As spune ca acesta este un vin romantic. Cum a ajuns exact termenul, din curentul literar si artistic cu acelasi nume, sa esueze intr-un cliseu continand lumanari parfumate, lumina difuza, Barry White, etc., nu-mi dau cu exactitate seama. Romanticul era un emo al sfarsitului de secolul 18:) Daca ne gandim la Goethe, Holderlin, Novalis, Tieck, Schumann si Chopin, nu prea ne inspira o exuberanta a iubirii. Majoritatea expira un sentiment de pierdere, de inadaptare, o melancolie dupa o ucronie/utopie. Sau ganditi-va la Eminescul nostru, acest "ultim mare romantic" cum ne-au invatat in scoala, adica un fel de eufemism pentru un defazaj cultural de cel putin 50 de ani. Contemporani cu Eminescu sunt Rimbaud, Whitman, sau Nietzsche, oameni considerati ca facand parte din contemporaneitatea culturala, in vreme ce al nostru infasurat in manta-i face parte cultural, nu cronologic, din modernitate (anterioara contemporaneitatii). Dar hai sa-l luam pe poetul nepereche ca model: nu inspira poeziile sale un sentiment de tristete, melancolie, de dor si jale? Nu sunt ele de tipul "ce mult te-am iubit", cu accentul pe timpul trecut? Ba da. Si atunci cum se asorteaza asta cu Valentine's Day? Ar rezulta ca cea din urma ar fi o sarbatoare a sinucigasilor, a adormitilor pe calea ferata, si nu a cuplurilor fericite...
In fine, ce doream sa spun despre acest vin foarte bun si usor mizantrop, din Chile, Casablanca Valley (na', ca nu se poate scapa de "romantismul" hollywoodian:), este ca nu prea merge in doi. Merge de unul singur, cu regretele pe masa, cu supradozaj de nostalgie (din greaca de la nostos si algos), adica "durerea intoarcerii" intr-un trecut paradisiac, lipsit de griji, de asteptari, un trecut plin de viitor...Sau poate sunt prea egoist!
La deschidere vinul se prezinta furtunos (de unde sturm und drang!), frizzante, caracteristica care se stinge in cateva minute, lasand loc unei aciditati bine integrate, ca si alcoolul (13,5%). Are o culoare galben-verzuie, tipica, un nas delicat de flori de tei si un gust intens, dar subtil, echilibrat. Are corp, aduce cu mai toate citricele imaginabile, dominant de grapefruit, si secundar mandarine, dar si alte fructe cum ar fi mar verde si kiwi copt. Finalul este intens, de grapefruit, aproape de identic, lasa pe limba o trecere durabila de ciocolata amara. L-as plasa la aperitive si in randul aperitivelor. Excelent!
85/100 pct. 26 lei
PS. De obicei, nu remarc importatorul, pentru ca nu ma intereaza lantul trofic care a adus licoarea din viscerele altor continente la mine pe masa. De data asta, fie si numai pentru delicatetea de a imprima eticheta in limba romana, dar si pentru ca este editorul excelentei carti Povestea Vinului de Hugh Johnson, iata-i: Vino Vero, din Cluj!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu