Chateau Saint Amour 2007 sau balada vinurilor de altadata

In mileniul trecut, pe cand figura mea din fotografii arata doar o vaga asemanare cu imaginea mea din oglinda, azi dimineata, pe cand Romania era la fel de buimaca si incernacata, dar n-avea inca insigna albastra cu stelute albe la rever, pe cand o iesire din tara era un eveniment miraculos si rar precum o potiune de magie care te face invincibil, in jocurile pe care le joaca acum copiii, pe cand un donquijote blazat era presedinte, eu cel de atunci, laureat nobel potential si cartograf nepriceput al sufletului omenesc, am ajuns in localitatea Macon, capitala departamentului Saone et Loire.

In acest orasel, prin care ici-colo se observau milenii, in cladiri, catedrale, sapaturi arheologice acoperite de tavane transparente, cum nici azi nu sunt in stare edilii (ca altfel nu le poti spune) sa faca la Curtea Veche, s-au nascut romanticul Lamartine si mai in zilele noastre- reputatul istoric Georges Duby. In rest multa liniste. Totusi, din punct de vedere al bonviveur-ului, departamentul cu pricina adaposteste minuni- la est- Bresse- patria singurei pasari cu stampila DOC pe aripa, la nord Pouilly-Fuisee si satucul Chardonnay- la sud sfarsitul Burgundiei si inceputul Beaujolais-ului, care trebuie spus, in ciuda terroirului diferit si a faptului ca se gaseste in parte in departamentul Rhone-Alpes (cel cu Lyonul), tine administrativ tot de Burgundia.

Vinul de azi, un beaujolais, e unul maconnez, un AOC Saint Amour 2007- chiar un Chateau de Saint Amour. Suna frumos, asa-i? Trebuie sa dezamagesc romanticii si sa le spun ca denumirea nu are de-a face cu amorul, decat daca tineti neaparat, ci vine de la un sfant- Saint Amateur- nume aproximat “amatoristic” de localnici de-a lungul veacurilor, nu putine de altfel, avand in vedere ca respectivul a fost un soldat roman.

Acest beajolais este un cru, adica face parte din una din cele 10 apelatii care pot da vinuri superioare. Asadar, e de partea buna a vietii, un beaujolais decent, dar care straluceste prin alaturare cu rudele sale omniprezente, traitoare la marginea contrafacerii. 33 lei/sticla, in Carrefour. Poate e cam scump pentru ce arata, dar in gerere s-a spus ca modestele vinuri obtinute din strugurele gamay, au devenit cam scumpe (si cam proaste) odata cu celebritatea. Dar daca doriti un vin rosu pe cat de lipsit de tanin se poate, si aciditate cat cuprinde, un vin curat cu nas de coacaze negre si floral mai “greu”, sa zic violete, cu aceleasi coacaze in gust plus cirese si chiar ceva usor citric, un final decent foarte lin si usor- acesta este. Vinurile de acest tip sunt periculoase- se beau foarte repede! J Nu ofera placeri decadente, nu invita la meditatie, dar gandindu-ma ca am scris déjà destule randuri despre el, nu este foarte usor de uitat. Agreabil, simplu, curat. 77 pct.

Din Macon imi mai amintesc imaginea clasica, parca desprinsa din Francois Villon (sau din Dinescu, cel de altadata), a cersetorului cu figura blonda de barbar, dormind sub capul podului peste Saona. “Eu sunt proprietarul de poduri/Sub care am dormit vrea sa spun”.

foto 1: Christian Duprat