Cramelor Recas- respectele mele!

Vineri, 1 octombrie, am luat dis-de-dimineata avionul, impreuna cu alti “confrati” din blogosfera patata de vin (alibus, andreiard, fromgrapestowine), dar si cu echipa Vinul.ro (Cezar, Vali si Radu), la invitatia Cramelor Recas via Ciprian Rosca. Intre timp, Pivnicerul si “vesticii” sai, bateau drumul dinspre Arad.
In Recas vinul e peste tot, de la magazinele de desfacere, la reclame stradale si pana la bornele kilometrice de pe drumul care leaga localitatea de crama.
Nici n-am ajuns bine ca am plecat iar, insotiti de jovialul Philip Cox (directorul general si unul dintre actionari), intr-o “vizita de lucru” in vie, unde in remorca tractoarelor cu aer conditionat si mp3 player se incarcau ladite de Negru de Dragasani, strugure care a prins bine in Banat, dar care- din motive legale- nu poate da un vin comercializat sub nume propriu (asa-i cand denumirea unui strugure este o indicatie geografica in sine).
Apoi am descins in viscerele cramei: tot felul de monstri mecanici struniti de winemakerul australian Hartley Smithers (printre vinurile sale gasibile in Romania, pe langa Recas, se numara si gama compatriotilor sai- Casselas- “Yellowtail”), tancuri enorme de inox, zdrobitoare mecanizate si panouri de comanda. Am degustat la gura cisternei sucuri zemoase, vinuri inca tulburi purtand in ele germenele unei noi recolte. Cum o fotografie face cat o mie de cuvinte, zice-se, vizita cramei o las in seama privirii dvs. (jos)
Lista de degustare a cuprins peste 30 de vinuri, majoritatea produse de Recas si cateva importuri. Facand de la inceput mentiunea ca- se stie- in crama vinul are un gust mai bun, vinurile albe ale celor de la Recas au o amprenta comuna, vinuri seci cu aciditate mare, cu nas proaspat, gust crocant, fructuos. Chardonnay-ul facut aici este foarte reusit, de la expresia sa in V-legend (2009), si pana la mult mai elevatul Sole (2009), cel mai bun chardonnay romanesc, dupa mine. De altfel, toate vinurile din gama sole au un standard ridicat, feteasca regala avand unele limite (poate genetice), in vreme ce sauvignonul 2009 a fost o surpriza inedita- caracterul untos pe care l-a adus procentul de 15% chardonnay, individualizandu-l destul de mult. Apoi, sa mai spun doar ca- da, asa este cum spune lumea!- Solo Quinta 2009 este indubitabil unul din cele mai bune vinuri albe romanesti, si promit il voi mai vizita pentru mai multe lamuriri.
La vinurile rosii, am fost dezamagit de feteasca neagra cososul 2009, care nu a evoluat in sticla, ramanand acelasi vin de gastronomie (adica curat si cu aciditate mare, dar fara prea mult...intelegeti dvs.), destul de rezervat in exprimare. In schimb feteasca la Putere 2009 a parut un vin mai asezat decat in urma cu cateva luni, dar a pierdut ceva din tumultul condimentat. Cabernetul la Putere mi-a placut destul de mult, un vin puternic, necivilizat in totalitate.
Vinul etalon al Cramelor Recas- Cuvee Uberland- ne-a intampinat in toate expresiile sale din 2006 incoace, inclusiv o varianta de beta-testing, ca sa zic asa, din 2009. Indubitabil, toate variantele sunt vinuri bune. Dar care a mai bun? Ei, aici parerile au fost impartite. Eu unul sunt inca de parerea ca 2006 este cel mai propice consumului la timpul prezent, dar am fost in minoritate- 2007 fiind considerat de majoritatea peste primul Uberland, apoi 2008, iar 2009 se anunta o promisiune frumoasa. Mie mi s-a parut ca 2009 poate deveni cel mai bun de pana acum. Dar- trebuie sa spun- sunt oameni mai in masura ca mine sa faca astfel de previziuni. Oricum, toate cele patru joaca in ierarhia mea “gustometrica” in spatial ingust si select dintre 88 si 91 pct. Dar acestea seamana cu o discutie de tipul “care carte a lui Immanuel Kant este mai buna?”.
Sa mai amintesc si aplecarea spre experiment a celor de acolo, multe vinuri avand mai multe variante, combinatii de baric, asamblaje savante. Si am inteles ca asta nu se intampla pentru a “lungi” vinul sau pentru a “confuza” consumatorul, ci pentru ca am vazut pe fata domnului Cox acea pasiune pentru vinul bun care te face sa nu fii multumit de ultima realizare indiferent cat de laureata este si sa cauti neobosit o expresie mai nobila, mai buna si mai noua a vechii boabe de strugure.
Sectiunea dedicata importurilor a adus cateva vinuri enorme. In primul rand, la albe trebuie amintite doua chardonnay-uri- cel tasmanian Eileen Hardy – Tumbarumba – , si sicilianul Planeta 2007. Ambele vinuri foarte bune, si care dovedesc ca prin priceperea vinificatorilor unele albe sunt pretabile la invechire.
La rosii ultimele trei vinuri din lista au fost nemaipomenite (insa stiu si producatorii asta, de aceea pretul este necuvios de mare).
Nu incape indolaia ca vinul Cabernet Sauvignon 2004 Mondavi din Napa Valley este american. E ca un muscle-car, un fel de mustang tunat care merge cu alcool. Rasufla forta si putere prin toti porii! Te face sa te intrebi cum o fi varianta reserve, daca cel “simplu” este traznet!
De la marele producator italian Masi au fost prezente doua supervinuri: Costasera Riserva 2004 si Campolongo di Torbe Classico 2003, douaAmarone della Valpolicella extraordinare, vinuri cu proces de elaborare indelungat si complicat, puternic alcoolizate (minim 14%, altfel nu primesc doc-ul), vinuri intense, corpolente, dificile. Am fost prea incantat ca sa le receptez critic, dar fara indoiala primul este mai conventional, mai usor de baut . Ultimul vin- Masi Campolongo- a fost ca un zeu pagan care cere sacrificii.
Ar fi nedrept sa nu amintesc si excelentul vin de Xerez- Nectar- al lui Gonzalo Byass, din strugurii pedro ximenez, un sherry dulce, extraordinar, pe care l-am ridicat in slavi si altadata. Daca-l vedeti pe undeva, faceti un sacrificiu (nu chiar asa de mare, costa mai putin de 50 lei), asa ceva mai rar!
Ce sa mai spun? Elvira si Philip Cox, Ciprian Rosca si Hartley Smithers au fost gazde gratioase si ingaduitoare cu hoarda civilizata de cheflii profesionisti, ca bucatele servite au avut o tenta chic de bucatarie gourmet, si ca locul este unul foarte ingrijit (inauntru) si pitoresc (afara). Aferim!

Si, in loc de la revedere, pentru iubitorii de axiologie exprimata in cifre, iata cateva punctaje, cu precizarea ca degustarea a fost mai ampla decat titlurile continute mai jos:
RECOLTA 2009
Sub 20 lei:
Feteasca Regală Castle Rock demisec: 79
Sauvignon Blanc – V-: 77 de puncte
Chardonnay – V – : 78 puncte
Muscat si Feteasca regala – Schwaben Wein – demidulce: 76
Merlot Rose – V – 75
Peste 20 lei:
Chardonnay Cocosul– 82
Chardonnay Sole – 83
Sauvignon Blanc Sole-82
Solo Quinta - 88
Syrah –Cocosul -78
Feteasca Neagră – La Putere: 80
Cabernet Sauvignon – La putere– 81
CUVEE UBERLAND:
2006 – 90
2007 –88
2008–87
2009 ( en primeur)-89
IMPORTURI:
Chardonnay Eileen Hardy Tumbarumba Australia 2005– 84
Chardonnay Planeta 2007 Italia– 89
Cabernet Sauvignon, Robert Mondavi, Napa Valley, SUA– 88
Costasera Riserva 2004, Masi, Italia- 90
Campolongo di Torbe 2003 Masi, Italia– 93

Tot poporul:

Importuri:

Uberland&Co:

Vechituri:)

Laboratorul de analize:

Arhiva tehnica:

Instalatii si alte bestii:

Sesiunea de comunicari stiintifice:

Un sef multumit, dar ganditor:

Cu caractere gotice:

Materia prima:

Romante: