INTERVIU. 7 intrebari pentru Gabriel Lacureanu

Gabriel Lacureanu este oenologul si directorul general al Cramei Basilescu, Urlati, jud. Prahova. Este absolvent al Scolii Iesene de Horticultura, Masterat in controlul calitatii bauturilor alcoolice si nealcoolice, si in prezent- doctorand in anul al III-lea la Specilizarea Enologie din cadrul USAMV Iasi. Are ca motto proverbul american "Vasleste-ti singur propria canoe".

Sunt convins ca multor iubitori ai vinului cel putin feteasca neagra Ancestral de la Crama Basilescu le spune ceva, asa ca sa intram direct in problema:

Sunteti creatorul vinurilor Cramei Basilescu, un producator care incepe sa se faca cunoscut prin calitate. Ne spuneti pe scurt cum se ajunge de la primii muguri ai vitei la un pahar de feteasca neagra “Ancestral” 2008?

In primul rand, pot sa spun ca am pornit de la bun inceput cu un avantaj si anume acela ca in cartile de specialitate se spune ca cea mai buna Feteasca neagra se obtine pe terenurile de la Urlati.

Asadar, plantatia veche de 35 ani amplasata pe terase, lucrarile si tehnicile moderne de viticultura integrata, dotarea centrului de vinificatie si perseverenta echipei au dus la obtinerea acestui vin.

Pentru ca vinul despre care vorbim inglobeaza, traditia (locul special pentru FN), multi ani de munca (varsta viei) si respectul pentru cel mai vechi soi romanesc ce se gaseste plantat doar la noi, am ales sa numesc vinul obtinut Ancestral.

Niciodata mai evident ca acum, vinul a ajuns captiv modei, gustului consumatorului sau al unor critici de vin celebri. Care credeti ca este acceptiunea contemporana asupra unui vin “bun”?

Ca in orice alt domeniu care se adreseaza simturilor, si in materie de vin e o chestiune de gust. Desigur, exista si moda, asa cum a fost pe vremuri moda aromatelor Busuioaca si Tamaioasa cu rest de zahar, iar acum ele au intrat regretabil intr-un con de umbra, acum pe val sunt vinurile albe si rosii seci. Publicul de la noi inca marseaza mult pe vinurile rosii internationalizate, cu miros de lemn, unde soiul este parte din peisaj si nu personaj principal. Am convingerea insa ca aromele puternice din lemn vor fi inlocuite in timp de parfumul de soi.

Va putea ajunge feteasca neagra un nou carmenere sau malbec [adica: un soi care prin vinuri de calitate, bine receptate international, sa atraga atentia asupra unei intregi regiuni viticole] sau sloganul “feteasca neagra- portdrapel” este o prejudecata?

Nu este o prejudecata, pentru ca daca nici noi nu vom crede ca putem face excelenta creand vinuri exceptionale, nu va veni nimeni de afara sa ne convinga. Este de apreciat ca sunt producatori care planteaza soiuri autohtone si incearca sa patrunda pe piata cu acestea. Iar dintre toate, in prezent Feteasca neagra are sanse foarte mari sa se identifice cu vinurile romanesti, lucru care se observa din feedback ul dat de piata internationala.

Ce oameni sau circumstante si-au lasat amprenta asupra carierei dvs.?

Ma bucur sa primesc aceasta intrebare, pentru ca adesea cand suntem luati de val si de viteza cu care se misca lucrurile, uitam sa privim in urma si sa spunem un multumesc celor care au vazut un potential in noi si ne-au acordat o sansa.

Sunt recunoscator profesorului Valeriu V. Cotea pentru indrumarea profesionala, pe care mi-a dat-o in momentele in care am avut nevoie, profesorul Irimia pentru lectiile de viticultura, d lui Costachescu de la Davino, Bineinteles Domnilor de la Casa Basilescu care au crezut in mine, colegilor mei de facultate cu care am aprofundat vinul in multele ocazii de timpul facultatii si nu in ultimul rand multumesc celor care m-au picat la examenul de admitere la facultatea de Telecomunicatii, ceea ce m-a facut sa imi orientez privirea spre facultatea de Horticultura.

Deci, iata! pentru a cata oara se confirma zicala, tot ce se intampla se intampla spre bine.

Se exagereaza cu interventiile tehnologice asupra vinului (enzime, acizi, tanin adaugat, baricarea in exces, etc.) sau e o realitate care trebuie acceptata de catre consumator?

Industrializarea vinului cere aceste ajutoare din partea producatorului, dar trebuie avut in vedere si cultura in materie de vin a consumatorului. Clientul final dicteaza in general producatorului, iar vinurile obtine astfel par sa incurajeze producatorul sa continue.

Lumea evolueaza, natura este intr-o continua modificare, tehnologia se perfectioneaza, asadar, toate adaosurile nu fac decat sa raspunda cerintelor consumatorului modern.

In momentele de fata toti acesti adjuvanti, din punctul meu de vedere, nu fac decat sa imbunatateasca si sa conserve calitatea vinului.

Avand in vedere ca Busuioaca de Bohotin este o pasiune a dumneavoastra cultivata (e si in titlul temei de doctorat) dar si ca a cazut in derizoriu din cauza calitatii proaste si a falsurilor, credeti ca exista cale de iesire in lumea mare pentru aceasta varietate? Va inchipuiti una vinificata in sec?

Pentru mine, acest vin este o poezie dedicata oamenilor dragi, in special sexului frumos. Incerc sa readuc acest soi in lumina reflectoarelor din mai multe motive: este printre putinele soiuri roze aromate din lume, isi modifica culoarea cu trecerea timpului, nu cum ne-am astepta de la roz la rosu, ci invers – de la roz la alb-galbui, provoaca stari emotive nemaiintalnite in trecerea lui de la must in vin J. Varianta seaca in experimentele mele pentru teza a avut calitati incomplete, de aceea, pentru a da armonie vinului, raman adeptul Busuioacei traditionale. O parere personala: este un vin care straluceste in toate etapele degustarii!

Numiti un vin romanesc [altele decat ale dvs.] de +90 puncte.

Deoarece fac parte din lumea vinificatorilor, atunci cand degust un vin nu pun puncte, ci mai degraba caut sa-l inteleg pe cel care a creat vinul si sa-i descifrez mesajul pe care a vrut sa-l transmita sau cui i s-a adresat creand acest vin.

credit foto: Vinul.ro