
Un pahar pentru The Ramones
Exista un tragism al pionieratului. Vreau sa spun ca nu toata lumea e Cristofor Columb. Daca stai sa te gandesti, nu prea era cool sa fii in pielea lui Eric cel Rosu, mai ales dupa 1492. Dar de obicei pionierul- cel care pune primul piciorul pe tarm, sau mai stiu eu ce alte descoperiri epocale mai face, isi ia o sageata in frunte de la papuasul ascuns in liziera, sau e dat repede la o parte dupa modelul Tesla.
Uite asa stateam ieri si ascultam niste piese de la The Ramones. Exact, de la cine?

Ca sa nu lungim povestea- n-au avut niciodata mare succes de public- albumele lor au intrat foarte rar in top 100, single- nici atat. Au urmarit (cu oarecare amaraciune) cum Sex Pistols si The Clash au ajuns fenomene mondiale, apoi cum muzica lor nu era buna pentru MTV, apoi -si asta a pus bomboana pe coliva- cum la inceputut anilor '90 in plin alternative si grunge, cand toti de la Soundgarden, la Pearl Jam si pana la Nirvana ii luau drept surse de inspiratie si le multumeau pentru asta- tot nimic- niciun succes notabil. In '96 au decis sa puna chitarile in cui. Dupa care au inceput sa moara pe capete. Joey Ramone in 2001, Dee Dee Ramone in 2002, Johnny Ramone in 2004. Ah si daca ne uitam pe componenta initiala am putea deduce ca erau frati sau macar rude, dar nu, sunt alterego, nici numele mici nu erau numele lor reale.
In concluzie, avem de-a face cu cea mai lipsita de succes formatie care a influentat masiv muzica din deceniile ulterioare. Sunt cei mai mici monstri ai rock-ului, ca sa ma exprim plastic.
Iata mai jos, spre delectarea si oroarea dumneavoastra simultan, cateva din "hit"-urile lor.
Cea mai cunoscuta piesa are tot cu un destin ironic: muzica e din 1978, dar abia zece ani mai tarziu s-a gandit cineva de la casa de productie sa le faca un videoclip:) Ah, si sa stiti ca Joey Ramone nu e Slash inainte de GnR.
Inceputul-inceputului:
PS:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu