Atlas etnobotanic cu Merlot 2007 "Emeritus" Cramele Rotenberg

Orchidaceae Emeritus (sau Floarea Mierlei in denumirea populara) este o specie rara de planta din familia monocotiledonatelor. Planta in sine are radacini lungi si subtiri care se rasfira in jurul ei. Aspectul florii este rosu inchis, cu reflexii purpurii, coloratura menita a atrage interesul prazii, pentru ca, fapt mai putin cunoscut, Orchidaceae emeritus este responsabila pentru decimarea speciei de mamifere mici si mijlocii- diogenus blogus.

In fapt, atrasi de culoarea deosebita a florii si mai ales de mirosul cu volatili puternici, precum si alte arome agreate de victima, cum ar fi cel de miere, must, visine, piele si prune uscate, diogenus blogus se apropie de floare, aplecandu-se in pistil fermecat de aromele deosebit de placute ale plantei, moment in care aceasta isi inchide petalele dotate cu asperitati deosebit de dure, taninoase, dispuse radiant inspre interior, si inghite la propriu victima. Instantaneu, planta secreta un ser dens, cu aciditate mare si cu puternica aroma de fruct dulce amintind de cireasa si visina, care ataca sistemul nervos central al prazii, lasand-o incapabila de a se apara.

Indigenii din Insula Cepturionis, habitul natural al plantei, sunt cunoscuti pentru sacrificiile de diogenus blogus, in scopul venerarii plantei pe care o considera cea mai mare zeitate a lor. Astfel, este documentat ca in urma digestiei prazii, planta emana un reziduu lichid foarte apreciat de localnici si utilizat in ritualurile lor. Daca ar fi sa ne luam dupa insemnarile postume ale exploratorului Giorgios Oinologos, primul cercetator al Orchidaceae Emeritus, lichidul recoltat are un gust incredibil de persistent, si pe fondul unei astringente iesite din comun aminteste de gustul visinei din visinata. Planta incepe sa se bucure de o mare popularitate in randul iubitorilor de flori din intreaga lume, putand fi- in conditii de microclimat controlat, la aproximativ 18 C- cultivata chiar si in apartamentele de bloc. Totusi, o mai mare atentie este ceruta de la proprietarii de animale de talie mica.


Merlot 2007 “Emeritus” Cramele Rotenberg, Ceptura, single vineyard- Dealul Stelus, 4000 de sticle, pret: 100 lei.

Mostra primita de la producator.

Rosu sec, 13,4 % alc., oenolog Liviu Grigorica

Culoare- rosie-rubinie intense cu reflexii purpurii

Miros: aminteste de brunello, glicerios, mieros, must, puternice arome florale, piele.

Gust: puternic taninos, corpolent, paralizant, cu mult fruct (cireasa, visina, pruna), si note de lemn bine ascunse (vanilie, condiment)

Final: pe fondul astringentei, care de aceasta data nu e un defect, postgustul este lung, amintind de visina din visinata, deci si un pic etilic, dar nu foarte deranjant, smochina uscata.

Memorabil, profund, fara mare varietate aromatica, nu veti gasi zeci de arome. Dar are o structura absolut fabuloasa, e un vin eveniment. Pot spune carcotasii ce vor despre pubelele in care fermenteaza vinul, daca rezultatul e atat de spectaculos, n-ai ce sa mai spui.

90 pct.

PS: intr-adevar nu am gustat acest vin la standul Rotenberg de la Goodwine. Mi-as fi amintit de el, cu siguranta.

16 comentarii:

alibus spunea...

apropo de inspiratie ...

George Mitea spunea...

ne loveste rand pe rand:)

fromgrapestowine spunea...

George eu nu as zice "note de lemn bine ascunse (vanilie, condiment)" din contra mi se pare destul de pronuntat lemnul. Mai bine il puneau pe foc ca si asa a venit iarna nu vezi ;)

George Mitea spunea...

Cosmin, marturisesc ca si eu am ramas dupa Goodwine cu aceeasi impresie. Dar vinul din sticla de ieri seara a fost altceva, mi-a lasat o impresie foarte buna. Si chiar nu mi s-a parut lemnul a fi prea evident. Sa n u crezi ca nu mi-am pus probleme de constiinta, na' sticla primita de la producator, etc., dar daca asta am simtit, asta am scris. Acu' stii cum e, costa 1 mil, ceea ce e prohibitiv pentru multi, dar in afara de asta are acea "greutate" pe care o iubesc intr-un vin. Astept cu nerabdare alte pareri despre acest vin.

sunmirror spunea...

Hopa! trebuie sa-mi tin pisica in alta camera cand l-oi desface. Ma rog, inca nu-l am, dar milionu' e pus deoparte.

Misa Rotenberg spunea...

Nu ma pot abtine sa nu multumesc si sa nu apreciez un astfel de articol. Ca sa va fac sa radetzi si sa intelegeti ca aveti de-aface cu o minte patrata de inginer (pe care se pare ca Bachus il iubeste si de cand in cand trimite mesaje prin el)am cautat in wikipedia orhidaceea emeritus si diogenus blogus. Negasindu-le, mi-a picat fisa. Saru-mana conasule inca o data, si zau ca ma simt putin stingherit. A propos, ideea vinului e a lui Liviu Grigorica, A propos 2, inainte de am deschis internetul , am deschis o sticla de Emeritus. Recomand aerisirea viguroasa a vinului. Nu va speriati de nasul volatil de la desfacutul sticlei: prin aerisire el dispare. Paradoxal, dar toate vinurile de pe dealul lui Stelus au o volatila ridicata, care dispare dupa aerisire. A propos 3 , au inceput sa-mi placa vinurile mai putin baricate. Se vede ca si eu mai evoluez. A propos 4, la Goodwine a fost asa o nebunie, incatorice degustare era nerelevanta. A propos 5, sunt aproape de finalizarea unui conac destinat degustarilor. in primavara, cand da frunza, vreau sa-l inaugurez cu voi bloggerii. Sarbatori fericite, cu vin bun, voie buna, an bun.

George Mitea spunea...

@sunmirror: :)
@Misa Rotenberg: mie mi-a placut foarte mult. Acuma intreaga seara a fost reusita, si vinul si-a jucat partea. Intr-adevar, aerat se deschide. Cat despre conac, spor la treaba, ca de vizitat are cine:)

George Mitea spunea...

Si , desigur, sarbatori fericite tuturor!

Anonim spunea...

Duminica trecuta, in drum spre Buzau si dupa ce gasisem inchis Conacul dintr Vii, Conacul Urlateanu si Crama Bazilescu o forfota de iarna timpurie dadea semne la Cramele Rotenberg ca macar de leac putem sa ne doftoricim si noi cu un vin, din pacate raspunsul a fost sec:"numai de la Bucuresti puteti cumpara vinul!"Am plecat fluierand a paguba oenoturistului roman in speranta ca poate o sa se intample si la noi sa ajungi sa poti lua un vin direct de la producator fara sa fii bloger sau sa suni cu 3 zile inainte, in fond noua vreti sa ne vindeti vinurile, nu?

Cu stima
Catalin Dumitu

George Mitea spunea...

@Catalin Dumitu: Ce sa va spun, e regretabil. E o problema care nu apare doar aici ci mai peste tot. Foarte putini au magazine de desfacere. Poate si lipsa turistilor sa fie cauza. Inca e exotic la noi. Cramele inca nu se concep pe sine ca fiind si obiective turistice. Poate si ziua de duminica sa fi fost de vina. Apoi, sa stiti ca multi producatori vand direct de pe site, deci puteti lua direct de la ei. Uneori e de ajuns un telefon. E drept ca multi o fac doar la bax, ceea ce nu-i tocmai corect avand in vedere posibilitatile consumatorului roman, dar asta-i o alta discutie. Totusi, in cazul de fata din moment ce d-l Rotenberg zice ca la primavara se va construi si un conc, putem presupune ca va exista si un loc de unde se va putea cumpara vin.

Rares spunea...

L-am gustat la Goodwine si, culmea, nu mi-a placut absolut deloc... baricat in exces, mi s-a parut vulgar si lipsit de orice urma de personalitate. Si eu care eram, intr-un fel sau altul, eram "placut" legat de Rotenberg, am fost dezamagit, chiar foarte!

George Mitea spunea...

Rares, avand in vedere ca si eu l-am gustat la Goodwine si am ramas la fel dezamagit de notele dominante de lemn, am fost cu atat mai surprins de vinul pe care l-am gustat acasa. Zilele astea a scris si Radu Rizea despre el, si remarc cu oarecare satisfactie, e cam tot pe-aici.

Misa Rotenberg spunea...

Vinul meu se poate cumpara de la crama. Avem punct de desfacere legal cu "casa de marcat fiscala" si tot tacamu'. Se vede ca nenea Eugen, nu era pe-acolo si baietii care munceau in curte, in stilul lor caracteristic, s-au spalat de raspundere. Pacat ca "anonimul" Catalin Dumitru nu a sunat la unul din telefoanele de contact caci Eugen ar fi instrunit (sic) pe unul din lucratorii sai sa-i arate vizitatorului crama si sa-l omeneasca cu o sticla doua de vin, asa cum facem deobicei cand nu avem casa de marcat la indemana.

Anonim spunea...

Domnule Rotenberg,

Am venit, am vazut, am plecat fara vin...telefon sau nu...nu stiu daca mai calc.O sa cumpar in continuare vinul din Bucuresti sa ma invat minte sa mai vizitez crame si sa-mi busesc planetare pe drumuri de tara, asta pana terminati faimosul conac :)

Domnule Mitea,

Aveti dreptate, puteam cumpara de pe site, dar avand totusi acest drum planificat si nefiind nevoit sa-l parcurg in timp record mi-am spus ca ar fi interesant sa deviez putin sa fac o comparatie, care s-a dovedit pana la urma nefericita, cu alte zone viticole ale Europei.
La Conacul Urlateanu mi s-a parut oarecum amuzant raspunsul portarului cum ca ei au program de luni pana vineri de la 9-17, ca la (fosta) APACA!

Cu stima,
"anonimul" Catalin Dumitru

Ciprian spunea...

@Catalin,

Problema vizitelor la crama am semnalat-o si eu pe al meu blog :) De fapt, mi-a fost semnalata de un prieten. Interesant ca la Urlateanu ti-a fost dat motivul orelor de program; prietenului meu i s-a comunicat ca nu se fac vizite in grupuri mai mici de 10 persoane :)) Din pacate, asa se intelege pe la noi turismul viticol...

Misa Rotenberg spunea...

Domnule anonim Catalin Dumitru, chiar ca imi pare rau. Va rog trimiteti-mi adresa dvs postala si telefonul(numarul, nu aparatul) la mihail.rotenberg@rotenberg.ro ptr a va putea trimite cadou de Craciun sticlele pe care ar fi trebuit sa le luati de la crama. Cat despre planetare, drumul nu e asa de groaznic daca o iei pe sosea. data viitoare ne sunati si poate o sa am placerea sa va cunosc personal. Cineva care-mi cumpara vinul la magazin si pe deasupra trece si pe la crama imi face cel mai mare compliment si ma indatoreaza. Nu vreau sa ramana cu un gust neplacut. La multi ani tuturor, sanatate si prosperitate.