Grasa de Cotnari Colocviu la Moscova 2011

Sincer sa fiu nu mi-a inselat asteptarile, pentru ca banuiam cam ce urmeaza sa fie. Poate pentru ca am gustat niste furminturi seci in ultima vreme, sau poate pentru ca (mi se pare mie) exista asemanari intre grasa si pinot gris, de exemplu, cel putin la stilul de vin pe care-l pot da.
Vinul are un nas fara mare intensitate, trebuie sa te aproprii mai tare de el, ca sa zic asa, mieros, cu indicii de flori albe si tuse de physalis si pepene galben. In gust regasim aceleasi tonalitati de fruct, iar finalul e acrisor, amintind de corcoduse, dar si remanent- picant, usor intepator, condimentat. Mai ales in gust emana ceva fragilitate, ma asteptam la ceva mai robust, nu stiu cat de vechi sunt plantatiile, dar parca nestatornicia asta vine dintr-o tinerete inca neasezata. Exista si o sensibilitate la temperatura de servire, nu trebuie frapat prea energic, va parea foarte subtire.
Nu e un vin rau, puncteaza masiv la factorul de noutate, pentru ca deh- grasa de Cotnari in sec n-a prea vazut lumea, dar e loc de mult mai bine. 81.
In rest, sticla arata bine, ridici un pic din spranceana cand citesti denumirea, dar faci ochii mari de tot cand citesti textul, o chestie brilianta cu o "tovarasa" bonoma si zglobie care descreteste fruntile. Suprarealist!
Oricum, licoarea e de gasit in oferta Evino si costa 45 de lei.

PS: imi aduc aminte ca am zis ceva de o grasa seaca acum vreo 3 ani, asa in trecat dupa ce zisesem una alta despre un vin care nu mi-a placut prea tare.  Imi mai amintesc si un comentariu al unui  cetatean care spunea ca ideea unei grase de Cotnari in sec i se pare o gluma proasta. Sau poate mi se parea atunci ca fiind o mare potentiala realizare nationala, dar mai usor de facut decat o autostrada. Ei iata ca intre timp autostrazi tot n-am prea facut, dar macar a aparut prima grasa de Cotnari in sec.