INTERVIU. 7 intrebari pentru Catalin Zamfir

Catalin Zamfir, oenolog:

"Gândesc la ora actuală, că, dacă echivalenții în domeniul Oenologiei ai unui Michelangelo sau Mozart ar exista sau există, finețea creației lor ar trece neobservată"

"Cu siguranță nu vom ajunge “the next big thing” pe piața vinurilor dacă încercăm în continuare să producem vinuri din soiuri cosmopolite și nu încercăm să pătrundem pe piața externă cu soiuri autohtone."

....

Uitam uneori ca dincolo de culoarea translucida, purpurie, a unui pahar de feteasca neagra si mai departe de stralucirea aurie a unei tamaioase romanesti sta travaliul unor oameni priceputi, care incepe in mirosul de pamant reavan si se continua in clar-obscurul cramelor, printre baricuri si instalatii de vinificatie. Asa am inceput sa cochetez cu ideea ca a aduce in fata dumneavoastra "artistii" care folosesc strugurele ca o modalitate de expresie. Vinificatori, cercetatori, oenologi, winemakeri, spuneti-le cum doriti, ei sunt oamenii care transforma fructul unei plante in cea mai complexa licoare care se poate gusta pe fata pamantului. Nu incep ode aduse vinului: sunt un om care scrie un blog despre vin, asa incat pasiunea mea este subinteleasa.

Interviurile au fost concepute pentru a nu rapi prea mult din timpul intervievatilor, dar nici din rabdarea dvs., si constau in sapte intrebari a caror relevanta mi-o asum. In aceasta ordine de idei, daca aveti intrebari care va framanta peste poate, va rog sa mi le trimiteti si voi gasi eu o voce care sa va raspunda competent.

Incepem seria cu domnul Catalin Zamfir. "Opera" sa (desi el insusi o atribuie intregii echipe), care a sarit anul trecut in ochii si papilele lumii, este remarcabilul Aligote "Gramma" 2009, Casa Olteanu, Iasi. Au fost multe pareri laudative despre acest vin surprinzator, de la Marius Cristian la... subsemnatul, de la profesorul Valeriu V. Cotea si pana la, poate mai important- tatal meu (traitor in Iasi o vreme si prieten, ca orice student de la sfarsitul anilor '70, al vinului de Bucium) care a spus ca e cel mai fin aligote pe care l-a gustat vreodata:)

Catalin Zamfir s-a nascut la Faurei, jud. Braila, a absolvit liceul militar A.I. Cuza din Constanta, Facultatea de Horticultura din cadrul USAMV Iasi, masterul "Tehnologia si Controlul Calitatii Bauturilor" organizat de aceeasi institutie, este Doctor in Horticultura, specializatea Viticultura si Oenologie, cu tema "Studiul autenticitatii si tipicitatii vinurilor rosii obtinute din soiuri autohtone" sub indrumarea prof. Valeriu V. Cotea. Este consilier pe probleme de agricultura (zona Moldova) pentru Patronatul National al Viei si Vinului din Romania, dar si membru ADAR, asistent de cercetare stiintifica in cadrul Centrului de Cercetari pentru Oenologie al Academiei Romane, filiala Iasi, iar studentii il pot regasi ca sef de lucrari in cadrul studiilor de master ale Facultatii de Horticultura Iasi. Sa mai spunem ca ofera consultanta (e prudent oare sa zic "pro bono"?) diversilor producatori care doresc "altceva" de la vinurile lor.

....

1. Domnule Catalin Zamfir sunteti autorul surprinzatorului Aligote Gramma, care ocupa un loc important in lista mea cu surprize placute din 2010. Este Aligote un strugure care si-a depasit conditia in “interpretarea” dvs. sau a fost doar prost exploatat pana acum?

Reușita brandului GRAMMA se datorează eforturilor unei întregi echipe din care face parte și domnul inginer Iulian-Valentin Teliban și care mi-a suportat criticile și sugestiile cu stoicism aș putea spune. Mi-aș dori să fim autorii cât mai multor surprize plăcute și vă anunț că deja am mai pregătit una pentru 2011, sper plăcută, și anume un Cuvee Vișan – Single Vineyard. În acceptiunea mea, majoritatea soiurilor de struguri pentru vin au ceva de "spus", reușita vinurilor depinzând într-o oarecare măsură și de capacitatea oenologului de a pune într-o lumină favorabilă caracteristicile specifice fiecărui soi de struguri în parte, rezultatul final fiind însă rodul influențelor exercitate de o multitudide de factori. Unii dintre aceștia ar fi practica viticolă folosită în obținerea strugurilor alături de cea oenologică necesară în elaborarea vinurilor. Vorba proverbului “Nu poți face poşetă de mătase din urechea scroafei” se aplică și în cazul vinului, și anume că un vin bun nu se poate produce din struguri de o calitate scăzută. Macroclimatul este un alt factor ce face referire la influențe climatice determinate de trăsături regionale majore cum ar fi latitudinea, apropierea față de curenții oceanici sau zonele muntoase și altitudinea zonei de proveniență a strugurilor.

Terroir-ul sau microclimatul este un alt factor deosebit de important insemnând totalitatea condițiilor locale induse de trăsături ale solului, modul de cultivare a viței de vie precum și topografia și orografia terenului. Pe lângă aceștia se adaugă iată soiul de struguri folosit la obținerea vinurilor, portaltoiul pe care este altoit, producția dorită a se obține la unitatea de suprafață, dotările tehnologice, toate procesele fermentative, de condiționare, maturare și învechire, calitatea produselor și materialelor de uz oenologic folosite la obținerea vinurilor etc. Totuși, fără îndrumare adecvată, cei mai buni struguri nu vor da naștere neapărat la un vin de calitate.

2. Care este portretul robot al unui vin bun? Ce structura si ce calitati trebuie sa aiba?

Îmi este foarte greu, dacă nu imposibil să creionez un portret robot al unui vin bun. E ca atunci când ai avea mai mulți copii și ai fi condiționat să alegi pe cel la care ții mai mult sau care-ți este cel mai drag. Îmi sunt dragi toate vinurile bine făcute, atât vinurile albe cât și cele roze și roșii, atât cele tinere cât și cele învechite, seci sau cu rest de zaharuri, mai mult sau mai puțin alcoolice, barrique-ate sau nu.

Încercarea de a defini conceptul de calitate a vinurilor este aproape imposibilă, depinzând în special de variabilitatea indusă de percepția umană. Cu toate acestea, atribute ca echilibru și armonie în vinuri fac referire la senzația de gust bun al vinului, ținând cont de faptul că acesta prezintă peste 800 de principii active, cel de simetrie se referă la percepția compatibilității dintre impactul sapid (senzații gustative) și aromele sau nasul (senzații olfactive) vinului. Aprecierea modului de evoluție (dezvoltare) se referă la modificările asupra caracterului aromatic și al intensității acestuia ce apar la vinuri după turnarea acestora în pahare. Durata, complexitatea și subtilitatea aromelor sunt de asemenea atribute importante pentru percepția calității. Impactul generat de toate aceste atribute asupra memoriei este probabil cel mai important în aprecierea generală a calității vinurilor și conferă caracterul deunicitate. Mai bine zis apreciez mai mult calitatea estetică a vinurilor reprezentată în acest context de atributele de mai sus: echilibru, armonie, simetrie, evoluție (dezvoltare), durată, complexitate, subtilitate, unicitate.

Ce ne-ar impiedica să afirmăm despre un vin obținut dintr-un soi catalogat ca fiind de mare producție, că este un vin memorabil dacă întrunește toate aceste atribute?!? Greșeala majoră care văd că se perpetuează și în lumea “cunoscătorilor” este că mereu se încearcă a se compara soiurile între ele, în special de acea clasă pe care eu o denumesc generic ABC (Anything But Chardonnay). Nu e păcat ca aflându-te într-o bibliotecă cu sute de mii de titluri să citești numai un singur autor???

3. Mari critici de vin, cum ar fi Robert Parker sau Hugh Johnson au prevazut in trecut ca Romania ar putea fi “the next big thing” pe piata vinurilor. Credeti ca se va intampla asta vreodata?

Termenul de critic nu-mi sună prea bine, din punctul meu de vedere vinul se apreciază, pentru că este rodul unui act de creație izvorât din iubire împletită cu pasiune și de aceea nu ai ce critica. Mai bine încerci să empatizezi cu creatorul în demersurile de apreciere a vinului, e mai sănătos! Subiectivi oricum rămânem!!!

După cum evoluează atât piața vinurilor din România, cât și aporturile de capital din domeniul viticulturii și vinificației se pare că suntem pe drumul cel bun. Însă mai avem multe de pus la punct, pornind de la legislație și controlul respectării acesteia și terminând cu productivitatea realizată în unitățile de profil, aspecte ce-și pun amprenta asupra calității finale a vinurilor românești. Cu siguranță nu vom ajunge “the next big thing” pe piața vinurilor dacă încercăm în continuare să producem vinuri din soiuri cosmopolite și nu încercăm să pătrundem pe piața externă cu soiuri autohtone. Credeți că vom putea fura vreun procent din cota de piață corespunzătoare vinurilor Chardonnay, Sauvignon, Pinot noir, Merlot, Cabernet Sauvignon etc.? Eu nu cred!!! Trebuie să speculăm momentul (în sensul bun al cuvântului) și să introducem în bibliotecă câteva titluri valoroase ce vor dizolva „rutina” creeată pe această piață. Cred că e valabilă afirmația și pentru piața românească.

4. Ce oameni si circumstante v-au influentat dezvoltarea profesionala?

Cred că primul om care mi-a influențat dezvoltarea profesională a fost soția mea Marcela, prin faptul că m-a înțeles și mi-a asigurat un confort material fără de care nu aș fi putut ajunge până aici, apoi colegul meu de la Centrul de Cercetări pentru Oenologie al Academiei Române, domnul doctor Gheorghe Odăgeriu care a fost “vinovat” de faptul că am ajuns să susțin examenul de admitere la Facultatea de Horticultură și nu în ultimul rând mentorul meu în domeniul Oenologiei, omul care mi-a lansat cele mai interesante provocări din viață și căruia îi datorez foarte mult, domnul Prof. Univ. Dr. Valeriu V. COTEA. Îmi aduc aminte că prin anul I de facultate fiind reprezentantul studenților din anul meu în Consiliul Facultății de Horticultură și stând alături de domnul profesor Cotea, l-am întrebat ce condiții ar trebui să îndeplinească un student pentru a participa la Cercul de Oenologie, așa se numea pe vremea aceea și așa cred că se numește și acum, mi-a răspuns: “Niciuna! Numai să nu se răzgândească după două săptămâni!!!”. Și de atunci a început totul!!!

5. Exista prejudecata ca este mai greu de produs un vin de calitate din soiurile autohtone decat din cele internationale. E adevarat?

Ați spus bine prejudecată. Depinde din ce perspectivă vorbim! Dacă vorbim din perspectiva unui oenolog sau tehnolog, cred că ar trebui să se lase de meserie dacă ar considera că este greu de produs un vin, înseamnă că nu o face cu dragoste și rezultatele vor fi pe măsura investiției, adică zero. Desigur sunt anumite particularități prezentate de fiecare soi în parte în procesul de vinificare, dar cred că această prejudecată survine din percepția greșită creeată de-a lungul timpului, conform căreia soiurile noastre autohtone nu ar avea potențial oenologic ridicat. Nimic mai fals, totul depinde de cunoașterea noastră și de capacitatea de a ne adapta tehnologiile la ceea ce avem!!! Și avem!!!

Să nu uităm însă că aprecierea calității vinurilor este, ca și în cazul frumuseții, în „ochii” celui care admiră (percepe senzorial), adică și în percepția consumatorului. Vorba aceea: “Consumatorul îți dictează ceea ce să produci!!!”. Și din păcate la capitolulcultura vinului la consumatorii din România stăm cam prost, de aceea militez și cred că un producător de vinuri, în special de vinuri premium, își asumă responsabilitatea în momentul demarării unei afaceri în acest domeniu și de a culturaliza consumatorii, de ai determina să uite prejudecățile ce alterează percepția în ceea ce privește calitatea vinurilor obținute din soiuri autohtone.

Gândesc la ora actuală, că, dacă echivalenții în domeniul Oenologiei ai unui Michelangelo sau Mozart ar exista sau există, finețea creației lor ar trece neobservată.

6. Care considerati ca este varietatea romaneasca cu cel mai mare potential?

Nu mă pot opri numai la un soi, argumentele le-am expus mai sus. Mă gândesc acum numai la câteva ca: Fetească albă, Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească, Busuioacă de Bohotin, Fetească neagră, Băbească neagră, ca să nu mai spun de Șarbă, Fetească regală, Frâncușă sau Novac, Negru de Drăgășani, Bătută neagră, Negru moale, Negru aromat, Negru vârtos, Vulpe, Samoveancă și altele foarte multe cu potențial foarte bun dar care din păcate nu sunt toate extinse în cultură la această dată. Mă bucură însă un lucru, că în cercetarea românească de profil se pune accent din ce în ce mai mult pe evaluarea și diseminarea potențialului oenologic al soiurilor autohtone. Rămâne numai faptul de a găsi câțiva investitori care să înțeleagă aceste aspecte și să pună în valoare aceste soiuri, ar fi o reușită din punctul meu de vedere!

7. Numiti un vin romanesc de +90 puncte.

Îmi vine în minte un vin pe care am avut plăcerea de-al degusta nu mai târziu de săptămâna trecută, la degustarea prilejuită de clasarea vinurilor cu Denumire de Origine Controlată organizată de ONVPV Iasi, fiind vorba de o Tămâioasă românească sau Busuioacă de Moldova cum i se mai spune, din 2010, dulce, un vin extraordinar nu numai din punctul meu de vedere, care cred că va avea și o evoluție foarte bună.

foto 1: Catalin Zamfir; foto 2: echipa "Gramma"