Bun ii vinul de Cotnari, dar si mai bun e un Lafite

Edouard Grenier

Edouard Grenier a fost un poet si diplomat francez, o vreme secretar al domnitorului Moldovei Grigore Ghica, la recomandarea lui Vasile Alecsandri. El ajunge la Iasi in 1855, capitala care, dupa cum povesteste francezul, avea pe atunci o singura strada pavata, si nici aceea de la un capat la altul. 

Cele de mai jos fac parte din En Moldavie 1855-1856, volum publicat in 1894 la Becanson, in doar 10 exemplare.

"Pranzul era de obicei la ora patru; daca, din intamplare, era devansat, domnul ma anunta printrunul dintre servitori. Ma imbracam si urcam in salonul in care erau reuniti comesenii. Beizadelele, aghiotantii, una sau doua printese cu sotii lor, cateodata secretarul grec Bibika, un caraghios de care voi vorbi mai incolo. Se trecea in sala de mese cand se anunta ca domnitorul era acolo. Locul meu a fost totdeauna aproape de tinerele printese; bucataria era frantuzeasca; vinul la fel, un Chateau-Lafite. Singurul detaliu putin oriental era un soi de paj, care statea in spatele principelui cu un enorm evantai din pene de paun, lucrat la manastirea Varatic, si alunga mustele cu o gravitate imperturbabila. 

Grigore Ghica

Masa era destul de rapida, principele manca repede si in liniste. Nimeni nu indraznea sa ridice vocea in fata principelui sau a tatalui si el neavand sa le spuna nimic nou, se tacea. La inceput am tacut si eu ca toata lumea, am tacut. Dar cand am observat ca tacerea principelui venea din plictiseala, iar a mesenilor atat din timiditate cat si din vidul capetelor lor mici, cand am fost convins ca vor fi bucursi toti, mari si mici, sa nu se mai plictiseasca atat de regal, am rupt tacerea si, fara a-l intreba pe domn (niciodata nu trebuie intrebat un domn), am riscat cateva glume. Am fost intrebat despre Paris, Franta, imparat, personajele zilei, viata mea, calatoriile, Germania, Italia, Anglia etc. Fata principelui s-a descretit; a fost binevoitor, a inceput sa ma tachineze. Ii raspundeam cu respect, dar liber. Masa s-a inveselit. Mesenii au devenit agreabili; copiii nu-si mai reveneau si ma complimentau. Domnul insusi a prins gustul si imi declara razboi cand acceptam sa mananc in oras" 

Pasaje din cartea lui Grenier pot fi citite in Calatori straini despre Tarile Romane in secolul al XIX-lea, serie noua, vol VI, Editura Academiei Romane, Bucuresti 2010, pg. 661-672.