M-am intrebat ce aveau in pahare muschetarii, cavalerii, doamnele si domnitele de mai-an, din filmele de capa si spada. Nu ca n-as fi putut dormi noaptea, dar intelegeti, din interes stiintific...Intotdeauna vinul din pahare era de un roz inchis ori rosu-rubiniu deschis, "color" placut ochiului. Sa fi fost doar un lichid colorat si indigest, o amagitoare cerneala cinematografica care sa atraga ochiul privitorului sau chiar asa sa fi fost vinul? Raspunsul este raspicat DA:)
Desigur ca in filme obiectele sunt iluzorii. Daca se construiesc castele din carton, cat de greu ar fi sa pui suc de cirese pe post de vin, in paharele de recuzita imitand un cristal de Boemia sau Murano?
Pe de alta parte, insa, fara voia lor, culoarea ar putea fi corecta. In engleza de astazi vinul de Bordeaux este numit "claret", provenind din denumirea latineasca "vinum clarum", semnificand un vin usor, de o culoare mai putin intensa, foarte popular in Evul Mediu, si mai ales in Anglia- principalul consumator al vinurilor de Bordeaux pana in prima parte a secolului XX.
Clairetul frantuzesc, reglementat AOC Bordeaux, este si nu este un vin rose. In toate magazinele il veti gasi catalogat "rose", dar, de fapt, gustativ este un un vin rosu foarte..."light".
Iata cum zic francezii ca il fac: Macerare peliculară, la temperatură joasă (6-7°C), timp de 24 – 28 ore, pentru a extrage cât mai multă materie din struguri, fără a colora prea intens musturile. Apoi, se scoate mustul din fiecare tanc, iar fermentaţia are loc la 15°C, pentru a obţine o concentraţie maximă a aromelor. Îmbutelierea se face foarte devreme, în primele două luni, astfel încât să se reţină un conţinut destul de mare de dioxid de carbon, care contribuie la prospeţimea atât de atrăgătoare a vinului.
De regula clairetul este un cupajul identic cu vinul rosu al domeniului respectiv, diferind doar maniera de vinificare. In acest caz avem de-a face cu 50% Merlot, 40% Cabernet Sauvignon, 9% Cabernet Franc,1% Malbec.
Aceste vinuri nu se gasesc usor, mai ales la noi, dar ca sa imi satisfac curiozitatea l-am arestat cum mi-au cazut ochii pe el, de la standul Vinexpert cu ocazia Goodwine de primavara.
Clairetul Parenchere e de un roz inchis sau rubiniu deschis, e greu de spus fara a fi creator de moda (of, doamne, o clipa era sa spun "fara a fi gay"...uf, bine ca m-am controlat). Nasul aduce indicii ce miez de paine, lemn dulce ori vata de zahar, zmeura, coacaze, cirese. In gust tot fructele rosii de padure fac legea, chiar si ceva corcoduse coapte. Finalul este sec, cu nuante citrice, de fapt ca sa pastram tonul- corcoduse, mai putin coapte. Pe hartie e agreabil, insa in gura tradeaza un mare minus: lipseste zvacul, intepatura pe limba, prospetimea. Vinul e acid, dar nu ofera cel mai important lucru pe care il astepti de la astfel de vinuri. Ma gandesc ca poate fi vorba de pastrarea nu tocmai corespunzatoare, mi-e greu sa cred ca tocmai acest aspect facil de introdus intr-un vin i-a scapat producatorului.
De la noi, sa zicem ca Rose-ul Rotenberg 2009 se invarte in aceeasi zona a roseului spre rosu, si trebuie spus (fara fals sentiment patriotic) ca in aproximativ aceeasi bani este clar superior.
In concluzie, excluzand placuta investigatie istorica, aceasta sticla de clairet nu face cei 46 de lei platiti. 73 pct.
13 comentarii:
Intre noi fie vorba, cred ca in oricare alta parte ar fi fost mai ieftina aceasta sticla :)
nu cum mult, sa stii. E unul din rarele cazuri in care e doar cu 1-2 lei mai scumpa decat la "altii"
Aha, atunci mea culpa
Ca tot veni vorba, e poate bine sa amintim ca nu trebuie confundat cu Clairette-ul ;) care, culmea, cica s-a cultivat si pe la noi (prin Valea Calugareasca parca)
Cred ca clairettul de Valea Calugareasca era alb de-a binelea.
Da, este un soi alb.
Precedentul Clairet de la Parenchere era mult mai bun, nu stiu ce s-a intamplat cu cel din 2009 prezent acum in Romania. Diferenta este nefiresc de mare. Vinul este adus de Vino Vero Cluj, actionar Vinexpert.
@Marcel: sa inteleg ca si cel incercat de tine a avut (aceleasi ori alte) defecte? 2009 e singurul de la Parenchere pe care l-am incercat. De altfel, n-as fi dat doi bani pe el inainte sa vad albul recomandat de Decanter(sau WE, nu mai stiu). Ca sa vezi presa ce face din oameni. Dupa recomandarea aceea am dat nu 2 bani si 46 de lei pe o dezamagire...
N-as zice ca l-am gasit defect ci mai degraba lipsit de calitatile precedentului care primise de la mine vreo 84 puncte si pe care il trecusem pe lista vinurilor recomandate. Dezamagirea a fost amplificata si pentru ca a lipsit cateva luni dupa epuizarea celui de dinainte. In legatura cu albul nu pot spune decat ca, la acest nivel de pret, prefer vinuri romanesti. Nu spun care.
Multumesc de info, Marcel.
Mda, deci dupa o scurta ratacire, ma intorc la ideea ca vinul de Bordeaux importat la noi, ori este vraiste, ori e de doua ori mai scump ca-n restul lumii.
Discutia asta mi-a dat o idee pt o postare :) Ce reprezinta, de fapt, raportul calitate-pret al unui vin...hmmm
cred ca in principal inseamna sa nu-ti para rau dupa banii dati:)) Restul sunt detalii tehnice.
Ehh, in principal despre asta ar fi vorba :)) Dar cred ca e un subiect destul de tricky...hmmm
Trimiteți un comentariu