum. Sunt curios ce licoare va iesi din ei, poate o contrafata alba a ilustrei Busuioace 2011, cine stie?

In concluzie, am plecat cu speranta ca vom vedea lucruri foarte mari din partea acestei crame mici, dar cochete, din Dealu Mare. Iar daca patronul (recte Virgil Harabagiu) va fi in continuare suficient de intelept sa lase oenologul sa-si slefuiasca creatiile in ritmul sau, sunt sigur ca vom avea si convingerea.

PS: va invit sa vizitati site-ul oficial al cramei, unul bine construit si educativ.

Chardonnay 2014 Serafim Licorna Winehouse (Romania)

Iata un Chardonnay foarte bine lucrat si la facerea caruia nu s-a utilizat lemnul. Gabi Lacureanu mi-a spus ca a plecat in 2014 de la premisa obtinerii unor vinuri care sa reflecte fiecare, cat mai fidel, strugurele. 

In aceasta ordine de idei, s-au utilizat drojdii obtinute din pielite de Chardonnay. Chiar daca nu sunt drojdii de terroir, tot e imbucurator pentru cei care vor sa guste un vin cat mai aproape de aromele primare, originare ale strugurelui. Adica stim cu totii ca traim intr-o tiranie a drojdiilor selectionate, obtinute cel mai adesera din altceva decat struguri, comandate dintr-un catalog care-ti descrie pana si aromele pe care le va avea vinul.

Serafimul soseste intr-o culoare alb-galbuie, are un nas frumos floral (floare de cires, lamaita, crini), grapefruit, mere ionatan si cu o nuanta picant vegetala, de verdeturi tocate, gust cu "fibra" si corpolenta, cu tuse dominante de grapefruit, Finalul lung, persistent, cu impresii usor vegetale, de oregano. 

Alcoolul e bine ascuns, 13.3%. Foarte bun. 86 pct.

Serafim Sauvignon blanc 2014 Licorna Winehouse

Amprenta oenologului Gabriel Lacureanu se vede la Licorna, crama de langa Mizil, abia din recolta 2014, fiind primul an pe care l-a supervizat integral.

In ce ne priveste, astazi s-a ridicat la apel un Sauvignon blanc din gama Serafim, cea cu etichetele frumoase, de un steampunk julesvernian.  

Culoare este alb-aurie, stralucitoare, nas frumos, schimbator in timp, cu un mix de tipicitate (soc, coacaze), flori albe, piersici si o exprimare minerala, salina, cu atat mai "stinky" cu cat se incalzeste vinul, gust neasteptat de dens, cu adancime si textura. cu un amalgam fructat, de pere, gutuie, piersici si desigur- grapefruit, Are o remanenta remarcabila. Vinul e suficient de inchegat incat sa cuprinda cei 14,3% alcool la maxim 12 grade celsius. Eu unul as fi preferat sa aiba mai putin, insa sunt constient ca orice edificiu are matematica sa interna si daca nivelul ar fi fost mai jos, probabil alti parametri dezirabili ar fi avut la randul lor de suferit. 

Va fi disponibil in horeca si magazine specializate. Judecand dupa pretul lui 2013, va face in jur de 30 de lei, ori avand in vedere ca il vad la 87 pct, asta e foarte, foarte bine!

In concluzie, este unul dintre cele mai reusite vinuri romanesti provenite din acest strugure si astept sa-l gustati si voi, ca sa schimbam pareri.

Merlot 2013 Serafim si alte ilustratii suprarealiste

Merlotul Serafim de la Licorna Winehouse Dealu Mare este un vin nu foarte greu pe papile din pricina taninurilor, care sunt desigur prezente, dar in modul dulce si educat, cat mai ales din pricina nivelului ridicat de alcool, in sensul ca (poate) din pricina acestui val de caldura din ultimele zile, resimti vinul greu, putin obositor, pregnant. Trecand peste aceste notiuni ginecologice, se prezinta totusi cu buna tipicitate de merlot, cu fructe rosii si negre, si apoi cu usoare tuse de miez de nuca, praf de cacao, chiar si putin cauciuc. 14% alcool, in jur de 30 de lei, chiar mai putin prin unele locuri online. 81 pct

Si pentru ca etichetele acestei game de vinuri din Dealu Mare inspira un aer artistic, va ofer azi un sneak peek in opera unui artist plastic galatean, Florin Doru Crihana, plasat in zona suprarealista si satirica, deci distractiva, ori mai bine zis ludica a artei. Cam ca vinul, daca ma intrebati pe mine. Si ca etichetele de la Licorna, mai precis si suprarealist. Oricum...aceste lucrari sunt "imprumutate" de pe pagina sa de facebook, asa ca pana la proba contrarie le puteti privi si aici. Pentru un survol mai amanuntit al operei artistului amintit va rog insa sa accesati pagina sa oficiala.
Seria se numeste...wine reviews, cum altfel. Enjoy!

Serafim Roze 2013 Licorna Winehouse

Mari probleme o sa aiba pelerinul care bate la picior www-ul daca va incerca sa gaseasca informatii despre acest vin. De ce, va intrebati? Pentru ca Serafim Rose a fost o persoana, un teolog american. Si ortodox pe deasupra, asa ca va dati seama cate referinte sunt la el prin pletora de site-uri "ortodoxe". Eu unul cred ca BOR ar putea lua o pauza in razboiul confesional cu "sectantii" si sa-si indrepte privirile si inauntru, unde sub aparenta de cucernica ortodoxie, tot felul de ciudati invata lumea ca e ok sa-ti bati sotia sau alte asemenea tampenii. 

Dar atat cu temele astea ciudate, noi sa fim sanatosi si voiosi, caci este vorba despre un Serafim roze mult mai jovial. E un vin din Dealu Mare, produs din merlot si burgund, un roze din soiul mai preferabil mie, adica care apasa mai usor pe papile, atat prin nivelul mai scazut de impetuozitate cat si sub aspectul (la fel de scazut) al nivelului de zahar rezidual. Culoarea este de zeama de capsune, cred ca se deduce si din poza. Iar aceasta impresie de continua si aromatic. Tuse de cirese, capsuni, poate nu tocmai coapte-coapte, de unde si un usor gust tonic, in spectrul mai degraba vegetal, pe final. Alcoolul e bine ascuns, se bea usor si cu placere.

Pretul variaza intre 28 si 35, depinde de cautatura omului. 83 pct.

Dati-mi voie sa va ofer o imagine plana a etichetei:

Pe scurt, avem de-a face cu un zepelin, un capitan sprijinit pe o bicicleta care scrutează orizonturile prin binoclu si- nu in ultimul rand- o femeie-caracatita cu aripi de fluture. Iar daca asta nu e o veridica metafora vizuala a femeii, sa nu-i spuneti lui Serafim Rose ortodox, na! 

Feteasca Neagra Serafim 2013 Licorna Winehouse

Licorna este o crama "emergenta", cu 22 de hectare in posesie, la Gura Vadului, langa Mizil. Proprietarul se numeste Virgil Harabagiu, om care si-a facut averea din hoteluri, pensiuni si alte asemenea, pe valea Prahovei.

Gabi Lacureanu a preluat managementul si Florin Preda munca cu vanzarile, reunindu-se astfel echipa de la Basilescu. Deloc intamplator, George Moisescu si-a pus amprenta asupra conceptului, denumirilor, etichetelor, etc. Iata ca, daca la Basilescu aveam Ingeri, la Licorna am urcat in ierarhia cereasca pana la serafimi. Deocamdata, legatura dintre vin si aceste inalte pozitii din ierarhia celesta este aspirationala. Oricum, dupa ce am vazut sapte etichete din aceasta gama, pot spune ca toate sunt deosebite si creeaza un impact cu estetica lor amintind de ilustratiile din cartile lui Jules Verne, sau de curentul steam-punk. Trecand de posibilele interpretari, e pur si simplu ceva ce nu vezi in fiecare zi. Aceasta de alaturi, mi se pare foarte potrivita de Bunavestire, de exemplu :)

Coloristica e intensa, iti spune direct ca nu o sa dai peste ceva eteric. Initial aduce ceva vinos, lipsit de briz-brizuri. Insa, dupa 30 de minute, incep sa para semne de elevare, tuse glicerinoase, de prune uscate, ciocolata si tutun. In gust se simt tuse de afine, prune, visine, cafea. Finalul e usor taninos, lasand impresii de afine cu un praf de zahar peste. Straight, oarecum rustic, inca in devenire si ceva bun la 30 de lei. Ma temeam ca serafimul sa nu-mi parjoleasca papilele, in fond etimologic inseamna "cel care arde", dar cu mare bucurie in suflet am remarcat ca cei 14% alcool sunt bine integrate in peisaj. 84 pct.

PS: vinurile rosii 2013 de la Licorna sunt in stadiu "beta", practic, din ce am inteles ele se gasesc inca in baricuri, lansarea en-fanfare fiind prognozata pentru toamna acestui an. Totusi, un lot de 1000 de sticle poate fi achizitionat deja din diverse magazine. Dupa mine, nu e rau, fiind la acest moment un vin plin de prospetime, mai raw, ca sa zic asa, dar cu forta si fructozitate. Suntem cativa carora ne place feteasca neagra (si) asa.