Shiraz La Cetate 2006

Exista vinuri care te lasa amortit, cuprins de simtul fictiunii, ca dupa un film rascolitor sau dupa 12 ore de citit un roman exceptional.
Fictiunea este singura capabila sa transforme viata in destin. Realitatea- aceasta ruda saraca a imaginatiei, aceasta colectie de evenimente random, poate fi rafinata, ca printr-un alambic magic, in ceva superior, o metastaza a timpului comun, cand simti ca propriul sine incepe sa capete tuse de cerneala, sau de ulei pe panza, ca textura figurii tale in oglinda se descompune in fraze scrise de un mare stilist, sau ca o simpla miscare e urmata de strigatul lui Bergman sau Kurosawa: "Stop camera! Excelent!".
Exista vinuri care pot face asta, fie si vremelnic. De asta bem vin, si de asta trecem de la o sticla la alta, de la o podgorie la alta, cu frenezia unui explorator intr-un act de turism imaginar. Noi suntem alchimistii spiritului inchis in sticla, al duhului din povestile copilariei, noi il aducem la viata, cerandu-i de fiecare data aceeasi dorinta: sa ne mai faca o data personaje, sa creioneze in jurul nostru o meta-lume, in care totul are un sens chiar si in absurd, o lume cu introducere, cuprins si incheiere. Dar e o antepriza grea, periculoasa ca pasiunea unui savant nebun, si costisitoare ca viciul unui jucator la ruleta.
Ieri seara a meritat: Shirazul 2006 La Cetate a fost un astfel de bilet. Radiografia fenomenului e simpla dar nu explica nimic. Cafea si fructe rosii, ciocolata si vanilie (in exces), condimente si menta, exista echilibru, aciditate foarte buna. Dar vinul este mai mult decat partile sale componente, dupa cum un roman este mai mult decat cuprinsul sau.
Nu este cel mai bun vin pe care l-am baut, dar e unul dintre cele mai bune care se pot cumpara din supermarket. Daca nu-l mai gasiti nu disperati- luati un Cabernet din aceeasi gama. Nu stiu daca pretul de 40 de lei (Metro) e mare sau nu. Sporturile extreme costa.

La Cetate Shiraz 2006, Crama Oprisor, IG Dealurile Olteniei, prod. Carl Reh; vin rosu sec, 13%; 86/100

15 comentarii:

Ciprian spunea...

In sfarsit, George! Liga rosie revine puternic la tine :)

Am sa incerc si eu Shiraz-ul de la Oprisor, ca pana acum l-am baut doar pe cel produs de Vinterra. Se pare ca la Vanju Mare e un terroir perfect pt acest soi; daca l-ar combina cu ceva Grenache, cred ca ar iesi ceva si mai complex.

Remarc totusi o chestie oarecum haioasa: la noi incepe sa prinda spuza Syrah/Shiraz-ul fix cand pe pietele externe aceste vinuri au inceput sa cada in dizgratie :)) Si pt asta trebuie sa "multumim" australienilor :)

Mihnea Mironescu spunea...

Eu imi amintesc ca am incercat acest vin la avanpremiera vinurilor de la raft organizata de Vinul.ro la Casa presei libere anul trecut. Erai si tu acolo. Si impresia a fost de vin bine lucrat, cam baricat, si absolut fara tipicitate. Imi aduc sigur aminte ca si Claudia Pendred (care scrie pe portalul lui Jancis Robinson) a avut exact acelasi comentariu.

Parerea mea este ca daca-l ai, bucura-te de el, daca nu, nu-l cauta, pentru ca poti gasi alternative mai reusite de Shiraz (chiar si) la banii astia.

George Mitea spunea...

Dragilor, parerea mea despre tipicitatea de soi este clara in aceste timpuri postmoderne. Nu prea-s genul care sa caute "shirazul" din shiraz, desi am o satisfactie cand nimeresc unul ca la carte. Si Ciprian, asa e, ciudat cum shirazul revine in nord dupa ce la resuscitat sudul.

Ciprian spunea...

Revine acolo unde-i este locul de drept :) Nu prea sunt de acord ca australienii au resuscitat soiul. Pur si simplu l-au preluat, l-au pus pe steroizi, l-au facut o bomba alcoolizata la greu si au profitat de trend-ul crescator inspre acest tip de vinuri.

Dar e bine ca se revine asupra Syrah-ului din climatele racoroase, unde se nasc vinuri mai echilibrate si mai fresh. Chiar si in Australia au inceput sa fie preferate Shiraz-urile din climate mai racoroase, gen Margaret River. Cele de Barossa au scazut puternic din popularitate pt ca bombele de fruct deja incep sa oboseasca gusturile multora:)

Andrei spunea...

Este un vin reusit, după parerea mea, chiar daca ii lipseste tipicitatea, cei de la Oprisor trebuie apreciati pentru vinurile interesante pe care le scot an de an. Observ ca in ultima vreme, shirazul il folosesc pentru cupaje destul de reusite precum Smerenie, Passarowitz, Fragmentarium. Un vin care merita incercat.

Catalin Gligan spunea...

Probabil gandesc inca in liga mica. Nu-i nimic, am inca timp sa cresc. Prima intalnire cu Shirazul a fost (va reamintesc ca sunt in liga mica) cu Sunrise-ul chilian. Si mi-a placut mult. La pretul lui pana acum nu am gasit concurent, cei drept nu am indraznit inca in liga de prin preajma lui 40 ron. Te rog sa imi spui ce parere vei avea despre el George, atunci cand te vei intalni cu el (daca nu cumva ai si facut-o deja). Two Ocean-ul Shiraz mi s-a parut departe (desi nu am considerat ca am aruncat banii nici pe el). Insa Soft and Fruity Red-ul lor mi-a placut cu mut mai mult (scuzata fie comparatia deplasata).

Catalin Gligan spunea...

Idiotu de mine a uitat esentialul. Povestea e minunata. La dracu, o sa cumpar vinu' ...

George Mitea spunea...

In sfarsit! A naibii curatenie de pasti!
1. erata: comentariului meu precedent ii lipseste o "-" undeva.
2.
@ Mihnea: asa e cum spui, imi amintesc episodul, am citit in prealabil si pe blogul tau ce parere ti-a lasat. Cu toate astea, din punctul meu de vedere daca o feteasca s-ar dovedi un merlot minunat, nu m-ar deranja prea tare. Iar cu vanilia nu am nimic. Imi place chiar si inghetata!
@ Ciprian: ma rog, stiu si eu, pana la invazia australiana nu prea murea lumea dupa shiraz. Sau sunt eu prea tanar:) Apoi faptul ca vinurile devin mai sobre se datoreaza ca dupa ce "bombele" au convertit oameni normali in bautori de vin :), acestia au devenit mai pretentiosi, mai cunoscatori. E o idee...
@Andrei: sunt de acord cu tine, fac o treaba buna, dar la un pret. Diferenta intre merlotul Maiatru si La Cetate este imensa, dar si pretul e mai mult decat dublu. Iar shirazul e evident pretabil la cupajare.
@Catalin: stai linistit nu exista liga mica! Sau daca ar fi, as fi nevoit sa recunosc ca si eu joc in ea:) Eu m-am ocupat intensiv de varietatile romanesti (am baut chestii de o atrocitate extrema), si nu de multa vreme "mi-am vandut tara"!
Uite ca Sunrise mi-a scapat, desi l-am vazut de multe ori. Dar nu m-ar mira sa fie ok. Vinurile chiliene au un raport pret/calitate superior celor romanesti (cel putin). O sa-l incerc cu proxima ocaziune. Catalin, merci de apreciere, aproape rosesc. Ar trebui sa ma apuc de scris contraetichete:)

Anonim spunea...

esti dat dracu doctore.

iata un blog care ia viata in serios.

revenind la subiect, nu prea am dansat cu Shiraz, dar l-am incercat pe cel de la Recas, care mi s-a parut decent. si mai ales sotiei, ceea ce uneori merita toti banii.
daca tot vorbim de probleme de familie, astazi, in prima seara de cand a venit soacra la mine in vizita am deschis in mod cu totul provocator o vin spaniolesc despre ale carui origini nu pot afirma decat ca este denominacion de origen din 2005. vinul este ca o femeia spanioleasca, si urata si focoasa in acelasi timp, insa ceea ce vrea sa subliniez este ca are marea calitate ca face prezenta socrilor usor suportabila. in acest sens, mi-as permite sa sugerez o discutie despre momentele grele si cele mai bune vinuri pentru a le veni de hac.

Costel

Catalin Gligan spunea...

Imi place cum ataca problema Costel. Care va sa zica vin de parastas, de cununie, de dezlegare de cununie, de botez, de scos dracii, de curatenie de pasti, de lasat de fumat (aici George mi-a prescris un tratament ineficient), de intrare in somaj tehnic si ce o mai fi. Marturisesc (am mai facut-o in alt post) ca, la modul foarte serios, Soft&Fruity Red de la Two Ocean mi-a ridicat moralul mereu (e totusi un vin ieftin si fara pretentii, dar intotdeauna jovial si pus sa te amuze). Montepulciano D'Abruzzo Casa Dalmonte cred ca se preteaza cu 7 zile inainte de mers la dentist (iti raman toti banii de care ai nevoie sa il faci pe specialitul dentar un om instarit). Si el creste increderea in fortele proprii si aduce bunastarea in bugetul familiei; deci se aplica cand stai prost cu nervii vazand cate prostii a pus in cosul de la mall sotia. Cu socrii in vizita e o problema grea (nu ma pronunt; poate Shirazul Sunrize ori Feteasca Neagra de la Oprisor sunt indicate sa panseze ranile sufletului). Despre vinurile spaniole, ca tot veni vorba, Sangre de'l Torro l-a anihilat cu doua propozitii scurte George intr-un post anterior (pe motiv de platfus parca). La mine a functionat totusi la dezlegarea de cununii (sau ma rog, ce inteleg eu din asta; adica a apropiat-o de mine pe sotie cand era cununata cu inchiderea de luna la banca si nu mai ma baga in seama). Atunci mi s-a parut ca are o neasteptat de fina evolutie (dar poate ca asta nu e neaparat o calitate) si nu i-am reprosat nimic . Or mai fi si alte tratamente.

George Mitea spunea...

Disclaimer: Socrii nostri sunt niste oameni minunati. Noi aici vorbim despre alti oameni, care nu traiesc la noi si care n-au nicio legatura cu noi sau cu ei:)
Ok: eu cred ca la vizita socrilor (cu care nu prea te intelegi), trebuie un vin extrem de tare, deoarece nu poti bea mult, ca te iau la ochi. Ca sa para si mai tare trebuie sa fie rosu. Trebuie sa nu fie scump, pentru ca vinul cumparat e un capriciu. Ar trebui sa fie si un pic amarui, ca sa nu-l dai pe gat din prima(asa cum ai fi tentat sa o faci, avand in vedere...) Cu acestea fie spuse, as concluziona ca vinul perfect la intalnirea cu socrii este fie Feteasca Neagra Maiastru(14%, daca-mi amintesc bine) fie daca sunteti bogati, iar suta de lei devine 100 de euro- un Amaronne. Ar fi mai multe vinuri straine, dar socrii nu sunt straini- sunt de-ai nostri...Ah, in caz ca aveti probleme cu tensiunea si nu puteti bea vin rosu, recomandarea ferma este o zghihara de Husi, vin sec(dar sec, nu gluma...) ieftin si mizantrop, care o sa le stea in gat!

Catalin Gligan spunea...

Eu cand vreau sa fluier, fluier!

Ma obsedeaza publicitatea din jurul acestui film (ultima oara era promovata premiera pe o cutie de pizza de la Trenta), sper sa nu ma dezamageasca ca multe alte filme romanesti excesiv de mediatizate. Sa ma ierte George si precinstitii cititori pentru firea mea nestatornica, majoritatea posturilor mele sunt divagatii ample de la subiectul dezbatut. Ca atare, ca tot veni vorba de Zghihara de Husi, vroiam sa il intreb pe George care e cea mai putin bicisnica optiune de pe piata. Am acasa versiunea Romanian Vinecellars - Speed SRL (chiar ca merita schimbata la registrul comertului denumirea entitatii juridice, asa cum bine a mai spus George cu ocazia testarii unei Babesti, parca).
Vroiam sa stiu daca sa o asortez cu melodia lui Alice Cooper - Poison sau daca trebuie caut Twist in my Sobriety a Tanitei Tikaram. Diseara o incerc oricum. Am testat in prealabil o alta versiune, Zhihara de Husi si ea (dar, am uitat care ... ma intreb oare de ce).

George Mitea spunea...

Apropos de film, ma intreb daca titlul are vreo legatura cu filmul, sau doar au dat peste sintagma asta cu vino'n'coa', si ca un schizofren care repeta obsesiv aceeasi chestie, n-au putut scapa de ea decat pasand-o in spatiul public.
Despre zghihara, si eu cred ca de incercat sunt doar doua: cea de la Metro (romanian winecellars)cea mai recenta(cred ca 2009 nu e de gasit inca, desi am citit ca si-au relansat gama acum cateva saptamani), si cea Monser. Cele facute de Vincon(7 Pacate) si Speed(sub marca proprie) sunt antice si de demult oxidate. Eu cred ca zghihara e un vin de masa, de unul singur e cam "rau". Peste cu mujdei sau alte mancaruri cu usturoi cad foarte bine.

Catalin Gligan spunea...

Sper sa nu vorbesc cu pacat, dar cred ca are aceiasi legatura cu filmul pe cat o are pizza cu acelasi nume din meniul Trenta. Ea exista, laolalta cu promotia aniversara 1+1 gratis (valabila pana la 31 martie valabila cu codul de pe Facebook). Nu :) nu lucrez acolo. Insa daca va e foame si alta solutie decat pizza nu exista apelati cu incredere la cod (am zis eu cu gura plina). M-am razgandit, aman Zghihara pe alta data, alerg diseara sa iau Merlotul Castel Starmina (in pliantul Mega Image e 14 ron).

Costel spunea...

Sigur, George are dreptate, iar eu vorbeam de socrii arhetipali, ca idee. insa recomandarile si solutiile trebuie sa fie cat se poate de concrete.
Vad ca George a abordat frontal problema si zic ca e o solutie. Ma intreb daca nu exista si alte cai, de exemplu aceea care te face chiar sa te simti bine cu socrii (sau nenorocirea in general...), care te transforma si te face un om mai bun.
si particularizarea lui Catalin e tentanta. chiar daca o iei in alte sensuri. De ex. ce merge la un joint? daca mai merge ceva. sau la pescuit (aici eu sunt pentru sprit usor si rece de vara). ce merge sa bei intr-o seara romantica cu prietena ta? sau ce merge intr-o seara palpitanta cu prietena prietenei tale? si altele la fel de frumoase.