INTERVIU. 7 intrebari pentru Oliver Bauer

Sunteti omul care “stapaneste” (engl. “masters”) vinurile celei mai punctate crame din Oltenia- Agricola Stribey (dupa evaluarea revistei Vinul.ro). Feteasca regala, Cramposia, Negru de Dragasani sau Novac sunt marci inregistrate printre iubitorii de vin din Romania. Asa incat spuneti-ne care este portretul unui vin de calitate?

Eu nu “stapanesc” vinuri deoarece cred cu tarie ca asa ceva nu este posibil. Sa ne gandim la recolte ca 2005 sau in unele regiuni si 2010. In astfel de momente iti dai seama cam cat de neajutorati si mici suntem daca “mama natura” nu ne da o mana de ajutor. Astfel incat ceva mai multa modestie din partea winemaker-ilor este indicat uneori. Nu stiu daca exista un consens in privinta calitatii. Cel putin in Romania ecuatia simpla “mult zahar/alcool/culoare=calitate ridicata” pare a fi inca valida. Unii pot considera un vin alb sau rose de aproape 15% alcool (si in curand poate peste??) plus ceva zahar residual ca sa “sustina” ca un vin de inalta calitate. Acelasi lucru se intampla si cu vinurile rosii. In acest caz o culoare ceva mai neagra decat rosu este foarte folositoare daca vrei ca vinul tau sa fie considerat de calitate inalta. Ei bine, gusturile nu se discuta. Oamenii sunt diferiti si asa sunt si preferintele lor. Astfel incat nu pot sa vorbesc decat despre mine insumi. Portretul sau definitia vinurilor “mele” este destul de simpla. Ele trebuie sa fie pure, bine si natural echilibrate, cu cat mai putina influenta tehnologica posibil si, cel mai important, ele trebuie sa arate caracteristicile anului, ale strugurelui si ale regiunii, si doar acestea! M-am saturat de vinuri “adaptate” si in majoritatea cazurilor destul de plictisit de ceea ce considera bun cativa lideri de opinie faimosi. Un vin de calitate trebuie sa-si arate originea, caracteristicile si nu ceea ce un specialist de marketing cere de la tine. Nu conteaza daca vorbim despre un vin mai ieftin (dar nu de duzina) sau unul foarte scump, un vin usor de vara sau un rosu greu. Toate pot fi foarte plictisitoare sau pur si simplu mari, de calitate inalta. Ca sa obtin vinuri interesante, pline de caracter, este esential pentru mine sa inteleg inainte de toate fiecare soi in parte. Ce prefera, care sunt reactiile lor si de ce au nevoie in ce priveste solul, micro-climatul si conditiile climatice. Cum sa le ajuti pe parcursul diferitilor ani (ani diferiti=cerinte diferite), cum sa previi monocultura si sa imbogatesti simbioza naturala? Si cand vorbesc despre sustinerea platelor nu discut despre “rasfatarea” lor cu irigatii, prea multi fertilizatori sau orice altceva, ci despre cum sa lucrezi si sa traiesti impreuna cu ele. De asemenea, important este sa decizi ce tip de vin doresti sa obtii din fiecare varietate sau vie. Aceasta decizie trebuie luata inaintea taierii viei si nu inainte de recoltare sau chiar dupa fermentatie. Este nevoie de multa experienta pentru a aduna toate acestea impreuna intr-un mod pozitiv, si de asemenea trebuie sa investesti multa sudoare, pasiune si energie, ani la randul daca nu zeci de ani. Desigur ca va trebui sa faci fata dezamagirilor si esecurilor, dar daca vei reusi o sa obtii ceea ce eu numesc „vinuri de calitate”.
Exista prejudecata printre iubitorii vinului din Romania ca vinurile din soiurile autohtone sunt mai greu de produs decat cele din soiuri internationale. E adevarat?
Priviti lucrurile gresit. Oamenii care gandesc in felul acesta confunda „a produce” cu „a vinde” sau cu „a intelege”. Aproape oricine poate spune pe de rost ce atribute trebuie sa aiba de exemplu un Cabernet Sauvignon (pur sau in cupaj) modelat international, datorita unor idoli faimosi dintr-o anumita regiune din Franta. Chiar si cineva nu atat de implicat in lumea vinului a auzit despre acele vinuri si le considera un etalon. Asa incat daca lucrezi cu aceste soiuri si cu stiinta (adunata pe parcursul deceniilor) a acelora care reprezinta „varful” s-ar putea sa obtii o copie mai mult sau mai putin reusita a acelor originale, copii care datorita stilului si comparabilitatii sunt mult mai usor de explicat (si de vandut) (cuvant-cheie: „WorldWine”- „Vin international” ). Pe de alta parte daca lucrezi cu soiuri autohtone in cele mai multe cazuri tu SI clientii tai nu veti avea un etalon pentru a va compara vinurile. Si acesta situatie poate fi foarte grea la inceput. Foarte grea deoarece, ca si consumator, trebuie sa ai incredere in propriul gust, iar ca si vinificator trebuie sa ai incredere in propriul gust, propria experienta si propriul instinct. Imi amintesc foarte bine primele mele contacte cu Cramposia Selectionata sau reactiile cauzate de premiera noastra- prima Tamaioasa Romaneasca vinificata in sec. Daca as fi ascultat ceea ce in special „profesionistii” mi-au spus in legatura cu aceste soiuri/vinuri, Stirbey ar fi produs astazi inca un alt Chardonnay in dauna acestei valoroase varietati-Cramposia Selectionata- iar Tamaioasa Romaneasca nu ar fi fost capabila sa arate ca poate fi mult mai mult decat un vin dulce. Acestea sunt doar doua exemple dintre multe altele, si cu siguranta in viitor vor fi si mai multe exemple. Sa sustii ca soiurile autohtone sunt mai greu sau prea greu de produs poate fi de inteles pentru marii producatori cu un volum anual mare de sticle. Pentru cramele mici si mijlocii pare a fi doar o scuza pentru a cauta o cale mai usoara sau din alt punct de vedere- o lipsa de curiozitate. Pentru mine insa adevaratii vinificatori (si iubitori de vin) sunt una dintre cele mai curioase specii de pe Pamant. Pentru ei ceva nou sau necunoscut este o provocare, o placere si nu o povara. Si in final, iubitorul de vin Oliver Bauer vrea sa cumpere originalul si nu o copie a lui. Prin urmare, si vinificatorul Oliver Bauer vrea sa vinifice originale si nu copii.
Critici de vin precum Robert Parker sau Hugh Johnson au prezis la un moment dat ca Romania ar putea fi „the next big thing” in industria vinului. Credeti ca se va intampla asta vreodata?
Nu trebuie sa fii un vizionar (sau un Parker/Johnson) ca sa prezici ca Romania detine un mare potential pentru cresterea vitei de vie. Trebuie doar sa ne uitam inapoi in istorie. Pana la al doilea razboi mondial vinurile romanesti au fost foarte apreciate. „Intai fapta apoi vorba!” Dar aici rezida marea problema. In afara Romaniei, vinul romanesc este considerat a fi ieftin, in principal rosu si dulce. Dar desigur sunt si multe alte probleme si lipsuri. Ce constituie vinul romanesc? Ce il face special si ce il diferentiaza de altele? In opinia mea adevaratele comori cum ar fi tipicitatea si soiurile locale sunt inca prea putin puse in valoare. Pentru a avea succes in viitor trebuie sa ne concentram mai mult pe plusurile noastre adevarate si autentice si sa dezvoltam intr-un final un profil al vinurilor romanesti. Dupa toate acestea sunt sigur ca Romania va reveni in pozitia si la aprecierea pe care o merita. Dar e cale lunga pana acolo.
Care este varietatea romanesca cu cel mai mare potential?
Nu vreau sa fac o lista acum, deoarece marea majoritate a soiurilor autohtone nu au avut inca sansa de a-si arata adevaratul potential si de multe ori sunt plantate pe un sol si in conditii care nu sunt optime pentru ele. Acest neajuns precum si o maniera de vinificare „la indigo” nu pot manifesta si arata adevarata valoare a acestor soiuri. Dar in locul potrivit si pe maini bune si profesioniste toate aceste vechi si istorice soiuri detin un bun potential in regiunile traditionale. Problema consta in faptul ca trebuie doar sa acceptam ca soiuri diferite din regiuni diferite rezulta in vinuri diferite cu caractere si expresii diferite. Trebuie sa le permitem sa fie in felul lor propriu si nu sa le modelam dupa forma la moda. Dar daca continuam sa mergem pe acest drum (soiurile vechi, autohtone afara- si in locul lor soiurile internationale), in curand aceasta intrebare va deveni oricum invechita.
Stiu ca sunteti unul dintre rarii vinificatori care crede intradevar in terroir. Este un loc pentru vinurile de terroir in industrie astazi sau e doar inca un cuvant gol de marketing?
De ce „rar”? Oficial suntem foarte multi. Dar pe de lata parte ai dreptate. Multi producatori folosesc acesta expresie doar ca un instrument de marketing si prin urmare majoritatea oamenilor(inclusiv eu) am tot obosit sa auzim aceeasi veche poveste. Trebuie sa intelegem ca Terroir-ul este mult mai mult decat solul sau micro-climatul. Daca vad, de exemplu, un specialist mestecand o farama de pamant si pretinzand ca poti regasi acelasi caracter in vinurile lor, ma vad nevoit sa rad. Terroir-ul te ajuta pe tine, viticultor/vinificator, doar daca esti dornic sa te incluzi in el, sa-l respecti/sa-l intelegi si sa devii o parte din el. Asa incat, desigur, ar fi loc de o mai mare aplecare spre terroir din partea vinificatorilor. In vremurile noastre oameni vorbesc de terroir dar de fapt pentru ei cel mai important lucru este vinificatorul, artistul. Dar daca vrei sa ai vinuri de terroir, noi ca vinificatori trebuie sa ne dam un pas in spate si sa realizam ceea ce suntem: doar o parte din „echipa”. Uneori mai mult, alteori mai putin importanti, dar intotdeauna doar o parte. Clientul pe de alta parte nu beneficiaza cu necesitate in mod direct de Terroir. Poate primi un vin pe care sa-l aprecieze, dar nu e nimic sigur. Asadar ecuatia terroir=calitate nu are mare insemnatate pentru consumator si de asemenea, nu este punctul lor- doar suna bine, atat. Ceea ce discutam cu adevarat aici este daca exista un loc si o deschidere din partea consumatorilor pentru vinuri cu o anume semnatura, stil, caracter si tipicitate. Si raspunsul este: Da, desigur !!
Ar fi bine ca enzimele, acizii si alte substante sa fie interzise in productia de vin?
De ce? Cine te forteaza pe tine ca producator sa folosesti toate acestea sau cine te obliga pe tine- clientul- sa cumperi produsul final? Nu-mi place daca statul trebuie sa normeze totul prin legi. Noi ca adulti responsabili ar trebui sa fim capabili sa decidem singuri ce sa consumam si ce nu. Informeaza-te si daca nu poti obtine informatiile necesare sau daca nu ai incredere in ce-ti spune producatorul, atunci nu cumpara. Cel putin pentru mine functioneaza.
Numiti un vin romanesc (altul decat unul dintre vinurile dvs.) de +90 puncte. Daca exista.
Eu nu pretuiesc vinurile in puncte, dar exista un vin mai vechi care m-a impresionat deja de cateva ori. Un Merlot de Dealu Mare din 1980, depozitat in pivnita din Palatul Stribey. Din pacate nu stim sigur cine l-a vinificat si unde. Desigur acest vin este acum la sfarsitul cercului vietii si sunt diferente mari intre o sticla si alta din cauza dopurilor proaste. Dar din sticlele bune acest vin arata inca tot ce astept de la un premier cru. Tipicitate, individualitate, eleganta, perfect echilibrat puternic (in ciuda a doar 12 vol. %) si creeaza acel sentiment de „mai da-mi un pahar”. Un vin care dovedeste ca avem potentialul- trebuie doar sa re-invatam sa-l folosim.
D-le Bauer, va multumesc pentru interviu.
Germanul Oliver Bauer (n. 1974) a absolvit cei trei ani ai scolii vocationale din Heilbronn, Württemberg, cu specializarea viticultor/vinificator. Sa zicem doar ca sistemul german de educatie este oarecum diferit de al nostru (este un sistem “dual” care imbina cursurile cu lungi stagii de practica). A mai studiat si practicat la Weingut Fürst zu Hohenlohe (2 ani), Öhringen, Württemberg and Weingut Schwarzer Adler Franz Keller, Oberbergen (1 an), Baden.

Pentru a obtine calificarea in scoala secundara a lucrat 2 ani la Paul Sauer, Escherndorf, Frankonia. A urmat ucenicia ca technician (specializarea viticultura si oenologie) la colegiul tehnic din Veitshöchheim/Würzburg, Frankonia. Apoi, a lucrat un an ca viticultor/vinificator pentru Weingut im Pfülben, Randersacker, Frankonia. Dupa inca un an de studii la acelasi colegiu tehnic din Veitshöchheim/Würzburg a obtinut titlul de “pivnicer” ( ceea ce inseamna o forma superioara de calificare in domeniu). Si sigur, din 2001 pana in prezent, este vinificatorul-sef al Agricolei Stirbey din Dragasani. Oarecum ironic si pilduitor, avand in vedere ca pana in acel moment singura sa legatura cu Romania consta doar in Raluca, sotia lui, el este omul care ne-a readus in atentie soiuri stramosesti aproape uitate precum cramposia, negru de Dragasani si novacul.
Iata mai jos cateva linkuri catre vinuri Prince Stirbey care mi-au trecut prin fata ochilor:

credit foto: Vinul.ro

22 comentarii:

Razvan spunea...

Felicitări pentru acest interviu extrem de bine documentat și de bine scris. Bune întrebările, delicioase răspunsurile - așteptăm , în consecință, un premier cru de la Știrbey. Hai, că se poate!

George Mitea spunea...

Multumesc mult, Razvan. Meritul principal e al lui Oliver Bauer care a raspuns "nemteste":)
Iar de "premier cru", e nitel amuzant. Interviul a fost in engleza si termenul folosit de Oliver a fost "first growth". Intrucat nu exista in romaneste o expresie echivalenta, am preferat termenul "premier cru", care are este mai cunoscut:) Si da, il asteptam cu nerabdare!

Ciprian spunea...

Excelent interviu :)

George Mitea spunea...

merci, batrane:) apropos ce impresie ti-a lasat omul?

feteascaneagrasimerlot spunea...

mi-a placut in special partea despre terroir. o viziune interesanta si sanatoasa

sunmirror spunea...

Foarte misto interviu! :) George, nu vreau sa-ti diminuez meritele, dar Oliver Bauer e un om pe care as putea sa-l ascult toata ziua vorbind despre vin. E unul din cei mai pasionati oameni pe care i-am intalnit (nu vorbesc doar de pasionati de vin) - si asta se vede si in vinurile lui.

Ciprian spunea...

George, complet de acord cu Sorin. Este extrem de jovial si ar putea vorbi despre vin de dimineata pana seara. Ahh, da, si vb excelent romaneste :D

George Mitea spunea...

@feteascaneagrasimerlot: asa-i, omul are principii sanatoase:)
@sunmirror: si din alte articole si interviuri reiese acelasi lucru. Nu se sfieste sa spuna ce are de spus si din tot ce spune reiese pasiunea pentru meserie.
@Ciprian: inseamna ca am facut exces de zel traducand si des-traducand:)

Mihnea Mironescu spunea...

Foarte frumoasa ideea cu interviul, si felicitari si pentru alegerea interlocutorului! Asteptam cat mai multe alte asemenea!

Mihnea Mironescu spunea...

Am un comentariu la raspunsul lui OLiver privind utilizarea diverselor substante in vin: de acord ca nu te obliga nimeni ca vinificator sa folosesti sau nu astfel de substante, insa nu sunt deloc de acord cu a doua afirmatie, consumatorul nu are de unde sa stie cu certitudine ce anume s-a folosit la producerea acelui vin. In acest caz legea nu ar trebui sa interzica folosirea substantelor, ci ar trebui sa oblige la recunoasterea utilizarii acestora pe contraeticheta sau macar pe website-ul producatorului. Abia atunci putem vorbi de transparenta si putem spune despre consumator ca are decizia in propria mana.

Oliver spunea...

Mihnea, sa luam exemplul alimentelor: pe eticheta sunt o groaza de E-uri (si garantat 95% dintre consumatori nu au nici cea mai mica idee ce anume sunt). In plus, cantitatile folosite sunt cele mai importante si modul in care sunt folosite, sau scopul utilizarii lor.
In final trebuie sa ai una sau mai multe surse de incredere de unde cumperi, sau producatori de la care obtii informatii pertinente.
Ideea este nu numai de a da puncte unui vin sau de a spune daca ne place sau nu, ci si de ce anume ne place, de unde provine, cine il produce si cum.

Un producator care nu ofera informatii consumatorului,mai ales daca foloseste substante "manipulante", nu le va oferi nici daca este fortat. Va folosi atunci termeni tehnici, neintelesi decat de profesionisti.

Cum iti explici ca inca exista vinuri contrafacute, desi legea interzice?

Trebuie sa revenim la consumatorul critic, care ii "pedepseste" pe cei care nu sunt onesti sau care nu pun sanatatea consumatorului in prim plan.

Vinul este intotdeauna o poveste :)

Mihnea Mironescu spunea...

Oliver, multumesc pentru raspuns!
Intr-adevar, multa lume nu stie clar ce sunt acelea E-uri, insa stie ca majoritatea sunt daunatoare, motiv pentru care din ce in ce mai multi decid sa nu mai cumpere (sau sa cumpere cat mai rar) astfel de alimente. Nu sunt de acord ca nu ar trebui reglementate legal astfel de lucruri, pentru ca atunci nimeni n-ar mai recunoaste ca le foloseste, nici productorul bine intentionat, nici celalalt.

Este adevarat ca idealul este sa incerci sa legi o relatie cu fiecare producator de la care cumperi un aliment, fie mancare, fie vin. Insa amandoi stim ca asta este extrem de dificil in ziua de azi, cand timpul ne este pus la mare presiune. Si oricum nu prea se preteaza pentru orice tip de aliment, ci doar pentru delicatese. Este destul de straniu sa incerc sa-mi cunosc brutarul, sa aflu ce pune el in paine, de unde-si procura e faina si drojdia, daca acestea sunt din plante modificate genetic sau nu etc. Nu zic ca nu mi-ar place asta, dar cand locuiesti intr-un oras ca Bucurestiul, astfel de lucruri nu prea mai sunt fezabile. Si atunci ma astept ca legea sa-mi vina in ajutor si sa-l oblige pe productor sa spuna clar pe produsul lui daca a adaugat diverse chimicale, in ce cantitati, si cum sunt acele cantitati fata de limita maxima admisibila. Nu cred ca e o utopie, iar cei care incearca sa abuzeze astfel de reglementari prin a se ascunde in spatele unor termeni tehnici, de neinteles, trebuie sanctionati de lege, pentru ca nu respecta spiritul acesteia, ci doae litera ei.

Asa e, vinul e poveste, dar povestea asta iti intra in organism, si cred ca un consumator care plateste bani seriosi pe un vin de calitate merita sa stie daca a platit drojdii si enzime la plic, cipsuri sau stejar, daca vinul a fost corectat ca aciditate si cu ce, agentii de limpezire etc. Nu mi se pare deloc unfair, poate doar sa incurce povestea de marketing a vinului ultra-natural, a minimei interventii (ah, ce ambiguu suna asta!).

George Mitea spunea...

Salve Mihnea, n-am mai schimbat o vorba de ceva vreme. DIn cauza unor motive tehnice n-am putut sa ma bag in discutia dintre tine si Oliver si bine am facut. Vad ca va descurcati si singuri:)

radu spunea...

trebuie sa recunosc ca Mihnea are dreptate,un consumator sanatos , e unul bine informat, dar trebuie sa luam in considerare ca toate aceste substante (e-uri, agenti de ingrosare, stabilizatori, enzime etc.), desi sunt folosite de fiecare producator in limitele admisibile date de legislatie, problema nu vine de la faptul ca el pune, exact ca zice legea, ci faptul ca legea ii ajuta pe toti producatorii, sa le folosesca, pe cand multe din ele trebuiesc intrezise, de aici vine problema, la noi in Romanica spre deosebire de alte tari, avem o gama larga de astfel de substante care se folosesc doar pentru ca se permite(aici trebuie sa ne trezim???). toate sunt daunatoare intr-o proportie sau alta; pai de mancare stim cu toti, dar daca se folosesc si la vinuri, ei asta nu stiam, na belea, ca acum tre sa ne mai ferim de ceva, si da eu ca si consumator vreau sa stiu, ce beau, la ce riscuri ma supun.

Oliver spunea...

Ideea mea este exact aceasta: consumatorul sa fie mult mai interesat de a colecta informatii, chiar daca nu sunt trecute pe eticheta sau reglementate de lege. Cu alte cuvinte, noi toti sa fim mai critici. Trebuie sa ne trezim putin si sa nu asteptam ca "legea" sa ne spuna ce e bine sa consumam si ce nu. Pentru ca legea poate permite multe.

In momentul de fata, in toata lumea sunt permise o groaza de substante pentru a imbogati vinul. Si trebuie sa admit ca de multe ori e cerinta clientilor: mai intens, mai fructos, mai... A si cel mai important: mai ieftin :)

George Mitea spunea...

Oliver(iti multumesc inca o data pentru amabilitatea de a te lasa citit, cat si pentru vizita pe blog), Radu, Mihnea: n-ar trebui sa exageram prea tare la partea asta. Sigur, consumatorul ar putea fi mai critic. DAR...Ma intreb daca nu s-a dezvoltat prejudecata, uneori bazata pe realitate, ca TOATE vinurile "de cumparat", in afara de vinul lui nea' Costica, ori bunicul de la tara, au "prafuri" in ele. De cate ori n-am auzit asta (tragand cu urechea)de la cumparatori din hypermarketuri: Doamna catre sot: "lasa draga, ia-l pe asta(n.a: unul ieftin), ca oricum nu conteaza, toate au chimicale in ele". Asa incat ma intreb cum ar putea fi convins consumatorul ca vinul "de cumparat" este bun?
PE pe alta parte vedem vinuri bio sau organice care la preturi respectabile sunt niste atrocitati, si daca ai intreba daca bio inseamna adaos 0 de "chimicale", raspunsul ar fi ori "nu 100%", ori ti se serveste o definitie alambicata a ceea ce inseamna "bio". Asa ca vorba lui Caragiale, iata inca "o dilema din care nu putem iesi".

Ciprian spunea...

"Bio", acest concept care a devenit la fel de mitizat ca si vinurile "normale". Asa e, George, bio nu inseamna 0 chimicale, ci o mai mare atentie in dozarea acestora.

George Mitea spunea...

Sunt de acord cu tine. Mai cred ca azi este imposibil sa produci vinuri acceptabile, constant(an de an), in mod pur artizanal, cu adaos zero de stiinta. In plus se pune problema capacitatii de a rezista in raft, chestiune care nu-l intereseaza pe nea Costica, care-l termina oricum pe al lui pana in mai, bun, rau, nu conteaza.

radu spunea...

da,pai ce sa zic, se pare ca s-a schimbat modificarea,(iata si raspunsul producatorului), dar George tu ai in mare parte dreptate, problema trebuie privita din 3 puncte de vedere: 1. sunt consumatori (doamna, domnul), care vor doar vin (poate conta pretul, firma, culoarea, dar doar atat), nu il intereseaza alte aspecte, cum e facut, ce ar trebui sa contina, ce contine etc.
2. suntem noi restul, cat de cat cunoscatorii incepatori, si putin avansati, care vrem de la un vin pe langa incantarea gustului, potolirea setei, placerea divina,vrem sa stim si daca e contafacut sau nu, daca are 5 substante "de adaosuri", in el, s.a.m.d.
3. zeii in ale cunosterii , astia stiu tot.
Oliver, ti-ai spus punctul de vedere si respect asta, dar iti dai seama , ce ar insemna ca nimeni niciodata sa nu limiteze producatorilor, "pofta" de a face vin, cred ca ar fi unii care ar face si vin din "pufoaica",asa ca sa lasam legile sa guverneze,si cum spuneai si tu ,consumatorul sa se destepte.
george,admir ceea ce faci,iti urmaresc articolele cu interes, mai si comentez (ceea ce nu trebuie sa te supere, ci din contra), dar cateodata trebuie sa fii impartial...

George Mitea spunea...

@Radu: multumesc sincer pentru interes. Te astept oricand. Imi dau si o sa-mi dau silinta sa fiu impartial, fara a trece totusi peste propriile convingeri si...preferinte. Si sunt convins ca daca din variate motive nu voi fi, se vor gasi cititori vigilenti sa-mi semnaleze acest fapt:)

Berbecutio spunea...

Si, din discutia la supermarket..sau mai degraba la "vinariile" care au aparut ca ciupercile dupa ploaie, cel putin la mine in cartier(Militari) in ultimele 6 luni, nu trebuie sa lasam deoparte impresia cumparatorului de rand ca, daca e vrac - e mai non-chimical.

George Mitea spunea...

Oh, da, si asta. Crad ca si aceasta vine din urma, de pe vremuri. Gheorghe Florescu ("confesiunile unui cafegiu") povestea la ce atrocitati era supus vinul vrac, candva, asa ca ideea ca vinul vrac e mai sanatos decat cel la sticla este o ineptie din capul locului.