Goodwine de primavara 2013. Am fost acolo.

foto: vinescu.ro
Marturisesc ca a fost Goodwine-ul de la care m-am intors cel mai impacat. Desi a fost pentru mine tot un hit&run- 5 ore de alergat intre standuri si 9 ore de "odihnit" in tren- de aceasta data am aplicat o strategie noua, pe care am observat-o de-a lungul anilor la vizitatorii obisnuiti care pareau sa se simta mai bine ca mine. Adica in loc de iluzia ca poti face un mare survey al vinurilor prezente, am preferat sa ma las purtat de curent. Si curentul m-a dus ici-colo, si- e drept- in unele parti ale salii n-am ajuns nicicum.
Cele mai bune momente ale targului au fost cand m-am intalnit cu Vali si am trecut prin vinurile de top de la Rioja Alta SA (aduse la noi de Crama Borha)- care dupa parerea mea au oferit cele mai bune rosii din targ- in special o gran reserva 904 din 2001, un vin atat de fin si deosebit (pana la absenta totala a notelor de fructe) si care trece bine de tot de 90 de pct, cand am clevetit nitel cu George Moisescu la o bere (da, da, radeti), si cand m-am intalnit cu Radu Rizea si Pivnicerul la standul Vinarte, unde din intamplare (pentru mine) se dadea spre degustare intreaga armata de printi de la origini si pana in prezent. Sincer, acompaniament mai elegant si mai vivace pentru o vorba lunga nu exista la ora aceea, si remarc cat de in viata este acest merlot de Zoresti, clasamentul schimbandu-se nitel in ultimul an, dar nu intratat incat sa detroneze 2001 din magnum de pe prima pozitie a ierarhiei personale.
In rest, am fost surprins de Crepuscul- gama entry a celor de la Liliac, in special de cupajul de SB si FR. Un nas foarte tipic pt. sauvignon. Din gama mai mare cele doua feteasti (alba si mai ales regala) mi s-a parut foarte reusite si tipice, iar rose-ul cel nou (2012 fn+merlot) a castigat usor in intensitate aromatica, dar ramane tot genul de rose-ul pal, agreabil si usor, care a placut atat de tare anul trecut. Pana si Domeniile Ostrov au propus un rose destul de reusit, proaspat, tot in stil mai delicat, mai putin intruziv. La SERVE am degustat doua noutati- un riesling de Rin 2012 Vinul Cavalerului, nu cu mare tipicitate, dar cu mare baubilitate, un deziderat pe care ar trebui sa-l urmareasca si altii. Feteasca alba n-a avut o productivitate prea mare anul trecut si de aceea s-a preferat folosirea sa intr-un cupaj cu sauvignon blanc in gama Terra Romana. Rezultatul a fost una dintre cele mai bune fetesti albe de la targ:). La Alira l-am remarcat de Tribun 2011, un cupaj serios de merlot, cab si feteasca neagra. Mi s-a parut ca desi plantatiile sunt tinere, vinurile reusesc sa se exprime mai bine si mai serios impreuna decat fiecare separat. La Budureasca am gustat doua caberneturi 2011, unul sec din gama Origini, ferm si competent, si unul dulce, foarte bun, dar pe unele gusturi. Ca veni vorba a mai existat o lansare de vinuri dulci- la Crama Oprisor- o mini gama de desert numita Detaliu, cu un pinot noir dulce (din nou: apreciere acestor vinuri e o chestiune de gust), si mult mai remarcabil pentru mine- un chardonnay cu nu mai putin de 180 grame zahar, destul de bine tinut in frau de aciditate. La vecinii de la Aurelia Visinescu am gustat ce-mi lipseste din "portofoliu"- White Artisan 2011- vin alb foarte agreabil, fara a-i lipsi o tusa eleganta, si tamaioasa sec Artisan- care mi s-a parut a intra in topul  trei al acestor chestiuni. Am mai gustat un pinot grigio 2012, destul de proaspat si intens. Si Rose-ul Karakter 2012  pare unul dintre cele mai reusite din aceasta primavara. In schimb, n-am inteles nimit din 3  Fete Negre, poate imbatranesc si nu mai fac fata la atatea. La Tata si Fiul- crama vranceana-  un muscat sec 2012  e destul de reusit, rosiile insa nu sunt chiar in linia intai, dar au timp de mai bine. La Jidvei am degustat gama Nec Plus Ultra, cu vinuri din 2011, daca am retinut corect, un SB, un chardonnay si un rose. Sincer, foarte reusite, e drept demiseci toate, dar aromatic iti iau maul. Ramane de vazut cand vor apare in magazine si daca vor fi la aceeasi calitate.  
La Alcovin Macin- toate bune si acide, in special Aligote si cupajul Renatus, treburi din 2012. Le-as mai incerca pe amandoua.
La Cotnari (in fine...aripa tanara), busuioaca Colocviu la Paris a fost lansata cu mare tam-tam, cam mare si cam prea sonor. Dar trecand peste acompaniament, acest vin merita laude, fiind destul de deosebit de toate celelalte. E prima busuioaca in sec pe care o gust si care reuseste sa captureze celebra aroma de trandafiri si dulcegarii pe baza de trandafiri, chestiune care e pana la urma trademark-ul soiului. Sincer- dupa ce citisem si gustasem pana acum- aveam impresia ca asa ceva e imposibil. Si gustul e indraznet, disociat de nas, cu fructe rosii acrisoare, vegetal, tonic. Bravo! Incet-incet, Cotnari se misca inspre zona de "binisor".
La Sapata, aka Crama Delta Dunarii am gustat un barolo Pio Cesare 2007 destul de bun si un amarone Bosan 2003 si mai bun:) Glumesc nitel, de fapt standul era al lui Vinitaly Deluxe(care i-au anturat si pe cei de la Somova in portofoliu). Incercati babeasca neagra de acolo- un cabernet de Loara stas:), si noul rose 2012, din merlot, proaspat, dar intens aromatic.
Halewood- nu prea au fost treburi noi fata de toamna, poate doar eticheta pentru Rhea, alt titan, robust si acid facut din Viognier. Vinul e bun, dar nu prea are legatura cu suratele din Vouvray sau chiar cu cele din lumea noua. Cred ca tineretea plantatiilor e de vina, sau poate terroirul, cine stie. In schimb, Theia Chardonnay 2011 mi s-a parut un bun mix intre prospetime si tusele de baric, vin cu buna tipitate.
La Ecoreca (Horeca Expert) am gustat ceva numit Flaccianello della Pieve, un vin toscan din 2007- wow, un sangiovese foarte elegant si serios, cu mare complexitate.
In rest au fost si chestii pe care nu le-am inteles: la Nomibo, crama mica din Dealu Mare, cu vinuri kosher, natur, cum vreti sa le ziceti- am gustat ceva care se chema "Vin Capodopera". O tamaioasa dulce care a fost mai degraba "vin si plec"(Razvan, e fara intentie) decat vin capodopera.
Am zis ca m-am simtit bine, am plecat cu sentimentul ca n-am batut atata drum degeaba, dar nu intratat de bine incat sa-mi scape unele neajunsuri, in parte recurente: lipsa aerisirii la show-rile culinare (de ce e nevoie de ele? sau daca e musai, si nu stiu eu, n-ar putea fi facute afara, intr-un pavilion, sau asa ceva?), lansarile foarte zgomotoase, cu muzica, etc. Stiu, voce buna, etc., dar parca nu e locul pentru recitaluri de o ora.
Ce am remarcat la nivel general a fost potabilitatea crescuta a vinurilor romanesti. Practic n-am prea intalnit dezastre enologice. Stiu ca nu e mare lucru in context international, dar pentru noi e un mare progres. AM mai remarcat insa si o anumita plafonare, nu prea vezi vinuri romanesti noi care sa te faca sa zici "wow". Dar vorba lui Marx, sa nu disperam, acumularile cantitative vor produce candva saltul calitativ. Poate la toamna, sa vedem.